Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Channel Catalog


Channel Description:

Impreuna vom construi cel mai mare blog scris in limba Romana.

older | 1 | .... | 106 | 107 | (Page 108) | 109 | 110 | .... | 171 | newer

    0 0
  • 03/20/14--20:29: :)))


  • 0 0
  • 03/20/14--21:59: Schimbari demografice
  • Schimbari demografice majore in California. Hispanicii au devenit oficial cel mai mare grup rasial

    autor: FrontPress21.03.2014

    latinoÎn California, un stat cu peste 36 de milioane de locuitori situat în sudul Coastei de vest a SUA, hispanicii au devenit oficial cel mai mare grup rasial, depăşindu-i numeric pe americanii albi. De ceva timp albii nu mai erau oricum majoritari în California, dar cel puţin alcătuiau cea mai numeroasă comunitate. The Guardian subliniază că această nouă realitate demografică constituie un punct de cotitură.
    Conform statisticilor oficiale, 39 la sută din populaţia Californiei este alcătuită din hispanici. Următorul grup rasial este reprezentat de albi, care alcătuiesc 38,8 la sută.
    Una din cele mai vizibile efecte ale noii realităţi demografice este legată de rasismul anti-alb. Tot mai multe cartiere, care până nu de mult erau considerate sigure, au ajuns să fie controlate de grupările infracţionale hispanice.
    Principalele cauze ale acestei schimbări demografice ţin de imigraţia masivă din Mexic şi alte state latino-americane şi rata mare a natalităţii în sânul acestor comunităţi. Pe de altă parte, populaţia albă se confruntă cu o îmbătrânire accentuată. Sursa: FrontPress.ro


    0 0
  • 03/21/14--03:01: :)))


  • 0 0
  • 03/21/14--05:16: TURCIA
  • Twitter INTERZIS in Turcia

    autor: FrontPress21.03.2014

    twiter erdoganSite-ul de microblogging Twitter a fost închis joi seară în Turcia, la câteva ore după ce premierul turc, conservatorul islamist Recep Tayyip Erdogan, a ameninţat că acest lucru se va întâmpla. Decizia a fost luată în ciuda criticilor venite din partea unor oficiali europeni.
    “Vom elimina Twitterul. Nu-mi pasă de ce ar putea să spună comunitatea internaţională”, a afirmat Erdogan în faţa a mii de susţinători adunaţi la un miting electoral organizat cu zece zile înainte de alegerile municipale din 30 martie, scrie ziarul Gândul. “Vor vedea forţa Turciei”, a adăugat el. “Aceasta nu are nimic de a face cu libertăţile”, a insistat şeful Guvernului turc. “Libertatea nu permite intruziunea în viaţa privată (…) sau spionarea secretelor de stat prin aceste mijloace”, a continuat acesta.
    La începutul lunii martie, premierul, care se află la putere din 2012, a ameninţat că ar putea fi interzise şi site-urile YouTube şi Facebook în Turcia.
    twitter-is-bad-says-erdoganFuria lui Erdogan împotriva reţelelor de socializare este motivată şi de faptul că protestatarii antiguvernamentali s-au folosit de acestea pentru a organiza demonstraţii de stradă în mai multe oraşe din ţară. Deasemenea, pe Twitter au fost răspândite recent conversaţii telefonice care fac legătura între premier şi mai mulţi apropiaţi ai acestuia, implicaţi în scandaluri de corupţie. Şeful guvernului a afirmat că totul ar fi o “înscenare”.
    “Nu vom mai permite aşa ceva”, a dat asigurări, joi, Erdogan. “Vom lua rapid aceste măsuri (de interzicere). Securitatea ţării mele este în joc”, a continuat acesta şi aşa s-a şi întâmplat cu site-ul Twitter.
    wwwComisarul european pentru Agenda Digitală, Neelie Kroes, a criticat în cursul nopţii de joi spre vineri ameninţarea premierului turc, Recep Tayyip Erdogan, în privinţa blocării accesului la Twitter în Turcia, relatează AFP, citată de Mediafax. “Interzicerea (reţelei de socializare) Twitter în Turcia este fără fundament, inutilă şi laşă”, a afirmat comisarul european. “Poporul turc şi comunitatea internaţională o vor considera ca fiind o cenzură”, a anunţat aceasta, pe contul său de Twitter.
    Luna trecută, în Turcia a intrat în vigoare o lege controversată care vizează controlul internetului şi permite autorităţilor să blocheze accesul pentru anumite pagini, fără nici un ordin judecătoresc. Sursa: FrontPress.ro

    ww

    0 0
  • 03/21/14--05:18: :)))


  • 0 0
  • 03/21/14--08:19: Pilda

  • Un om sărman lucra ca grădinar la vila unui mare bogătaş.
    Într-o zi, bogătaşul a vrut să îl batjocorească pe grădinar de faţă cu câţiva musafiri pe care îi ave...a şi i-a dat un coş plin cu gunoaie.
    - Uite un cadou pentru tine! – a spus bogătaşul mândru de gluma lui.
    Omul a luat coşul cu gunoaie, a mulţumit şi a plecat acasă, în timp ce bogătaşul şi musafirii lui au rămas râzând în urmă.
    Ajuns acasă, grădinarul a spălat coşul, l-a vopsit frumos, iar a doua zi l-a umplut cu flori proaspete şi frumoase şi i l-a dus bogătaşului la care lucra.
    - Păi cum, eu ţi l-am dat plin cu gunoaie şi tu mi-l aduci plin cu flori? Ce glumă e asta?
    - Nu este o glumă… dar fiecare dăruieşte ceea ce are în inimă. 


    0 0
  • 03/21/14--09:02: Mahala


  • Teatrul de mahala


    Bucureştiul interbelic era o lume a contrastelor. O lume în care centrul oraşului era împânzit de automobile elegante, de domni şi de domniţe îmbrăcaţi după ultima modă occidentală în timp ce cartierele mărginaşe rămăseseră parcă într-o altă epocă , patriarhală încă , plină de noroi şi inundată periodic, fără electricitate, fără apă curentă şi canalizare.

    Aceste contraste nu putea să ocolească lumea spectacolului.În afara mişcării teatrale care se manifesta în teatrele cu stagiune regulată de pe bulevardele centrale ale metropolei mai exista şi o aşa zisă “mişcare teatrală” a cartierelor periferice. Bineînteles că şi calitatea “actelor artistice” era pe măsura publicului acestei lumi.

    Un prim loc în care aveau loc spectacolele erau cinematografele de cartier care anunţau “cu litere de-o şchioapă: Azi reprezentaţie cu artişti. Şi după terminarea filmului, un om oribil fardat, anunţă cu o voce pripită: Urmează trupa lonescu – Chinezu’, sau Niculescu - Fix sau aşa ceva. Şi in faţa elitei mahalalei urmează reprezentarea unei aşa zise reviste, inseilare de glume neroade şi obscenităţi “. În timpul spectacolului “audienţa aleasă” se strâmbă de râs şi aclamă pe artisti. ,,Bravo, mă Mitică !“ sau “Eşti dat dracului, Gogule !“ erau genul de remarci care se făceau auzite din sală.


    Restaurante de mahala - interbelic
    "Fete vesele"
    într-un restaurant
    de periferie aşteptând
    începutul reprezentaţiei
    Şi mai erau aşa numitele “Localuri familiare” –craşme de cartier de fapt – în care “cabotini siniştri dau ..reprezentaţii artistice.” Erau locuri în care actorii care trăiau în mizerie  sau cei fără angajamente în teatrele centrale şi fără talent de cele mai multe ori dădeau reprezentaţii în schimbul câtorva lei sau pentru o masă. 

    Dealungul căii Griviţei, până la cimitirul Sfânta Vineri, şi mai departe , sunt înşirate aşa numitele „teatre", în care oameni, ce se numesc artişti duc cea mai cumplită mizerie. Să avem în vedere că unii dintre ei şi care duc o viaţă cu adevărat câinească — sunt absolvenţi de Conservator, iar cea mai mare parte şi-au început „cariera"în centru“.

    O experienţă  avută într-unul dintre aceste localuri ne-o povesteşte reporterul interbelic Ioan Massoff :
    “ Cum deschizi uşa  localului, te trăzneşte un miros imposibil de came alterată şi mahorcă. E ora 12 noaptea — toiul — şi nu găsesti loc să arunci un ac cu gămălie. Pe la mese, toata pleava periferiei. Vreo câţiva reangajaţi şi cheferişti formează elita localului. În fund e improvizată o estradă, împodobită cu foiţă tricoloră.

    Restaurante de mahala - interbelic
    Singur la un restaurant
     cu reprezentaţie
    La un moment dat atmosfera devină incărcată şi spectatorii cer, din ce în ce
    mai insistent, începerea reprezentaţiei. Cum insă „domnul lani", directorul teatrului, n'a plătit angajaţilor săi de o săptămană, aceştia nu vor să mai „joace". Numai în urma insistenţelor, din ce în ce mai agresive, ale celor de la mese, domnul lani consimte să-şi plătească trupa.

    Perdeaua se ridică şi incepe spectacolul : inşiruire de simple trivialităţi, fără pic de haz. Copiii mai mici de 15 ani spun, cu neruşinare, cele mai oribile obscenităţi, însoţindu-le cu gesturi indecente. Suntem una din puţinele ţări din lume în care nu este reglementată chestiunea protecţiei aşa zişilor copii actori.

    Am vizitat cabinele şi culisele acestor „teatre". În dosul barăcii, pe o suprafaţă de doi metri pătraţi, se îmbracă deavalma, intr'o promiscuitate oribilă, femei şi bărbaţi. La un teatru de soiul acesta „artiştii" se îmbracă în bucătărie, lângă bucătarul care taie mereu la ceapă.

    Sunt lucruri reale şi redate fără niciun fel de exagerare. Existenţa acestor cabotini e de plans.  După „spectacol", dacă un client capricios o cere, „artistele" sunt nevoite să ia loc la masa clientului capricios. Altfel, domnul lani — „negustor până'n unghii"— le reziliază contractul.”

    Sursa informaţiilor şi a fotografiilor – revista Realitatea ilustrată– numărul din 24 martie 1937– reporter Ioan Massoff
    deieri-deazi.blogspot.com

    0 0
  • 03/21/14--09:26: CAVALERII SEC.XX

  • autor: FrontPress30.04.2012
    Legiunea Arhanghelului Mihail (LAM) a reprezentat poate unicul fenomen românesc care a bulversat societatea noastră de la naşterea sa până în zilele noastre, fenomen ce a generat admiraţie şi frică chiar şi în anii de moarte clinică a legionarismului, adica în anii dictaturii proletare.
    În perioada comunistă (1948-1989) şi în perioda liberal-comunistă (1989 până în prezent) legionarilor le-au fost atribuite multe “calităţi”, de la criminali, barbari, pungaşi până la psihopaţi, extremişti, fanatici. În special în perioada comunistă nici un efort nu a fost prea mare pentru a discredita LAM şi pentru a falsifica acest fenomen care, oricât şi-ar fi dorit comuniştii şi oricât îşi doresc pseudo-democraţii de astăzi, a fost un fenomen de avengură compus din intelectuali, muncitori, preoţi, ţărani, militari, nobili, femei şi bărbaţi care au sprijinit mişcarea nu din interese personale sau calcule politice, ci pentru că credeau cu adevărat în propunerea Legiunii.
    Mişcarea Legionară a fost gândită şi construită plecând de la etica, principiile şi viaţa creştină. În perioada interbelică la fel ca şi astăzi, decadenţa societăţii era evidentă, astfel că pentru legionari doar reîntoarcerea la valorile creştine autentice era singura soluţie de redresare şi remoralizare a societăţii, iar această remoralizare nu era posibilă decît prin exemplu personal şi prin inevitabila implicarea în viaţa politică. Politica era pentru legionari nu un mijloc de îmbogăţire sau de avansare în societate, ci o modalitate prin care puteau răspândi eficient mesajului lor.
    Acest mod de a concepe viaţa şi politica a făcut ca legionarii să îşi creeze inamici puternici,în special bancherii şi politicienii de profesie. Aceşti inamici au combătut din răsputeri Mişcarea Legionară, folosind crima şi persecuţiile de tot felul pentru a elimina pe legionari. Aceştia din urmă au căzut uneori pradă tentaţiei de a răspunde cu aceeaşi monedă, mai ales după asasinarea lui C.Z. Codreanu şi a primei elite legionare. Bilanţul crimelor este net favorabil inamicilor mişcării care au ucis mii de legionari fără a fi condamnaţi sau măcar blamaţi, pe când legionarii au fost şi sunt descrişi ca cei mai mari criminali.
    Un element deosebit de interesant al legionarismului era profunda religiozitate a membrilor mişcării, fapt care duce cu gândul la ordinele cavalereşti care au existat in Europa medievală. C.Z. Codreanu considera rugăciunea elementul decisiv al oricărei victorii, iar creştinismul temelia pe care neamul românesc s-a născut şi dezvoltat de-a lungul veacurilor, astfel că stoparea răspândirii ateismului comunist devenea principala misiunea a mişcării. „Să nu se uite că noi, poporul român, stăm aici, pe acest pământ prin voia lui Dumnezeu şi binecuvântarea Bisericii Creştine. În jurul altarelor bisericilor, s-a aflat adunată de mii de ori în vremuri de bejenie şi restrişte, întreaga suflare românească de pe acest pământ, cu femei, copii şi bătrâni, cu conştiinţa perfectă a ultimului refugiu posibil. Şi astăzi stăm gata să ne adunăm, poporul român, în jurul altarelor, ca-n vremuri de mari primejdii, pentru ca îngenuncheaţi, să căpătăm binecuvântarea lui Dumnezeu”. (C.Z. Codreanu – Cărtica şefului de cuib)
    În susţinerea ideii din paragraful anterior vine unul dintre textele lui Juliu Evola referitoare la Mişcarea Legionara. Traducerea îmi aparţine.
    „Este un fapt că, printre noile mişcări naţionale se regăsesc diverse motivaţii care prezintă analogii cu concepţiile ordinelor medievale. Nu se poate nega, de exemplu, că în Italia şi în Germania se doreşte formarea tineretului după un stil de viaţă care are simultan un caracter războinic şi unul ascetic [...].
    O realizare integrală în acest sens întâlneşte totuşi, atât în Italia cât şi în Germania, dificultăţi datorate faptului că nu mai există condiţiile unei civilizaţii precum cea din perioda medievală. Noile ordine se nasc sub semnul unui decis naţionalism, secondat de o mistică care nu coincide cu religia dominantă a cărei natură este universalistă şi supranaţională. În Germania situaţia este şi mai dificilă atât datorită schismei religioase, adica datorită pluralităţii de confesiuni religioase, cât şi datorită tendinţelor rasial-păgâne care sunt contrare creştinismului, fără însă a putea dispune de adevărate principii şi de o autentică tradiţie spirituală.
    O mişcare care prezintă aceste tendinţe, ale unui nou ordin, foarte interesantă şi puţin cunoscută, este mişcarea legionară românească a aşa-ziselor Gărzi de Fier, condusă de Corneliu Codreanu. Aceasta a luat naştere în 1927, a dat naşterea la rândul ei unor diverse partide politice, ultimul dintre ele numit Totul pentru Ţară a fost dizolvat chiar de Codreanu din motive pe care le vom prezenta mai încolo. Caracteristica acestei mişcări stă în premizele sale religioase. Această mişcare se prezintă ca o mişcare de renaştere naţională şi în acelaşi timp ca o tendinţă de a relua într-o formă vie spiritualitatea proprie a religiei ortodoxe. Şi cum această religie este articulată naţional, asemenea tendinţe nu întâlnesc obstacolele proprii altor naţiuni. Este de notat că reprezentanţii oficiali ai religiei româneşti, aşa cum des se întâmplă, nu conservă decât forma şi se regăsesc deseori despărţiţi de cei care trăiesc spiritul; şi exemplul cel mai elocvent stă în faptul că actualul Patriarh conduce un Cabinet dorit de rege, a cărui ostilitate faţă de Garda de Fier este cunoscută tuturor.
    Elementul religios, înălţat până la exigenţa de a crea un om nou şi conectat unor precise forme de practică ascetică constituie nucleul central al legionarismului românesc. Astfel, pentru mulţi este surprinzător faptul că peste 600.000 de oameni – căci acesta este mai mult sau mai puţin numarul la care se ridică discipolii lui Codreanu – practică sistematic nu doar rugăciunea, dar şi postul: legionarii trebuie să ţină 3 zile pe săptămână post negru, ceea ce înseamnă să nu mănânce, să nu bea, să nu fumeze.
    Chiar Codreanu, într-o discuţie avută cu el, ne-a explicat sensul acestei discipline în urmatorii termeni: trebuie asigurată absoluta supremaţie a spiritului asupra corpului şi postul este unul din mijloacele cele mai eficace pentru aceasta; slăbirea constrângerilor impuse de partea naturală a fiinţei umane crează în schimb condiţiile cele mai favorabile pentru evocarea forţelor invizibile, forţelor din văzduhuri, evocare ce se realizează prin intermediul rugăciunii şi a ritului. Şi aceste forţe – adaugă Codreanu – indiferent de ceea ce gândesc spiritele pozitiviste au în orice încercare şi în orice luptă o parte cel puţin la fel de decisivă ca şi forţele vizibile, materiale si pur umane.
    În interiorul mişcării legionare a lui Codreanu există un fel de miliţie de asalt care cuprinde circa 10.000 de oameni şi care se numeşte Moţa-Marin, acestea fiind numele celor doi capi legionari români căzuţi în lupta antibolşevică din Spania. Pentru membrii acestui corp se aplică celibatul – o altă trăsătură comună cu anticele ordine cavalereşti. Explicaţia pe care Codreanu a dorit să ne-o dea, este, în primul rând, că cine este pregătit sa înfrunte în orice moment moartea este bine să nu aibă legături de familie; în al doilea rând, el a distins pe cei a căror vocaţie trebuie să fie victoria şi gloria, de cei care aparţin efectiv lumii şi au ca ţel prosperitatea, bunăstarea şi plăcerea. De aceea – altă trăsătură caracteristică–, şefii legionarismului românesc fac şi jurământul de sărăcie, aceştia nefrecventând nici reuniuni, nici teatre, nici dansuri, nici cinematografe”.(Corriere Padano, 14 aprilie 1938, în La tragedia della Guardia di Ferro, pp. 23-24)
    Pentru a demola un alt mit referitor la LAM doresc să închei cu un pasaj referitor la viziunea legionară despre societate şi puterea în stat:
    “Niciodată Mişcarea Legionară, pentru a birui, nu va recurge la ideea de complot sau de lovitură de stat. Consider aceasta ca o prostie. Mişcarea Legionară nu poate birui decât odată cu desăvârşirea unui proces interior de conştiinţă a Naţiunii Române. Când acest proces va cuprinde pe majoritatea Românilor şi se va desăvârşi, biruinţa va veni automat, fără comploturi şi fără lovituri de stat”. (C.Z. Codreanu – Circulara nr. 58, 26 februarie 1937) De Remus Tanasa – Foaie Nationala
    H

    0 0
  • 03/21/14--09:32: POFTA BUNA !


  • 0 0
  • 03/21/14--10:02: RASPUTIN VS STALIN

  • 0 0
  • 03/21/14--16:45: Duelul mintilor
  •   Sunt momente în viaţă noastră când inevitabil ne lovim de orgoliu, de obicei de orgoliul altora, pentru că acela îl vedem mai bine, acela ne deranjează sau ne răneşte. Mai puţin însă ne dăm seama că în fiecare din noi este o doză de orgoliu, care uneori se dezvoltă că răspuns la orgoliul altora, sau care îi afectează pe ceilalţi şi îi determina să ne răspundă cu aceeaşi moneda.    
    E orgoliul un lucru bun sau rău? S-ar părea că ego-ul nostru are nevoie de o anumită cantitate de orgoliu , însă, pe măsură ce influenţă acestuia asupra noastră creşte, face rău altora, iar la un moment dat se întoarce şi împotriva noastră. În ce măsură devine un lucru rău? Ce facem cu orgoliul nostru şi cum răspundem la orgoliul celor din jurul nostru?
        Dex-ul spune despre orgoliu aşa: 

        „Orgoliu = Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanta sa socială; îngâmfare, vanitate, trufie.”

        Oamenii orgolioşi, cu o foarte bună părere despre ei  par a avea foarte multă încredere în sine, însă această încredere e de multe ori artificială, impusă cu ajutorul mentalului, nu vine din interior  şi  fapt ascunde neîncrederea, frică. Un om împăcat cu el însuşi, care-şi conştientizează caltatile şi defectele, îşi asumă sentimentele pozitive şi negative, nu mai are nevoie de această lupta, de această dorinţa de a domină, de a fi perceput că un om puternic, de a dovedi altora că este mai bun, că are dreptate, că raţionează corect.
       Orgoliul ţine mai mult de sfera raţionalului, mentalului, şi presupune o anihilare a sentimentelor. Percepţia este că sentimentele te fac mai slab, vulnerabil iar raţiunea şi orgoliul mai puternic.

    Sintetizând, ideile ce îmi vin în minte legate de orgoliu ar fi:
    - Orgoliul te împiedică să te cunoşti mai bine.
    - Orgoliul te împiedică să devii mai bun, să iubeşti.
    - Orgoliul e în strânsă legătură cu egoismul.
    - Orgoliul e folosit pentru a domină.
    - Orgoliul te face să te simţi mai puternic.

    - Deşi s-ar părea că orgoliul apare din prea multă încredere în sine e tocmai invers, apare mai degrabă din frică, din dorinţa de a te impune.
    - Orgoliul nu te lasă să vezi când greşeşti şi prin urmare te împiedică să te perfecţionezi, să progresezi. 

       Cum recunoaştem un om orgolios?  
       Sau cum ne dăm seama când noi înşine suntem orbiţi de orgoliu?
     În relaţia cu ceilalţi , un om orgolios consideră că are întotdeauna dreptate, nu încearcă să-i înţeleagă pe alţii, să accepte alte puncte de vedere, ci îi ascultă doar că să găsească motive de a-i contrazice. Un orgolios nu-şi recunoaşte greşelile, întotdeauna e altul vinovat , iar dacă totuşi i se demostrează că el a greşit, fie nu recunoaşte, fie minimalizează greşeală că şi când ar fi ceva lipsit de importantă. Iar în cazul asta, ceva din exterior, o anumită conjunctură a determinat asta,  nu e vina lui, raţiunea lui nu poate greşi. Are tendinţa de a emite păreri pe un ton atotştiutor, şi nu foloseşte expresii de genul," eu cred"," poate ar fi mai bine", ci "ştiu eu" sau, "e greşit".
       Un orgolios nu poate să-şi ceară iertare..recunoscund că a greşit are impresia că-şi pierde din putere.
       Un orgolios nu lasă frâu liber sentimentelor, lupta împotriva lor, din teamă de a greşi, se conduce numai după raţiune.
       Orgoliosul e egoist şi invidios.
      Orgoliosul poate fi foarte suspicios, i se pare că alţii au ceva cu el şi complotează împotriva lui.

      Din orgoliu se poate naşte ambiţia, invidia, gelozia, posesivitatea.

    Cam asta e ceea ce am observat eu legat de orgoliu, aştept şi alte idei şi păreri, precum şi exemple de situaţii în care se acţioneză sub imperiul orgoliului.



    Via SoriN

    0 0

    „Dă șansa fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viața ta.” 
     

    Mark Twain

    Legenda fluturelui





     Într-o minunată dimineaţă  de primăvară, desfătându-şi  privirea cu frumuseţea florilor, Lui Dumnezeu nu i se mai părura la fel de încântătoare că alte daţi. Parcă le-ar fi lipsit ceva. El crease florile pentru oameni, pentru că aceştia să le iubească şi să le admire.
       Aşa că Dumnezeu se gândi să facă nişte fiinţe pentru care florile să fie indispensabile şi cărora să le dea în stăpânire această împărăţie de arome şi culori.
       Astfel, El făuri nişte coconi mititei şi le dădu poruncă îngerilor să-i atârne prin livezi şi păduri pe crengile copacilor, printre mugurii care stăteau gata să pleznească. O dată cu desfacerea mugurilor, coconii au crescut şi din ei au ieşit nişte flori vii, albe că zăpadă. Iar Dumnezeu le-a numit fluturi.

      Zi de zi, El îşi desfata privirile cu dansul minunat al creaţiei sale. Îi privea răsfăţându-se şi scăldându-se în cupele florilor pe care le iubeau.
     După un timp,Lui Dumnezeu începu să i se pară monoton, parca prea semănau fluturii cu fulgii de zăpadă.
       Şi între culorile vii ale primăverii albul fluturilor părea foarte nepotrivit. Atunci îi dădu porunca     Sfântului Ilie să-şi întoarcă norii şi carul de foc cu care ieşise să hrănească minunăţiile pământului printr-o binecuvântată ploaie. Cu un semn al mâinii împrumută din culoarea fiecărei flori câte puţin şi trase pe cer un minunat arc multicolor, care avea să fie numit curcubeu.
       Apoi cu un mic nor lua pe rând din fiecare culoare şi îl stoarse deasupra pământului.        
    Într-o clipă, aripile fluturilor fură acoperite de pete şi stropi de diferite nuanţe, astfel încât nu existau

     doi fluturi la fel.
     Şi aşa fluturii, binecuvântaţi de Dumnezeu, au rămas stăpâni ai florilor pe care le iubesc atât de mult şi printre care se pierd într-o măreţie de culori.

       O dată treaba terminată, Dumnezeu îi numără să vadă dacă omisese vreunul şi văzu că unul lipsea. Acesta era fluturele de molie.
       Mânios că nu îşi îndeplineşte menirea care i-a fost dată, că lumina nu îi e dragă şi trăieşte pentru a face rău, Dumnezeu l-a condamnat să stea pe veci numai în întuneric şi când va îndrăzni să iasă din ascunzătoare, oamenii să îl prindă şi să îl distrugă pentru răul pe care îl face. Şi dacă vreo rază de soare l-ar atinge cât de puţin, aripile lui să se prefacă în scrum. De atâta viaţă lipsită de binecuvântarea soarelui, s-a pipernicit din ce în ce mai mult, aripile s-au micşorat de atâta nefolosinta şi până şi albul lor s-a ponosit transformându-se într-un gri murdar. Şi de atunci, cât e noaptea de lungă, fluturele de molie dănţuieşte în jurul becurilor aprinse, în speranţa că va fi iertat şi i se va permite să se întoarcă la viaţă de lumina, alături de fraţii lui.
    Via IULISA

    0 0
  • 03/21/14--22:05: Kosovo
  • Kosovo si autodeterminarea Crimeii

    autor: FrontPress22.03.2014

    kosovoCu toate că Statele Unite şi UE au declarat că nu recunosc nici referendumul din Crimeea, nici rezultatele lui, realitatea geopolitică în regiune s-a schimbat. Însă aceste schimbări şi scenariile desfăşurării ulterioare a evenimentelor îşi au rădăcinile în perioada 1990-2000.
    Este real faptul că situaţia din jurul Ucrainei destabilizează de câteva luni situaţia politică şi financiară din Europa şi întreaga lume. Dacă privim problema mai pe larg, ea reprezintă o continuare a schimbărilor geopolitice şi „resetarea” spaţiului euroasiatic şi nord-african, care a început în anii 1990 pe „poligonul” fostei Iugoslavii. S-a schimbat doar „culoarea” acestui proces: dacă în perioada 1990-prima jumătate a anilor 2000 aceste schimbări, în general, s-au produs loc în conformitate cu interesele Statelor Unite, UE şi NATO, de la sfârşitul anilor 2000 acest proces a început să fie echilibrat de influenţa crescândă a Rusiei şi a proiectelor ei de integrare.
    Proclamarea unilaterală a independenţei Kosovo în 2008 şi recunoaşterea în grabă a acestui act de către statele occidentale a constituit, fără îndoială, factorul cheie. Tocmai precedentul kosovar a determinat în mare măsură dezvoltarea evenimentelor în alte zone de conflict din Balcani, Regiunea Mării Negre şi Caucaz, şi influenţa lui continuă să fie puternică, a declarat expertul Aleksandr Karasiov în cadrul unui interviu pentru Vocea Rusiei.
    „Se presupune că „ecoul” evenimentelor kosovare va mai răsuna mult timp. Declararea independenţei Kosovo în 2008 şi recunoaşterea ei de către Occident a creat un precedent. Acest precedent va rămâne în dreptul internaţional”.
    Este vorba de avizul consultativ din 20 iulie 2010 al Curţii Internaţionale de Justiţie care, practic, a recunoscut că declaraţiile de acest fel corespund dreptului internaţional. În iulie 2009, Casa Albă a prezentat Curţii Internaţionale a ONU un comentariu în legătură cu examinarea situaţiei din Kosovo. Washingtonul a declarat că „principiul legal al integrităţii teritoriale nu împiedică entităţile non-statale să-şi declare independenţa în mod paşnic”.
    În prezent, UE încearcă să reducă la maxim influenţa referendumului din Crimeea. Înaltul Reprezentat al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Catherine Ashton, a cerut Rusiei „să înceapă un dialog cu Ucraina, să continue negocierile cu comunitatea internaţională pentru destinderea situaţiei şi găsirea unei metode politice de ieşire din criză”. Rusia este pregătită pentru negocieri. Însă exprimarea voinţei unanime a locuitorilor Crimeii este un fapt împlinit. NU este vina Rusiei că precedentul kosovar a „resetat” spaţiul geopolitic în urmă cu şase ani.De Piotr Iskenderov – Vocea Rusiei


    0 0
  • 03/21/14--22:17: Gena
  • “Gena” romanilor!

    autor: FrontPress 22.03.2014

    romani tricolorIn online se propaga adesea afirmatia ca romanii suntem “genetic” predispusi la hotie, la aroganta, la invidie, la prostie etc.. si fiind genetice, nu are sens sa cautam rezolvarea pentru ca sunt fara solutie! Paradoxul este ca la olimpiade si la competitii de inventica nu stam mai rau decat alte natiuni, ceea ce ar contrazice “teoria genetica“.
    Adevarul este ca natiunea romana are toate sansele sa devina una cu “gene degenerate” daca exodul celor capabili va continua in acelasi ritm, pentru ca va apare fenomenul selectiei naturale.
    Statele care duc o politica de atragere selectiva de resurse umane se vor “innobila” cu oameni de calitate si cele care suporta exodul vor ramane cu “reziduri umane”.
    Daca mergem mai departe cu analiza vedem ca desi ca indivizi nu stam rau, ca natiune realizarile sunt submediocre, nu doar in ce priveste guvernarea, dar si in ce priveste domenile stiintifice.
    In medicina avem medici multi si unii destul de buni, dar medicina in ansamblu are rezultate modeste. In constructii avem constructori calificati, dar aportul romanesc in tehnologia constructiilor este mediocru. Constructorii romani sunt buni ca executanti si proiectanti, dar nu si ca inovatori. In IT desi exista multi specialisti buni, realizarile in software sunt modeste si de munca si pregatirea specialistilor profita firmele straine.
    Toate exemplele de mai sus si multe altele, demonstreaza ca exista carente in managementul domenilor, ori managementul nu-i genetic, este o cultura si se transmite din generatie in generatie.
    Formele de manifestare a acestei culturi a descris-o bine Caragiale. Care sunt cauzele se pare ca nu a interesat si nu intereseaza pe nimeni? Sa descifram mecanismul prin care se manifesta si se perpetueza un management social falimentar.
    In tarile capitaliste stratificarea sociala era in functie de avere si averea in functie de calitatile proprietarilor.
    Comunismul a considerat ca stratificare in functie de avere este inechitabila, ca societatea nu ofera sanse egale unui copil provenit dintr-o familie saraca cu ale unui copil provenit dintr-o familie bogata. Comunisul si-a propus sa realizeze acele sanse egale eliminand proprietatea privata si aducandu-i pe oameni la un status egalitar. Practic toti copii porneau de la aceeasi “line de start”.
    Teoretic comunismul ar fi trebuit sa promoveze mai multe valori umane decat capitalismul, pentru ca oferea aceleasi sanse. Totusi contraperformantele elitei comuniste si a celei postdecembriste demonstreaza ca selectia are un viciu major.
    Unde s-a produs eroarea? Cred ca una din erori, dar nu singura, s-a produs la sistemul de valori care au stat la baza selectiei.
    Cum se facea selectia “meritocratiei” in comunism
    S-a pornit de la ideea ca in fiecare individ exista tendinta de afirmare sociala – ambitia, care este cenzurata de educatie de valorile morale. Comunismul a ales sa exploateze ambitia si a ignorat valorile morale- etica.
    Inca din primele zile ale instaurarii comunismului au fost alesi oameni saraci material si “cu duhul”, si li s-a oferit sansa sa devina persoane importante, cu conditia sa suprime orice rezistenta si sa fie loiali partidului.
    Dupa ce a trecut perioada consolidarii puterii si au infrant rezistenta “ramasitelor burghezo-mosieresti” prin nationalizare si colectivizare, s-a trecut la o alta faza a selectiei “cadrelor de nadejde”, a “specialistilor”.
    Cel mai bine se reflecta sistemul de valori in “selectia” pe care o faceau si o fac servicile de informatii.
    In comunism cautau si racolau elevi si studenti cu rezultate bune sau foarte bune, cu ambitii mari si lipsiti de etica, sau chiar fara scrupule. Acestia erau ademeniti cu cariere promitatoare, cu salarii si avantaje peste medie, cu protectie in fata legilor, cu un fel de imunitate. Siguranta, cariera si avantajele materiale au facut pe multi sa accepte.
    Trebuie sa remarcam ca printre studentii cu potential erau doau categorii, unii ambitiosi si altii care isi imparteau timpul pentru cariera si pentru valorile culturale: arta, sport, cultura generala, si alte stinte umaniste.
    Cei din prima categorie luptau pentru medii mari ca sa aiba posibilitatea sa aleaga posturile cele mai bune, pentru ca repartizarea se facea in ordinea descrescatoare a medilor. Ei erau si cei care solicitau intrarea in PCR ca sa poata promova in functii de conducere. Cei din a doua categorie erau mai interesati de cultura decat de posturi si de cariera. Celor ambitiosi li se propuneau avantaje, promovari, cariera de succes, protectie/imunitate pentru abuzuri sau alte ilegalitati la care ar fi puti fi supusi sau de care ar fi fost acuzati .
    Imi amintesc de o colega de servici care ne-a spus ca fica ei in clasa XI-a, care voia sa urmeze dreptul, a primit o propunere de colaborare si i se garanta intrarea la drept. S-au sfatuit parintii si au refuzat, in conditiile in care cocurenta era acerba 8-9 pe un loc. Multi nu au avut putere sa “dea cu piciorul la asa pleasca”.
    Pentru studenti erau ale oferte, in general cu locurile de dupa absolvire. Nu erau racolati doar studenti merituosi, erau si din cei cu “probleme” fie de disciplina fie de (in)capacitate intelectuala pentru nivelul invatamantului superior.
    O colega care nu a raspuns la nici o intrebare la seminare si care, cand era solicitata, spunea cu nonsalanta ca nu s-a pregatit, avea cate 4-5 examene restante in toamna si le promova pe toate, desi in sesiunile normale nu reusea sa ia mai mult de 1 examen. Dupa terminarea facultatii facea servici intr-o cladire conspirativa, din centrul capitalei, in conditiile in care era din nordul Moldovei si nu avea buletin de Bucuresti ca sa-i de dreptul sa poata fi angajata in capitala.
    Dupa ’89 s-a conservat acelasi sistem de promvare a “meritocratiei”, respectiv loialitatea si lipsa de scrupule. Pa langa promovare in cariera a intervenit posibilitatea de a face afaceri cu statul si de a se “capatui”.
    Probleam este ca oamenii cu adevarat valorosi nu au nevoie sa faca compromisuri si sa recurga la avantaje oferite de putere si refuza sa riste, sa se “lege la cap daca nu-i doare”.
    Acest sistem produce o selectie a carieristilor, oameni fara caracter, o selectie a impostrilor.
    Categoria respectiva atrage alte persoane cu aceleasi valori, in special tineri, la care simtul responsabilitatii inca nu este maturizat si nivelul coruptilor care acopera societatea se mareste. Odata pervertit un om, ca sa-l menti in sistem nu trebuie decat sa-l santajezi. Daca la inceput au cedat din ambitie si din inconstienta, a doua oara cedeaza de frica si de rusine.
    Managerii fara caracter iau decizii lipsite de onestitate, decizii la baza carora stau interesele pe termen scurt ale lor, ale celor din sistem, ale superiorilor. Promovarile sunt facute in functie de loialitate, in detrimentul competentei. Frustrarea produsa de lipsa eticii provoaca rezistenta prin pasivitate din partea subordonatilor si asta duce la rezultate mediocre.
    Managerii apeleaza de regula la metode coercitive, si o societate condusa prin metode coercitive nu poate avea rezultatele pe care le are o societate in care se aplica metode stimulative.
    Managerii romani confunda dominarea cu impunerea vointei celui mai puternic, respectul cu obedienta, autoritatea cu responsbilitatea
    N. Iorga spunea “A stapani nu inseamna a domina“ si H. Heine afirma ca “O natiune nu pote fi regenerata daca regimul ei nu dovedeste o inalta forta morala. Aceasta forta regenereaza.”
    Etica este ce a lipsit si lipseste comunitatii romanesti si in lipsa eticii rezultatele nu pot fi decat submediocre.
    Concluzia este ca problema romaneasca a coruptieie si ineficientei nu este un fatalista – genetica, si are solutii prin restabilirea eticii in societate! De pe Decantarea ideilor

    0 0
  • 03/22/14--10:01: :)))


  • 0 0
  • 03/22/14--10:18: Zambete


  • ZÂMBETE ... INTERBELICE


    Pentru că e weekend și trebuie să ne și destindem vă ofer azi câteva glumițe și caricaturi  „culese” din rubrica Realitatea zâmbește a săptămânalului Realitatea ilustrată– numere din aprilie – iunie 1937:

    LA FEL ...

     Ana a fost trimisă într’un pension din Capitală şi după câteva zile începu să-şi semneze corespondenţa către cei de-acasă „Anita”.
    Mare i-a fost surprinderea, când a primit următoarea scrisoare de fratele ei:

    „Dragă Anita, îţi mulţumesc pentru scrisoare Papaita şi Mămaita sunt sănătoşi. Tanti Frosaiti şi unchiul Goguita au fost ieri Ia noi. De alaltăeri am un nou prieten: Sanduita.

    Te sărută fratele tău, Virgilita.

    LOGODNICI MODERNI

     Conversaţia are loc la telefon.
    — Lilico, vrei să luăm masa astă seară împreună? Vrei să mănânci cu mine, dulceață mică?

    —Cu cea mai mare plăcere, Gigele.

    —Atunci spune mamei tale, că sunt diseară la opt fix, la masă.

     

    - M'a trimis mama să vă spun că
     a găsit în cozonacul de azi o muscă!
    - Spune-i să-mi trimită musca.
     Î-i dau în schimb o stafidă.
    IN CAMERA DE BAIE
     — Ce zbieraţi aşa aici?
    — Ne jucăm de-a naufragiul mamă şi Nicu nu vrea să se înece.

    LA DENTIST

     — Să vă anesteziez?
    — Nu! N’am nevoie de extracţii costisitoare. Nu-mi trebue nici-un anesteziant. Nici cloroform nici eter. Afară cu dinţii, fără multă vorbă!

    — Sunteţi un pacient foarte curagios. Aşi dori să am numai astfel de clienţi. Vă rog luaţi loc pe scaun.

    — Nu, domnule dentist, nu mie trebue să-mi scoţi dinţii, ci nevestei mele, oare aşteaptă afară.

    HOTEL DE LUX

     — Cred că a fost o ploşniţă, insecta pe care am călcat-o!
    — Nuuu!! Şi chiar dacă a fost, n’aveţi nici o grije... Mai avem destule...

     
    - Frații siamezi merg la școală, tăticule?
    - Desigur, Nicușor, dar pentru ce întrebi?
    - Păi vreau să știu ce se întâmplă dacă unul dintre ei trece
     clasa iar celălalt rămâne repetent?...
                    


    OAMENI RĂI

     — Un om sărman vă roagă să-l ajutaţi!
    — Oare nicăeri nu ţi s’a oferit de lucru?

    — Ba da; într’un singur loc... Ceilalţi însă s’au purtat bine cu mine!

    SUPRAPRODUCŢIE

     — Ce zici de bietul Radu? L-a călcat ieri o trăsură.
    — Ei, ce vrei dragă? Nu pot nici automobilele să le facă pe toate...


    COPII...

     — Mamă, pendula noastră se bucură?
    — De ce întrebi micuţule?

    — Păi văd că dă din coadă!

    Cum se stinge lampa în Mexic 
    când întrerupătorul nu este instalat lângă pat...


    EGALITATE

     — Te-am rugat de acum de zece ori, să-mi înapoiezi banii pe care ţi i-am împrumutat.
    — Dar eu de câte ori te-am rugat, până mi i-ai dat ?


    INCORIGIBIL

     Toată lumea ştie că Sabin e un mare fumător. Iar soția sa, o femeiuşcă foarte econoamă, turbează văzând atâția bani sburând, sub formă de fum.
    — Ascultă, îi spuse ea într'o di-mineaţă, ori de câte ori vei cumpăra un pachet de tutun, voi pune aceiași sumă la o parte şi ai să vezi câți bani voi strânge.

    Trecură două luni. Într'o bună zi scoase din dulap un portofel umflat pe care-l deschise și îl arătă soțului său.

    — Vezi, cu toți banii pe care i-ai fumat şi cu cei pe cari i-am pus eu deoparte, am fi pulut petrece 15 zile la băi de mare.

    — Doamne, ce leneş am fost! strigă Sabin... Dacă aş fi fumat mai mult, am fi pulut petrece două luni la munte...



    EXACT

     — Câţi oameni lucrează aici ?
    — Aproximativ jumătate.. E criză...

    CRITIC...

     Avocatul: Ce vârstă aveţiţ, domnişoară?
    Clienta: (tace, încurcată).

    Avocatul: Şi cu toate acestea trebue să ştiu. Spuneţi-mi vă rog, ce vârstă aveaţi acum 10 ani ?

    Clienta: (radioasă) — 25 de ani!!...


    ETERNA POVESTE

     — Cum îi merge fiicei tale care s’a măritat de curând?
    — Foarte bine! Foarte bine!  Bărbatu-său i-a prins frica...

    0 0
  • 03/22/14--10:40: Bancuri deocheate

  • Bancuri deocheate
    Doua cirese stau pe o creanga.La un moment dat,cireasa-fata incepe sa rada.Cireasa baiat o intreaba de ce rade,la care i se raspunde:
    -Ti-a iesit viermisorul!
    Bancuri deocheate noi
    Se duce David Copperfield la plaja si, cand il vad, toate femeile sar pe el :
    - David, David, fa-ne si noua o magie !
    David : -Nu pot ca n-am nici un instrument la mine. Dar totusi hai. Tu, intoarce-te cu spatele. Simti un deget in fund ?
    Ea: -Da.
    David : -Bine, uite mainile !!
    Bancuri deocheate
    UN HOMOSEXUAL SI UN CERSETOR AU AJUNS IN IAD. DIAVOLUL LE SPUNE CA IITRIMITE PE PAMANT DACA CERSETORUL NU MAI CERSESTE SI HOMOSEXUALUL NU MAI FACE SEX. AJUNG EI PE PAMANT, SE URCA IN TRAMVAI IAR CERSETORUL VEDE 100LEI PE JOS SI DA SA SE APLECE. HOMOSEXUALUL II SPUNE:NU TE APLECA CA MURIM AMANDOI.
    Bancuri deocheate
    De ce le plac barbatilor femeile cu sanii mari si vaginul mic?
    Pentru ca si ei la randul lor au gura mare si scula mica!
    Bancuri deocheate
    Vorbeau Bula cu Strula:
    Bula:Mmaa, Ssttrula, cum aii reussitt ttu ssa te imbogatesti?
    Strula:Pai unde cum, cand a venit presedintele Americii in tara, m-am suit pe un hotel deasupra lui si am aruncat cu o caramida.Dupa aceea am strigat ca PICA! si din cauza ca i-am salvat viata presedintele mi-a dat bani,casa , masina..
    A doua zi trebuia sa soseasca presedintele Rusiei in tara.Bula se urca pe hotel si arunca cu caramida.
    Bula:Pipipipipi..zda masii, c-o picat
    Bancuri deocheate
    O soparla pleaca sa cumpere de mancare. Ca sa ajunga la SUPERMARKET trebuie sa treaca peste o cale ferata. Cand trece, vine trenul si ii taie coada.Peste o saptamana se intampla acelasi lucru.Merge la sot si ii spune ce se intampla:
    -Cand treci, baga-ti coada intre picioare.
    Pleaca iar la cumparaturi si de data asta trenul ii taie capul.
    MORALA 1:Cand femeile au ceva intre picioare isi pierd capul!
    MORALA 2:Cum barbatii au tot timpul ceva intre picioare,inseamna ca nu au cap !
    Bancuri deocheate noi
    Ce spune un barbat dupa ce se insoara?!?!?
    - Pentru o gaura am luat toata plasa!! :o) hi hi hi
    Bancuri deocheate
    Care este diferenta dintre un bou si o vaca? Boul rade cand il mulgi,vaca nu.
    Bancuri deocheate
    Se intalneste Scufita Rosie cu lupul:
    -Vai,ce urechi mari ai,lupule!
    -Ca sa aud mai bine!
    -Si ce ochi mari!
    -Ca sa vad mai bine!
    -Si ce coada maaare!
    -Am,dar nu e coada!

    Doi prieteni,un alb si un negru,pescuiau la malul apei,si le atarna p... in apa.
    -Tii,ce rece-i apa, zice albul.
    -Si ce nisipos e fundul,zice si negrul
    Bancuri deocheate
    Cica mergea iepurele prin padure grabit.
    Ursule!..Ursule!
    Ce vrei ma?
    Bai, Ursule stii ca sa inventat o bere cu numele tau?
    Nu!!??!?
    Du-te la magazin sa vezi!
    Se duce ursu la magazin si intreaba....
    Nu va suparati!, bere Danut aveti???
    Bancuri deocheate
    4 sotii de presedinte vorbesc despre ce inseamnã un penis in limba lor.
    Sotia lui Tony Blair spune ca penisul la ei este un gentleman, se ridicã de cite ori intrã o doamnã.
    Sotia lui Chirac spune ca un penis e ca o cortinã, cade dupa terminarea actului.
    Soþia lui Boris Eltsin spune ca un penis e ca un patriot, niciodata nu stii dacã te loveste din spate sau din fatã.
    La urmã sotia lui Clinton : la noi penisul e ca un zvon, deoarece circulã din gurã in gurã.


    Bancuri deocheate noi
    O femeie fatala asteapta autobuzul in statie ca sa plece acasa. Afara ploua tare. Un Porche alb, superb, frineaza brusc ,si un barbat prezentabil o intreaba:
    - Va pot conduce acasa, domnisoara?
    - Nu ma deranjeaza, dar unde stati?

    0 0
  • 03/22/14--16:50: La arme


  • LA ARME, de Mihai Eminescu

    Auzi, departe strigă slabii
    Și asupriții către noi,
    E glasul blândei Basarabii
    Ajunsă-n ziua de apoi.
    Și sora noastră cea mezină
    Gemând sub cnutul de calmuc
    Legată-n lanțuri a ei mână,
    De ștreang târând-o ei o duc.
    Murit-au... poate numai doarme
    Ș-așteaptă moartea de la câni
    La arme,
    La arme, dar români!

    Pierit-au oare toți vultanii
    Și șoimii munților Carpați,
    Voi, fii ai vechei Transilvanii
    Sunteți cu totul enervați
    Și suferiți în înjosire
    De la Brașov pân-la Abrud,
    Ca să vă ție în robire
    Fino-târtanul orb și crud.
    Și nimeni lanțul n-o să farme,
    N-aveți inime, n-aveți mâni?
    La arme, la arme,
    La arme, frați români.

    Maghiar, tătar cu cap de câne
    De noi și azi îți bați tu joc...
    Sub pumnul nostru vii tu mâne
    Strămutăm fălcile din loc,
    Și limba ta muiată-n ură
    Ți-om smulge-o, câne tu, din gât,
    Ți-om băga pumnul nostru-n gură
    Căci, câne, te iubim atât.
    Și brațul nostru-o să vă farme
    Și robi veți fi, măriți stăpâni,
    La arme, la arme,
    La arme, frați români!

    Iar tu, iubită Bucovină
    Diamant din steaua lui Ștefan
    Ajuns-ai roabă și cadână
    Pe mâni murdare de jidan,
    Rușinea ta nu are samăn
    Pământul sfânt e pângărit...
    Mișel, și idiot, și famăn,
    Ce ai mai sta la suferit,
    De-acuma trâmbiți de alarme,
    Nălțați stindardul sfânt în mâni
    La arme,
    La arme, dar români.

    Pierduți sunteți pe Criș și Mureș,
    E moarte, e leșin, e somn?
    Au Dragoș nu-i din Maramureș,
    Au n-a fost la Moldova Domn?
    N-ai frânt a dușmanilor nouri,
    N-ai frânt pe leși și pe tătari,
    Au Dragoș, vânător de bouri,
    N-ai să vânezi și pe maghiari?
    Rușine pentru cel ce doarme,
    Sculați ca să nu muriți mâni
    La arme,
    La arme, dar români.

    Din laur nemuritorii ramuri
    O, țară pune-n frunte azi
    Și-n tricolorul mândrei flamuri
    Să-nfășuri pieptul tău viteaz.
    Și smulge spada ta din teacă
    Și-ți cheamă toți vitejii tăi.
    Și la război ea demnă pleacă
    Cu pui de șoimi și fii de zmei
    În rânduri, rânduri ea să farme
    Calmuci, tătari, dușmani, stăpâni,
    La arme, la arme,
    La arme, frații mei români.


    0 0
  • 03/22/14--17:26: :)))


  • 0 0
  • 03/23/14--01:40: Mars
  • Marsuri pentru reinstaurarea MONARHIEI in mai multe orase din tara

    autor: FrontPress23.03.2014

    monarhistiÎn mai multe oraşe din România vor avea loc în 5 aprilie demonstraţii regaliste organizate de Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei. Marşurile se vor desfăşura cu începere de la ora 16.30 în Timişoara, Cluj, Craiovaşi Bucureşti.
    Conform organizatorilor, manifestanţii vor cere reinstaurarea monarhiei constituţionale şi implicit abolirea republicii. Deasemenea, participanţii sunt îndemnaţi să vină la acţiuni cu steaguri monarhice și portrete ale membrilor familiei regale. Sursa: FrontPress.ro


older | 1 | .... | 106 | 107 | (Page 108) | 109 | 110 | .... | 171 | newer