:)))
↧
↧
Rusia raspunde
Rusia raspunde atacurilor Visa si MasterCard: Ne vom crea propriul sistem de plati
După ce Visa şi MasterCard au oprit zilele trecute serviciile de plăţi prin carduri pentru clienţii mai multor bănci din Rusia, Moscova încearcă acum să găsească soluţii pentru a nu mai depinde de cei doi operatori americani. Astfel, experţii ruşi lucrează la un sistem de plăţi propriu, care ar putea fi funcţional în şase luni. Anunţul a fost făcut de preşedintele Vladimir Putin, care a invocat exemplele Chinei şi Japoniei, ţări care au implementat cu succes sisteme alternative naţionale.Imediat au apărut zvonuri privind eliminarea totală de pe piaţa rusească a Visa şi MasterCard. Analiştii economici susţin că dacă acest lucru s-ar întâmpla, un card emis în Rusia nu va fi acceptat în afara ţării, iar un rus care ar călători în străinătate ar fi nevoit să folosească numerar sau să obţină un card de la o bancă străină. De asemenea, atragerea vizitatorilor străini ar fi mult mai dificilă în cazul în care în Rusia ar fi acceptate doar cardurile emise de băncile locale.
Pentru a contracara aceste zvonuri, oficialii ruşi au ţinut să precizeze că nu doresc scoaterea de pe piaţă a operatorilor americani ci doar crearea unui sistem alternativ, naţional, care să spargă monopolul celor doi giganţi. „Ţinând cont de ponderea cardurilor de plată internaţionale pe piaţa rusă, circa 95%, bineînţeles că nu este vorba de interzicerea lor”, a dat asigurări şeful Băncii centrale din Rusia, Elvira Nabiullina.
Pe de altă parte, preşedintele Vladimir Putin a făcut referire la exemplele din China şi Japonia, ţări care au implementat sisteme electronice alternative de plăţi. “Aceste sisteme funcţionează foarte bine. La început au acoperit doar teritoriul celor două state, pieţele interne. Acum sunt tot mai populare în rândul cetăţenilor”, a spus joi liderul de la Kremlin într-un discurs rostit în Camera superioară a Parlamentului din Moscova, conform postului de televiziune Russia Today. Preşedintele a mai amintit că sistemul japonez este acum funcţional nu numai pe plan intern, ci şi în alte 200 de state.
Visa şi MasterCard au oprit serviciile de plăţi prin carduri pentru clienţii a patru mari bănci din Rusia în cadrul sancţiunilor impuse Moscovei după alipirea peninsulei separatiste Crimea. Sursa: FrontPress.ro
↧
Ion Pribeagu
Noi doi, de Ion Pribeagu ( Poezii impertinente)
Se iubesc de parcă-s fraţi,
Ambii-s voiajori de seamă,
Şi tot ambii-s însuraţi.
Dar cum amândoi curtează
Chiar de-aici, de peste drum,
Pe drăcoasa văduvioară,
Raşelica lui Avrum.
Într-o zi, băgând de seamăChiar de-aici, de peste drum,
Pe drăcoasa văduvioară,
Raşelica lui Avrum.
Cum că gluma se îngroaşe,
Şmil, – mai filozof probabil –
Îi propuse lui Menaşe:
-Măi, Raşela-i tare dulce,
Când o vezi cu umeri goi,
Are atâta şarm că poate,
Să ne dea la amândoi.
Dar ca să putem să facem
Şi puţină-economie:
Tu îi cumperi o poşetă,
Eu îi iau o pălărie.
Tu îi iei pantofi, rochiţă,
Eu o masă, o plimbare,
Pentru noi, chestiunea asta,
Nu-i un lucru atât de mare!
Şi-apoi, e-o zicătoare,
Care se adevereşte:
Când e vorba de-o iubită,
“Unde-s doi puterea creşte!”.
Şi asa trecut-a anul,
Iar Raşela drăgălaşe,
Petrecea cu Smil o lună,
Şi o lună cu Menaşe.
Însă, cum ades’ se-ntâmplă,
Soarta e neîndurată,
Că deodată, Raşelica,
A rămas însărcinată.
Şi-ntr-o noapte, -tocma’n luna
Cînd ea petrecea cu Smil, -
I-a venit să nască. Gata !
Ş’a născut iac-un copil.
Ce să facă Smil, sărmanul,
Cum să se descurce acuşi?
Cum s-anunţe pe Menaşe,
Care a plecat la Huşi?
Şi îi scrie o scrisoare,
Plină de amar şi foc:
…Totd’auna, tu, Menaşe,
Ai avut mai mult noroc!
Îţi trimit această veste,
De-aicea, de la Iaşi,
Ca să ştii:Raşela noastră,
A născut doi copilaşi!
Tu eşti norocos, Menaşe,
Iară eu, nefericit,
Căci copilul tău trăieşte,
Iar al meu, bietu’, a murit!”
Iară eu, nefericit,
Căci copilul tău trăieşte,
Iar al meu, bietu’, a murit!”
↧
Nationalistii ucrainieni
Nationalistii ucrainieni au cerut demisia ministrului de interne din cauza asasinarii unui lider al ”Sectorului de dreapta”
Aproape 2.000 de militanți naționaliști, membri și simpatizanți ai ”Sectorului de dreapta”, au protestat joi seara în fața Parlamentului din Kiev, cerând demisia ministrului de interne, după ce Aleksandr Muzychko, unul din liderii controversați mișcării, a fost împușcat mortal zilele trecute de polițiști.Activiștii “Sectorului de dreapta”, o organizaţie naţionalistă radicală care s-a format în timpul protestelor de stradă de la sfârşitul anului trecut şi din primăvara aceasta, îndreptate împotriva fostului preşedinte pro-rus Ianukovici, au amenințat că vor lua cu asalt Parlamentul în cazul în care cererile lor nu vor fi luate în seamă.
De teama protestatarilor, parlamentarii care se mai aflau în clădire au părăsit incinta printr-un tunel subteran. Sursa: FrontPress.ro
↧
REUNIFICARE
Reunificarea Crimeei cu Rusia si ciocnirea civilizatiilor
Aşa cum era de aşteptat, reunificarea Crimeei cu Rusia a determinat o deteriorare conjuncturală a relaţiilor politice, economice şi culturale dintre Occident şi Rusia. Însă, reunificarea Crimeei cu Rusia după decenii de înstrăinare implică consecinţe geopolitice cu mult mai importante decât degradarea mai mult sau mai puţin conjuncturală a climatului politic global.Mai întâi, iritarea nevrotică a liderilor occidentali din ultimile zile reflectă foarte clar faptul că oficialitățile de la Washington și de la Bruxelles au fost incapabile să anticipeze și să contracareze în timp real schimbarea raportului de forțe din sistemul politic global, o schimbare determinată de declinul fără precedent al puterii Occidentului și de creșterea asimptotică a puterii economice și militare a Rusiei, Chinei, Indiei, Braziliei și a mutor altor state cu ”economii emergente”. Pe de altă parte, incriminările și amenințările isterice adresate în aceste zile Rusiei de către liderii occidentali reflectă foarte clar că așa zisul ”parteneriat” dintre principalii adeversari din perioada Războiului Rece s-a dovedit a fi doar o strategie propagandistică pe care Occidentul a promovat-o fără nici un fel de scrupule pentru a a-și impune și perpetua hegemonia în sistemul politic global. În sfârșit, recentele evenimente din Ucraina, din Siria, din Egipt, din Irak, din Libia, din Afganistan și din multe alte state confirmă o paradigmă pusă în circulație acum câțiva ani de Samuel Huntington, Vaclav Havel și Jaques Delors: conflictele majore din lumea globalizată de după Războiul Rece ”vor fi declanșate mai degrabă de factori culturali decât de factori economici sau ideologici.”(1)
Dar ce anume a determinat actuala mutație din lumea politică contemporană? În primul rând, lumea de după Războiul Rece a devenit o lume cu totul diferită de cea precedentă. Istoria nu se repetă, deci. După ce Cortina de Fier a reprezentat timp de patru decenii și jumătate o falie ideologică și culturală globală, aceasta a fost mutată prin ”consens” ceva mai la est. Ea separă acum țările creștine occidentale, de cele creștin pravoslavnice și de cele musulmane. În această ”lume nouă” societățile divizate ideologic dar coezive din punct de vedere cultural s-au reunificat, așa cum s-a întâmplat cu cele două Germanii și se va întâmpla probabil cu diferitele zone ale Chinei. În același timp, în lumea de după Războiul Rece societățile unificate prin factori ideologici sau conjuncturi istorice, dar divizate din punct de vedere cultural, fie s-au divizat, în cazul Uniunii Sovietice, al Igoslaviei și al Bosniei, fie sunt supuse unor tensiuni puternice așa cum se întâmplă acum în Ucraina și în multe alte state.(2)
În al doilea rând, pretențiile hegemonice ale Occidentului în lumea contemporană au generat mutiple conflicte cu alte civilizații, mai ales în cazul Serbiei, Afganistanului, Irakului, Venezuelei, Siriei, Chinei și Rusiei. Într-o lume multiculturală dar monopolară din punct de vedere al puterii economice, militare și politice, așa cum era lumea la sfârșitul Războiului Rece, Occidentul condus autoritar de către SUA a impus prin amenințări brutale sau prin utilizarea forței ce este bine și ce nu este bine la nivelul politicii globale. În aceste condiții, Consiliul de Securitate al ONU și ONU au devenit instituții coplet neputincioase, instituții butaforice. Dar, așa cum toată lumea știe, în actualul mileniu puterea economică, militară și politică a Occidentului a înregistrat un declin fără precedent, în timp ce puterea economică, militară și politică a Chinei, a Rusiei, a Indiei și a Braziliei a crescut considerabil. Datele prezentate în continuare reflectă această ”schimbare la față” a sistemului economic, militar și politic global.
Notații: PIB–produsul intern brut la paritatea puterii de cumpărare (dolari internaționali); DG-datoria guvernamentală; INV-investiții; ECC-excedentul de cont curent. Sursa datelor: International Monetary Fund, World Economic Outlook Database, October 2013.Ce se poate observa cu ușurință dacă analizăm datelor precedente? În primul rând, este evident că nivelurile PIB-ului inregistrate anul trecut în Marea Britanie, Franța, Italia și Canada au fost semnificativ inferiore comparativ cu cele din China, India, Rusia și Brazilia. Mai mult, în actuala conjunctură economică Marea Britanie, Franța, Italia și Canada au devenit flagrant necompetitive și înregistrează deficite financiare uriașe. În sfârșit, în aceste țări nivelul datoriilor guvernamentale este cu mult mai mare decât pragul critic oficializat de instituțiile UE (60% din PIB), iar ponderea investițiilor în PIB este net inferioară comparativ cu cea din China, India, Rusia și Brazilia. Și atunci de ce au fost incluse Marea Britanie, Franța, Italia și Canada în G7? Evident, datorită afinității lor culturale cu SUA și Germania și a statutului lor de vasalitate față de Unchiul Sam.
Rusia nu are, deci, motive să regrete ”excluderea” din G7 sau să se teamă de fantasmagoricele sancțiuni ale establishment-ului american și european. Imi poate explica cineva cum mai poate funcționa economia globală, dacă o economie atât de iportantă ca cea a Rusiei este ”îndiguită” de către Occident? Este clar că nici America și nici nefericiții ei locotenenți de la Londra, Paris, Berlin sau Tokyo nu au cum să excludă sau să marginalizeze la nivel global o economie cum este cea a Rusiei. Pentru că economia Rusiei ocupă locul șase la nivel global în ceea ce pribește PIB-ul, locul trei în ceea ce privește ponderea în PIB a investițiilor și locul doi în ceea ce privește excedentele financiare. Ca să nu mai vorbim de faptul că Rusia inregistrază în acest moment cel mai mic nivel al datoriei private și publice pe locuitor comparativ cu toate celelalte state ale lumii!
După cum se știe, Rusia este un membru marcant al Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS), o organizație din care mai fac parte în calitate de membrii China, Kazahstanul, Tadjikistanul, Uzbekistanul și Kârgâzistanul, iar în calitate de observatori India, Iranul, Mongolia și Pakistanul. Pe de altă parte, începând cu anul următor va începe să funcționeze Uniunea Economică Euroasiatică, o oganizație economică, politică și militara din care vor face parte Rusia, Kazahstanul și Bielorusia. Este evident, deci, că iluziile Occidentului referitoare la ”izolarea” economică, politică și militară a Rusiei reprezintă nimic mai mult decât iluzii.
În acest context, amenințările liderilor occidentali adresate liderilor de la Kremlin înainte și după reunificarea Crimeei cu Rusia implică nu numai un cinism incalificabil, ci și o frapantă lipsă de viziune. Pentru că rușii și nu numai ei nu vor uita niciodată că în binecunoscutul război al Crimeei din perioada 1853-1856 militarii turci și tătari au violat mii de rusoaice ”cot la cot” cu aliații lor britanici, francezi și italieni, au ucis cu bestialitate mii de copii, de femei însărcinate și de vârstinici fără apărare și au distrus ca niște barbari excepționalul muzeu de artă bizantină de la Kerci. Exact la fel au procedat și vajnicii ”creștini” occidentali care au jefuit și au profanat Constantinopolul și Catedrala Sfânta Sofia în aprilie 1204, nu-i așa? Ca să nu mai vorbim de atrocitățile din peninsula Crimeea și de la Odesa comise de ocupanții germani și de aliații acestora în perioada Celui de al Doilea Război Mondial.
În ceea ce privește lipsa de viziune a liderilor occidentali, aceasta este generată de neputința acestora de a înțelege marile riscuri și disfuncții ale lumii actuale. Pentru că în opinia lui Samuel Huntington viitorul omenirii ”depinde de înțelegerea și de cooperarea dintre liderii politici, spirituali și intelectuali ai marilor civilizații ale lumii. În ciocnirea civilizațiilor, Europa și America își vor uni forțele sau se vor prăbuși. În marea ciocnire, în ”adevărata ciocnire” globală, dintre Civilizație și barbarie, marile civilizații ale lumii, cu realitățile lor bogate în domeniul religiei,artei, literaturii, filosofiei, științei, tehnologiei, moralității și compasiunii, vor păți la fel, își vor uni forțele sau se vor prăbuși. În epoca pe cale să înceapă, ciocnirile civilizațiilr reprezintă cea mai mare amenințare pentru pacea mondială, iar o ordine internațională bazată pe civilizații este cea mai sigură pavăză împotriva unui război mondial.”(3)
Din nefericire, avertismentul lui Samuel Hangtinton cu privire la iminența unui război global al civilizațiilor în cazul în care, din stupiditate sau din inconștiență, cei mai importanți lideri politici ai lumii nu vor accepta și susține caracterul multicultural al sistemului politic global nu a ajuns încă la urechile liderilor Occidentului. Din fericire, însă, președintele Vladimir Putin și ceilalți lideri nonoccidentali importanți au înțeles de mult că lumea contemporană a devenit o lume multipolară și multiculturală.(4)
Nu ne rămâne decât să sperăm că acestă concepție realistă și responsabilă asupra lumii de azi și de mâine a liderilor nonoccidentali va fi acceptată și de liderii occidentali. Pentru că, nu-i așa?, Samuel Hungtinton și-a publicat în premieră excepționalele sale tratate în America și nu în Rusia, în China, în India sau în Brazilia. De Nicolae Taran - Vocea Rusiei
Bibliografie: 1. Samuel P. Hungtinton, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Editura Litera, 2012, p. 24; 2. Ibidem; 3. Ibidem, pp. 467-468; 4. Cuvântarea lui Vladimir Putin din 18 martie 2014, Vocea Rusiei, 21 martie 2014.
Nota FP: Profesorul Nicolae Ţăran de la Universitatea de Vest din Timişoara a publicat peste 65 de lucrări ştiinţifice şi a scris şapte cărţi în domeniul managementului. A absolvit Facultatea de Tehnologia Produselor Alimentare din Galaţi şi Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest. Timp de zece ani a lucrat ca inginer, urmaţi apoi de peste 30 de ani de carieră universitară în învăţământul superior economic. Activează şi ca analist economic sau colaborator la diverse publicaţii regionale şi naţionale.
↧
↧
Voturi
Voturile nationalistilor, euroscepticilor si traditionalistilor romani DIVIZATE la alegerile europarlamentare
La fel ca în anii precedenţi, forţele naţionaliste, eurosceptice, conservatoare şi tradiţionaliste din România nu au reuşit nici în preajma alegerilor europarlamentare programate pentru luna mai să facă front comun pentru susţinerea unui singur candidat independent sau a unei formaţiuni politice, cu scopul obţinerii cât mai multor voturi şi o reprezentare adecvată în forurile decizionale. Situaţia este contrară curentului european actual, în multe din statele UE formaţiunile similare fiind cotate în sondaje cu şanse mari de a obţine scoruri electorale record. Dar să vedem cum vor fi împărţite voturile în România:
În primul rând trebuie menţionaţi candidaţii independenţi Iulian Capsalişi Peter Costea. Candidatul Capsali, tată a nouă copii, susţine că va promova valorile tradiţionale şi familia creştină. Demersului său i s-au raliat mai mulţi preoţi ortodocşi şi nu mai puţin de 25 de asociaţii ale societăţii civile. Dintre acestea amintim Asociatia „PRO-VITA – pentru Născuți și Nenăscuți” (Filiala București), Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni, Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului, Fundaţia Arsenie Boca, Asociaţia Bucovina Profundă, Asociaţia Familia Ortodoxă, Asociația pentru Revigorarea Tradiţiei, Societatea Culturală Sarmisegetuza sau Alianța pentru Demnitate Națională.
Spre deosebire de Iulian Capsali, candidatul independet sprijinit de mai multe asociaţii şi fundaţii ortodoxe, Peter Costea este baptist şi este astfel susţinut de mai multe culte neoprotestante din România. Deasemenea beneficiază de sprijinul Alianţei Familiilor din România. În 1978, Peter Costea a plecat la 21 de ani din România comunistă, în căutarea libertăţii. Obţine cetăţenia americană în 1985. Evenimentele din 1989 îl surprind la Johannesburg, Africa de Sud, unde era lector universitar. Pleacă spre ţară şi participă la protestele de stradă din Arad. După prăbuşirea regimului ceauşist rămâne însă în Texas, unde devine avocat. De atunci revine în România regulat, de mai multe ori pe an.
În ceea ce priveşte situaţia Partidului România Mare, aceasta este încă neclară deoarece au fost depuse două liste de candidaţi la Biroul Electoral Central, atât de către aripa Vadim Tudor cât şi de susţinătorii lui Gheorghe Funar. Până la urmă reprezentanţii BEC au decis să accepte doar lista depusă de către Vadim Tudor în numele PRM. Gheorghe Funar a anunţat deja că va contesta în instanţă această decizie. Pe lista propusă de fostul primar al Clujului şi respinsă de BEC figurau economistul Radu Golbanşi profesorul Ion Coja. Dacă Gheorghe Funar va avea câştig de cauză, candidaţii propuşi de acesta vor beneficia şi de susţinerea Uniunii Vatra Românească.
Partidul Noua Republică, care nu se declară oficial ca fiind o formaţiune naţionalistă, dar se consideră o mişcare identitară conservatoare de dreapta, beneficiază de sprijinul unor jurnalişti şi scriitori tradiţionalişti adunaţi în jurul revistei şi asociaţiei Rost, precum Claudiu Târziu. Cap de listă este Mihail Neamţu, liderul PNR, care în tinereţe a cochetat cu cercurile “neo-legionare” din România postdecembristă. Acesta s-a dezis însă public de opiniile sale din trecut, mai ales după ce a fost acuzat de “antisemitism”după ce a recitat câteva versuri din poetul legionar Radu Gyr.În final, organizaţiile considerate mai radicale, precum Partidul Totul pentru Ţarăşi Noua Dreaptă, nu s-au înscris în cursa electorală, nereuşind să adune minimul de 100.000 de semnături necesare. În această situaţie, până în momentul de faţă cele două formaţiuni nu au anunţat dacă vor boicota alegerile sau dacă vor susţine alţi candidaţi sau partide. Sursa: FrontPress.ro
↧
Interviu
Interviu cu liderul “Sectorului de dreapta” despre soarata romanilor din Ucraina
-În primul rând trebuie să vă felicităm pentru curajul şi determinarea cu care aţi luptat în Maidan. Chiar şi cei care nu simpatizează cu cauza voastră trebuie să fie cinstiţi şi să recunoască că aţi dat dovadă de un curaj uimitor. E evident că fără organizarea şi lupta voastră schimbarea regimului nu ar fi avut loc pentru că nu există niciun demo-liberal care să moară pentru ideologia lui. Cum vă împăcaţi cu noua putere? Pare doar o schimbare între bandele de oligarhi. Care este rolul vostru în guvernarea de la Kiev?Înainte de orice aş vrea să menţionez un lucru: nu doar Sectorul de Dreapta a dat jos regimul Ianukovici. Da, am împins înainte o strategie mai revoluţionară de a lupta. Da, am fost pregătiţi ca acest coflict să devină din ce în ce mai intens. Da, luptătorii noştri au fost foarte bine pregătiti, sunt cunoscuţi pentru disciplina lor, tactica lor fiind agreată de către toţi şi sunt respectaţi pentru profesionalismul lor. Dar nu doar oameni din Sectorul de Dreapta au luat parte la luptele împotriva regimului corupt, lupta a fost susţinuă de majoritatea societăţii din Ucraina. Oamenii nu au murit pentru ideologia demoliberală sau pentru UE, ei au murit pentru Ucraina, pentru independenţa lor, pentru justiţie social-economică, pentru dreptate în general. Cât despre ce credem despre guvernul actual, suntem realişti. Pe de-o parte, vedem o mulţime de tendinţe negative în guvern. Dar pe cealaltă parte încercăm să nu îl criticăm prea mult în acest moment deoarece înţelegem cât de serioasă este ameninţarea din partea Rusiei. Fiind sub această ameninţare, nu putem lupta prea mult. Astăzi, revoluţia naţională nu s-a terminat. S-au schimbat nişte oameni în guvern, dar sistemul a rămas la fel. Sectorul de Dreapta va face totul pentru ca revoluţia naţională să continue, însă folosind metode mai paşnice.
-O parte semnificativă dintre români este sensibilă la situaţia conaţionalilor noştri care trăiesc între graniţele statului ucrainean. După cum se ştie ei şi-au pierdut unele drepturi odată cu schimbarea regimului, respectiv statutul de limbă regională pe care l-a avut limba română. Aţi fost făcuţi responsabili pentru asta şi acuzaţi de şovinism şi anti-românism. Care este atitudinea voastră faţă de comunitatea românească din Ucraina? Limba română îşi va redobândi statutul de limbă regională?
Cred că românii în Ucraina sunt într-o situaţie mai bună decât ucrainenii în România. Românii au statul lor naţional. Ucrainenii nu au astfel de stat. Ucraina independentă nu a făcut nimic pentru interesele naţiunii ucrainene, nici înăuntrul Ucrainei, nici în afara ei. Asta este o mare problemă. Am spus de nenumarate ori că nu suntem şovini şi minorităţile etnice nu ar trebui să se teamă de noi. Suntem naţionalişti, de aceea respectăm celelalte naţii. Înţelegem de ce este important pentru oamenii din diferite culturi să-şi menţină identitatea şi cultura în Ucraina. Cu toate acestea, facem diferenţa între a-ţi conserva cultura pe de-o parte, dar pe de altă parte ai pretenţii teritoriale faţă de Ucraina. De exemplu, în Zakarpattia, ungurii au tot ce au nevoie pentru a-şi conserva cultura. În viaţa de zi cu zi, ungurii şi ucrainenii trăiesc în pace şi armonie acolo. Cu toate astea, acolo există şi organizaţii naţionaliste ale ungurilor care încercă să-i întoarcă pe ungurii de acolo împotriva ucrainenilor, susţinând că acolo nu este pământul ucrainenilor. Acest lucru aste inacceptabil. Aşa trebuie să fie şi cu minoritatea română. Românii trebuie să ştie limba ucraineană, să recunoască pamântul pe care trăiesc ca teritoriu al Ucrainei. Dacă fac asta, vor avea toate drepturile necesare. Oricum, dacă românii încep să spună că nu vor sa cunoască limba ucraineană, încep să-şi dobândească paşapoarte româeşti şi să promoveze ideea de “Românie Mare” (incluzând şi teritorii din Ucraina), pentru noi asta ar fi inacceptabil. Global, Sectorul de dreapta susţine consolidarea maximală a legăturilor dintre popoarele din centrul şi estul Europei. De exemplu, noi vrem ca Ucraina, Polonia, Ungaria şi România să aibă relaţii foarte strânse. Dar pentru a se întâmpla asta, pe de-o parte trebuie să uităm toate pretenţiile teritoriale, iar pe cealaltă parte trebuie să apărăm drepturile minorităţilor naţionale. Simt că ţările noaste au mare potenţial şi avem o mulţime de şanse să devenim rampa de lansare pentru renaşterea unei Europe Creştine.
-Acţiunile separatiste din Crimea sunt tot mai violente şi evidente, toată lumea concluzionează că regiunea va fi alipită la Federaţia Rusă. Cum va reacţiona Sectorul, de vreme ce armata se arată a fi neputincioasă? (Interviu realizat înainte de alipirea regiunii Crimeea la Federaţia Rusă – n.b.)
Situaţia se schimbă pe zi ce trece. Evenimentele se pot schimba într-o mulţime de sensuri. Încercăm să lucrăm cu guvernul cât de mult se poate pentru a ne apăra integritatea teritorială. Sper că unele dintre planurile noaste vor funcţiona.
-Cum reuşiţi să conciliaţi opoziţia voastră binecunoscută faţă de aderarea Ucrainei la UE şi NATO cu decizia guvernului de a integra ţara în cele două structuri?
Sectorul de Dreapta nu este un membru al guvernului curent, și nu suntem de acord cu tot ce face guvernul. În legătură cu așa-numita “îndreptare spre Europa”, este justificată până la o limită: mai mult o cooperare economica cu țările din Europa pentru a fi mai puțin dependenți economic de Rusia.Însă în ceea ce privește statutul de membru în EU sau NATO, suntem împotrivă. Noi înțelegem ca o astfel de poziție bazată pe principii nu poate fi prea populară, pentru că mulți ucraineni au iluzii în legătură cu EU, sau pur și simplu nu văd altă cale pentru a combate amenințarea Rusiei. Oricum, vom face tot ce putem, prin propagandă, pentru a schimba situația.
-Aţi declarat că în cazul în care Crimeea va adera la federaţia rusă Sectorul va declanşa atentate la adresa intereselor economice ruseşti din Ucraina. Acum secesiunea Crimeei este o realitate. Veţi trece la acţiuni radicale de sabotaj economic sau reevaluaţi situaţia?
Ca o regulă, măsuri așa de radicale nu sunt de discutat înainte de fapte. Multe vor depinde de cum se vor desfășura evenimentele.
-Nu crezi că guvernul actual se teme de radicalismul vostru şi va încerca să vă elimine odată cu consolidarea puterii sale?
(Nu a răspuns la întrebare. Între timp, noul regim a început eliminarea incomozilor radicali)
-Câteva cuvinte pentru naţionaliştii români?
Le urez naționaliștilor români toate cele bune și să își aducă aminte că e o mare diferență între naționalism și șovinism. Vreau să le urez succes în lupta lor și victorii care să ajute toată Europa. De pe LuptaNS
↧
Lustragiul
Vasile lustragiul – fotoreportaj interbelic
Lustragii erau o prezenţa cotidiană a Bucureştiului interbelic. Aproape în toate intersecţiile importante , înarmaţi cu scaune pentru clienţi şi cu câte o lădiţa în care înghesuiau creme de ghete, ceară, perii şi cârpe, lustragii – sau văcsuitorii de ghete cum li se mai spunea - îşi aşteptau muşterii.
Unul dintre aceştia era Vasile – micuţul în vârstă de numai 6 ani– copilul care imediat după răsăritul soarelui îşi lua lădiţa şi cutia de conserve care-i servea drept scaun şi pornea grăbit spre centrul Capitalei. L-a descoperit Grossaru – fotograf al săptămânalului “Realitatea ilustrată”– şi i-a dedicat o întreagă pagină in numărul din 22 septembrie 1937 al revistei:
“ Cine mai dă atenţie micilor văcsuitori de ghete, pe care îi poţi întâlni la fiecare pas, mai ales prin centrul Bucureştilor!
Totuşi reporterul nostru fotograf a fost uimit intr-o zi, trecând pe Bulevardul Brătianu, de privirea vioaie a micului lustragiu pe care-l înfăţişază fotografiile noastre, şi care la vârsta lui — are numai 6 ani! îşi îndeplineşte meseria cu un talent şi o dexteritate invidiată poate de mulţi lucrători mai în vârstă.
Munceşte sărmanul dela 6 dimineaţa până pe la 5 după amiază, văcsuind conştiincios pantofii îmbibaţi de praful srăzilor; în timpul prânzului — când străzile sunt pustii şterge de praf automobilele de prin staţii, iar seara, ca să-l ajute pe tatăl său care mai mult este şomeur decât are de lucru, vinde şi ziare.
Sărman copil, ce va deveni oare peste 20-30 de anii Poate vreun magnat al cremei de ghete!
Dar cine-i va ierta oare lipsa totală de cultură Căci la vârsta la care majoritatea copiilor abia dacă ştiu cât fac 2 x 2 el trebuie să-şi câştige singur existenţa, ba să-si ajute chiar şi părinţii. Totuşi, nimic nu este imposibil pe lumea asta...”.
 |
Imediat după răsăritul soarelui, Vasile îşi ia lădiţa şi cutia de conserve care-i serveşte drept scaun, şi porneşte spre centrul Capitalei. |
 |
L-a convins! Scuipă voiniceşte in perie şi incepe să lucreze. |
 |
| Vasile - Lustragiul de 6 ani |
 |
Câştigul este pus la păstrare în... casa de bani, care nu este altceva decât o cutie goală de chibrituri. |
 |
Numai când se iveşte vreun client mai inimos care-i dă mai mult decât taxa obişnuită pentru lustruit, işi permite şi Vasile luxul să-şi cumpere un porumb fiert de 2 lei ! |
 |
In timpul prânzului, când străzile sunt pustii, Vasile şterge praful de pe maşinile din staţii şi caştigă şi astfel câţiva lei. |
Sursa:
Săptămânalul “Realitatea ilustrată” – numărul din 22 septembrie 1937 – fotografii realizate de Grossaru
deieri-deazi.blogspot.com
↧
Anti-alb
RASISM ANTI-ALB: Politia din Londra va angaja cate un “minoritar” la fiecare ofiter britanic
Poliţia metropolitană va recruta, vreme de cinci ani, câte un reprezentant al minorităţilor etnice la fiecare ofiţer alb angajat, anunţă publicaţia Daily Mail care invocă un plan radical de “spălare a imaginii” instituţiei, care ar fi considerată “prea rasistă”. Discriminarea pozitivă propusă de comisarul Sir Bernard Hogan-Howe ar reflecta oarecum structura cosmopolită a Londrei, unde statisticile oficiale au indicat încă din anul 2012 faptul că albii au devenit mioritari. Cu toate acestea efectul ar putea fi unul dezastruos, deoarece ar fi afectat profesionalismul forţelor de ordine din cauză că nu ar mai prima performanţele candidaţilor ci apartenenţa etnică a acestora.
Şeful poliţiei din Londra a făcut aluzie în cadrul unei emisiuni la BBC Radio la un proiect similar şi la fel de controversat aplicat în Irlanda de Nord din 2001, unde la fiecare ofiţer protestant era angajat şi unul catolic.În prezent, în cazul recrutărilor în Poliţia Metropolitană la fiecare 5 ofiţeri, doar unul aparţine minorităţilor etnice din capitala Marii Britanii. Per total, din cei 32.000 de poliţişti din Londra şi suburbii, circa 10 procente aparţin grupurilor minoritare.
Pe de altă parte, poliţiştii britanici se feresc să investigheze ilegalităţile comise de reprezentanţii minorităţilor etnice de teamă să nu fie acuzaţi de “rasism”, se arată într-un raport al Institutului pentru studiul societăţii civile “Civitas”, dat publicităţii în vara anului 2012.Raportul indică anumite “sensibilităţi rasiale” care ar putea explica ineficienţa poliţiştilor în ceea ce priveşte combaterea infracţiunilor comise de găştile de cartier asiatice.
Tipic pentru situaţia actuală din Marea Britanie, o ţară unde dictatura corectitudinii politice a atins apogeul, este cazul unor imigranţi din Rochdale, închişi pentru că ademeneau tinere cu alcool şi apoi le violau. Toţi infractorii au descendenţă pakistaneză. Instanţa de judecată a audiat 47 de victime înaintea pronunţării sentinţei. Deşi existau dovezi suficiente, poliţia a evitat să se implice şi să acţioneze cu fermitate, până când opinia publică nu a făcut presiuni asupra forţelor de ordine. Ann Cryer, fostă parlamentară laburistă, a explicat reţinerea poliţiştilor în acest caz prin faptul că ofiţerii “erau îngroziţi” de faptul că ar fi putut fi acuzaţi de rasism. Sursa: FrontPress.ro
↧
↧
Acum un secol
Automobilele de acum un secol +
 |
| 1887 Coventry Daimler |
 |
| 1888 Benz |
 |
| 1901 De Dion Bouton |
 |
| 1902 Panhard et Levassor |
 |
| 1903 Mercedes |
 |
| 1904 Gardner Serpoller Steam Car |
 |
| 1904 Lanchester |
 |
| 1904 Sunbeam |
 |
| 1905 Vauxhall |
 |
| 1906 Renault |
 |
| 1907 Grand Prix Itala |
 |
| 1908 Unic Taxi |
 |
| 1910 Delauney Belleville |
 |
| 1911 Austin |
 |
| 1912 Alfonso Hispano Suiza |
 |
| 1913 Mercer Raceabout |
 |
| 1915 Ford Model T |
↧
Strategii
Cele 10 strategii ale manipularii poporului
1. Strategia distragerii atentiei. Elementul cheie al controlului social este strategia distragerii atentiei publicului de la subiecte importante, schimbarile fiind dictate de catre elitele politice sau economice, prin tehnica inundarii cu distractii continue si informatii nesemnificative. „Tine atentia publicului departe de adevaratele probleme sociale, si tine-l pe public capturat de subiecte neimportante. Tine-i pe oameni ocupati, ocupati, ocupati, fara a avea timp sa gandeasca – inapoi la ferma si la celelalte animale (n.r. aluzie la orwell – ferma animalelor)”.2. Strategia de a crea probleme, pentru a oferi solutia. Aceasta metoda mai este denumita „problema-reactie-solutie”. Astfel, media creeaza o problema, o „situatie”, pentru a obtine o reactie din partea publicului, de dinainte stabilita ca fiind cea acceptata. De exemplu dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sangeroase, pentru ca publicul sa ceara legi represive, in detrimentul libertatii.
3. Strategia graduala. Ca sa ii faci sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns ca aceasta masura sa fie aplicata in mod progresiv. In acest mod sunt impuse conditii sociale si economice noi; ne obliga sa trecem treptat, pe parcursul mai multor ani, de la o stare de fapt, la o alta. In acest mod au fost impuse masuri socioeconomice radicale, intre anii 1980-1990 (n.r. cu referire la SUA): statul minimal, privatizare, precaritate. Astfel de schimbari nu ar fi putut avea loc dintr-o data.
4. Strategia amanarii. O alta modalitate prin care elitele pot sa impuna o decizie nepopulara este aceea de a o prezenta ca „dureroasa dar necesara”, pentru a obtine acceptul publicului in acest moment si pentru a o implementa pe viitor. Este mai usor sa accepti un sacrificiu viitor decat un sacrificiu imediat. In primul rand pentru ca efortul nu este folosit imediat. Mai apoi pentru ca masele au mereu tendinta de a crede, in mod naiv ca „maine lucrurile vor sta mai bine” si ca sacrificiul cerut poate fi ocolit. Aceasta strategie ii da publicului mai mult timp de a se obisnui cu ideea unei schimbari si de a o accepta cu resemnare, atunci cand timpul implementarii chiar vine.
5. Se adreseaza publicului ca unui copil. Majoritatea formelor de comunicare publicitara politica foloseste discursuri, argumente si caractere care sunt adesea folosite si in povestile pentru copii. Discursul este astfel construit, de parca publicul ar fi un copil sau o persoana cu dizabilitati mentale. Cu cat isi doresc mai tare sa duca in eroare publicul, cu atat mai mult folosesc un ton infantil. De ce? Pentru ca, cu cat i te adresezi mai mult unei persoane, ca si cand ar avea 12 ani sau mai putin, atunci, datorita sugestiei, aceasta persoana va avea tendinta, cu o anume probabilitate, de a reactiona, din punct de vedere critic, precum un copil.
6. Strategia de a folosi mai mult latura emotionala, decat reflectia. Pentru a ne manipula se folosesc de asepctele emotionale ale naturii umane – o tehnica clasica care cauzeaza un circuit scurtat al analizei rationale si mai departe afectand simtul critic al indivizilor. Mai mult decat atat, facand apel la latura emotionala sunt accesate fricile noastre, compulsiile, inducand anumite comportamente, specifice.
7. Strategia de a tine publicul in ignoranta si mediocritate. Cum obtin acest efect? Fac ca publicul sa fie incapabil a intelege tehnologiile si metodele de control. „Calitatea educatiei care este oferita claselor inferioare trebuie sa fie cat mai saraca si mediocra posibil, astfel incat prapastia ignorantei care se asterne intre clasele inferioare si cele superioare sa fie imposibil de atins de catre cei <>”.
8. Incurajarea publicului de a se complace in mediocritate. Promoveaza mediocritatea, stupiditatea, vulgaritatea si lipsa de educatie ca pe o moda, tocmai pentru a-i tine pe oameni in aceasta paradigma.
9. Strategia invinovatirii. „Fa-l pe individ sa creada ca el, doar el este de vina pentru lipsa sa de noroc, din cauza lipsei sale de inteligenta, a abilitatilor si eforturilor sale. Astfel, in loc ca individul sa se revolte impotriva sistemului economic, individul se simte neajutorat si incepe sa se auto-invinovateasca – ceea ce duce catre o stare depresiva, ceea ce evident, ii limiteaza capacitatea de a actiona. Iar fara actiune, nu exista REVOLUTIE!”, spune Noam Chomsky.
10. A-i cunoaste pe indivizi mai bine decat se cunosc ei insisi. Datorita dezvoltarilor stiintifice din ultimii 50 de ani, s-a produs un clivaj accelerat de cunoastere. Sistemul ajunge sa cunoasca individul uman din o multime de perspective – biologic, psihologic, fizic. Dar aceste date nu sunt accesibile si publicului larg, in consecinta sunt folosite de catre cei care detin controlul pentru a manipula. Sistemul a ajuns sa cunoasca mai bine individul mediu, decat o poate face individul insusi, ceea ce se traduce prin exercitarea unei puteri si mai mari asupra maselor. De pe Piatza
↧
Kiev
Parlamentul din Kiev pichetat pentru a doua zi consecutiv de nationalisti (FOTO+VIDEO)
Militanții naționaliști, membri și simpatizanți ai ”Sectorului de dreapta”, au protestat vineri pentru a doua zi consecutiv în fața Parlamentului din Kiev, cerând demisia ministrului de interne, după ce Aleksandr Muzychko, unul din liderii controversați mișcării, a fost împușcat mortal zilele trecute de polițiști.Activiștii “Sectorului de dreapta”, o organizaţie naţionalistă radicală care s-a format în timpul protestelor de stradă de la sfârşitul anului trecut şi din primăvara aceasta, îndreptate împotriva fostului preşedinte pro-rus Ianukovici, au anunțat că nu vor renunța până când cererile lor nu vor fi luate în seamă. Deasemenea aceștia au aemnințat că sunt pregătiți ca la nevoie să ia cu asalt Parlamentul.
Mulți dintre cei peste 1.000 de tineri care au participat la pichetarea instituției din capitala Ucrainei au venit mascați și pregătiți de eventuale confruntări cu forțele de ordine, activiștii ”Sectorului de dreapta” fiind dotați cu căști militare sau alte echipamente de protecție, arme albe și scuturi confiscate de la polițiști în timpul protestelor antiprezidențiale din această iarnă. Sursa: FrontPress.ro
↧
Drama
O dramă în lumea micilor lăutari
Am încercat în ultimele articole să vă dezvălui, ajutat de reporteri si fotografi ai presei interbelice, locuri şi figuri comune ale Bucureştiului de dinainitea Marelui război. V-am povestit despre Târgul Moşilorşi despre Teatrelede mahala, despre grădinile de varăşi despre cafenele Micului Paris. Am recuperat din paginile revistelor chipurile Piticului de la Moşi, al Babei Cocoşilăşi al micuţului lustragiu Vasile. Astăzi vă voi povesti o mică dramă din lumea micilor lăutari bucureşteni:
Bucurestiul anilor ’30 era o metropolă în plină modernizare. Palate şi block-uri se ridicau pretudindeni.Noi bulevarde fuseseră deja croite de-a curmezişul oraşului. Magazine occidentale, hoteluri luxoase, restaurante faimoase împânzeau Calea Victoriei. Dar în lumea aceasta nouă, o prezenţa rămăsese moştenire a vremurilor trecute: trupele de mici lăutari desculţi, “dar cu alură de artişti”, dând câte un mic concert.
Iată cum îl descrie vestitul trubadur al acelor vremuri, Gion, pe micuţul lăutar :
“Fiinţă vibrândă la ce mai uşor sunet muzical, îl vezi şi astăzi, cum îl vedeau strămoşii noştri, îl vezi de la vărsta de 6-7 ani că îndată ce aude muzica se opreşte, tresare, ciuleşte urechile, îşi apleacă instinctiv trupul spre partea de unde vin sunetele, faţa i se înseninează, ochii încep să-i scântee, nările-i tremură: îşi trece limba pe buze, ca şi cum ar gusta sunetele, iar degetele-i încep să calce pe zdrenţele hainelor, ca şi cum ar atinge nişte coarde imaginare.”
Unii dintre aceşti lăutari , “fără cunoştinţe de note muzicale şi fără studii speciale, au ajuns să fie decoraţi de Ţarii Rusiei şi invitaţi, cu mare cinste, la palatul preşedintelui republicei franceze...Barbu Lăutaru a uimit pe Liszt, iar Cristache Ciolac a cules lauri la Paris”, remarca Alex F. Mihailîn articolul său apărut în “Realitatea ilustrata”. Şi acelaşi reporter ne povesteşte drama unei trupe alcătuite din trei mici lăutari care “nu se sfiau să cânte chiar prin faţa Teatrului National şi a Cercului Militar” prin anul 1937:
 |
| Așteptând să le pice un gologan de la ferestrele unui block... |
“Poate i-aţi văzut şi dv.: Fănica, violonistul avea 7 ani, Mitică, ţambalagiul, mereu grav şi serios, 5 ani, iar Lenuţa, căntareaţa, diva care surâdea graţios, numai 4 ani.
Într’un rând, întâlnindu-i pe strada Const. Mille, prin faţa palatului ziarelor noastre ( notă: Palatul Universul din str. Ion Brezoianu), i-am urcat sus, la etajul al 5-lea şi le-am oferit o masă la cantina instituţiei. Şi-au pus instrumentele pe jos, lângă un perete, apoi aşezându-se la masă, cuminţi, au mâncat frumos, servindu-se cu îndemânare de lingură, furculiţă şi cuţit, fără să se murdărească pe mâini sau pe haine. Mă miram cine i-a învăţat.
Doar la sfârşit, când a venit prăjitura, fiecare a voit bucata cea mai mare şi au început toţi să plângă. În cele din urmă s-au împăcat. Drept mulţumire, după ce au terminat masa, şi cum sala era plină de conmeseni – fiind tocmai ora prânzului – şi-au luat instrumentele şi – făcând front – au tras câteva cântece <>.
Pentru cei ce îi cunosc şi s’au amuzat cu aceşti copii lăutari, le aduc o veste neplăcută: taraful s-a desfăcut în mod trist.
 |
| Fănică, Mitică și Lenuța - un trio inerbelic |
Cântăreaţa Lenuţa, cu chipul ei drăgălaş, şi-a peirdut vocea.A fost bolnavă şi nu mai poate cânta. A fost nevoită să-‘şi schimbe meseria. Azi vinde gazete pe stradă!
Ţambalagiului Mitică i s’a intâmplat o mare nenorocire: mâna dreaptă i-a fost retezată de la cot.
Iată cum s’a întâmplat drama: copii aveau obiceiul să cânte la restaurant în Calea Plevnei, unde erau foarte bine primiţi.Zilele trecute, într’o clipă de pauză, ţigănuşul Mitică s-a sprijinit de cerceveaua unei vitrine de la stradă, al cărui geam era ridicat în sus. Un chelner vroind să tragă fereastra şi mai sus, mecanismul s’a defectat şi geamul gros de cristal s’a prăbusit, cu toata greutatea, pe braţul nefericitului copilaş retezându-i-l.
 |
| "Solista" cântă o arie la modă |
Bietul Mitică nu mai putea deveni, niciodată, un mare ţambalagiu, aşa cum visase.
Din simpaticul taraf ce era cunoscut prin multe mahalale bucureştene, n’a mai rămas decât Fănică. Trist şi cu lacrimi în ochi, cutreieră stingherit localurile, pe unde odinioară venea cu taraful lui de care lumea făcea atâta haz. Azi cântă numai el singur din scripcă...iar banii ce-i strânge, îi duce lui tată-său – un biet salahor – pentru ca să îngrijească de fratele Mitică, fostul ţambalagiu. Soarta nemiloasă, ca întotdeauna, n’a cruţat nici micul taraf, care cutreera străzile, în nădejdea unui viitor mai frumos.”
Sursa articolului şi a fotografiilor: revista “Realitatea ilustrată”– numărul din 6 octombrie 1937 – reporter Alex F. Mihail– răsfoită în biblioteca digitală a Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” Cluj-Napoca
deieri-deazi.blogspot.com
↧
↧
:)))
↧
Baietelul afla ca va mai avea o sora
↧
Jean Moscopol
Putina lume il cunoaste astazi pe Jean Moscopol. A fost un cantaret interbelic de romante si muzica “de pahar”. El a lansat cantece celebre precum “Vrei sa ne-ntalnim sambata seara?”, preluat ulterior de Gica Petrescu.
Spre deosebire de acesta din urma, Jean Moscopol nu a vrut sa se supuna regimului comunist instaurat in Romania dupa al Doilea Razboi Mondial si in 1945 a reusit sa fuga in SUA. Era o epoca de mari framantari sociale si ideologice la noi in tara.
Din exil, insa, Moscopol a inceput sa cante si sa promoveze melodii anti-regimul comunist si anti-Republica Populara Romana (denumirea statului roman din 1948 pana in 1965). Comunistii au reusit sa-l faca uitat, iar poporul roman s-a orientat spre maestrul Gica Petrescu, mult mai volubil. Iata cateva din extraordinarele cantece “disidente” ale marelui Jean Moscopol, un cantaret ce trebuie neaparat redescoperit.–>
Groza, de la burghez in joben la premier proletar – diverse aspecte. Foto mare: arhiva revistei “Life”.PETRU GROZA, SLUGA – atac direct la varful conducerii comuniste din anii ’50. Petre (Petru) Groza a fost ultimul premier regal si primul premier proletar. A fost unul din “groparii monarhiei”, fortandu-l pe Regele Mihai I sa semneze o abdicare impusa de sovietici. Petru Groza adora sa joace tenis si sa faca glume proaste. Avea si titlul de “doctor”, nu se stie in ce.
Groza la Prezidiul Marii Adunari Nationale (Parlamentul comunist), citind propunerea de prima Constitutie republicana a Romaniei – 1948 (Fototeca Online a Comunismului Romanesc).Dupa 30 decembrie 1947, Regele nemaifiind seful statului, a fost instituit Prezidiul RPR, organ colectiv de conducere, din care facea parte si “marele” scriitor Mihail Sadoveanu:“Stapane, stapane, mai chiama s’un cane!”.
Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretarul Partidului Muncitoresc (Comunist) Roman era liderul de facto al Republicii Populare Romane. A fost o marioneta a rusilor, pana cand au decis sa-l iradieze si sa-l elimine, in 1965. I-a succedat Ceausescu.
Sediul bucurestean al SovRom se gasea in fostul bloc “Creditul Minier”, apartinand companiei petroliere interbelice, de pe bd. Balcescu (fost Bratianu).Deoarece statutul Romaniei de tara cobeligeranta nu a fost recunoscut, am fost considerati invinsi in razboi si am avut de platit imense sume catre pagubiti, printe acestia si URSS. S-au infiintat companiile SovRom in diverse domenii (SovRom Aer, SovRom Petrol, SovRom Transport, etc.) si compania TARS (Transporturi Aeriene Romano-Sovietice, precursoarea TAROM de azi), printre altele. Acestea erau cai de scurgere a banilor romanesti in Uniunea Sovietica. Mare sef la SovRomuri era in anii ’50 nomenclaturistul comunist Iosif Chisinevschi.
Carnet de membru ARLUS, anii ’50.ARLUS SI URSS – Pe langa SovRom si TARS, a aparut dupa 1948 si ARLUS (Asociatia Romana pentru strangerea Legaturilor cu Uniunea Sovietica). Sediul ARLUS in Bucuresti era pe strada Batistei, in cladirea care astazi adaposteste sediul ArCub (vis-a-vis de Ambasada SUA).
“Glorioasa” Armata Rosie pe strazile Capitalei – 1944 (cele 3 foto. de calitate slaba – Fototeca Online a Comunismului Romanesc).Armata Rosie fusese primita cu urale in Bucurestii eliberati deja de Armata Romana dupa23 august 1944. Propaganda comunista atribuia acest rol Armatei Sovietice. Imaginile surprinse atunci in Capitala uimesc si astazi. S-a dovedit ca au existat agitatori pusi de comunisti sa “incinga atmosfera”.
ARLUS vroia sa mimeze bucuria romanilor ca au intrat in sfera sovietica de influenta si marea dragoste pentru marea prietena de la Rasarit, URSS. Organiza diverse evenimente, de la manifestatii “spontane” pentru aniversarea revolutiei Socialiste din Rusia din 1917, ziua lui Stalin, proiectii de filme rusesti in cinematografele Romaniei, sau “Luna prieteniei Romano-Sovietice”. ActualulMuzeu al Literaturii Romane de pe bulevardul Dacia era in acele vremuri Muzeul Romano-Rus.
Prietenie Romania-URSS, anii ’50-’60.GHEORGHIU-DEJ SI HRUSCIOV – Dupa moartea lui Stalin in 1953, la putere in URSS a venitNikita Hrusciov. Evident, conducerea RPR s-a adaptat noilor conditii si Gheorghiu-Dej s-a afiliat repede la noul curent. Melodia arata ce “perfectiune” stapanea Romania Populara in anii ’50. Gheorghiu, de la Presedintia Consiliului de Ministri, telefoneaza sa vada daca totul se petrece dupa cum a ordonat. In final, primeste si el un telefon-surpriza de la Moscova.
Patriarhul Justinian Marina (1948-1977)PATRIARHUL ROSU – Este porecla lui Justianian Marina, al treilea Patriarh al Romaniei. Daca predecesorul sau, Nicodim Munteanu, se opusese cu indarjire instaurarii comunismului, Justinian, intronizat in 1948 (ce coincidenta – primul an de Republica), a fost dispus sa colaboreze cu noua putere emanata de la Moscova.
Patriarhul Justinian a promis sa se supuna statului democrat-popular si a adus o importanta contributie la desfiintarea Bisericii Greco-Catolice. Pentru marile sale fapte,Facultatea de Teologie din Bucuresti ii poarta numele.
Justinian Marina a ramas in istorie pentru afirmatia: “Cristos este Omul Nou. Omul Nou este omul sovietic. Prin urmare, Cristos este sovietic!”.
Prin umorul fin si batjocura indreptata spre anumite personaje, Jean Moscopol demasca puterea comunista. Din nefericire pentru romanii acelor vreme, nu au existat mijloace ca aceste melodii sa ajunga la ei. De-abia dupa 1989 au fost accesibile publicului larg, insa chiar si in prezent, nu sunt promovate.
Daca v-au placut, Jean Moscopol mai canta despre tara comunista, Radio Bucuresti care minte, farsa alegerilor, falsa amnistie, guvernul comunist sau celebra cartela.
more at http://rezistenta.net
↧
Jean Moscopol
↧
↧
:)))
↧
Lady Gaga
Așteptată pentru a cânta la ceremoniile de 10 zile prilejuite de închiderea unuia dintre cele mai cunoscute centre de evenimente din New York, Roseland, Lady Gaga a reușit să șocheze din nou. Ex...
↧
ღ Bună dimineata soare ღ
Dă şansa fiecarei zile să fie cea mai frumoasa din viaţa ta”
![]()
Dar şi mai mult decât stelele o atrăgea frumuseţea şi lumina dumnezeiască a lunii.
Naia, căci acest nume îl avea frumoasă de pe malul Amazonului, se aşeza uneori pe trunchiul unui copac şi privea ore în şir minunile nopţii şi ale cerului. Gândul ei era să ajungă la stele.
Înt-o zi se urcă în vârful celui mai înalt copac.Dar ajunsă sus, mare i-a fost dezamăgirea.
Stelele erau mult prea sus. Naia rămase mai mult timp în vârful copacului, privind depărtările. În acel moment din spatele unui deal apăru luna. Naia o privi fascinată. Aşa cum se vedea acum, părea că, dacă ai fi fost în vârful dealului, ai fi putut să o atingi cu mâna. O bucurie o cuprinse pe faţă.
![]()
A două zi pleca spre dealul ce se zarea în depărtare, fără să mai ţină seama nimic. Încet, ajunse sus şi curând apăru şi luna, dar şi de această dată era foarte departe. Naia aştepta până regina nopţii ajunse deasupra capului ei, dar parcă se ridicase şi mai sus. În sufletul copilei se strecura mai întâi o părere de rău, care încet-încet se transformă în deznădejde. Coborî colină cu ochii în lacrimi şi se intoase pe malul Amazonului. Pe apă se oglindea chipul lunii, parcă chemând-o la ea.Atunci, fără să stea pe gânduri, Naia se aruncă în apele adânci, cuprinzând luna cu braţele. Nimeni nu a mai văzut-o pe faţă de atunci.
Se spune că, luna, privind de sus, se tulbură de ceea ce a văzut şi pentru că nu avea puterea să o ia pe faţă la ea, o transformă într-o floare frumoasă, parfumată de lotus. Acum Naia putea să privească luna cât dorea, iar razele acesteia chiar o mângâiau uneori. Floarea este albă în noaptea în care înfloreşte iar în nopţile următoare se colorează în roz, bucurându-se parcă de frumuseţea şi parfumul primite în dar, precum şi de mângâierile delicate ale lunii.
![]()
Dar se pot spune atatea despre lotus. Oamenii utilizeaza toate partile lotusului: radacini, fructe, seminte si frunze. Medicina traditionala chineza considera ca radacinile lotusului (care au un gust dulceag) ajuta la functionarea ficatului si se spune ca intaresc inima, splina si stomacul. Sucul extras din radacina lotusului opreste sangerarile interne; radacina gatita trateaza femeile de anemie si in acelasi timp creste energia.
De ce ar vrea cineva sa manance radacina de lotus? Pentru ca are un gust delicios! Odata ce ai gustat din radacina de lotus, gustul ei ramane cu tine pentru totdeauna. Cand planta este taiata in diagonala, feliile arata ca fulgi de zapada imensi. Radacina taiata sau rasa poate fi folosita la salate sau la gatit. Cand este taiata foarte fin, putem obtine o garnitura “ca de zapada”.
Mark Twain
Legenda lotusului
. 
Pe malul imensului fluviu Amazon,într-un trib ,trăia o faţă de o frumuseţe nemaivăzută.
Fata iubea acele locuri, care aveau frumuseţea lor, dar simţea în adâncul inimii că există lumi mult mai bune şi mai frumoase. Deseori se plimba noaptea şi privea cerul. Era uimită de strălucirea stelelor, iar în visele ei cele mai îndrăzneţe şi-ar fi dorit să fie una dintre ele. Dar şi mai mult decât stelele o atrăgea frumuseţea şi lumina dumnezeiască a lunii.
Naia, căci acest nume îl avea frumoasă de pe malul Amazonului, se aşeza uneori pe trunchiul unui copac şi privea ore în şir minunile nopţii şi ale cerului. Gândul ei era să ajungă la stele.
Înt-o zi se urcă în vârful celui mai înalt copac.Dar ajunsă sus, mare i-a fost dezamăgirea.
Stelele erau mult prea sus. Naia rămase mai mult timp în vârful copacului, privind depărtările. În acel moment din spatele unui deal apăru luna. Naia o privi fascinată. Aşa cum se vedea acum, părea că, dacă ai fi fost în vârful dealului, ai fi putut să o atingi cu mâna. O bucurie o cuprinse pe faţă.
A două zi pleca spre dealul ce se zarea în depărtare, fără să mai ţină seama nimic. Încet, ajunse sus şi curând apăru şi luna, dar şi de această dată era foarte departe. Naia aştepta până regina nopţii ajunse deasupra capului ei, dar parcă se ridicase şi mai sus. În sufletul copilei se strecura mai întâi o părere de rău, care încet-încet se transformă în deznădejde. Coborî colină cu ochii în lacrimi şi se intoase pe malul Amazonului. Pe apă se oglindea chipul lunii, parcă chemând-o la ea.Atunci, fără să stea pe gânduri, Naia se aruncă în apele adânci, cuprinzând luna cu braţele. Nimeni nu a mai văzut-o pe faţă de atunci.Se spune că, luna, privind de sus, se tulbură de ceea ce a văzut şi pentru că nu avea puterea să o ia pe faţă la ea, o transformă într-o floare frumoasă, parfumată de lotus. Acum Naia putea să privească luna cât dorea, iar razele acesteia chiar o mângâiau uneori. Floarea este albă în noaptea în care înfloreşte iar în nopţile următoare se colorează în roz, bucurându-se parcă de frumuseţea şi parfumul primite în dar, precum şi de mângâierile delicate ale lunii.
Dar se pot spune atatea despre lotus. Oamenii utilizeaza toate partile lotusului: radacini, fructe, seminte si frunze. Medicina traditionala chineza considera ca radacinile lotusului (care au un gust dulceag) ajuta la functionarea ficatului si se spune ca intaresc inima, splina si stomacul. Sucul extras din radacina lotusului opreste sangerarile interne; radacina gatita trateaza femeile de anemie si in acelasi timp creste energia.De ce ar vrea cineva sa manance radacina de lotus? Pentru ca are un gust delicios! Odata ce ai gustat din radacina de lotus, gustul ei ramane cu tine pentru totdeauna. Cand planta este taiata in diagonala, feliile arata ca fulgi de zapada imensi. Radacina taiata sau rasa poate fi folosita la salate sau la gatit. Cand este taiata foarte fin, putem obtine o garnitura “ca de zapada”.
Un inceput de saptamană cât mai plăcut vă doresc!
Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un articol (video,text,imagini) si daca vrei să-l impartasesti cu noi inscrie articolul la "Bună DimineataSoare"!
↧
More Pages to Explore .....
