Toate OZN-urile moderne sunt de origine pământeană, fiind inventate de Tesla! OZN-urile sunt alcătuite din bismut, ce are proprietăţi antigravitaţionale!
Oare din ce sunt alcătuite OZN-urile, care par a avea o “propulsie antigravitaţională”? În 1996, un conspiraţionist, gazda unei emisiuni târzii de radio, a primit un pachet ce conţinea bucăţi de metal despre care expeditorul susţinea că fuseseră luate de la OZN-ul prăbuşit lângă Roswell, New Mexico, în 1947 (celebrul caz din istoria ozenistică). Puteau, oare, aceste simple bucăţi de metal să fie evidenţa care să dovedească realitatea OZN-urilor şi utilizarea de către acestea a tehnologiei electrogravitaţionale? Bucăţile de metal păreau într-o stare prea bună pentru ca povestea să fie adevărată, aşa că bucăţile au fost trimise pentru a fi analizate.
Cu ajutorul spectroscopiei dispersive de unde, s-a descoperit că metalul era compus dintr-un aliaj de zinc şi magneziu cu straturi de bismut pur. Straturile pure de bismut erau de unu până la patru microni grosime într-o structură uşor ondulată, iar în afară de bismut nu s-a mai găsit nimic. Nu s-a găsit deloc oxigen, zirconiu sau vreun alt element – doar acestea trei. Experimentele cu energie înaltă efectuate asupra neobişnuitului metal au indicat o tendinţă de mişcare laterală. Din păcate, această cercetare nu a obţinut până acum niciun rezultat pozitiv.
Dar, bismutul este în esenţă un material diamagnetic, care tinde să respingă un câmp magnetic. Existau lucruri ciudate în legătură cu bismutul OZN-ului de la Roswell, căci, practic, acestuia îi fuseseră adăugate încărcături pozitive, cum ar fi introducerea unui câmp de electroni pozitivi. Dar, acest fapt îşi are originea încă din 1917, odată cu Nikola Tesla şi descoperirile sale în legătură cu câmpurile electrice şi gravitaţia. De ce? Pentru că cel mai impresionant lucru ce s-ar întâmpla la creşterea fluxului pozitiv din bismut ar fi reducerea masei până la punctul în care să poate atinge chiar valoarea zero şi, astfel, obiectul să se ridice în aer, creând un corp plutitor.
Să deducem de aici că OZN-ul prăbuşit la Roswell în 1947, precum şi alte OZN-uri observate de atunci, sunt de origine pământească, bazându-se pe cercetările lui Tesla?
lovendal.ro
Ați văzut vreodată un “intelectual” în timpul unei crize politice, sau unei prefaceri internaționale? Nu numai că e uluit și neiformat, asta încă n’ar fi o rușine prea mare. Dar e deadreptul înspăimântat, e copleșit de frică, e paralizat de panică.Umblă aiurit, pune întrebări oricui, ascultă pe oricine îi vorbește, are o încredere oarbă în orice dobitoc politic – și tremură pentru viața și libertatea lui ca cel din urmă dintre sclavi. 
Circulă pe internet de o vreme încoace niște materiale foarte ciudate, semnate de către persoane mai mult sau mai puțin cunoscute în cultura română actuală. În aceste articole se pretinde, nici mai mult, nici mai puțin, că trebuie urgent reabilitat dragonul, adică șarpele, ca semn esențial în identitatea noastră națională. Fără șarpe românii n-ar mai fi români! Zic autorii acelor materiale, că șarpele ar trebui ridicat la același nivel cu Sfânta Cruce și cu alte simboluri care ne definesc drept creștini.
Desigur, subiectul cu pricina putea fi tratat din punct de vedere folcloric, etnografic, etnologic, mitologic, din perspectiva istoriei religiilor etc. În nici un caz nu putea fi abordată problema așa cum a fost abordată. Nu negăm faptul că șarpele apare în Biblie de mai multe ori. Precizăm chiar că apare din primele capitole, ca întruchipare a diavolului. Această semnificație și-o va păstra și în creștinism, până în zilele noastre. E adevărat că apare în icoana Sf. Gheorghe, sau în picturile și sculpturile unor biserici, sau pe cârjele arhiereilor, dar prezența lui acolo semnifică victoria lui Dumnezeu asupra diavolului, a Binelui asupra răului. Prin jertfa Lui, Mântuitorul a zdrobit ,,capul șarpelui” și puterea celui rău.
.gif)
În toamna lui 2013, în acele zile tumultuoase, încărcate de imagini şocante din capitala vecină, un grup de tineri ocupa clădirea unui oficiu poştal. De atunci şi până acum câteva zile, când a fost acuzat de provocarea unui război civil, Sectorul de Dreapta a străbătut un drum sinuos şi, adeseori, violent.
Motivul: un atac în ziua de Paşte asupra unui filtru militar, la câţiva kilometri de Slaviansk, un orăşel din estul Ucrainei, controlat de forţele separatiste. Atacul în sine, ţinta controverselor şi chiar a ironiilor pe reţele sociale, riscă să provoace un conflict cu implicaţii serioase asupra securităţii şi suveranităţii Ucrainei.
Dimtri Iarosh, liderul de 43 de ani al acestei grupări, este unul dintre cei mai carismatici liderii ai Maidanului. Fiul unor muncitori din estul Ucrainei, Iarosh, tatăl a trei copii, a început să fie activ în mişcările naţionaliste la începutul anilor ’80. Când majoritatea statelor din fosta URSS îşi cereau independenţa şi promovau naţionalismul, tânărul Iarosh s-a alăturat mişcărilor naţionaliste din Ucraina, ce deveneau din ce în ce mai populare şi numeroase.
Al doilea aspect important al succesului şi popularităţii acestei mişcări a constat în delimitarea clară de elementele şi discursurile anti-semitice, atât de populare în rândul multor mişcări extremiste. Prin această delimitare, Sectorul de Dreapta nu numai că şi-a câştigat un număr considerabil de simpatizanţi în rândul populaţiei cu viziuni politice moderate, dar a şi obţinut sprijinul tacit al Occidentului şi funcţii în noua administraţie. Fără însă a renunţa la simbolurile naziste, dar cu un discurs ferit de declaraţii tendeţioase la adresa evreilor, nu este clar cât de oneste sunt aceste intenţii sau dacă ele vor persista odată cu consolidarea puterii acestei grupări.
