100 Ro

REŢETE DE DESERTURI UŞOARE DE LA 1907

Din revistele începutului de secol XX dedicate doamnelor şi domniţelor, alături de sfaturi cosmetice, poveţi medicale, sfaturi pentru gospodărie sau de bună purtare în societate erau publicate, bineînţeles şi reţete culinare. Am selectat câteva pentru voi.Din păcate neînsoţite de fotografii…cred că ar fi fost interesante pentru noi cei de azi. Voi încerca să le suplinesc – pentru a reda ceva din parfumul epocii – cu haine la modă prezentate în periodicele vremii ( Moda Şic Ilustrată – numere din1914).

Dacă veţi avea nelămuriri referitoare la punerea în operă a reţetelor – vă rog să vă adresaţi cititoarelor revistei Moda Nouă Ilustrată din anul 1907, cele care au trimis redacţiei reţetele: d-rele Fulga, Dorpribeag, Ulpia floarea Muscelului, Fetiţa dulce sau Bruneta de pe malul Râmnicului. Poate veţi primi lămuriri suplimentare la rubrica Poşta redacţiei. Astăzi doar reţete de deserturi uşoare:

BEIGNETS DE MERE SI DE FRUCTE

Aluat pentru Beignets

Se amestecă faină cu gălbenuşuri de ou, se pune apă caldă şi puţin unt topit, asemenea şi spumă de albuşuri şi puţină sare; se bat toate împreună până se face aluatul destul de vârtos spre a putea acoperi din fructele ce voeşte cineva a le pune într’ânsul.

Beignets de mere şi de fructe

Se pot face din orice fructe, tăiate, în rondele, apoi scotându-le pielea, sâmburii şi miezul, puindu-le câteva ore in rachiu, mastică, în coniac sau rom, Kirsch etc., cu zahăr, apă de flori şi miez de lămâie.Se moae fiecare rondelă în aluat şi se prajeşte în tigae cu unt; apoi se aşează pe farfurie, se presară cu zahăr pisat şi se plimbă peste zahăr lopăţica arsă în foc să se rumenească şi să se coloreze.

INVÂRTITĂ DE CIOCOLATĂ

Se ia cam juma de oca făină, se pune un ou întreg şi un gălbenuş, apă caldă cât va trebui şi se lasă să stea câtva timp; dup’aceasta se întinde aluatul cât se poate mai subţire, şi se lasă puţin a se răaci; atunci se stropeşte cu o lingură de unt, se ia două bucăţele de ciocolată rasă, 40 dramuri migdale pisate şi 15 dramuri zahăr şi amestecându-le împreună se presară aluatul şi apoi se stropeşte cu 5 linguri de smântână dulce de lapte fiert, se înveleşte învârtita, se pune în formă în jăratec şi sus şi jos şi se lasă să scadă.

ŞATO DE OREZ

Se fierbe orez cu lapte, scorţişoară, vanilie şi zahăr, se lasă apoi să răcească. Se pun într’un castron 2-3 ouă numai gălbenuşurile şi o lingură de unt proaspăt şi se amestecă bine, apoi se pune peste orezul fiert. Se unge o cratiţa cu unt proaspăt şi se pune peste unt şocolată sau pesmet pisat; punându-se orezul în cratoţa, se dă la cuptor. După ce şatoul este copt, se pune cca ½ litru vin negru, bun,spre a se fierbe cu scorţişoară şi, dupa ce vinul este fiert, se pune un gălbenuş de ou in acest vin, dar vinul să nu fie tocmai fierbinte. Se amestecă apoi bine şi se pune peste orezul fiert, şi în urmă se serveşte la masă.

BUDINCĂ DE PÂINE

Se ia franzelă albă, nu proaspătă. Se tae bucăţi mărunt, se pune intr’un castron mare, se toarnă lapte, punând şi sare, zahăr, puţin rom, stafide negre şi roşii, câteva gălbenuşuri de ouă, de asemenea şi albuşuri, bătute înainte de a se amesteca. Când toate sunt amestecate bine, se pun intr’un vas preparat cu pesmet şi uns cu unt, apoi se dă la cuptor sau maşină spre a se coace, invârtind vasul împrejur. Când e bine rumenit, se servă.Şi poftă bună!

BUDINCĂ DE GRIŞI LA MINUT !

Se ia două pahare de smântână şi un pahar grisă, sarea trebuitoare, patru linguri de zahăr pisat, mesteci la un loc, ungi tigaia cu unt, presari puţin posmag şi torni tot amestecul în tigae şi dai la cuptor sau rulă, dar să nu fie tare încins.

CAIMAC

Puneţi o tingire la foc, vărsaţi în ea puţină apă, cam

10-15 dramuri pentru o oca de lapte; puneţi apoi şi

laptele.

La început daţi la foc mai iute, apoi mai domol, lăsaţi să fiarbă trăgând mereu spuma la mijloc ca să nu dea în foc.După ce va fi scăzut destul, luaţi-l dela foc, acoperiţi tingirea cu un servet ud, bine stors, şi cu un capac deasupra; lăsaţi-l să stea 24 ore la un loc răcoros. Scoateţi apoi caimacul şi cu laptele rămas gătiţi altceva.

PASCĂ CU ŞOCOLATĂ

Se ia un pachet şocolată de cea groasă şi se rade intr’o farfurie.

Se pun peste ea câteva ouă ( după cantitatea şocolatei ), o ceaşcă de lapte şi un pumn de migdale tăiate lungăreţe şi se bat bine toate la un loc. Apoi punem pasca în tavă, turnăm şocolata peste ea şi o punem în cuptor la un foc potrivit să nu se ardă.

Aluatul pentru pasă se face ca şi cel de cozonaci.

OUĂ CU MERE

Sparge 6 ouă, despărţind albuşurile de gălbenuşuri şi le amestecă bine pe aceste din urmă, adăugând două cescuţe de zahăr pisat, smântână proaspătă şi un pumn de făină, fără să uiţi un aromat, fie vanilie în pulbere, coajă de portocale etc.

Bate în urmă albuşurile şi zăpada deasă amestec’o cu restul. Pe de altă parte cojeşti şi tai felii 6 mere, le rumeneşti câteva minute cu unt, pe urmă le aşezi intr’o tingire; acoperă merele, după ce le-ai presărat cu pesmet, cu ouăle bătute.

Pune tingirea la cuptor şi lasă omleta să se coacă repede. Când a crescut retrage-o din cuptor şi serveşte-o caldă la masă. Poţi prepara acest desert cu orice fruct proaspăt sau conservat.

SALICANE

Se face o cocă dintr’un klgr. făină, 7 ouă, albuşul fiind bătut de o parte iar gălbenuşul amestecat cu făina, un pahar de lapte, un pahar de zahăr pisat cu vanilie, o ceaşcă de unt topit şi de 20 bani salicane (carbonat de amoniu) pisat intr’o piuliţa de lemn. Se frământă bine la un loc până face băşici. Se taie coca în mai multe bucăţi, se întinde fiecare pe rând, se taie în diferite forme, se ung pe deasupra cu ouă şi zahăr pisat mare.

Tava se presară cu făină sau posmag şi în urmă se aşează formele lăsând distanţe între ele, fiindcă cresc. Coca se face puţin mai groasă ca cea de tăiţei.

deieri-deazi.blogspot.com

Natalia Kesco

Nu toate visele implinite cu fetiţe orfane care visează să devina regine au un final fericit. Ne-o dovedeşte destinul Nataliei – domniţa Dudu cum i se spunea acasă – cea care se trăgea dintr-o veche familie de boieri din nordul Moldovei, Kesco. Natalia s-a născut in Florenţa in anul 1859 . Rămâne de mic copil orfană şi este crescută de unchiul ei Constantin Moruzi şi de soţia acestuia, printesa Catinca. Micuţa Natalia Kesco şi-a petrecut copilăria în Moldova, la Bujor, apoi la conacul din Dănuţeni (de dincolo de Stânca Roznovăneştilor, pe malul Prutului) dar şi in Iaşi (oraşul bunicilor), Odessa (locul in care au fost inmormântaţi părinţii ei) sau în Viena ( oraşul de suflet al familiei). A fost una dintre multele fetiţe care visau sa devină regine.Încă din copilărie, la toate întrebările despre ce işi dorea să ajungă răspundea la fel: "Voi creşte mare şi voi fi regină". Visul i s-a îndeplinit dar, avea să mărturisească mai târziu, coroana nu i-a adus fericire.

A fost educată într-o mănăstire catolică şi lansată în lumea mondenă la Viena, unde apariţia ei a produs impresie şi prinţul sârb Milan Obrenovici (descendent si el al unei familii din Moldova – fiind fiul Mariei Obrenovici - amanta domnitorului Alexandru Ioan Cuza ) "a pus ochii" pe ea. Mai târziu, gurile rele afirmau că, de fapt, prințul ar fi fost vrajit nu doar de frumuseţea basarabencei ci si bogăţiile ei nenumărate. Natalia Kesco, care avea doar 16 ani, se căsătorește cu prințul Milan Obrenovici în catedrala din Belgrad la 17 octombrie 1875.

Regina Natalia a Serbiei - nepoata Marghioliței Roznovanu

“Mireasa s-a prezentat intr’o rochie albă, inchisă, purtând în păr o mică coroană de mărgăritare (…) Când soții urmau in timpul ceremoniei pe Mitropolit, trena Domniței s’a incurcat, din cauza unui servitor mai neîndemânatec; sora mai mica a Nataliei a scos lumea din încurcătuăa, eliberând trena rochiei, si cu mândrie a dus-o mai departe.Totuși,s’a obsevat acest semn prevestitor de nenoroc pentru Domniță.”

Un an mai târziu, la 14 august 1876 – la 17 ani – Natalia are un baiat, Alexandru. La 6 martie 1882 Serbia a devenit regat iar Natalia regină. Foarte repede insă Natalia Obrenovici află că viața de regină nu este atât de frumoasă pe cat pare. Soțul ei “schimba tot asa de des miniștrii, ca si amantele”, scandalurile de la Curtea Regala din Belgrad făcând in acea vreme deliciul periodicelor europene.Natalia mărturisea că ”nu mai putea ascunde lacrămile sub masca unui surâs”.

Regele Milan si Regina Natalia

La un bal pe care Milan Obenovici vrea să-l deschidă dansând cu o curtezană se produce un scandal imens care este urmat de o ințelegere intre soti, Natalia părăsind Serbia împreună cu fiul ei Alexandru, pe care il crește departe de soțul său, în Franța si Germania.Ea avea dreptul să locuiască în Serbia doar pe timpul verii. Milan Obrenovici face insă in așa fel incât un nou Mitropolit al Serbiei (numit chiar de el in acel an) să confirme divorțul cerut de Rege. O delegație a regelui îl ia cu forța pe fiul Nataliei, prințul moștenitor Alexandru, care este dus in Serbia.

In 1889 regele Milan al Serbiei este silit să abdice și Alexandru la doar 13 ani devine rege. Țara este condusă de o regență iar Natalia primește dreptul să se reîntoarcă în Serbia. Doar pentru un scurt timp insă. În urma unei legi adoptate de parlamentul sârb părinților regelui li se interzice sederea in Serbia iar în noaptea de 6 mai 1891 Natalia , „escortata de armată, a fost silită pentru a doua oară să părăsească copilul și țara.“

Regele, Regina si Printul Alexandru

Doi ani mai târziu Regele Alexandru preia conducerea țării si redă drepturile luate mamei sale care se reîntoarce în țara sa de adopție iar divorțul este anulat. Din păcate, din cauza unei legături a tânărului Rege cu doamna de onoare a Reginei Natalia, Draga Masin,între mamă si fiu se produce o nouă ruptură. Regele devine foarte repede foarte nepopular datorită aroganței sale iar in anul 1903, într-o noapte de iulie, o conspirație formată din ofițeri pătrund în palatul regal și îl omoară. Regina Natalia Obrenovici află știrea din ziare:

“La Biaritz, din balcon,- povestește Monseigneurul Vladimir Ghica – Regina Natalia aude strigătul vânzătorului de ziare. Iată, în fața ei, in salon, acest tânăr vânzător îi intinde gazeta. Încă doi pași, și Regina cade sdrobită de durere.”

În urma pierderi fiului , Natalia Obrenovici se retrage din viața publică , își împarte averea între Universitatea din Belgrad, bisericile și mănăstirile din Serbia și se convertește la catolicism la 12 aprilie 1902 în biserica sanatoriului Cazin-Perrochaud de la Berck-Plage în departementul Pas-de-Calais. Își petrece restul vieții în Franța. Moare în 1941 la St. Denis (Franța). Publică la Paris “Memorile Nataliei – Regina Serbiei”, iar la St. Petersburg, nuvela autobiografică – ”Mama”. În primăvara anului 1941 în sudul Franţei moare Natalia Obrenovici. A fost înmormântată în cimitirul din Lardy, o localitate la 37 km sud-vest de Paris.