LEGEA ANTI-NATIONALISTA votata in Senat INGROAPA DEMOCRATIA si LIBERTATEA DE EXPRIMARE
Aș fi surprins dacă aș fi fost atât de naiv încât să cred că România este cu adevărat un stat democrat unde drepturile și libertățile cetățenilor sunt garantate și respectate de politicieni. Dar știind că partidele mari din România sunt urmașele PCR-ului, nu mă miră ce au votat toți cei 87 de senatori (membri PSD, UDMR și PC) prezenți în Senat: interzicerea manifestărilor cu caracter legionar și a simbolurilor legionare, un abuz ce ar putea arunca în închisoare zeci de mii de oameni ce își exprimă opinia, totul pentru că politicienilor corupți nu le place cum gândesc acești oameni. Să nu uităm nici cine a fost inițiatorul acestui proiect de inspirație totalitară, cu toate că nu a fost prezent la vot: liberalul Crin Antonescu, aflat sub influența neo-marxistului Alexandru Florian, președintelui Institutului ”Elie Wiesel”. Inițial comisia juridică a respins această inițiativă, ca apoi să-și schimbe poziția cu 180 de grade și să o aprobe printr-un raport. Și așa asistăm la un alt episod dezgustător al circului politic din România, așa asistăm la îngroparea democrației și a libertății de exprimare.Nu contează pentru cei ce au propus și au votat o asemenea lege că aceasta încalcă Declarația Drepturilor Omului și Constituția României. Nu contează că Mișcarea Legionară nu a fost o organizație fascistă și căacest lucru a fost recunoscut de aliați, după cel de al doilea război mondial, în cadrul Tribunalul de la Nurenberg din 1946. Nu contează faptul că nici măcar nu s-a făcut o dezbatere pe această temă (cum ar fi fost democratic). Nu contează faptul că majoritatea românilor nu sunt de acord cu asemenea măsuri totalitare (cetățenii nici măcar nu au fost consultați). Nu contează că în timp ce legionarismul va fi ilegal în România extremismul maghiar, comunismul, antiromânismul sau manifestările publice ale homosexualilor sunt în continuare tolerate, cu toate că acestea contribuie la distrugerea României. Nu contează că cea ce numesc politicienii români ”simboluri legionare” sunt vechi simboluri românești și creștine. Nu contează că promovarea unor mari personalități culturale precum: Radu Gyr, Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Țuțea, Nae Ionescu, etc va deveni ilegală pentru că aceștia au fost legionari, practic vorbim aici de un atentat la cultura României. Nimic din toate acestea nu contează pentru politicienii trădători supuși cercurilor de interese anti-românești și care la presiunile neo-marxiștilor ne ucid libertatea. Acești urmași ai lui Stalin și ai Anei Pauker tocmai au votat o lege care parcă e scoasă din perioada stalinistă a anilor 50, când cine nu era de acord cu sistemul era numit ”dușman al poporului” și aruncat în închisoare.
Proiectul va fi votat și în Camera Deputaților, care are competență decizională. Cel mai probabil deputații vor vota la fel ca senatorii, pentru că atunci când vine vorba de a lua măsuri împotriva naționalismului și românismului, toate partidele fac front comun. Senatul a votat această lege tocmai în data de 8 aprilie, de ziua internațională a țiganilor. Să fie oare un cadou? Nu mai contează. Degeaba avem telefoane inteligente, televizoare cu plasmă, facebook, produse fast-food, opțiunea de a alege între mai multe partide (în care găsim același tip de om corupt), pornografie, parade ale homosexualilor, chefuri cu manele sau posibilitatea de a pleca la muncă în alte țări din Europa. Toate acestea sunt niște unelte de manipulare a opiniei publice pentru a crea iluzia libertății și a democrației, acestea sunt permise pentru că ele convin sistemului, convin politicienilor. Dar cea ce îi supără, legionarismul, este scos abuziv înafara legii. Comunismul nu a murit, și-a schimbat doar strategia. Nu mai există URSS, avem acum Uniunea Europeană. Nu mai există dictatura proletariatului, domină dictatura minoritățiilor și a corectitudinii politice. Nu mai este PCR partidul unic, dar avem un ”partid unic” al corupților PSD-PDL-PNL-UDMR-PC-UNPR-… care exploatează o țară întreagă.
Părintele Gheorghe Calciu, fost deținut politic, a spus odată: ”Or să se bată cu noi și morţi; iar noi o să fim alături de voi, ca să ne apăraţi. Și morţi vom izbândi!”. A avut dreptate. Deși majoritatea legionarilor au murit, politicienilor le este frică de ei. Chiar umbra Mișcării Legionare îi sperie, le este frică de o renaștere a naționalismului românesc. Le este frică că tot mai mulți tineri îi iau ca modele pe martirii din închisorile comuniste (între ei mulți legionari). Cred că într-o bună zi se va face dreptate, iar dușmanii libertății și ai românismului vor răspunde mai devreme sau mai târziu pentru spiritul totalitar cu care otrăvesc legislația României. Codrin Goia –FrontPress.ro
Ştiind că protejarea şi refacerea mediului înconjurător este una dintre condiţiile absolut necesare pentru crearea unei noi Românii mai bune şi mai frumoase, Noua Dreaptă a participat pentru al treilea an consecutiv la proiectul 
Ne simţim onoraţi de această apreciere. Felicităm călduros iniţiatorii şi coordonatorii acestei acţiuni cât şi pe toţi ceilalţi participanţi. Îi asigurăm că, în funcţie de posibilităţi, îi vom sprijini necondiţionat prin munca noastră şi de acum înainte. Bucuria este şi de partea noastră căci ştim că doar prin efort şi fapte putem realiza România nouă şi frumosă pe care ne-o dorim cu toţii. Vă mulţumim!
Pastorul extremist Laszlo Tokes, în prezent europarlamentar independent din partea României, a anunţat că va candida din nou, dar de data aceasta pe listele unui partid din Ungaria.
.svg/225px-Logo_of_the_French_Army_(Armee_de_Terre).svg.png){kind=logo}
Din păcate, în România spectrul de dreapta este monopolizat în totalitate de „neotroţkismul de dreapta” , care a fost implantat în mediul românesc în calitate de „cal troian” care trebuia să dizolve „stalinismul ceauşist”, nimicind orice mecanism intern care ar împiedica alinierea României la interesele marilor jucători globali.
În zilele noastre, definite de o ideologie „corectă politic”, pare desuet să vorbești despre identitate națională și – cu atât mai mult – despre dragoste de neam. Toate acestea ar aparține unei concepții politice și unei ideologii bune pentru secolul XIX, dar cu totul depășite de evoluția gândirii. Cu toate acestea, în ciuda ideologiei dominante, în fața eșecului multiculturalismului, vedem la tot pasul o resurgență a naționalismului. Pentru că, să fim clari, multiculturalismul este un abuz intelectual, care introduce pe „piața ideilor” un relativism furibund. Și când până și mai marii Europei (cei care contează în jocul puterii, în frunte cu Germania și Franța) își exprimă deschis îndoielile în privința lui, omul obișnuit, cu „common sense”, are cu atât mai multe motive să-l pună sub semnul întrebării. Așadar, în fața unei gândiri ce neagă identitatea – politică și/ sau culturală – răspunsul pe care îl auzim din ce în ce mai des este o întoarcere la valorile naționale și la cultura (în sensul mai larg, de regulă a vieții) națională.
În context european (ortodox, dar nu numai), naționalismul apare mai mereu legat de tradiție. Nu voi insista asupra naționalismelor ce se revendică din diferite credințe precreștine, mai mult sau mai puțin reale. În contextul Bătrânului Continent, dominanta culturii tradiționale este creștinismul. Dar există oare compatibilitate între acesta și iubirea de neam? Unii merg până la a le confunda, alții văd între ele o opoziție ireconciliabilă. Cei din urmă se bazează pe caracterul universal al creștinismului, din care s-a născut, de altfel, și ideea universală umanistă. Altfel spus, pe faptul că despărțirea în neamuri nu ar putea fi decât o siluire a caracterului universal al omului. În viziunea ortodoxă, „toate aceste dezbinări naționaliste nu au fost decât urmarea căderii în păcat”[1], pentru că „noi nicăieri nu vedem o propovăduire creștină a urii”.[2] Cred că este destul de clar ce vrea să spună arhimandritul athonit. Vreau însă să atrag atenția asupra a două cuvinte: dezbinare și ură. Când naționalismul duce la aceste lucruri – sau, mai rău, se naște din ele – poate fi socotit de-a dreptul păcat. Acest fel de iubire de neam e o formă extinsă la scară largă a ceea ce Părinții Bisericii numesc „iubire pătimașă de sine”, adică, într-un cuvânt, a egoismului. Există însă și un alt fel de naționalism?
Și totuși, poate exista naționalism universal? Naționalism creștin? Părerea noastră este că da. Când, în Epistola către Galateni, Sfântul Apostol Pavel spune că „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească, nici parte femeiască; pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus”[3], nu elimină diferențele, ci stabilește o ierarhie. Cu alte cuvinte, totul devine subordonat lui Hristos. În paranteză fie spus, interpretarea conform căreia, prin respectiva frază, apostolul neamurilor ar înlătura deosebirile e un abuz intelectual. Dacă am urma acestui raționament, ar însemna că și diferențele de gen sunt abolite și că toate deviațiile „transgender” ale vremurilor noastre pot fi motivate scripturistic.
Dar naționalismul nu este nici obsolet, depășit, negativ, așa cum vrea să ne convingă mentalitatea dominantă de astăzi. Un creștin își iubește în chip firesc neamul și îi apără identitatea de expresie ca pe un dar de la Dumnezeu. Din punct de vedere politic, astăzi, un stat național – de preferat având în frunte un rege, ca simbol al unității – continuă să fie o premisă bună (dar nu suficientă) pentru acest „program”. Însă dacă ne este îngăduit – uneori chiar poruncit – să ne apărăm identitatea de cei care o amenință, a o vedea ca pe o concurență cu alte neamuri este o abatere de la menirea noastră universală în Hristos. Politic vorbind, uneori conflictele sunt inevitabile. Dar țelul final trebuie să fie depășirea lor. (Iar în acest sens, naționalismul religios exclusivist al grecilor sau al rușilor este o schimonosire a învățăturii lui Hristos, deși, fără îndoială, aceste două neamuri au adus o contribuție de o valoare covârșitoare la expresia creștină a lumii.) Și, de multe ori, afirmarea cea mai bună a identității se face prin jertfă. Acest lucru mi-a fost confirmat de moaștele sfinților români morți în închisorile comuniste, unele dintre ele venerate astăzi la schitul românesc Prodromu din Muntele Athos. Prezența lor acolo arată că sfinții aceștia români necunoscuți și încă necanonizați oficial răspândesc mireasma lui Hristos pentru toate neamurile, mărturisind astfel, mai bine decât orice victorie politică sau militară, despre jertfa neamului românesc. De
Între „eroii”, dar nu şi „martirii” războiului civil din Tranilvania, botezat impropriu Revoluţia de la 1848, fabricaţi de istoriografia maghiară, alături de cei 13 generali executaţi de Curtea vieneză pentru încălcarea jurământului militar, se află şi generalul Jozef Bem (foto), sau, în forma maghiarizată, Bem Jozsef.
