:)))
↧
↧
Ana Pauker (1893-1960)
Foto:Casa Anei Pauker
Inculpaþii (Călăii)
Ana Pauker (Hannah Rabinsohn)
nume real: Hannah Rabinsohn, evreica (1/12/1893, Codaesti, Vaslui - 3/06/1960, Bucuresti)
Supranumita "Doamna rosie" a blocului sovietic, liderul neoficial al Partidului Comunist Roman imediat dupa razboi, conducătoarea din umbră a tării pe care o ura din tot sufletul, agenta nr. 1 a Moscovei la Bucuresti, a contribuit din plin la genocidul comunist si la distrugerea României sub bagheta lui Stalin. "A fost o terorista de anvergura internationala, cu nimic mai prejos decat un alt produs mai tardiv al Moscovei, Carlos Ilici Ramirez. Daca in cruzime ea l-a egalat pe Carlos, in schimb l-a depasit categoric in privinta vicleniei si machiavelismului" (Liviu Vălenas, "Memorialul stalinismului").
Isi obliga copii sa-i spuna tov. Pauker.
↧
:)))
↧
Violente
Violente in timpul “Marsului pentru Anglia” din Brighton (FOTO)
Nu mai puţin de 27 de persoane au fost reţinute duminică în timpul “Marşului pentru Anglia”, o acţiune identitară desfăşurată anual în oraşul britanic Brighton şi care reuneşte militanţi de la diverse organizaţii mai mult sau mai puţin radicale.
Violenţele au început când circa 400 de “antifascişti” au încercat să-i atace pe cei aproximativ 200 de naţionalişti şi suporteri ai cluburilor de fotbal, care mărşăluiau cu drapele naţionale. Forţele de ordine au intervenit şi au ţinut cele două tabere la distanţă. Sursa: FrontPress.ro
↧
:)))
↧
↧
O bolta
Japonia-Germania: O bolta intre Orient si Occident
Această idee mi-a încolţit în minte încă de când am păşit prima dată în Japonia. Mă aflu aici de ceva timp, pentru a pune piatra de temelie primei reprezentanţe a firmei mele în Asia şi nu aveam cum să nu încerc să raportez ceea ce constatam, la datele pe care le am deja. Vechi aliaţi, motoare economice a două emisfere, este imposibil să nu încerci trasarea anumitor paralele între Japonia şi Germania.
Nu mă încearcă o atitudine prea romanţată faţă de japonezi. Şi ei uită uneori să cureţe murdăria după câinii, pe care îi scot la plimbare, şi ei exagerează în unele privinţe şi sunt mult prea reţinuţi în altele. Se pot vedea nenumărate influenţe americane în viaţa de zi cu zi, aşa cum se poate constata şi o anumită superficialitate, la care nu m-aş fi aşteptat (firme scrise cu greşeli grave de ortografie, deşi un “spell-check” ar fi la îndemâna oricui).
Dar, de fapt, asta înseamnă un popor, suma virtuţilor şi slăbiciunilor sale.
Ce mi-a plăcut, şi poate factorul determinant, pentru care am preferat Japonia Chinei, este atitudinea faţă de muncă, şi faptul că ei nu văd în muncă o corvoadă, ci o împlinire. Una dintre imaginile cele mai comune din Japonia, sunt indivizii, care dirijează traficul în jurul şantierelor (chiar şi la cele mici, de peticire a trotuarelor), în jurul parcărilor pentru biciclete sau la intrarea şi ieşirea din gări. Există semne de circulaţie, există o semnalizare corespunzătoare a şantierelor şi parcărilor, iar şoferii japonezi circulă în general destul de încet şi atent. Şi atunci, de ce să mai arunci bani, pentru a plăti uneori două persoane, pentru dirijarea traficului în jurul unei lucrări de reparare a trotuarelor? Răspunsul este evident dacă schimbăm paradigma, dacă înţelegem că munca reprezintă împlinirea, şi nu salariul. În Europa, cei doi nu ar fi fost angajaţi pentru a dirija traficul în jurul micii lucrări. Ei ar fi fost şomeri sau asistaţi social. S-ar fi îndobitocit acasă, stând în faţa televizorului şi ar fi dus o existenţă strict parazitară. Japonezii preferă să le dea de muncă. Ei nu câştigă mult (puţin, raportat la ceilalţi conaţionali), dar sunt membrii productivi ai societăţii. Fac ceva, şi pot să fie mândrii de asta. Iar aceste joburi sunt peste tot, micile slujbe, care îţi oferă satisfacţia de a-ţi câştiga pâinea.
Germania, aşa cum o facem şi noi într-o anumită măsură, încurajează parazitismul. Asigură venituri, mai ales familiilor cu mulţi copii, care sunt aproape identice cu cele generate de un salariu. Şi dacă nu vezi în muncă o împlinire, ce sens are să munceşti?
Tot în această categorie se înscrie şi atitudinea faţă de plus-valoarea generată. Japonia este foarte conservatoare. Este închisă din multe puncte de vedere, iar un străin, care nu are un plan foarte clar şi resursele necesare pentru a-şi finanţa existenţa şi mai ales dezvoltarea aici, este îndepărtat foarte repede de pe insule.
Germania primeşte cu braţele deschise mai ales persoanele ce vin din zone sărace, defavorizate, cu familii numeroase, fără prea multe planuri de viitor, în afară de a se aşeza pe teritoriul german. Rezultatul nu este numai o creştere a presiunii asupra bugetului social şi a contribuabililor, ci şi distribuţia plus-valorii create de generaţiile anterioare, către persoane, ce nu au nici în clin nici în mânecă cu ea.
Pe scurt, una dintre motivaţiile în muncă ale japonezilor este că generează plus-valoare pentru copiii lor, în timp ce populaţia Germaniei generează plus valoare în mare măsură pentru binele imigranţilor africani şi al celor din spaţiul turc.
O altă diferenţă fundamentală este că japonezii au reuşit să îşi prelucreze trecutul şi să păşească mai departe. Au pierdut un război, care le-a decimat populaţia. Au moştenit, la fel ca şi nemţii, o ţară distrusă, arsă, şi au reuşit să o ridice într-un timp extrem de scurt.
Dar ei nu simt nevoia de a persecuta pe nimeni. Privirea este orientată spre viitor, iar libertatea de exprimare este asigurată.
În Germania, în schimb, cred că dorinţa de a persecuta este genetică. Acum vreo 80 de ani, oameni erau smulşi din sânul familiei, aruncaţi în lagăre sau executaţi pentru vederile lor politice, erau supuşi la agresiuni fizice şi poliţia se prefăcea că anchetează cazurile. În anul 2014, candidaţii naţionalişti pentru Parlamentul European sunt atacaţi în casele lor, alături de copiii lor cu cocktail-uri Molotov, dispozitive explozive cu vopsea, bunurile le sunt distruse, întâlnirile de partid le sunt interzise, sunt persecutaţi la locurile de muncă, tot pentru vederile lor politice.
Se pare că Germania pur şi simplu nu poate funcţiona, dacă nu îi dă un bocanc în gură celui, care exprimă o opinie diferită de cea a majorităţii. În Japonia nu este cazul.
Pentru a închide acest arc în spaţiu şi a rezuma diferenţele esenţiale, din punctul meu de vedere, în Germania, dacă vii cu mâna întinsă ţi se dă, iar dacă vii să dezvolţi, să creezi, să generezi plus-valoare, eşti pus imediat la plată. În Japonia, dacă vii cu mâna întinsă, ţi se arată uşa (ca o mică paranteză, nu am văzut până acum NICIUN cerşetor aici). Dacă vii să creezi, să dezvolţi afaceri sau idei, eşti primit cu braţele deschise şi susţinut.
Poate ar trebui să ne căutăm câteodată modele şi mai departe, poate ar trebui să ne mai deschidem câteodată ochii şi să ne punem întrebarea: “Ce ne dorim cu adevărat, pentru noi şi copiii noştri?” Şi poate ar fi cazul să şi facem paşii necesari. De Remus Rădoiu
↧
Gata
Bravii soldati de birou, gata sa atace Rusia
In Ucraina nu trece zi fara sa se arunce in aer un elicopter, o cladire, fara sa se ocupe o institutie sau un post de televiziune dintr-un oras din estul tarii. Din nefericire, la fel se intampla si cu numarul victimelor care isi pierd viata in confruntarile cu insurgentii prorusi.
Pe scurt, atmosfera a ajuns atat de tensionata la vecinii din nord ca doar termenul de razboi civil poate descrie imaginea pe care ne-o recream de la distanta, pe baza stirilor care ne inunda pe toate canalele, despre realitatea din Ucraina.
Situatia si faptele reale din Ucraina sunt una, iar perceptia si interpretarea lor de la distanta sunt deja o alta poveste. Pentru ca suntem atat de aproape, totusi, de epicentrul evenimentelor si pentru ca multi simt amenintarea Rusiei pana la dincoace de Prut, o parte din tensiunea tot mai ridicata din estul Europei s-a transferat direct si analistilor, specialistilor, istoricilor si politicienilor romani. La ora asta exista doua grupuri bine definite dupa ideile pe care le impartasesc.
Exista adeptii raspunsului prompt, cei care si-ar dori sa fi plecat deja calare pe noile achizitii F16 sa atace Moscova si sa-i vina de hac tiranului de Putin, un Hitler modern, in viziunea lor, care nu se va potoli pana nu va fi pus cu botul pe labe.
De la generalul Degeratu si pana la Lucian Mandruta, acestia cred ca fiecare zi pierduta “in pace” in fata lui Putin este inca o lovitura aplicata democratiei din Romania si Vestului si o amenintare la adresa omenirii in general. Ei sunt de fiecare data pregatiti sa sara in apararea marilor valori ale Occidentului si sa infiereze latura barbara a lui Putin.
Nu conteaza ca gardienii autohtoni care pazesc pacea mondiala si stau drept scut in fata agresiunilor Rusiei nu stiu prea bine impotriva cui sa plece la razboi. Important e ca ei sa fie pregatiti cu arma in mana si degetul pe tragaci, gata oricand sa traga daca e nevoie de eroi.
Grupul celor speriati de Putin si de imaginea tancurilor rusesti in asalt de ocupatie e cel mai numeros si are darul, din pacate, de a-si alimenta singur propriile spaime, dezvoltand in timp un sentiment paranoic vizibil exagerat in raport cu faptele brute din realitate.
Cei care raman neatinsi de sindromul “Putin – Hitler” – “Al treilea razboi mondial” si nu manifesta simptomele bravului soldat al valorilor Occidentului sunt, comparativ, mult mai putini, iar vocile lor aproape ca nu se aud.
Este timpul cand criza economica si degradarea continua si accelerata a multor democratii din Vest au dat nastere unui prezent in care nu mai sunt auzite si asteptate decat pozitii radicale si solutii ultime. Panicarzilor orice reactie pe care au avut-o sau ar putea sa o adopte puterile din NATO este prea putin, prea tarziu si apriori pierduta in fata asaltului Rusiei.
Pozitia celor care abia mai sunt tinuti in frau sa declare razboi Rusiei este un razboi in sine, chiar daca unul paralel cu realitatea mult mai complicata si incurcata din teren. Pentru ei, oricate sanctiuni ar impune Rusiei SUA si UE, nimic nu este suficient.
Pe de alta parte, e si un adevar care nu poate fi negat. Unele studii istorice si psihologice sustin ca, dimpotriva, mai ales in situatii de criza, cei mai buni lideri se dovedesc a fi cei mai degraba deranjati mental, politicienii si conducatorii care sufera de diverse tulburari mentale, intrucat ei dezvolta trasaturi precum realismul, empatia si rezilienta care ii ajuta sa anticipeze si sa faca fata mai bine situatiilor exceptionale.
Nassir Ghaemi descrie in detaliu, in volumul sau “Genialii”, cat de importante sunt in istorie personalitatea si sanatatea mentala a conducatorilor.
Exemplul cel mai cunoscut este cazul premierului britanic Chamberlain, a carui atitudine impaciuitoare si intelegatoare in fata actiunilor lui Hitler s-a dovedit a fi un esec de proportii. Abia revenirea lui Churchill in fruntea Guvernului, cel care strigase de ani de zile impotriva dictatorului Germaniei, a reusit sa recupereze terenul pierdut si sa echilibreze fortele la inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Si totusi. In ciuda asemanarilor, 2014 nu este nici 1914 si cu atat mai putin 1939.
A cantari forta si intensitatea atacurilor, a judeca in avans consecintele sanctiunilor si mutarilor de trupe reale in teritoriu, a calcula in balanta costurile pacii si beneficiile unui eventual razboi – cu toate posibilele sale consecinte – raman intrebarile cele mai dificile la care liderii Occidentului sunt condamnati sa raspunda. De Iulian Leca - Ziare.com
↧
Steagul secuiesc
Steagul secuiesc din centrul orasului Sf.Gheorghe va trebui INDEPARTAT
Potrivit deciziei definitive a Curţii de Apel Braşov, steagul secuiesc arborat în Piaţa Centrală din Sfântu Gheorghe va trebui să fie îndepărtat, informează Rador care citează presa locală de limbă maghiară.
Curtea de Apel Braşov a respins săptămâna trecută contestaţia depusă de primarul UDMR Arpad Antal împotriva deciziei în primă instanţă.
Edilul a declarat corespondentului Mediafax că nu a primit încă motivarea instanţei şi doar după ce o va primi, se va decide în privinţa paşilor următori. „În acest moment, pot doar să vă spun că greşesc cei care cred că astfel, cu decizii administrative, se poate şterge dragostea şi angajamentul secuilor faţă de pământul natal, faţă de simboluri”, a subliniat primarul UDMR.
Steagul secuiesc de mari dimensiuni a fost arborat în Parcul Elisabeta în 4 iunie anul trecut de Partidul Civic Maghiar (PCM) în cadrul unei ceremonii de comemorare a Tratatului de la Trianon, care a consfinţit la sfârşitul Primului Război Mondial unirea Ardealului şi Banatului cu România.
În faţa acestei provocări separatiste, Forumul Civic al Românilor din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş a depus o plângere la prefectul judeţului Covasna. Procesul a fost intentat de fostul prefect Dumitru Marinescu, care a fost schimbat din funcţie cu o lună în urmă.
Potrivit portalului Maszol.ro, în cazul unui alt steag secuiesc, Tribunalul Covasna a decis definitiv ca primarul Ozunului să nu fie amendat pentru că a îndepărtat cu întârziere drapelul secuiesc de pe clădirea primăriei. Sursa: FrontPress.ro
↧
1 Mai
Mai putin violenti
Erau vremuri, în care berlinezii plecau de acasă la 1 Mai. Nu pentru a se relaxa de ziua internaţională a muncii, ci pentru a evita violenţele stradale, devenite un ritual.
Toată lumea se aştepta la escaladarea situaţiei, la bătăi cu poliţia şi la răniţi, în ziua de 1 Mai, care devenise de mult în Berlin, dar şi în Hamburg, ziua internaţională a violenţelor între extremiştii de dreapta şi cei de stânga.
Mii de poliţişti aduşi din întreaga Germanie participau la operaţiunile complexe de securitate. În cartierul Kreuzberg, din capitala Germaniei, pietrele, sticlele şi cocktail-urile Molotov zboară de fapt în toate direcţiile, în timpul demonstraţiilor de la 1 Mai, încă din 1987. A fost o adevărată provocare pentru poliţiştii germani să găsească o strategie viabilă, prin care să prevină cât de cât anarhia cu motivaţie politică, an de an.
Pedepse mai aspre
Dar se pare că într-un final au reuşit parţial, de vreme ce s-a sesizat o tendinţă de scădere a violenţei, în ultimii ani. Iar această realitate surprinzătoare se datorează în mare parte faptului că autorităţile au găsit în sfârşit tactica potrivită, prin care să ţină situaţia sub control.
Demonstranţii extremişti de dreapta sau de stânga se plângeau în anii trecuţi că ar fi provocaţi de poliţie să comită acte de violenţă asupra acestora din urmă. Ca să evite astfel de acuzaţii, oamenii de ordine nu se mai năpustesc asupra întregii mulţimi, atunci când un grup aruncă cu pietre. Se concentrează în schimb numai pe cel sau cei care comit infracţiunea. Cu câteva luni înainte de 1 Mai, elevii şi studenţii au parte de seminarii despre violenţă şi evitarea ei. Pedepsele pentru astfel de fapte au devenit şi ele mult mai aspre, ca o consecinţă a dezastrelor care se întâmplau cu ani în urmă în Berlin, de ziua internaţională a muncii. Anarhii, în urma cărora nu numai zeci de oameni ajungeau la spitale, dar şi zeci de magazine din zonă sau chiar locuinţe, erau vandalizate.
Ministrul de Interne la nivel regional, Frank Henkel (CDU) a declarat că speră ca, odată cu acest trend, „ritualul violenţei” să ia sfârşit într-o bună zi. S-a constatat aceeaşi tendinţă, de altfel, şi la o demonstraţie recentă a partidului de extremă dreapta, NPD, la care majoritatea participanţilor s-au comportat paşnic, în comparaţie cu alte evenimente din trecut.
Poliţişti din zece landuri
La fel se va întâmpla în acest an de 1 Mai, atât la Berlin, cât şi la Hamburg, preconizează poliţia. „Presupunem că situaţia va fi asemănătoare cu cea din anii trecuţi”, a declarat pentru agenţia de presă dpa, purtătorul de cuvânt al poliţiei din Hamburg, Mirko Streiber. În acelaşi timp, NPD a anunţat că demonstraţia, pe care o pregătise pentru 1 Mai, în cartierul berlinez Neukölln, a fost amânată.
Nu înseamnă că autorităţile nu vor face tot posibilul, pentru a asigura temeinic securitatea capitalei şi în acest an, de ziua muncii. Poliţia Federală trimite 7.000 de poliţişti din zece landuri la Berlin. La Hamburg vor patrula 1.600 de poliţişti. De pe Deutsche Welle
↧
↧
Stewardese
A văzut cineva stewardese frumoase?
De câte ori am călătorit cu Taromul, am dat numai de niște doamne aproape de pensie, pline de mustăți și riduri, cu clasicul sictir al funcționarului român. Când am călătorit cu alte linii, am avut noroc de niște domni stewardese, ba chelioși, ba păroși, care mai de care mai delicat.
Oameni buni, în afară de flota Rusiei, au mai rămas stewardese frumoase pe lumea asta? Pe ce linii se ascund?
Oameni buni, în afară de flota Rusiei, au mai rămas stewardese frumoase pe lumea asta? Pe ce linii se ascund?
↧
Astazi este Ziua internationala a dansului
↧
Tabara Nationala Radicala
80 de ani de la fondarea organizatiei Tabara Nationala Radicala (FOTO)
Naţionaliştii polonezi, alături de camarazii lor din alte ţări, precum italienii de la Forţa Nouă, au marcat împlinirea a 80 de ani de la fondarea organizaţiei Tabăra Naţională Radicală (ONR) printr-un marş desfăşurat la sfârşitul săptămânii trecute pe străzile oraşului Lodz.
Participanţii la marşul din Lodz au fluturat drapelele verzi ale organizaţiei istorice pe care apare stilizat un braţ înarmat cu o sabie. În discursurile lor, reprezentanţii diverselor grupări identitare au reafirmat perenitatea celor doi piloni centrali care au stat la crearea ONR: creştinismul şi naţionalismul.
Deşi a funcţionat legal doar trei luni de la înfiinţarea sa oficială în 14 aprilie 1934, ONR a devenit simbolul naţionalismului catolic polonez, cu o puternică tentă anticomunistă. Datorită ideologiei sale militante, organizaţia a atras în general tinerii intelectuali ai oraşelor.
După scoaterea în afara legii, ONR s-a divizat în două grupări distincte care au continuat să acţioneze în clandestinitate. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, membrii acestor formaţiuni au participat activ la rezistenţa armată împotriva ocupaţiei germane şi sovietice a ţării.
Majoritatea activiştilor ONR au ales calea exilului după deznodământul celei de a doua conflagraţii mondiale sau au fost întemniţaţi de noua putere bolşevică instaurată în Varşovia. Sursa: FrontPress.ro
↧
:)))
↧
↧
Copil-rege
Un copil-rege la Mamaia în vara anului 1928
Un copil la mare în vara anului 1928. Dar nu orice copil: M.S.Regele Mihai al României.
In anul 1928, micul rege avea aproape 7 ani și fusese proclamat rege deja de un an - în 20 iulie 1927, după moartea bunicului său M.S. Regele Ferdinand. Un copil despărțit de tatăl său, viitorul rege Carol al II-lea, care renunțase la tron și care rămăsese în străinătate înca din anul 1925 (de altfel, cu doar câteva zile înante de vacanța la mare pe care o voi descrie în continuare, la 21 iulie 1928, la cererea principesei Elena, Curtea de Apel București pronunțase divorțul dintre aceasta și Carol, motivat de părăsirea domiciliului conjugal de către Carol).
1928 -M.S. Regele Mihai pe plaja din Mamaia |
In 1928, Regele Mihai fiind minor, atribuțiile regale erau îndeplinite de o regență formată din prințul Nicolae, patriarhul Miron Cristea și președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan.
Așadar un copil care se joaca în nisip, care aleargă fericit printre valuri sau călare pe ponei. Dar un copil urmărit de presă în vacanțele sale pentru că, nu-i așa, românii trebuiau să știe ce le face suveranul. Voi „decupa” pentru voi, din paginile săptămânului “Realitateailustrata” din 11 august 1928 câteva fotografii și articolul care descrie vacanța copilului-rege la Mamaia:
„Şi vara aceasta ca şi în anii trecuţi regele Mihai îşi petrece vacanţa la Mamaia. O deosebire: micul suveran este şcolar. S’ar putea spune: o vacanţă şcolară. Un an întreg de învăţătură, de buchisire a slovelor !
Pe plajă, la Mamaia, regele Mihai, a uitat totul. Şi greutăţile Domniei şi neplăcerile studiului.
M.S.Regele Mihai împreună cu Prințul Filip al Greciei pe plaja din Mamaia |
Un colaborator al ziarului „Dacia" l’a urmărit pe micul suveran. L’a văzut dimineaţa, când nisipul mări pare de argint, l’a văzut după amiază când plaja pare stropită cu aur. Viaţa sa este acomodată după cea a semenilor săi, iar preocupările sale precoce, dovedesc o inteligenţă cu adevărat regească. In definitiv blânzii săi educatori au fost bine aleşi, spre a-l întări pe toate căile, pentru înalta misiune ce-l aşteaptă.
MUNCA IN AER LIBER
In bătaia vântului şi a valurilor spumoase ce ating în treacăt deodată atât tărmul fin cât şi pe regele acestei tări, se joacă graţios pe întinsul nisip al Mamaei.
In luptă cu valurile |
Singur, în costumul obişnuit al băilor, tras pe un corp înroşit până la negru de binefăcătoarele raze ale soarelui, micul monarh sapă din zori şi până’n amurg, cu lopăţica-i de tinichea în dunele nisipoase ce-i înconjoară corpul regesc. Alături de dânsul, cu grebla’n mână, îşi nivelează un loc, blondul Filip, micul principe al Greciei, văr al suveranului.
Dar a sosit şi ora băii, când cu gleznele înconjurate de apa sărată a mării, ei îşi răcoresc corpurile dogorâte, trecând apoi la masă.
CĂLĂRIE
Alte preocupări ale unui suveran tânăr care se desvoltă fiziceşte tot atât de mult ca şi la minte, nu pot fi decât sporturile şi jocurile inteligente. Să-l vedeţi pe Mihai I, călărind un superb ponney şi parcurgând ţărmul între apă și uscat, în amurg.
Apropierea militarilor îl încântă. Exerciţiile studenţeşti (ale elevilor Oficiului naţional de educaţie fizică) îl preocupă îndeosebi.
L’am văzut în mijlocul cercetaşilor, modest îmbrăcat ca un oarecare fiu de burghez, cu pălăria albă de dock, cu picioruşele prinse în sandale.
Regele călare condus de mama sa A.S.R. Elena |
O curiozitate specifică copiilor inteligenţi se putea observa la micul suveran prin cercetarea acumulatorului de electricitate instalat în tabără. Privea cu luare aminte şi aştepta explicaţiile mamei sale.
Intre nisipul încins de soare şi între valurile jucăuşe, regele Mihai îşi petrece vacanţa la Mamaia care îi este atât de dragă.”
deieri-deazi.blogspot.com
↧
Pofta buna !
↧
Dalai Lama
↧
Razboi ????
Rusia va distruge România în debutul celui de-al Treilea Război Mondial
Ucraina se află pe un butoi de pulbere și conform ultimelor evenimente este posibil ca un alt război mondial să se declanșeze. În timp ce marile puteri ale lumii stau și privesc fără reacție, prim-ministrul ucrainean Arseni Iaţeniuk acuză Rusia că dorește începerea celui de-al Treilea Război Mondial.
“Tentativele de agresiune ale armatei ruseşti asupra teritoriului Ucrainei vor conduce la un conflict pe teritoriul Europei. Lumea nu a uitat al Doilea Război Mondial, iar Rusia vrea să lanseze al treilea război mondial”, a declarat Iaţeniuk într-o şedinţă de Guvern.
La prima vedere acest scenariu pare desprins dintr-o carte science-fiction, dar dacă privim profețiile efectuate în trecut de către celebrul Nostradamus, putem să creăm o imagine interesantă. Cert este faptul că prezicătorul francez a văzut, în urmă cu peste 500 de ani, că Al Treilea Război Mondial va fi declanşat de Rusia. Mai mult de atât, prima țară cucerită va fi România. Descrierea este de o violenta deosebita iar gravitatea limbajului indica faptul ca atunci când aceste evenimente vor avea loc,impactul asupra populaţiei naţionale dar si globale,va fi unul major.
Iată și catrenul în cauză:
Din Rusia vor năvăli în masă..
Distrugătorul Antic va ruina acel oraș,
Violența distruge “Românie” va suferi,
Astfel, flăcările Marelui Război ne mai putând fi oprite.
Dacă includem ideea că Ucraina a fost cucerită cu mult timp înainte ca un război adevărat să înceapă, atunci conform celor scrise de Nostradamus, următoarea țară pe lista Rusiei este România.
Termenul “Românie”,care înseamnă “Romanii”, este considerat de unii că ar face referire la Italia însăşi,catrenul descriind un atac de proporţii asupra Italiei.Alţii însă au remarcat faptul că este specificat în finalul catrenului efectul politic şi militar pe care îl produce acest atac al Rusiei:
“Astfel, flăcările Marelui Război ne mai putând fi oprite.”
Acest vers, de fapt, sugerează indirect că românii se trag dintr-un popor latin și că până la urmă este vorba despre țara noastră care va fi lovită de violența fără precedent al imperiului Rusiei. Pe de cealaltă parte, dacă un război mondial se declanșează este normal ca prima țară atacată de Rusia să fie România și nu Italia.
Astfel, prima victimă va fi România, ţara aflată de nu mult timp în Nato, ţara care găzduieşte o baza americană şi elemente de scut Antiracheta, țara marionetă condusă după bunul plac al occidentalilor. După atacarea şi distrugerea României, izbucnirea războiului la scară planetară nu mai poate fi oprit, în ciuda eforturilor diplomatice a unora.
↧
↧
:)))
↧
Miss Romania 1912
1912: Frumuseţe şi ritmuri de fanfară în Parcul Oteteleşanu
1912 : Primul mare concurs de frumuseţe din Bucureşti
V-am povestit într-un ciclu de articole mai vechi despre primul concurs Miss România – organizat în România în anul 1929 de săptămânalul “Realitatea ilustrată”. Succesul concursului naţional din anul 1929 nu a venit din însă din neant. Incă de la începutul secolului au început să fie organizate în România concursuri de frumuseţe de mai mica amploare. Consursuri de frumuseţe pentru femei sau chiar pentru copii organizate pe baza fotografiilor trimise la redacţii am găsit în paginile revistelor de modă ale vremii.
Primul “concurs de frumuseţe între doamne şi domnişoare” de amploare a fost însă cel organizat în 1 iulie 1912 de ziarul “Minerva” din Bucureşti. La eveniment au participat peste 10.000 de oameni. Iată cum este descrisă desfăşurarea concursului în Calendarul Minervei :
10000 de oameni in 1 iulie 1912 in Parcul Oetelesanu la primul concurs de frumusete |
Şi cu toate că un asemenea concurs la noi, unde apucăturile patriarhale înca mai dăinuiesc, cu toate că o întrecere de frumuseţe între femei s’ar fi părut cu neputinţa de înfaptuit, cu trei zile mai nainte un număr de peste doua sute de concurente s’au prezentat la Administraţia Institutului <
Aşa ca vioiul şi inteligentul public bucureştean a avut cu drept cuvânt de ce să se puie in mişcare, grăbindu-se fiecare să ocupe un loc cât mai potrivit în vastul Parc Oteteleşanu.
Pe scenă luară loc concurentele, pe câteva şiruri de scaune, rânduite înaintea mesei ocupate de juriu, care era alcătuit din pictorii Costin Petrescu, Nicolae Vermont, C. Artachino, d-na Constanţa Hodoş, d-nii Hugo Zaigler,G. Filip – directorul Institutului Minerva, Paul Botzan şi N. Pora.
In momentul începerii concursului, în vreme ce muzica militară executa cele mai frumoase arii, priveliştea înfătişată pe scenă şi în întregul <
Parcă concursul nu se dădea numai între frumuseţile înscrise şi prezentate pe scenă, ci el lua proporţie dat între zecile şi sutele de spectatoare, care îşi răsfăţau frumuseţea fizicului şi aceea a toaletelor până în cele mai depărtate colţişoare ale <
Şi cu toate că un cer din ce în ce mai noros nu prevestea o vreme pe deplin frumoasă, lumea aceea liniştită aştepta începerea concursului care şi fu vestita la orele 3 cu un marş executat de fanfară.
Începură apoi, în ordinea înscrierei să se prezinte pe scenă în faşa juriului fiecare din concurente, care trebuie să vie gătite cât mai simplu şi fără să întrebuinţeze prea mult mijloace false de înfrumuseţare.
E uşor de înteles, deci, că multe adevărate frumuseţi s’au înfăţişat în acest întâi concurs de frumuseţe de la noi. Şi fiecare din concurente, în clipa în care trecea în faţa juriului, dacă era o frumuseţe cu adevărat, cu tunete de aplauze şi urale o saluta mulţimea, atât la venire cât şi la plecare.
Iar nemărginita greutate a selecţiei este cu atât mai uşor de înţeles cu cât pentru câteva premii ce trebuiau acordate, era vorba de ales dintr-un număr cel puţin îndoit de fermecătoare frumuseţi femeeşti !
1 D-ra Viorica Predescu, 2 D-ra Mimi Marchand, 3 D-ra Valerica Sabin |
De la farmecul frumuseţii nevinovate, de la frumuseţea naivă a fecioriei, şi până la captivanta strălucire a femeii ce farmeca ochiul artistuluişi lasă în uimire, în treacăt, armii întregi de bărbaţi, între aceste două extremităţi o gama întreagă de capriţioase şi răpitoare motive de îngemânare a frumuseţei femeeşti cu capodoperele plăsmuite de sufletele marilor artişti.
Dar cea mai nobilă încoronare a creaţiei a fost sărbatorită femeea în acea zi memorabilă, deşi nu au putut obţine premii decât D-ra Viorica Predescu (Puia Milea) (pr.I - 500 lei), D-ra Mimi Marchand (pr.II – 200 lei), D-ra Valeria Sabin (pr.III – 100 lei), D-ra Silica Georgescu (pr.IV – 50 lei), D-ra Maria Bădulescu (pr.V – 50 lei), D-ra Anicuţa Mateescu (pr.VI – 50 lei), D-ra Ecaterina Pavel (pr.VII – 50 lei), celorlalte concurente oferindu-li-se câte un obiect de toaletă.
Ceea ce este demn de notat e febrilitatea şi însufleţirea unanimă cu care s’a făcut acest concurs de frumuseţe deşi, către sfârşit, ploaia s’ar fi părut că goneşte mulţimea.Cu ovaţii şi aplause frenetice a condus mulţimea pe premiante, ducându-le cu un adevărat alai, ca în poveste, până departe pe străzile Capitalei.
4 D-ra Silica Georgescu, 5 D-ra Maria Badulescu 6 D-ra Anicuta Mateescu, 6 D-ra Ecaterina Pavel |
Aşa ca acest dintâi concurs de frumuseţe a avut darul pe deoparte să-i dea publicului bucureştean unul din cele mai fermecătoare spectacole ce se pot închipui, iar pe de alta sa strângă şi mai mult raporturile de caldă cordialitate între mulţime şi ziarul <
Nu-i deci de mirare că această splendidă sărbătoare a frumuseţii femeeşti, a rămas şi va rămâne multă vreme în amintirea publicului, dovedindu-se odată mai mult inteligenţa şi dragostea de frumos ce caracterizează publicul bucureştean.”
Aşadar o primă sărbătoare a frumuseţii femeieşti din Capitală. Şi pentru ca acest eveniment să mai răna o vreme în amintirea noastră, l-am “cules” dintre paginile îngălbenite ale <
deieri-deazi.blogspot.com
↧
Crucificari
Islamistii din Siria au inceput sa CRUCIFICE prizonierii de razboi
Teroriştii islamişti din Siria au executat mai mulţi prizonieri în nord-estul ţării, doi dintre aceşti fiind crucificaţi. Acesta este doar cel mai recent act de barbarie care a şocat opinia publică internaţională, nefiind un caz singular.
Statul Islamic din Irak şi Levant (SIIL), o grupare teroristă afiliată Al-Qaeda şi care activează în Siria, a anunţat că a executat în total 7 persoane, acuzate că ar fi atacat cu grenade un militant al grupării din localitatea Raqqa. Doi dintre bărbaţi au fost crucificaţi în public într-o intersecţie, pozele fiind publicate marţi pe internet.
Unul dintre cei crucificaţi apare fotografiat cu un carton înfăşurat în jurul corpului pe care scrie în arabă “acet om a luptat contra musulmanilor şi a aruncat grenade în acest loc”.
Conform observatorilor internaţionali, cazul nu este o premieră. În 16 aprilie, membrii SIIL au mai executat un bărbat acuzat de furt prin aceeaşi metodă.
Din cauza brutalităţii lor, teroriştii de la SIIL au atras nu numai furia armatei loiale preşedintelui Bashar al Assad, dar şi ura altor rebeli mai moderaţi, care au anunţat că vor lupta şi ei împotriva lor.
Printre ţările care susţin logistic, politic, financiar şi chiar militar insurgenţa islamistă din Siria se numără SUA, Turcia, Arabia Saudită şi Qatarul. Pe de altă parte, regimul politic de la Damasc este sprijinit de Rusia, China şi Iran. Conform estimărilor ONU, peste 130.000 de persoane şi-au pierdut viaţa în urma violenţelor care au început în luna martie a anului 2011, dintre care mai mult de 11.000 copii.
Siria era până nu de mult un exemplu al coexistenţei paşnice a diferitelor religii, într-un stat cu o populaţie majoritar musulmană. În această ţară trăiesc circa 300.000 de melkiţi catolici şi peste 800.000 de credincioşi ortodocşi, cea mai mare parte a lor aparţinând de Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi a întregului Răsărit. Aceste două confesiuni, precum şi alte Biserici mai mici, reprezintă minoritatea creştină dintr-o ţară în care 87 de procente din totalul populaţiei de 19 milioane de oameni aparţin religiei musulmane. Sursa: FrontPress.ro
↧
More Pages to Explore .....