Criza din Ucraina, un preludiu pentru o Revolutie in Rusia?

autor: FrontPress21.07.2014

Criza din Ucraina crează premize pentru alte procese, ale cărei finalitate poate aduce la mari schiьbări pe harta geopolitică a lumii. În următoarea perioadă, Federaţia Rusă ar putea fi zguduită de o revoluţie, iar lovitura poate venit dintr-o direcţie din care actualul regim de la Kremlin s-a aşteptat cel mai puţin şi ar putea depăşi după proporţii evenimentele din octombrie 1993 din Moscova. Evenimentele care într-un proces cumulativ vor exploda în curând ar presupune câteva etape:

Primul pas – „Protestele de la Bolotnaia” – au reuşit să mobilizeze populaţia oraşelor, tinerii şi intelectualitatea de creaţie, încercând să promoveze ideea unei „revoluţii colorate”, de genul celor care au avut loc anterior în Georgia sau Ucraina. Protestele nu au avut impact major, pentru că au lăsat rece marea masă a populaţiei, conservatoare de convingere, însă a reuşit să unească forţele naţionaliste, liberale şi cele de extrema stângă împotriva regimului. Un alt obiectiv al politehnologilor din spatele mişcării „din piaţa Bolotnaia” a fost şi promovarea unui lider politic naţional – Navalnâi, însă acesta nu a reuşit să cucerească simpatiile populaţiei nostalgice şi conservatoare, care constituie grosul electoratului. Astfel, „cardinalii din umbră” au pornit o nouă vânătoare de lideri.

Una din figurile discutate intens a devenit actualul ministru al apărării – Serghei Şoigu, popularitatea căruia a depăşit în sondaje chiar şi pe cea a lui Medvedev. Dar există o problemă, Şoigu este etnic tuvin şi de credinţă buddhist, ceea ce ar fi neconceptul pentru o idee „unei Rusii ruseşti şi ortodoxe”. În orice caz, a devenit clar că elita rusească îşi doreşte o persoană din sfera militară.

A se lua în consideraţie şi faptul că în urma ultimelor alegeri locale din Rusia, mulţi din liderii opoziţiei liberale au obţinut funcţii cheie la nivel local, devenind parte a „sistemului”.

Pasul doi – revoluţia din Ucraina şi anexarea Crimeei a împărţit elita rusă şi societatea rusă în mai multe tabere ostile. În acelaşi timp,Crimeea a devenit un soi de „cal troian” al Occidentului, pentru că pentru oricine era clar faptul că Rusia nu va fi capabilă să menţină mult timp acest teritoriu fără a avea în subordine şi teritoriile din Estul Ucrainei. Situaţia ideală pentru Moscova ar fi anexarea rapidă a Crimeei şi a regiunilor din estul Ucrainei, fără niciun fel de reacţii din partea Kievului şi Occidentului. Însă un astfel de scenariu ar fi prea irealist. Au fost structurile de forţă („siloviki”) turmentate de evenimentele rapide din acea perioadă sau în aceste structuri exista un alt plan, care nu are nicio legătură cu dezmembrarea şi acapararea teritoriilor din Ucraina? S-ar putea ca miza războiului civil din Ucraina să nu fie Ucraina, ci Rusia.

Doneţk, Lugansk au devenit acea mlaştină şi o capcană în care au căzut ruşii şi Putin în persoană. Rusia nu putea să ignore mişcările din estul Ucrainei, dar nici nu putea interveni militar, pentru că o astfel de intervenţie ar putea declanşa un conflict militar de proporţii. Anume această incertitudine a şi lovit şi loveşte cel mai mult în regimul de la Kremlin.

Pasul trei – promovarea liderilor separatişti din Est în calitate de eroi naţionali ai Rusiei şi înarmare lor. Canalul liberal şi prooccidental „Dojdi”, spre exemplu, l-a prezentat pe Strelkov (în foto de mai sus), liderul insurgenţilor din Estul Ucrainei şi autoproclamat „ministru al apărării Republicii Populare Doneţk”, drept „o versiune îmbunătăţită a lui Nemţov şi Navalnâi”, conferindu-i deja poziţia de un potenţial lider al opoziţiei ruseşti.

Acelaşi Nemţov a declarat că Strelkov ar putea reprezenta „o opoziţia înarmată împotriva lui Putin”. Fapt care a iritat pe cei mai aprigi susţinători ai actualului regim, cum ar fi Kurghinean, ideolog al „noului comunism rusesc”, care s-a ocupat activ cu alimentarea separatiştilor din Estul Ucrainei. Astăzi, Kurghinean este cel mai mare contestatar al lui Strelkov, pe care îl învinuieşte de „trădarea intereselor Ruseşti”. Posturile de televiziune din Rusia deja au început să-l boicoteze pe Strelkov. Imaginea şi numele lui nu mai apare în reportaje.

E interesant modul în care apare Strelkov în imagini – cu mustaţă şi costum de albgardist-monarhist, care atrage simpatia celor nostalgici după Imperiul Ţarist. La Moscova, opinia publică în consideră pe Strelkov un idealist şi romantic, iar de astfel de lideri autoritari au nevoie ruşii. Putin a devenit prea “pragmatic” şi conciliant cu Occidentul. Noul lider ar trebui să răspundă acelor frustrări care se vor acumula în urma eşecului în urma pierderii definitive a Ucrainei. Strelkov ar putea fi o persoană potrivită.

Să ne amintim că exact în aceeaşi manieră a fost promovată figura generalul Lebedev, în contextul conflictului militar de pe Nistru în anul 1992. În 1996, acesta candidat pentru postul de preşedinte al ţării, dar nu a reuşit să obţină decât 14,7% din voturi, situându-se pe locul trei. E foarte posibil ca Strelkov să devină un nou general Lebedev, dar într-un context mult mai favorabil.

Pasul patru – eşecul mişcării separatiste (iar acest eşec a fost unul previzibil), va fi urmat de un val de nemulţumire şi învinuirea lui Putin de trădare a intereselor naţionale. Cei care în trecut au fost cei mai aprigi susţinători ai regimului, vor deveni cei mai mari contestatari.

Chiar şi contestatul Alexandr Dughin se află azi în poziţia 50 la 50. În textele şi discursurile sale publice, acesta vorbeşte despre un „Putin lunar” şi „Putin solar”. „Putin lunar” ar fi un preşedinte slab şi trădător, iar cel „solar”, ar fi războinic, vitează şi patriot. În opinia lui Dughin, în conştiinţa preşedintelui rus luptă aceste două arhetipuri. Ce s-ar întâmpla dacă până la sfârşitul verii învingător va ieşit „Putin lunar”? Probabil Dughin va deveni parte a unei opoziţii faţă de actualul regim, mai ales că a fost deja dat afară de la Universitatea de Stat din Moscova, devenind un personaj indezirabil pentru actuala putere. Printre altele, Dughin rămâne a fi cel mai aprig susţinător a lui Strelkov.

Să nu ne mirăm deloc dacă armamentul transmis pe ascuns separatiştilor din Ucraina va fi utilizat ulterior chiar pentru organizarea unei revolte anti-Putin în Rusia, în cadrul căreia forţele naţionaliste ucrainene se vor trezi luptând umăr la umăr cu separatiştii din Est, iar persoane precum Dughin se vor trezi aliaţi al liberalilor şi naţionaliştilor pro-occidentali.

Vi se pare ceva de domeniul SF? Luaţi în consideraţie faptul că o bună parte organizaţiilor de extrema dreaptă din Rusia au luptat pe Maidan împotriva lui Ianukovici, antrenându-se în tehnica de luptă de stradă. În prezent, aceştia susţin poziţia Kievului în conflict, iar mâine vor ieşi pe străzile din Rostov, apoi Moscova având armamentul şi tehnica militar din dotarea separatiştilor ucraineni. Să vedem atunci, în ce măsură armata rusă va fi mai pregătită moral decât cea ucraineană să tragă în proprii „fraţi de sânge”.

Deocamdată, o campanie puternică şi agresivă de contestare a lui Putin continuă atât în interiorul Rusiei, cât şi la nivel internaţional. E foarte probabil ca la toamnă temperatura de la Moscova va începe să se ridice până la punctul maxim. De Octavian Racu

Doamne din anul 1907

“ Potrivit unui sondaj de opinie realizat de www.deieri-deazi.blogspot.romajoritatea românilor ar prefera să trâiască la ţară. Conform acestui studiu 68 % dintre repondenţi ar opta, dacă ar avea posibilitatea, să locuiască în mediul rural în timp ce doar 18 % ar prefera să locuiască în mediul urban.”

Aşa ar arăta o ştire din ziua de azi despre rezultatele unui sondaj de opinie cu tema “Preferaţi viaţa la ţară sau cea de la oraş şi de ce ?” (rezultatele trecute de mine sunt, deocamdată, absolut aleatoare). Şi probabil că rezultatele unui astfel de sondaj ar reflecta realitatea cu o marjă de eroare de 2-3 %. În 1907 însă, sociologia era încă abia la începuturile ei. Ştiinţa realizării sondajelor de opinie încă nu se născuse. Dar forma în care jurnalele vremii încercau să afle preferinţele cititorilor avea farmecul ei. Iar răspunsurile cititorilor cu pseudonime drăgute îşi găseau locul lor în paginile revistelor, asemeni comentariilor de azi de pe paginile reţelelor de socializare.

În timp ce selectam pentru voi răspunsurile cititorilor din anul 1907 ai revistei “Moda nouă ilustrată” la întrebarea de la rubrica “Anchetele noastre” mi-a venit ideea să pun aceiaşi întrebare cititorilor de azi ai blogului. Şi să amestec eventualele răspunsuri de azi cu cele de la începutul secolului XX. E un joc, dar nouă ne place jocul, nu-i aşa?

Aşa s-a născut şi sondajul de azi de pe pagina blogului (stânga sus) – la care o să vă rog sa răspundeţi. Motivarea răspunsului îşi are loc foarte bine printre comentarii – pe care pe măsura ce o să le faceţi o să le “amestec” printre cele ale repondenţilor din anul 1907. Să vedem ce o să iasă...

Până atunci, să citim primele răspunsuri:

OPINII DIN 1907

Păsărica paradisului, Ploeşti, are mare plăcere de viaţa de la oraş din cauză că “e mai zgomotoasă şi te face să uiţi de toate suferinţele sufletului, pe când cea de la ţară e prea monotonă”. Totuşi, adaogă Păsărica paradisului “ai putea fi şi acolo fericit când ai avea pe lângă tine pe acel pe care îl iubeşti cu dor şi pentru care trăeşti.”

Le feẻ Mignon, Buzău, înclină între amândouă felurile de vieţi. La ţară îi place numai vara, căci acolo “găseşti liniştea de care eşti lipsită la oraş. Viaţa la ţară te îndeamnă mai mult la melancolie, pe când cea la oraş la mai multă ştrengărie. Amândouă felurile de viaţă au farmecul şi plăcerile lor.”

D-şoara Hortense Decis, Brăniştari (Vlaşca):

Toalete din 19o7

“Dulce-i viaţa de la ţară, unde natura cu peisagiile sale pitoreşti pare că te chiamă la o viaţa nouă şi plină de fericire. Aci totul este încântător, armonios, patetic, sublim. Chiar şi mândrul “Cupidon” aci aruncă cu mai multă putere şi succes săgeţile-i amoroase, pentru că la ţară, mai mult ca oriunde, găseşti adevăratul amor: curat şi sincer. La ţară şi în timpul iernei este frumos, căci ce poate fi mai plăcut decât să vezi mici sănioare trase de cai sirepi, spintecând văzduhul în sunetul zurgăliilor atârnaţi de gâtul lor. În favoarea mea vorbesc şi doi mari poeţi ai noştri, V. Alecsandri şi Depărăţeanu: primul în pastelurile sale neîntrecute până acum şi cel de al doilea în poezia sa intitulată “Viaţa la ţară”. Unde se oglindeşte tot farmecul vieţei de la ţară.

Departe de mine oraşele cu viaţa lor zgomotoasă, dupa cum zice şi poetul:

“Şi dulce este viaţa ce curge lin, departe,

De’al omenirii zgomot, de-a ei fumuri deşarte !”

Copilul Suferinţei, Craiova, dimpotrivă, are plăcere de viaţa de la oraş, din pricina distracţiilor ce le oferă.

Veselul student, Băileşti, cumpăneşte foloasele celor două vieţi:

“… Sunt student şi’mi place patria studenţilor. Viaţa liberă şi cumpătată, traiul vesel şi chefliu, apoi oraşul cu zgomotele şi animaţia continuă, distracţia şi mediul, atăt de necesare pentru formarea de caractere mă fac să iubesc oraşul…Îmi place, mă atrage şi când sunt departe îl doresc.Dar ca preferinţă… viaşa de ţară mă atrage mai mult, fiindcă înalţă şi-mi înobilează sufletul şi găndul.

Viata la oraş e frumoasă, agitată şi utilă.

Viaţa la ţară e liniştită, idilică, sublimă.

Căci, cum a cântat Depărăţeanu:

“Acolo e fericirea

Şi iubirea

Timpului patriarchal

Viaţa ce aci s’ascunde,

Curge’unde.

Curge’n unde de cristal.”

Doamna in rochie
de toal alb

Violeta de Parma, Ploeşti, se pronunţă categoric pentru oraş:

“Prefer viaţa de la oraş, pentru că aci poate cineva fi în contact cu persoane culte, după cum îi convine; pe când la ţară lucrul ăsta se schimbă: acolo nu prea are cineva de unde alege, sau dacă se găsesc persoane cu oarecare cultură, apoi nu se poate să nu găsească mai în aceiaşi măsura şi invidia, care-ţi produce cu atât mai multe dureri cu cât te învârteşti într’un loc strâmt şi’ţi e în neputinţă a găsi un mediu unde să nu dai de ochi care te privesc duşmănos.”

Bruna Aurica, Focşani, găseşte că nimic nu-i mai fermecător decât a trăi la ţară, căci:

“Cu toate că te privezi, ce e drept, de a vedea lumea şi a gusta toate distracţiile ce le oferă oraşul, ce sunt acestea fără o singură seară petrecută la ţară; un apus de soare, apoi liniştea complectă influenţează atât de mult asupra spiritului încât te laşi într’o dulce uitare de sine însuţi şi ai vrea ca noaptea să continue şi să tot stai s’asculşi concertul nesfârşit al greerilor şi lăcustelor acompaniat de cântecul din fluer al băeţilor, care îţi place mai mult decât concertul celui mai distins maestru.

Viaţa la ţară numai cel ce a petrecut-o o poate aprecia.

Să fii departe de zgomot, clevetiri şi să n-ai înainte’ţi decât câmpul frumos care-ţi farmeca vederea, liniştea desăvârşită, nu ştiu ce poate fi mai dumnezeesc.”

Doamna in
rochie de postav

Nenorocita arhiducesă, Piteşti, găseşte mulţumire “departe de sgomotul asurzitor al oraşului, la ţară, unde aerul e cu mult mai curat, unde florile câmpului te îmbată cu mirosul lor şi unde păsările cântă cu mult mai frumos. Ah ! cât de mult aş dori să-mi petrec viaţa în acel colţ de rai !”

Adoratoarea mănăstirilor, Bucureşti, preferă locul unde se află acum, mănăstirea, nefiind nici la ţară nici la oraş. “Aci (la mănăstire) e tocmai bine de trăit şi mă simt cea mai fericită. De aceea mi-am ales un pseudonim conform cu cerinţele mele sufleteşti.”

Două urzici din Călăraşi îşi dau cu părerea că:

“Mai de preferat e viaţa la ţară, căci “decât coadă în oraş, mai bine fruntea la ţară,şi, deşi suntem orăşence, nu ne place oraşul.Aci e lux, invidie, şi, afară de asta, cheltueli mari. Noi cari ţinem la economie şi, deşi tinere, totuşi dorim a strânge bani, mai bine am dori să ne legăm viaţa cu o persoană de la ţară, tânăr cult şi cu puţini bani.”

Genio din Iaşi concluzioneză în versuri:

“ La ţară vreau să stau, la ţară…

Acolo văd tot rostul firii,

Şi uit că viaţa e amară

Mă’mbăt de farmecul iubirii

La ţară vreau să stau, la ţară !”

OPINII DIN 2014

Denisa Vasile, Argeş: eu prefer viaţa de la ţară, deoarece e mai sănătos din punct de vedere poluare şi mâncare şi e mult mai liniştită decât viaţa de la oraş.

Mădălina Radu, Bucureşti: am încercat viaţa la ţară, e grea dar frumoasă; tânjesc uneori...

Poveştile mele, Bucureşti: la ţară !!! cu ceva confort, o librărie şi un cinematograf la distanţă de vreo oră-două !

Greta Ravas, Roma: la ţară !

Dany Aura: La ţară dar cu condiţii de oraş…

Anonim: Cred că locul unde preferi să trăieşti e legat şi de temperamentul şi de aspiraţiile fiecăruia. Aşa ca şi plantele, fiecare POATE trăii în mediul caracteristic speciei. Le schimbi locul – se veştejesc. E frumoasă o vacanţă la ţară, dar nu în România, ci în ţări civilizate unde nu poţi deosebi satele de micile orăşele. Curăţenie de farmacie, şosele impecabile, şi tot confortul sec. XXI. Plus ambianţa umană – CIVILIZAŢIA în îmbrăcăminte şi relaţii sociale. Contează enorm. Nu după câteva zile să ştie toată suflarea satului cine eşti, de unde vii, ce faci, ce ai făcut, ce mănânci că… o fi romantic (in teorie) “să stai seara la portiţa, ca să-l vezi pe-al tău bădiţă”, dar nu femeile îngäăate, cu basmale negre în cap, care clevetesc permanent – că ăsta-i nivelul lor intelectual. Şi bărbaţi venind acasă pe 7 cărări şi înjurând. Şi acum, MAJORITATEA satelor din Ro este ca acum 100 de ani… poate chiar mai rău: Când te duci pe drumul mare, La plimbare, Este praf de nu te vezi. Trec, mişcând domol din coadă, Spre livadă, Ale satului cirezi. Şi te poartă sub escortă, O cohortă. De ţânţari subţiri în glas...(...) D-aia zic eu, prin urmare, Vorbă mare: Că de-acuma, să mă tai, Nu-mi mai trebuie-altă cură, În natură, Să mă duceţi cu alai !

Dor de femeie: Eu aş prefera să locuiesc undeva la ţară pentru o mulţime de motive, dar în primul rând pentru un mod de viaţă mai sănătos şi mai liber.

Anca: Eu aş prefera să locuiesc undeva la ţară pentru o mulţime de motive, dar în primul rând pentru un mod de viaţă mai sănătos şi mai liber.

Sursa : numerele din 15 iulie, 25 iulie şi 5 august 1907 ale revistei “Moda nouă ilustrată” citite în Biblioteca Digitală a Bucureştilor