Quantcast
Channel: 100 Ro
Viewing all 3410 articles
Browse latest View live

Moda 1929

$
0
0


“ Moda în vacanță” – de ieri și de azi


Atunci când Eva a întins lui Adam mărul păcatului a făcut-o cu grație. Și de atunci până astăzi aceasta armă plină de drăgălășenie însoțește femeia în drumul ei prin lume, iar toaletele sunt cele mai de preț aliate ale lor. Din păcate – sau din fericire – noi oamenii suntem nestatornici în gusturile noastre. Nimic nu ne  place în mod continuu și necondiționat. Adorăm schimbarea, variația, inovația. Așa  a apărut...moda. Capricioasă și mereu în schimbare.

Miss Universum - 1929
Dar care sunt croielile, materialele sau culorile la modă ? Femeile trebuiau să știe aceste lucruri pentru a-și pune la punct arsenalul seducției. La începutul secolului XX – doamnele și domnițele găseau răspunsuri la aceste întrebări citind ziarele și revistele vremii – de specialitate sau mai generaliste – dar care aproape toate aveau rubrici destinate cititoarelor. Mai apoi au venit anii de aur ai cinematografului și doamnele puteau să vadă toaletele fermecatoare purtate de vedetele occidentale – Parisul rămasese capitala mondiaăl a modei – sau din noua Mecca a grației feminine: Hollywood-ul american. A venit apoi televiziunea și emisiunea dedicată modei a intrat în casele tuturor. Astăzi este mai simplu decât oricând să găsim informații despre moda zilei pe site-urile de specialitate   și putem chiar să cumpărăm produsele pe care ni le dorim din boutique-urile virtuale. Mai mult – avem astăzi  aplicații pentru cumpărături care ne ajută să ne completăm toaletele folosind...  telefonul mobil.

Pentru ca suntem în perioada vacanțelor – o sa încerc să arunc pentru voi o privire în geamantanul unei doamne din anul 1929 care pleca în vacanță. Era deja epoca călătoriilor cu automobilul sau cu trenul – cu multiplele lor avantaje pentru deplasarea către “locurile de vilegiatură” – dar și cu un dezavantaj major: spațiu pentru bagaje era din ce în ce mai limitat, spre disperarea doamnelor. Și vrând-nevrând,  ele trebuiau să se adapteze acestei constrângeri –alegând cu grijă ținutele care urmau să-și facă loc în elegantele “valise”.

Așadar , ce trebuia sa însoțească “obligatoriu” o doamnă plecată în vacanță în anul 1929, aflăm citind “Cronicile modei” apărute de-a lungul verii acelui an în săptămânalul  “Ilustrațiunea română”. Iar pentru a compara ținutele de atunci cu echivalentele lor de azi, voi adăuga și imagini ale produselor “similare” și link-uri către acest tip de produse  pe care le putem găsi “în zilele noatre” pe un site dedicat iubitoarelor de cumpărături:

  

ȚINUTA  PENTRU EXCURSII

În anul 1929, la fel ca și astăzi, din geamantan nu trebuia să lipsească o “ținută pentru excursii” :

Rochie din crepe de chine;
corsajul alb iar fusta și salul
imprimat cu floricele rose
pe fondul alb. Pantofii din 
același crepe de chine
Pălăria de pai alb cu flori rose
Multă lume, având automobil, se fixează vara într'o localitate de unde pornește în excursiuni adesea de mai multe zile. Eleganta își pune întrebarea firească cu ce bagaj să plece pentru a nu ocupa loc mult și în același timp să facă și o figură frumoasă în toate împrejurările.
Se va îmbrăca cu un costum “tailleur" dintr’o stofă englezească rezistentă cu fusta largă în cute sau “cloche” și cu o bluză de lino sau de poplină de un model simplu. Va lua cu dânsa și o bluză mai elegantă din crêpe de chine, care într'un restaurant îi va da imediat un aer de mai multă eleganță.

Va pune pe deasupra un mantou tot din stofă englezească groasă, în careuri sau în linii; mantoul va fi larg, în formă de umbrelă, petrecându-se bine parte peste parte, așa că stând jos să nu se desfacă, desvelind genunchii. Și evident va fii mai lung decât cele ce se poartă prin oraș; mânecile largi, buzunare mari, guler care încheindu-se să ferească gâtul fragil de răceală.0 pălărie de fetru, mică, care sa intre bine pe cap completează acest ansamblu. 
Rochie pentru excursii... de azi
Ca culoare predomină pentru toate aceste costume gris sau beige, deoarece sunt cele mai portative nedecolorându-se și în același timp fiind și cele mai elegante pentru acest gen de costume (…).Și dacă excursiunea ocazionează și halte în orașe, în valiză va încăpea și o rochiță de mătase imprimată- ocupă așa de puțin loc ! - care prin culoarea ei mai închisă e și elegantă și portativă. Pentru aceasta îți va lua și o pereche de pantofi de șarpe sau de orice altă piele mai delicată.

Ca prevedere va băga în buzunarul automobilului și un sweter pentru serile friguroase și astfel echipată orice femee poate pleca în excursiune și va fii comod îmbrăcată, pentru a nu fi preocupată de stricăciunea toaletei și va fi și elegantă, ceea ce cred că nu displace nimănui.”  (“Ilustrațiunea română” – 18 iulie 1929)
   

ȚINUTA  SPORT


Rochiile fără mâneci
erau  foarte moderne
pentru  sport  în anul
 1929
Aceiași întrebare fără răspuns și în 1929 ca și în 2014: care este lungimea ideală a unei rochii. Răspunsul dat cititoarelor de atunci este probabil foarte apropiat de cel de azi: “se tinde la lungirea rochiei; trena și-a făcut apariția la rochiile de seară, unde se poate spune că rochia scurtă a murit. Își ia revanșa însă la rochiile de stradă, tailleururi și la rochiile sport. Acestea continuă să fie scurte și largi pentru a nu stângenii mișcările”.

O deosebire esențială însă: în 1929 “femeia a înțeles că orice ocupațiune ar avea, nu este bine să uite că este femeie, deci să’și păstreze farmecul și grația.”

Care erau însa tendințele modei la capitolul “toalete sport” în vara anului 1929, toalete care nu trebuiau nici ele să lipsească din “trusoul de vacanță”:

Rochiile de sport se fac din stofe ușoare, portative; tesăturile înflorate însă nu sunt la locul lor aici; culori deschise, mai ales albul predomină; fustele largi, în cute sau plisate; bluze în formă de jimper discrete și în general fără mâneci. Pentru a completa aceste toalete, s'au introdus cu un succes deosebit micile jachete drepte, necăptușite ce se pun peste rochii, făcând un complet original și elegant. În același timp jachetele acestea ușoare sau introdus și la rochiile imprimate, dispensând de mantouri, care adesea erau prea greu de purtat. Peste rochiile cu mâneci se poartă tot în acest scop veste foarte drăguțe, drepte și fără mâneci, făcute din stofă uni asortată cu stofa rochiei. 0 astfel de vestă pusă pe o rochie imprimată dă un aspect foarte tânăr și elegant.


Ținută de sport din
2014
Nici unei femei elegante nu’i poate lipsi din garderobă un mantou de vară, ușor, însă plăcut pentru serile răcoroase. Aceste mantouri de mătase sunt căptușite în general cu aceiași stofă cu rochia și au un fourreau de blană, care va apăra gâturile delicate de răcoarea serii, și care în același timp va da un aer de elegantă somptuozitate. Culoarea galbenă cu toate gamele ei de la “ivoire" până la maron este culoarea ultra-modernă; rochii de un galben citron, cazace galbene la tailleururi; culoarea galbenă predominantă la garnituri, pălării galbene, umbrele galbene, saluri galbene, o simfonie întreagă de galben predomină în vara aceasta. Pe lângă galben se mai vede apărând cu oarecare insistență  roșul și verdele; albastrul atât de mult purtat anul trecut a dispărut anul acesta aproape cu totul, ceea ce dovedește ca și în materie de modă - mai ales aici - totul este efemer.”  (“Ilustrațiunea română – 8 august 1929)


 

ȚINUTA  ELEGANTĂ


Un splendid costum
pentru... yacht
rochia și jacheta era din
"crepelle" alb și albastru
Mai mult ca oricând, marii modeliști se ocupă de perfecțiunea croielei, a detaliilor și mai ales de variațiunile liniei noi așa de feminine și plină de grație, care tinde să se generalizeze. Până acum, lungimea la spate, adeseori exagerată la rochiile de seară, a evoluat destul de încet, pe când lărgimea a trecut brusc pe unul din șolduri și mai ales în mijlocul spatelui. Poate că aceste transformări cari aduc frumuseței un element nou, vor permite fanteziei modeliste creațiuni de un gust cu totul deosebit.

Ținută elegantă de azi
Noi făgăduim draguțelor noastre cetitoare să le ținem în curent cu tot ceea ce se petrece în lumea modelor și să le înfățișăm croquisuri din cele mai bune surse pariziene. Deocamdată oferim cititoarelor noastre două minunate modele pe care le reproducem în acest număr : primul reprezintă un admirabil costum pentru yacht, cel de al doilea un superb mantou.” (“Ilustrațiunea română – 27 iunie 1929)

PANTOFII


Pantof  cu broderie persană
 din anul 1929
Moda rochiilor scurte a impus o grije deosebită asupra ciorapilor și pantofilor; aceștia din urmă au ajuns chiar la o varietate de modele pe care bunicile noastre nici n'o puteau bănui.

Astăzi avem pantofi de piele de vitel cu toc de talpă adesea chiar jos pe care elegantele îi poartă la tailleururi; pantofi în care piciorul stă comod permițând mersul fără oboseala.

Sanda cu elegantă din anul 2014
Avem apoi pantofi de piele de diferite culori, asortați la rochii, pantofi de antilopă, de lac, de șarpe sau combinații din mai multe feluri de piele, modelele cele mai variate cari se potrivesc la rochiile de după masă. Pentru seară escarperii sunt în favoare; modele sobre din crepe de chine, cu tocul foarte înalt, sau modele complicate din tesături fine, asortate cu rochiile.


Astazi o femeie trebuie neapărat să aibă patru sau cinci perechi de pantofi în garderoba sa pentru a putea face față cerințelor moderne. Și cum tendința este a se da multă atenție detaliilor, gențile preocupă si ele lumea feminină.”
(“Ilustrațiunea română – 1 august 1929)





COSTUME DE BAIE, PIJAMALE, ACCESORII ȘI ALTE... NIMICURI

Costum de baie
 "compus  din trei piese"
 din anul 1929
Mai importante decât rochiile sunt pentru elegante costumele de baie, căci

cel puțin o jumătate de zi aceasta e toaleta indispensabilă. Un costum de baie, se compune astăzi dintr'un “maillot" din jerseu. Culorile predominante sunt : negru, roșu, bleu-marin și albastru. Anul acesta se vede ca noutate combinația corsajului de o culoare, în special alb și fusta foarte scurtă și strâmtă sau pantalonii de altă culoare mai închisă, separate la talie printr'un cordon tot din tricou sau de piele. Evident că persoanele forte trebuie să evite cu mare grije aceste modele în special vărgate și să "adopte” costumul negru sau bleu-marin, care-și păstrează întotdeauna eleganța sa sobră.

Umbreluțe și alte accesorii...
Peste aceste costume se poartă sau scurte și veste asortate sau, largile cape

și mantouri de eponge, care au ajuns la o varietate infinită de desenuri. 0 umbreluțăde creton asortat, o bonetă cochetă și o pereche de pantofi fantezie completează silueta unei elegante pregătită de plajă.”  (“Ilustrațiunea română – 15 august 1929)

În tendința de acum câțiva ani a femeii, de a se masculiniza, s'a introdus moda pyjamalei. 0 femeie tânăra cu silueta subțire, cu părul tăiat a la Garcon nu părea un băiat, dar ea pierdea mult din grație și eleganță; nu avea decât farmecul noutății. Astăzi pyjamaua tinde și ea să se feminizeze - tinde probabil

Pijama pentru..plajă
să dispară - pe plaje elegantele adoptă chiar numai vesta ei, care s'a lungit până la genunchi, lăsând în părăsire pantalonii ce o îmbrăcau ca într'un sac. În orice caz, azi pyjamaua e compusă din trei piese, vesta lungă și largă tinzând să mascheze aspectul disgratios al pantalonilor. 0 noutate reușită pentru plaje, este armonizarea ca țesătură și culoare a tuturor accesoriilor de care o elegantă are “neaparată" nevoie la baie, armonizare pe care o găsim și la garnitura  «mailioului», a halatului sau a capeiși care dă o notă originală și distinsă.” (“Ilustratiunea romana – 15 august 1929)

Dar să nu uităm că:

“ În poșeta parfumată cu mirosul discret și fin al amestecului de flori exotice,

“nimicurile" femei duc cea mai bună casă: cutioara cu pudră și mica oglindă

de argint lângă creionul de buze ; creionul de sprâncene lângă pieptănașul cu

dinții colorați ; batista ca pânza de păianjen lângă sticluța celui mai rafinat

parfumeur ; câteva ace și cărți de vizită răvășite într'un “Notes" cu numere

de telefon și adrese de .. modiste, un crâmpei de budoar ambulant în care

Nelipsitele... nimicuri
în afară de indiscrețille ochilor curioși nimeni, absolut nimeni nu poate pătrunde.

0 lume de “nimicuri" dar care se leagă atât de intim de viața de toate zilele a femeii noastre, o lume pe care o nesocotesc cei mai mulți dar pe care ar răvăși-o cu toții grăbiți asemenea copiilor cari scotocesc în cutia cu “o lume de nimicuri" delicate, inseparabile, în care mâna femeii alunecă instinctiv, de atâtea ori pe zi.

Nimicuri, nimicuri...” Și între toate aceste nimicuri, locul de cinste îl are “Majestatea Sa roșul de buze".

(“Ilustrațiunea română – 11 iulie 1929)

Cam atât. Sper că v-am ajutat suficient încât să nu mai știți cu adevărat ce ați pus și ce mai lipsește din valiza pregatită pentru plecarea în vacanță. Să știți însă că nu asta a fost intenția mea...


Surse: colecția revistei “Ilustrațiunea română” răsfoită în Biblioteca Digitală a Bucureștilorși site-ul https://www.miniprix.ro/
deieri-deazi.blogspot.com


Gauss

$
0
0

Curba lui Gauss: Apogeul distrugerii nationale, disparitia natiunii romane

autor: FrontPress26.07.2014

partideLa mai bine de un sfert de secol de când am sperat cu toţii că România va avea, în sfârşit, libertatea şi recunoaşterea internaţională pe care le merita, constatăm cu indignare şi frustrare că toate visele românilor s-au irosit în neant. România a avut un parcurs, aidoma celui al reprezentării grafice a lui Gauss. Mai precis, am plecat de la momentul zero, când ţara nu avea nici o datorie externă, nici un contract neonorat cu vreo ţară din lume, cu o economie bine conturată, cu resurse energetice la standarde şi mai ales, am fost prima favorită în competiţia pentru dezvoltare, pe o cale democratică, dintre ţările din estul Europei, alături de Polonia, Cehia-Slovacia, Ungaria, RDG, ţările Baltice, fosta Iugoslavie, Bulgaria şi Albania.
În mod cinic şi dramatic, ţara a încăput pe mâna eşaloanelor doi și trei ale securităţii şi ale PCR. Acest fapt a condus naţiunea pe un drum anevoios, către distrugere şi delapidare. Au fost distruse cel puţin 1300 de fabrici, combinate, întreprinderi, cooperative meşteşugăreşti, întreprinderi de tot felul, comerciale, extractive, maritime, feroviare sau agricole, totul s-a pulverizat sau tăiat şi s-au vândut la fier vechi. În tot acest timp zeci de mii de locuri de muncă au dispărut iar în locul lor a apărut noua identitate naţională: „şomerul”. Totul a fost distrus; inclusiv învăţământul şi sănătatea. În locul lor au apărut instituţii producătoare de semianalfabeţi şi de diplome fără studii, iar unităţile de sănătate au fost înlocuite cu spitalele morţii, fără medicamente, fără bani de întreţinere şi suficiente fără cadre medicale. Românii au fost invitaţi să-şi părăsească ţară de către Oligarhii Puterii Politice instaurate cu fast şi cu largul „vot al românilor” manipulaţi şi mai ales dezinformaţi.
Securitatea infiltrată în toate instituţiile de stat a monopolizat puterea în interesul propriu, dar nu şi-a uitat prietenii şi rudele apropiate, transformând rapid puterea politică, naţională într-una de clanuri de partide şi de interlopi mafioţi, iar rezultatul a fost dezastros: țara a fot sfâşiată şi devastată nemilos, vândută la kg şi la bucată tuturor celor care ofereau mai mult!
Aşadar, am urcat vretiginos în curba lui Gauss, ajungand la apogeul distrugerii naţionale, la dispariţia naţiunii române. Suntem în „vârful” acestei curbe. Acum, când oligarhii puterii, îşi dau seama că să ajuns la saturaţie, prin diverse canale politice, inernationale mai mult, sesizând pericolul unor revolte populare, au gândit un plan la fel de diabolic că şi cel din ’90.
Au început o puternică campanie de dezinformare şi manipulare, împotriva oricăror manifestări de stradă şi mai cu seama radicale. Pe bloguri, pe diverse site-uri de net, prin presa aservită, se injectează populatei sloganuri de temperanre, de renaştere prin metode spirituale, prin iubirea aproapelui şi a celui care îţi vrea răul, prin rugăciuni şi clemenţă! O altfel de schimbare la faţă, a pliticii hidoase!
Prin readucerea în prim-planul societăţii a unor partide şi mişcări gen „Alba ca Zăpadă”, dar manipulate din umbră de mafioţii înfipţi la ciolanul naţiunii. Ce doresc aceştia? Timp, răgaz, să se replieze, să mai acapareze noi averi, să-şi refacă forţele şi să-şi pună la adăpost clanurile şi averea furată de la stat, de la noi toţi!
Astfel se inoculează ideea că aceste partide, mişcări, să între în jocul lor electoral, în celebra „roata norocului” electorală, ca fiind soluţia cea mai bună, unde să joace tot după regulile lor, deoarece, nu-i aşa?!, totul este democratic şi legal… Legal să între în joc oricine doreşte, şi are cu ce… Dacă are, dacă nu să fie ajutaţi de băieţii deştepţi, jocul este „free, ruletă se învârte, iar noi fraierii plătim la urmă toate cheltuielile lor!
Am văzut cu toţii în 2012 ce înseamnă ruleta electorală, atât la referendum cât şi la parlamentare, când în total dispreț şi bătaie de joc, ei sau ales singuri, tot ei şi-au votat şi mărit numărul de parlamentari fără ca noi, fraierii, să fim de acord sau nu. Asta este ruleta electorală la români… Tot aşa se va proceda şi în următorii ani, nimic nu se va schimba… orice partid şi/sau candidat care va intră în acest joc nefast şi viciat, va ajunge o marionetă la mâna oligarhilor puterii.
În fond care va fi rezultatul? Deja previzibil, dar nu se ştie sigur, ar fi să scăpăm de acest sistem politic peste abia încă 25 de ani, prin urmare, naţiunea să reintre pe pantă coborâtoare, lent şi uşor, încă un sfert de veac, în aşa fel încât, poate, după acest interval să ajungem din nou la acel moment zero, de la care am plecat în ’90. Cu o mare diferenţă însă… Atunci va fi un mare ZERO absolut, la toate nivelurile. La Buget, în economie, în agricultură, finanţe.
Și cine mai are puterea să rabde încă 25 de ani? Cine mai rezistă? Unde şi cum vor fi atunci copii noştri, generaţia lui ’90 şi 2000, în special? Ce ne aşteaptă în acest interval? Încă 25 de ani de sărăcie de bugete gâtuite, peticite! Haideţi să gândim odată şi bine. Ce ne dorim? Ori să schimbăm acest sistem politic putred şi bolnav, ori să mai suportăm încă 25 de ani, poate şi mai mult, această agonie, între libertatea adevărata şi sclavie pe viaţă, între adevăr şi minciună, între realitate şi virtual. De Viorel Sandu – Ziarul Natiunea

Jobbik

$
0
0

Jobbik cere BOICOTAREA Israelului (FOTO)

autor: FrontPress26.07.2014

0Pe fondul conflictului din Fâşia Gaza, radicalii maghiari de la Jobbik, al treilea partid ca mărime din Ungaria, au organizat joi un miting în faţa ambasadei israeliene din Budapesta.
Vorbind în faţa câtorva sute de membri şi simpatizanţi, oficialii partidului, printre care şi liderul formaţiunii, Vona Gabor, au cerut boicotarea produselor evreieşti şi ruperea relaţiilor diplomatice cu Israelul, până la recunoaşterea independenţei Palestinei.
Vonga Gabor a mai precizat că manifestaţia nu este una “antisemită” ci un protest împotriva “genocidului”, aluzie la cei peste 750 de morţi şi mii de răniţi din Gaza, în marea lor majoritate civili nevinovaţi, inclusiv copii.
BB__1018A existat şi o contra-demonstraţie la care au participat mai mulţi repretzentanţi ai comunităţii evreieşti, dar şi activişti politici de stânga. Nu au existat incidente între grupuri, poliţia ţinând la distanţă cele două tabere.
După cuvântări, manifestanţii s-au deplasat în marş către ambasada palestiniană. Membrii Jobbik au fost întâmpinaţi cu căldură de doamna ambasador Marie Antoinette Sedin, care le-a mulţumit naţionaliştilor unguri pentru susţinerea cauzei palestiniene. Aceasta a mai spus că îşi doreşte ca Israelul şi un viitor stat palestinian independent să poată convieţui în pace. Sursa: FrontPress.ro

612345

Robert Burns

$
0
0

 Inscripţie pe o bancnotă-Robert Burns

Blestem pe capul tău, piţulă ştearsă,
Că m-ai lăsat mereu cu buza arsă:
De ce-mi fu drag, m-ai despărţit cu ură
Şi-mi iei, la chef, ulcica de la gură.
Mereu l-ai ocolit pe cel trudit,
Şi-n grea pustie tot l-ai povârnit.
Pe chipul tău mă uit cum se hlizeşte
La cel sărman, acel ce-l asupreşte;
În pumn aş vrea să-l strâng, cu tine-o dată,
Să scap de chinuri sărăcimea toată:
Că, de sărac ce sunt, mă surghiunesc
Departe de pământul ce iubesc.

:)))

La ghicitoare

$
0
0


În vizită la o “cititoare de destine”


Vom continua astăzi drumul început mai demult prin lumea farmecelor, a cântecelor și a descântecelor. Astăzi vom poposi în casa unei Cassandre a anilor interbelici: vestita Coana Filofteia, “fiica nelegitimă a unui fakir authentic”, cea care știa să facă minuni și să dezlege cele mai enigmatice enigme. Nici de data asta nu vom pleca singuri ci, așa cum ne-am obișnuit deja, însoțiți de un reporter al revistei  “Realitatea illustrată”: “J. de S.”

Ghicit în globul de cristal
Pătrundem așadar în lumea mahalalei de altă dată si o găsim pe Coana Filofteia într-o “casă veche, ascunsă în fundul unei curţi gloduroase, printre tufe de liliac şi îmbălsămată de busuioc înflorit. Pe dreapta nişte ziduri pustii, îmburuienite, rânjesc hidos la trecător ca nişte ghizde părăsite ale unui puț uriaș. Ruinele îşi au legenda lor: Voise câinele de proprietar să zidească clădire nouă şi s’o dea afară pe Coana Filofteia, care-i făcea tărăboi în curte. Dar nu i-a ajutat Dumnezeu. Pe la jumătatea lucrului zidurile s’au surpat, aşa din senin, şi proprietarul a fost prins între dărâmături... Şi, astăzi, interiorul pereţilor dărâmaţi serveşte ca loc de farmece nocturne...


  
O firmă bătută în cuie pe ușa vehe de lemn și o inscripție scrisă cu creta care porunceşte  vizitatorilor să nu intre până nu primesc răspuns. Reporterul - și noi împreuna cu el – se conformează. Bate discret la ușă și asteaptă ca cineva să-i deschida:

La apariţia mea, Cassandra contimporană, o femee destul de frumoasă poate, dacă n’ar fi ţinut trăsăturile încruntate, mă invită să iau loc într’un jilţ secular, scuzându-se cu o graţie forţată, că are pe altul venit înainte, la consultaţie.

Decis să ’nfrunt toate capriciile aventurii mele, m’am aşezat cuminte ca un copil, pe jilţul tocit, deasupra căruia o icoană dată cu busuioc, veghia parcă să nu se deplaseze ceva din „locul mistic”... Pe o măsuţă triunghiulară, a cărei formă nu ştiu dacă avea ceva comun cu Sf. Treime, o carte groasă, cu file tuberculoase, voia să fie un tratat vechi de chiromancie, iar deasupra ei o candelă roşie, ca o ventuză îşi consuma untdelemnul cu pâlpâiri nimbice. Încă două scaune, un cuier simplu fixat în perete şi o canapea de culoarea marului pe care trândăvia o mâţă pestriţă cu perspective materne, completau mobilierul...

Ghicit în palmă
În,sfârşit, Coana Filofteia a terminat consultaţia şi a ieşit să-și conducă clienta, o doamnă între două vârste, elegant îmbrăcată, care nu’și poate stăpâni admiraţia: „Mi-ai spus lucruri extraordinare  şi dacă se confirmă n’am să te uit, fii sigură!...”

-      - E adevărat că clienţii vă păstrează recunoştinţă, coană Filofteia, după ce se îndeplinesc prezicerile? — o întreb eu, în timp ce pătrund în camera de consultaţii.

-      - Priviţi scrisorile acestea, scumpe domn!... Aveți permisiunea de a face uz de ele. Totuşi, din discreţie profesională, vă rog să nu cititi semnăturile!

Prezicătoarea îmi întinde un vraf de plicuri multicolore de toate categoriile. Unele pe hârtie de lux, elegante, fine, parfumate, altele pe hârtie comercială; câteva chiar cu fraze de impresionantă recunoştinţă şi mulţumiri, defilează pe sub privirile mele... Şi mă gandesc ce mai articol de situaţie aş face, să le pot divulga!...Aş revoluţiona capitala!... Dar sunt secrete profesionale şi, din respect pentru bunăvoinţa coanei Filofteia, trebue să trec cu vederea...

CÂTEVA DESTĂINUIRI


Ghicit în... nisip de India
Camera în care am pătruns acum nu e cu mult mai fațoasă decât „salonaşul”, dar trădează, oarecare “originalitate”. Pereţii au dimensiuni neregulate şi sunt  împodobiți cu tablouri mistice colecţionate din diverse reviste ilustrate. 0 fereastră mare formată din două geamuri crăpate, lasă să patrunda în interior lumina roşiatică a amurgului roșcat cu miros de busuioc. Masa lângă care mă pofteşte ghicitoarea pare un obiect antic şi e mai înaltă decât cele obicinuite. Deasupra ei, fixată în perete, o policioară acoperită cu catifea roşie de aceiaşi culoare cu faţa de masă susţine un glob uriaş de sticlă, un vas cu nisip, o lupă, câteva ghioace scorojite ca nişte ciuperci state la soare şi mai multe feluri de cărți pentru ghicit...

Coana Filofteia găseşte, probabil, că sunt prea curios, dovedind atâta atenție în  a-i cerceta locuinţa. Se așază brusc la masă şi mă invită să iau loc în faţa ei.

-      - Prin ce mijloace, Coană Filofteio, pătrunzi d-ta tainele destinului ? - o întreb eu, iscoditor şi rușinos  ca o fecioară în preajma măritişului.

-     -  Prin tot ce vedeţi pe policioara aceasta. Mai presus de ele , însă, este puterea de pătrundere cu care m’a’nzestrat Dumnezeu din naştere... La vârsta de zece ani am fost capabilă, prin instinct, să descopăr pe autoarea unui furt, făptuit în casa părintească. O voce lăuntrică îmi spunea că o vecină a noastră e hoaţa şi, fără să aştept alte dovezi, a doua zi, m'am repezit la ea şi i-am spus în faţă: „D-ta ești hoața! Să ne dai lucrurile înapoi!... Te-am văzut eu când le-ai luat!...” Într’adevăr vecina a venit la mama cu lucrurile şi i-a cerut iertare... Mai târziu, printr’un vis ciudat, am prezis o mare nenorocire, care se  va abate asupra lumii întregi. Nici un an n’a trecut şi-a isbucnit răsboiul mondial...


La ghicitoare
-    -   Astăzi mi-am insuşit, prin studii speciale, diferite intermediare. Ghicesc în palmă, în nisip de India, în cărţi, în glob şi mai ales în pete de cerneală. Acesta din urmă pot spune că e un procedeu original și este sigur. Consultatul n’are decât să-mi facă treisprezece pete de cerneală, pe aceeaşi bucată de hârtie şi voi citi în ele, cele mai ascunse evenimente din viaţa lui...


-      - Acum, daţi-mi, vă rog, mâna!... Aşa... Aţi avut o cumpănă în viaţă... Sunteţi energic, sentimental, parolist... şi cheltuitor. Veţi moşteni o rudă bogată şi vă veţi căsători de mai multe’ ori... Din prima căsătorie...

- Pe legea mea, coana Filofteia îmi spunea lucruri înspăimantătoare, pe care mi-e penibil să le mai dau în vileag...


ŞI CÂTEVA PREZICERI GENERALE


“ - Spune-mi ceva despre ţară, în general, — o invit eu, în cele din urmă — aş vrea să ştiu ce ne mai rezervă sfârşitul acestui an...

Sibyla modernă zâmbeşte satisfăcută că are prilejul să se-afunde într’un domeniu mai important. Ia vasul cu nisip de India şi-l răstoarnă pe o bucată de muşama roşie. Trage nişte linii cabalistice, cu un toc, apoi se scuză pentru câteva minute, dispare în altă cameră şi reapare îmbrăcată în rochie de gală şi cu mâinile încărcate de bijuterii.

O ghicitoare în...
"transă magnetică"
-      - Când e vorba de chestiuni naţionale şi politice, pretextează, foarte sincer, coana Filofteia, trebue să fiu imbrăcată aşa cum cer împrejurările. Fasoane de cărturăreasă rafinată, gândesc eu, dar tac şi mă prefac c’o aprob cu admiraţie.

-      - Sfârşitul acestui an — începe coana Filofteia — va fi bogat în evenimente politice. O schimbare e pe cale de a se înfăptui, dar nu o schimbare radicală... Undeva departe la o adunare de personalităţi cu vază România va avea succes mare. Un om cunoscut de la noi, parcă va stăpâni această adunare.

ntr’adevăr, trei zile după aceea Titulescu era ales preşedinte la Liga Naţiunilor)...

-      - Mulţi duşmani se vor preface că ne iubesc, în fond, vor nutri aceeaşi ură poporului nostru... Pe ici, pe colo, se va vântura ideea războiului, dar va fi înăbuşită. Răsboi mare nu vom avea, în curând...

-     -  Dar iarna, cum se arată?

-     -  O iarnă aspră, cu zăpadă multă... Văd undeva, un incendiu mare, care va mistui bogăţii importante... Va muri un personagiu cu vază în lumea politică. Doi militari şi doi oameni de teatru se vor retrage din activitate... În faţa judecătorilor va veni o afacere senzaţională... Vom primi vizita câtorva personalităţi străine...

-     

 


"Cade dragoste
 la drum de zi..."
Dacă n’o opriam, coana Filofteia era în stare să continue până a doua zi. Faptul că mă interesam îndeaproape de situaţia ţării o făcuse desigur, să vadă în mine cine ştie ce deputat sau... viitor ministru...

La plecare, nzătoarea de secrete, mă conduse până la uşă şi avu grijă să-mi spună pe departe că nu-i plac vizitele prea dese din partea aceloraşi persoane, deoarece e foarte obositor să repete lucruri odată prezise.

Am aprobat-o şi de data aceasta şi m’am îndreptat spre poartă, strângănd în mână o ramură de busuioc sfinţit, pe care coana Filofteia mi-o dăruise ca să-mi poarte

noroc...”



Sursa: articolul “Am fost la ghicitoare” - semnat “J. de S.” – publicat în numărul din 2 octombrie 1930 al revistei “Realitatea ilustrataă” citită în Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga “ Cluj Napoca

deieri-deazi.blogspot.com

Destramarea Romaniei

$
0
0

Laszlo Tokes si vicepremierul Ungariei instiga la DESTRAMAREA Romaniei

autor: FrontPress28.07.2014

nesimtitVicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a pledat vineri la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad, judeţul Harghita, pentru obţinerea autonomiei de către maghiarii din afara graniţelor, susţinând că fiecare comunitate de maghiari trebuie să-şi elaboreze conceptul de autonomie care i se potriveşte, iar Ungaria îl va sprijini.
“Cert este faptul că fiecare parte a naţiunii trebuie să îşi elaboreze un concept de autonomie care să i se muleze perfect şi Ungaria, statul ungar, va sprijini conceptul de autonomie elaborat de naţiunea respectivă. Da, vom sprijini cu toate puterile acest concept de autonomie, putem arăta pildă în Uniunea Europeană şi putem spune că există deja exemple în UE pentru un anumit concept de autonomie şi, dacă există precedent, se poate şi pentru noi”, a afirmat Semjen Zsolt, potrivit traducerii oficiale, în cadrul dezbaterilor Universităţii de Vară Tusvanyos ce au avut ca temă “Părţile şi întregul – Masa rotundă a politicii naţionale”.
Vicepremierul ungar a spus că chestiunea autonomiei reprezintă “punctul nevralgic în ceea ce priveşte ţările urmaşe, succesoare” şi a susţinut că autonomia nu este o descoperire maghiară sau o cerere extremă, ci un drept uman, chiar “regina drepturilor omului”, scrie Jurnalul Naţional.
“Este important să spunem că Ungaria niciodată nu a cerut, niciodată nu a solicitat, nu a vrut ceva pentru care să nu existe precedent în UE. Aşadar, autonomia nu este o descoperire maghiară, nu este o solicitare maghiară extremă, aşa cum se spune în politica internă românească, ci autonomia este, de fapt, un drept uman la nivelul comunităţii. Se spune că este regina drepturilor omului”, a mai spus Semjen Zsolt, citat de Agerpres.
La fel ca şi în anii precedenţi, el a susţinut că în ţările în care se înfăptuieşte autonomia “acest lucru este spre binele naţiunii minoritare şi majoritare laolaltă” şi a adăugat că maghiarii nu sunt cetăţeni de gradul doi şi trebuie să spună că autonomia li se cuvine, aşa cum li se cuvine şi altor cetăţeni ai UE.
“Iar noi, dacă putem să acceptăm, şi este important să vedem acest lucru şi să facem recunoscut şi cu ţările succesoare, dacă acceptăm faptul că există un drept, autonomia, care unora li se cuvine, iar nouă nu, atunci am accepta că suntem mai prejos decât ceilalţi, şi din moment ce nu suntem mai prejos decât nicio altă naţiune, nu suntem cetăţeni ai UE de rang doi, nu suntem oameni de rangul doi, motiv pentru care ceea ce se poate pentru alţii se poate şi pentru noi, ceea ce se cuvine altora, ni se cuvine şi nouă”, a susţinut Semjen Zsolt.
El a adăugat că nu de la Budapesta trebuie să se spună ce concepte de autonomie trebuie să existe şi că fiecare naţiune trebuie să-şi elaboreze propriile concepte, care vor fi susţinute de Ungaria.
“Fiecare naţiune, ea însăşi, trebuie să îşi elaboreze propriul concept de autonomie. Cei din Voivodina, autonomia din Voivodina, cei din Ucraina Subcarpatică trebuie să procedeze la fel, ardelenii la fel – autonomie teritorială pentru maghiarii în bloc în secuime şi autonomie culturală pentru Partium şi pentru celelalte comunităţi de maghiari în diaspora”, a afirmat vicepremierul Ungariei.
1Întrebat când crede că se va obţine autonomie teritorială în secuime, Semjen Zsolt a declarat că nu poate spune cu exactitate când se va întâmpla acest lucru, dar a menţionat că există succese faţă de anii precedenţi.
El a subliniat că există exemple de autonomii europene şi este important să se vorbească despre asta ‘pentru ca şi fraţii noştri români să se obişnuiască cu autonomia’, adăugând că românii plecaţi la muncă în străinătate pot afla mai multe despre acest concept din ţările în care trăiesc, făcând referire la autonomia catalană.
Vicepremierul Ungariei a afirmat că pentru obţinerea autonomiei este nevoie, printre altele, de acceptarea de către majoritate, iar în România majoritatea deocamdată respinge această solicitare.
“Această autonomie se va realiza dacă avem o masă critică. Dacă în cazul catalanilor a fost nevoie de 100 de ani şi noi vom avea nevoie de o fărâmă de timp pentru a o obţine”, a spus Semjen Zsolt.
La dezbaterea cu tema “Părţile şi întregul – Masa rotundă a politicii naţionale”, reprezentanţii maghiarilor din Serbia, Ucraina, Slovenia, Slovacia şi România au vorbit despre situaţia socială şi politică a comunităţilor pe care le reprezintă.
harta tokesLa rândul lui, Laszlo Tokeş, cetăţean român şi în acelaşi timp, europarlamentar din partea formaţiunii FIDESZ (partidul de guvernământ din Ungaria), a declarat sâmbătă la Băile Tuşnad că “acum a sosit momentul autonomiei” şi că “acum trebuie să acţionăm” pentru împlinirea acestui deziderat al maghiarilor din România, informează ActiveNews.
“Deocamdată nu avem niciun motiv pentru optimism în această direcţie. (…) Să fie clar, noi nu mai avem alţi 25 ani să aşteptăm pasiv pentru începuturi, pentru mici întâlniri dintre maghiari. Timpul nostru este acum, acum trebuie să acţionăm, acum a sosit momentul autonomiei. Nu avem timp să facem promisiuni şi nu avem timp să visăm. (…) Nu e timp pentru incertitudini, pentru oportunism politic, pentru acele speech-uri care doresc îndobitocirea poporului, pentru că acestea ne pot fi fatale”, a afirmat Tokes Laszlo, potrivit traducerii oficiale.
Acesta a adăugat că pentru autonomie este nevoie de curaj, determinare şi voinţă politică şi a invitat la dialog, în acest sens, conducerea UDMR, pe care a criticat-o pentru absenţa de la Băile Tuşnad şi despre care a spus că se simte mai bine în compania premierului Vitor Ponta, decât “cu cealaltă parte”.
“Constatăm cu regret că UDMR se înţelege mai bine cu domnul Victor Ponta decât cu cealaltă parte, care reprezintă maghiarii din Transilvania şi aşa am ajuns în situaţia în care un reprezentant al maghiarilor din Transilvania a trebuit să ajungă pe lista unui partid din Ungaria. Din punctul meu de vedere, în ceea ce priveşte partea morală, nimeni nu mai are nicio scuză să nu participe la dialog, nici măcar UDMR nu-şi poate permite. Eu îndemn să ia iniţiativa şi să fie gata să participe la acest dialog, în vederea reprezentării intereselor naţionale”, a mai spus Tokes, citat de Mediafax.
În timp ce susţinea autonomia pe criterii etnice, europarlamentarul a acuzat românii că nu au cultura dialogului şi că naţionalismul se manifestă şi după 25 ani! El a afirmat că anul trecut, când a dat exemplul Tirolului de Sud pentru autonomia din Ardeal, i s-a retras Ordinul “Steaua României” şi a izbucnit un mare scandal, în loc să se înceapă un dialog.
bogdan diaconuPrintre cele mai vehemente critici la adresa provocărilor separatiste de la Băile Tuşnad au venit din partea deputatului PSD, Bogdan Diaconu. Acesta a condamnat atât afirmaţiile radicalilor unguri, cât şi pasivitatea autorităţilor române.
“Oficialii budapestani sau politicienii maghiari din România pot să declare ce doresc la tabăra de vară autonomistă de la Băile Tușnad, nici pe ei nu-i va opri nimeni. Statul-șvaițer nu reacționează atunci când este violat din toate părțile, ceea ce invită la fragmentarea și disoluția lui”, a declarat acesta.
“Oficialii de la Budapesta vin ca acasă în Transilvania și se comportă ca niște stăpâni care fac legea sau sunt deasupra ei. Statul-șvaițer reprezintă o invitație deschisă pentru factorii de putere din țara vecină să vină și să ia ce își doresc, să spună orice le trece prin cap și să desfășoare activități de neconceput pe teritoriul unui alt stat. Prin gesturile lor, politicienii maghiari ne-au schimbat deja Constituția, transformându-ne dintr-un stat suveran într-un stat permeabil. Până la urmă, statul-șvaițer e o metaforă prea blândă. Având în vedere cum îl penetrează extremiștii maghiari, e mai degrabă un stat al nimănui…”, a mai spus Bogdan Diaconu, referindu-se la lipsa de fermitate a oficialilor români. Sursa: FrontPress.ro

CAUTAT DE INTERPOL

$
0
0

Liderul nationalistilor ucrainieni de la “Sectorul de Dreapta” cautat de INTERPOL

autor: FrontPress28.07.2014

iarosLiderul naţionaliştilor ucraineni, Dimitri Iaroş, a fost dat în căutare generală de Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală (Interpol) pentru „instigarea la acţiuni teroriste prin intermediul mijloacelor de informare în masă”, la solicitatea organelor de anchetă ale Federaţiei Ruse.
Poze cu liderul “Sectorului de Dreapta”, precum şi informaţiile despre acesta au fost publicate deja pe siteul oficial al Interpolului.
„Nu mă întrebaţi despre ‘căutarea generală a Interpolului’. Nu vreau să înjur, pentru că sunt creştin… În cazul în care vor să mă găsească, nu au decât să mă caute sub focurile aruncătoarelor de grenade”, a declarat Iaroş, în vârstă de 42 de ani, portalului ucrainan UNN.
În prezent, Dmitri Iaroş participă activ la luptele împotriva insurgenţilor pro-ruşi din estul Ucrainei, alături de ceilalţi activişi ai „Sectorului de Dreapta”.
La sfârștul lunii martie, Rusia a expediat Interpolului documentele privind urmărirea internațională a liderului naționaliștilor ucraineni. El este învinuit de instigare la acte de terorism și de manipulare a presei. Principalul motiv pentru care a fost pornită cauza penală în cazul lui a fost o înregistrare video a acestuia către separatiştii ceceni, cărora le cere sprijin în lupta cu Rusia. 
pravyy_sektor_1Mişcarea “Sectorul de Dreapta” a fost creată în timpul protestelor de stradă din Kiev, din iarnă şi primăvară, când în prima linie au fost mereu naţionaliştii radicali şi suporterii echipelor de fotbal, grupaţi în jurul organizaţiei umbrelă, tranformată ulterior în partid politic. După ce regimul fostului preşedinte pro-rus Ianukovici s-a prăbuşit în urma violenţelor, soldate cu zeci de morţi şi sute de răniţi, reprezentanţii “Sectorului de Dreapta” au căpătat o influenţă politică neaşteptată în marile oraşe din vestul ţării. Acuzaţi că ar fi “neo-nazişti”, militanţii organizaţiei au negat mereu acest lucru, întărind chiar colaborarea cu minoritatea evreiască din ţară, căreia i-a promis sprijin în combaterea actelor antisemite.
După prăbuşirea fostului regim, activiştii incomozi au început însă să fie eliminaţi, elocvent fiind cazul lui Aleksandr Muzychko, unul din liderii controversați mișcării, care a fost împușcat mortal în luna martie de polițiștii ucrainieni. Pe de altă parte, alţi militanţi au fost încadraţi în Garda Naţionala şi antrenaţi în mânuirea armelor de foc de ofiţieri ucrianieni sau specialişti străini trimişi de Occident. Unităţi din această structură au fost trimise să lupte în focarele separatiste din regiunile Doneţk şi Lugansk sau infiltrate în Peninsula Crimeea, teritoriu recent reunificat cu Rusia. Deasemenea militanţii “Sectorului de Dreapta” au mai fost folosiţi în “pacificarea” oraşelor din sudul Ucrainei, unde demonstranţii pro-ruşi au fost atacaţi de civili înarmaţi, cum a fost şi incidentul din Odesa, de la începutul lunii mai, soldat cu moartea a zeci de oameni din rândul susţinătorilor autonomiei faţă de Kiev. Sursa: FrontPress.ro


Omagiu

$
0
0

Mii de nationalisti greci au adus un omagiu eroilor de la Termopile (FOTO+VIDEO)

autor: FrontPress28.07.2014

9Mii de greci, membri ai partidului Zorii Aurii, au fost prezenţi la sfârşitul săptămânii trecute pe platoul din faţa monumentului de la Termopile, pentru a aduce un omagiu celor 300 de spartani condusi de regele Leonidas, care s-au sacrificat şi au rezistat în faţa cotropitorilor persani.
Manifestaţia identitară a fost una foarte spectaculoasă, atmosfera fiind animată de cântece patriotice şi de marea de steaguri naţionale, bizantine sau cu însemnele partidului. Deasemenea merită menţionată şi ceremonia solemnă a aprinderii a zeci de torţe de către tineri îmbrăcaţi în negru, în semn de respect pentru eroii din antichitate care s-au jertfit luptând contra invadatorilor străini.
Pe parcursul evenimentului, liderii şi parlamentarii partidului Zorii Aurii au ţinut discursuri, evocând figura regelui Leonidas, precum şi spiritul de jertfă al spartanilor.
Formaţiunea radicală este însă centrul unei prigoane pornite de autorităţi. Nu mai puţin de nouă parlamentari ai partidului grec se află în arest, mulţi încă de la începutul lunii octombrie a anului trecut, aceştia fiind suspectați de implicarea în uciderea unui cântăreț anarhist de hip-hop. Inclusiv liderul formaţiunii, Nikos Michaloliakos, se află în prezent în arest preventiv după ce li s-a refuzat judecarea în libertate. Cu toţii au negat orice legătură cu crima și susțin că ei sunt de fapt victimele unor înscenări și prigoane, cauzate de creșterea constantă în sondaje a partidului. Mai mult, reprezentanții Zorilor Aurii acuză autoritățile statului că închid ochii la atentatele teroriste îndreptate împotriva sediilor formațiunii și la tentativele de asasinat care i-au vizat pe mai mulți lideri de partid. Toate aceste fapte au fost puse pe seama grupărilor comuniste și anarhiste.
Un exemplu în acest sens este şi asasinarea în plină stradă a doi membri ai partidului Zorii Aurii, care au fost împușcaţi mortal în 1 noiembrie 2013, în faţa sediului formaţiunii din Atena. Victimele sunt Manolis Kapelonis de 22 de ani și Giorgos Fountoulis de 26. O a treia persoană a fost grav rănită. Este vorba tot de un membru al partidului, în vârstă de 29 de ani. Toţi au fost împușcaţi de la mică distanţă. Cei trei atacatori, cel mai probabil extremiști de stânga, au fugit de la faţa locului pe o motocicletă. Tinerii greci ucişi păzeau sediul partidului în momentul atacului, după ce au fost primite în prealabil mai multe telefoane de amenințare. Purtătorul de cuvânt al Zorilor Aurii, Ilias Kasidiaris (şi el recent arestat), a declarat la vremea respectivă că aceste amenințări au fost dezvăluite autorităților și s-a solicitat protecția poliției, dar cererea naționaliștilor a fost refuzată. Aceștia au fost nevoiți să apeleze la aripa de tineret, grupuri de voluntari stând de gardă regulat în fața sediilor de partid.
Partidul Zorii Aurii a zguduit în luna iunie a anului 2012 sistemul politic din Grecia obţinând la alegerile parlamentare 7 la sută din voturi, revenindu-i astfel 18 locuri în Parlamentul din Atena. La alegerile europarlamentare din luna mai, formaţiunea a obţinut 9,4 procente, revenindu-i 3 mandate în Parlamentul European. Sursa: FrontPress.ro
12345678101112

Un banc...

$
0
0




Trei femei se retrag la mânăstire și dau interviu cu parohul: - Ai fost cuminte în lume? - Foarte cuminte! Chiar și după ce m-am măritat, am rămas virgină! -Perfect, tu primești cheia de aur! Către a doua femeie: - Dar tu, cât de cuminte ai fost? - Păi am fost virgină înainte să mă mărit, dar apoi nu am mai fost! - Tu primești cheia de argint! Către a treia femeie: -Și tu, fiica mea, cât de cuminte ai fost? - Deloc! Am făcut sex cu oricine, oriunde! - Tu primești cheia de la camera mea!

jsQw2wn760qWoUiIKl4qoflRe15jMZPRUWjhOl0v

Profetii socante

$
0
0



Profeţii şocante despre cel de-al treilea război mondial: ruşii vor ataca şi vor ocupa toată Europa! Bombe nucleare vor fi aruncate în Paris, Londra şi Praga!

cel de-al treilea razboi mondial 2Bernhard Bouvier este un binecunoscut profet modern. El a făcut profeţiile despre începuturile celui de-al treilea război mondial în 1988. Iată semnele şi cum va începe acest război distrugător:
Semnele anului cu război:
- Se descoperă un planetoid a cărui traiectorie o întretaie pe cea a Pământului.
- O iarnă neobişnuit de uşoară.
- Politica internă din Italia şi Franţa scapă de sub control.
- Lupte intense pe străzile Parisului, oraşul arde.
- NATO este incapabil să ducă tratative.
- Cel de-al doilea război din Golf – eşuarea tratativelor.
- Rusia ocupă Iran /Irak /Turcia.
- Sosirea unităţilor de marină în apele Mării Mediterane.
- Crimă asupra celui de pe poziţia a treia în lume.
Desfăşurarea războiului:
- Trupele ruseşti ocupă Iugoslavia (Serbia) şi Grecia.
- Invazia trupelor ruseşti în nordul Italiei cu direcţia sudului Franţei.
- Papa fuge din Roma.
- Trupele ruseşti ocupă nordul Scandinaviei.
- Sfârşitul asigurării flancului de atac al Europei.
- Germania şi Franţa sunt izolate, la fel şi celelalte state din centrul Europei.
- Ultimele încercări de a limita conflictul şi speranţe de pace.
- Atac surprinzător al ruşilor în centrul Europei cu trei armate: câmpia nord-germanâ în direcţia Rinului de Jos, prin Saxonia/Turingia în direcţia Koln, prin Cehia în direcţia Rinului de Sus din Alsacia şi în direcţia Besangon/ Lyon.
- Distrugerea oraşului Frankfurt pe Main şi a unor zone industriale din nord-vest.
- Aterizarea trupelor în Alaska şi în Canada.
- Trupele franceze contraatacă.
- Polonia se luptă alături de vestul Europei.
- Forţele armate aeriene din SUA, poate din Orientul Apropiat, despart de-a lungul unei linii Stettin-Praga-Marea Neagră, printr-o barieră chimică, prima escadrilă strategică a inamicului de a doua şi de rezerve, ca şi de mijloacele de aprovizionare.
- Bătălii în Lyon şi Koln, ceva mai târziu, la mijlocul lunii august, în Ulm: Atacul trupelor roşii a eşuat.
- Intervenţia cu bombe nucleare (arme cu neutroni) de exemplu în Paris, Praga, Londra şi în multe alte oraşe.
- China ocupă estul Rusiei şi avansează spre vest.
- Catastrofe naturale în întreaga lume, de dimensiuni cosmice, provocate de un corp ceresc; cutremure în toată lumea, moarte în masă a omenirii, schimbarea terenului prin înălţări sau coborâri ale crustei Pământului, schimbarea polilor – deplasarea flancului de falie – modificarea climei. Urmează trei zile de întuneric.
- Rusia se prăbuşeşte.
- Trupele ruseşti sunt distruse în Westfalia. Armata elveţiană intervine în sudul Germaniei.
- Bătălie distrugătoare în Israel. (Armageddon).
- Revoluţie în Rusia. Pătura conducătoare este ucisă.
lovendal.ro 

Lectură plăcută!

$
0
0
Volumul "Născut pentru a doua oară”, semnat de Alin Ionescu, poate fi comandat de pe librăria Self. 
„8 mai 1996, aerodromul militar Borcea Zi de zbor pentru personalul aeronavigant al Grupului 86 Aviaţie Vânătoare, toate activităţile specifice urmând o succesiune normală şi lipsită de probleme. Un avion supersonic de vânătoare cu dublă comandă MiG-21 US se întoarce dintr-o misiune de antrenament, vine la aterizare şi pune roţile pe pista aerodromului din Câmpia Bărăganului, procedură executată ca la carte, la fel ca de fiecare dată. Doar că, acum, ceva se întâmplă, iar normalitatea unei zile de zbor se spulberă brusc. Jamba stângă a avionului MiG-21 US cedează, rupându-se şi declanşând un şir de evenimente ce vor afecta profund vieţile unor oameni aflaţi în mijlocul lor, evenimente incredibile ce par a fi scoase dintr-un film de acţiune american. Lupta crâncenă pentru supravieţuire ce va urma şi deznodământul ei sunt subiectul central al acestei cărţi ce relatează evenimentele privite prin ochii unui pilot de vânătoare ce s-a aflat în focul evenimentelor, la propriu...”

http://www.self-publishing.ro/index.php?r=book%2Fview&id=199

Coruptia

$
0
0


Despre corupţia de ieri, de azi şi... de mâine


România în anul 2014: o ţară în care persistă corupţia sub toate formele sale şi la toate nivelurile. Rezistenţa puternică în faţa măsurilor care vor să instaureze integritatea sunt dovada clară că ducem mai departe o tară adânc şi sigur înrădăcinată în societatea noastră. Auzim astăzi despre soluţii pentru instaurarea legalităţii, despre responsabilitatea ministerială sau a funcţionarilor publici, despre rolul justiţiei independente în combaterea corupţiei. Aşa că o să încercăm să fim optimişti în privinţa iminentei “schimbări la faţă a României” – la fel cum au fost înaintaşii nostrii din 1989, 1907 sau din 1929. Asta pentru că toate guvernele României, de la Cuza încoace cel puţin, fie ele takiste, junimiste, averescane, liberale, ţărăniste sau de altă orientare “au făcut eforturi” să combată acest flagel al hoţiei din banii publici, al şperţului, gheşeftului, bacşişului, sfănţuielii sau cum s-o mai fi numit. Toate partidele “la putere” au îmbunătăţit legi, au deferit justiţiei sau au înfierat “opoziţia” coruptă. Rezultatul? Ceea ce ştim cu toţii...

Bugetul Romaniei
Bugetul României de ieri sau de azi:
Un sac fără fund...
Prin politica lor economică, destructivă şi acaparatoare, - aceşti degeneraţi ai tuturor târfelor fanariote,- au aruncat asupra României haina neagră a mizeriei. Iar în politica interna, samavolnicii şi ilegalităţi! Constituţia era doar o simplă hârtie în mâinile lor murdărite de atătea fărădelegi. Nimic ce era lege şi tradiţie nu era respectat! (...).Şperţurile, mituirile, persecuţiile neomeneşti şi protecţionismul deocheat, erau armele lor de guvernare şi de administrare a bunurilor ţării !”(“Chemarea tinerimii române” – 17 martie 1929)

Câteva « consemnări » despre corupţia societăţii româneşti o să puteţi citi în cele ce urmează. Să ştiţi însă că a fost pentru mine una dintre cele mai uşoare “căutări” prin arhiva de presă – care abundă în demascari ale afacerilor de corupţie de la diferitele niveluri ale societăţii româneşti. Şi tocmai pentru a nu fi acuzat de vreun anumit partizanat – am înlocuit cu asterixuri numele partidelor “în discuţie”,  tocmai pentru că nu ele contează. În această privinţă toate au fost, sunt... şi vor fi (!?) la fel!

CORUPŢIE  LA GUVERN

Păcatele guvernării ***  au isbucnit pretudindeni în forma de seringi cari au costat statul 300 milioane de lei. Opinia publică revoltată a cerut sancţionarea vinovaţilor şi chestiunea seringilor a fost deferită de guvernul actual justiţiei. Guvernul care are ca substrat al existenţei sale noţiunea dreptăţii, nici nu putea trasa altă cale. Care să lumineze într’adevăr această scabroasă afacere mai obiectiv şi real. Nu prin anchete parlamentare inutile, ca cele instituite de guvernul ***, care să încurce şi mai mult chestiunea, nu prin mijloace din umbră şi printr’o complicitate deghizată – ci prin concursul justiţiei ţării – se vor putea stabili precis vinovăţiile tuturor acelora care au crezut că între averea ţării şi averea lor personală e bine să nu facă nici o distincţie.

Guvernul *** are deci şi în această chestiune un mare merit; acela de a integra justiţia ţării în atribuţiile ei fireşti – care cuprind pe toţi cetăţenii acestei ţări – şi indiferent dacă cineva a fost în timpul hoţiei comise ministru să poată fi judecat efectiv şi să-şi ispăşască păcatele.

Bugetul Romaniei
Binecuvantare Sfânt părinte!
Binecuvântează-mă să ma pot
înfrunta din buget şi în 1910...
Până azi legea responsabilităţii ministeriale, a fost o frumoasă şi amăgitoare ficţiune constitutională. Miniştrii puteau săvărşii orice tâlhărie, puteau substituii legii domnia bunului plac fără ca nimeni să le fi cerut cândva socoteala, sau fără să se gândească, cel puţin, că pentru faptele lor vor putea fi traşi la răspundere vreodată. Acest sistem însă a dispărut deodată ca interesaţii care l’au susţinut. Problema seringilor a evidenţiat suficient că guvernul ***  este hotărât să aplice legea responsabilităţii ministeriale efectiv. Şi mă tem că aceasta, va însemna fatal întemniţarea multor ticăloşi, care au trecut până azi drept oameni cinstiţi ori invulnerabili. Şi va însemna în primul rând lichidarea corupţiei prin temniţă.” (“Chemarea tinerimei române” – 10 martie 1929)

CORUPŢIE  LA PRIMĂRIA CAPITALEI

Ieri la amiază a izbucnit al patrulea scandal la Primăria Capitalei, în următoarele împrejurări : Ieri, miercurl, la orele 11 şi jumătate, urma să se ţină la primărie licitaţia pentru 12 lucrări de şoseluire, trotuare, rigole, fornituri etc.  La licitaţie s'au presentat vr'o 40 de antrerenori. La ghişeu, apărând d. Melişianu că se înceapă formalităţile de licitaţie, d. Niculescu, în capul antreprenorilor, depune o ofertă condiţionată.

Melisianu, cu musca pe căciulă, ştiind că oferta condiţionată cere primăriei garanţii că antreprenorii nu vor fi sfănţuiţi, a respins'o fără nici o vorbă.Antreprenoril, printre cari se aflau d-nii Dobrescu, Teodoriades, Niculescu, Sache, Bulintineanu, Bello, etc., înţeleşi de mai’nainte, au hotărât să facă imediat o demonstraţie în contra lui Melişianu. D. Dobrescu, în numele lor, a înaintat spre Melişianu şi i-a adresat următoarele cuvinte:
-                       -    Domnule locţiitor de primar, toţi antreprenorii presenţi declară că se retrag în mod ostentativ de la această licitaţie, deoarece :
1) preţurile sunt prea reduce;

2) n'avem nici o garanţie că vom fi scutiţi de sfănţueli; n’avem nici o incredere în cinstea domnilor cari conduc primăria Capitalei.

-                       -    Aşa e ! răspund cu putere antreprenorii presenţi.

Melisianu se face galben ca ceara, şi după câteva momente de zăpăceală, dispare prin sălile primăriei. Antreprenorii se retrag mulţumiţi de bobârnacul pe care l-au dat faimosului bandit de la primărie. Am întâlnit pe unul dintr'ânşii şi l'am întrebat:


Caricatura politica Furnica

- Moşule n'ai ostenit să duci sacu'
pe vremea asta în spinare ?
Dă'ni'l să'l purtăm şi noi...
     -   De ce v'aţi retras ?
    -   Cum să nu ne retragem, d-le?D-ta nu te dai la o parte când dai de vr'un pungaş? Uite, aşa am făcut şi noi.Ne’am săturat de atătea sfănţuieli.Şi acum ne-am hotărât cu toţii să cerem garanţii, că nu vom mai fi sfănţuiţi !
   -     Şi cum vă sfănţuia ?

   -     Uite cum : aveam de pildă o lucrare de făcut; de la început ni-se făceau şicane de către poliţia comunală şi ca să scăpăm de ele, trebuia să dăm un bacşiş. Apoi la recepţiunea lucrării, ca să nu fim şicanaţi, trebuia să dăm alt bacşiş.Şi la urmă ne alegeam mereu cu paguba.

    -    Cine v'a sfănţuit ?

    -    Nişte păcătoşi, mi-e şi ruşine de ruşinea lor. Lasă-i în păcate că sunt oameni cu copii…” (“Epoca” – 24 iulie 1898 )




CORUPŢIA BARONILOR LOCALI

Când a izbucnit răsboiul hispano-american şi preţul grâului s'a urcat, guvernul s'a temut că exportul nostru ar atinge aşa proporţii, încât să nu rămâie bob de grâu în ţară. Pentru a evita consecinţele unei asemenea eventualităţi, guvernul a autorizat pe primarii din oraşe să cumpere orice cantitate de grâu, cari să formeze un stoc de rezervă.
Nu ştim câţi primari au ascultat de povaţa guvernului; se ştie doar că între cei  dintâi primari cari sau grăbit să cumpere grâul este d. N. N. Ionescu, primarul Brăilei, care a cumpărat 30.000 de hectolitri de grâu. Modul cum s'a făcut cumpărarea acestui grâu a scandalisat înca de la început opinia publică din Brăila.
Mai întâi, cumpărătoarea s'a făcut într'un moment când preţul grâului atinsese maximul; apoi grâul s'a cumpărat, în afară de aceasta, cu 8O de bani mai scump pe hectolitru decât cursul pieţei din ziua cumpărărei. Nu s'a anunţat nici o casă de comerţ din portul Brăila, nu s'au cerut probe şi preţuri, ci s'a însărcinat d. Radu Bălan, un consilier comunal, ca să facă cumpărarea.
Neavând fonduri ca să plătească grâul, primarul Ionescu a luat 150.000 lei din împrumutul de 6 milioane, contractat de comună pentru executarea diferitelor lucrări de edilitate, şi mai contractează un împrumut la Banca Naţională de 350.000 cu 8 la sută dobândă. Ambele aceste operaţii sunt contrare legii.
Membrii partidului *** din Brăila, alarmat de cele petrecute cu cumpărarea acestui grâu, trimit o delegaţie la primărie ca să cerceteze dosarul acestui gheşeft. Se ştie că art. 31 din legea comunală spune: << Deliberările consiliului comunal sunt pururea la diapoziţia oricărui cetăţean din comună, care ar voi să le cunoască sau să ia copii după dânsele >>. Pe temeiul acestui articol amicii noştrii din Brăila au cerut dosarul în chestiune. Primarul Ionescu refuză să arate dosarul şi prin aceasta mărturiseşte el însuşi, în mod indirect, gheşeftul comis.

Bugetul statului
Bugetul: Cloşca cu ouă de aur...
Preţul grâului însă scade şi teama că vom rămânea fără grâu în ţară se dovedeşte a fi fost numai în capul  gheşeftarilor. Grâul trebuia vândut. Cumpărat cu 17 (şapteprezece) lei hectolitru, grâul acesta a fost văndut în ziua de 2 iulie cu 8 lei şi 90 de bani hectolitru. Astfel comuna suferea acum o pagubă de peste 250.000 mii lei. Brăilenii se pot felicita de administraţia lor comunală...” (“Epoca” – 5 iulie 1898)

CORUPŢIA FUNCŢIONARILOR

“ Înjghebarea aparatulul electoral a dat de la început naştere unul şir de scandaluri.Se îndepărtează funcţionari, sub învinuirea de necinste. Cum se pare însă că numai în vederea alegerilor se îndepărtează aceşti funcţionari, ca deochiaţi ?
Funcţionarii destituiţi acuză pe înlocuitorii lor că sunt puşcăriaşi şi dau dovezi. Vrea să zica, administraţia Capitalei că stă de rău, încât trebuie să'şi deschidă braţele puşcăriaşilor ca să poată face alegerile comunale ?

Iată în ce situaţiune păcătoasă se găsesc colectivităţile. Ceea ce se petrece la Primăria Capitalei, se petrece în toată ţara. Pretutindeni se răscoleşte un noroi îngrozitor de scârbos, cu prilejul pregătirilor electorale. Scandalurile din Capitală sunt numai începutul seriei.” (Epoca – 24 iulie 1898)
deieri-deazi.blogspot.com

RALUCA ZENGA

$
0
0

Raluca Zenga isi doreste “stergerea Israelului de pe fata pamantului”: “Ce naiba cauta la noi in tara turistii israelieni, acesti monstri care voteaza bombardarea civililor?”

autor: FrontPress29.07.2014

raluca si walterAflată în concediu la Marea Neagră, Raluca Zenga, soţia fostului portar al clubului Inter Milano şi fost antrenor al Stelei, s-a arătat indignată de comportamentul turiştilor evrei de pe Litoralul românesc, în contextul atrocităţilor comise de armata israeliană în timpul operaţiunilor din Fâşia Gaza, care au făcut deja peste 1000 de morţi, printre care foarte mulţi copii.
dsAceasta a postat luni pe pagina personală de Facebook o imagine cu un tată palestinian care îşi duce pe braţe unul dintre copiii ucişi de rachetele israeliene. În comentariul postat alături de fotografia impresionantă, Raluca Zenga se întreabă cum de au devenit românii atât de ospitalieri cu nişte “monştri”.
“Pe plan personal, daca ati vazut astazi o postare a sotului meu, familia noastra se afla acum la un hotel la Marea Neagra... Am avut neplacuta surpriza sa constat ca hotelul este plin de israelieni… obezi, galagiosi, vulgari. Spre dezgustul meu ma intreb ce naiba cauta la noi in tara?! Am devenit asa ospitalieri cu monstrii astia care voteaza pentru bombardarea civililor si se distreaza postand pe Instagram “selfie” de pe colinele din Sderot cu distrugerea apocaliptica din Gaza?!?!”, a scris românca pe site-ul de socializare.
“Ca sa intelegeti ce fel de oameni sunt israelienii (majoritatea) 86,5% NU sunt de acord cu incetarea focului in Gaza… Adica sunt in continuare insetati de sange palestinian… fie el si de prunc… Sunteti niste psihopati dezgustatori, niste calai care pozati in victime… Ceea ce isi doresc aceste bestii este exterminarea poporului palestinian, cu orice pret!”, a continuat aceasta.
Acestea nu sunt primele postări ale Ralucăi Zenga în ceea ce priveşte războiul din Gaza dintre miliţiile Hamas şi Armata Israeliană.
9 copy copy
“Am tacut cu amaraciune mai multe zile… Cateodata stau departe de Facebook ca sa nu mai vad astfel de orori intamplandu-se sub ochii nostri, neputinciosi… Dar astazi s-a intamplat din nou ceva atat de absurd, de sinistru, de monstruos… incat nu poate fi ignorat! Israelul infernal a bombardat un teren de joaca… 10 copilasi ucisi pe loc… si apoi si-a continuat raidul catre spitalul Al Shifa! DE CE BESTII SPURCATE ISRAELIENE?! Nu va ajunge cat sange de copil ati varsat?! Va detesta o lume intreaga! Eu personal va doresc o moarte crunta si v-as sterge de pe fata pamantului!”, a mai scris zilele trecute Raluca Zenga.
Acestea sunt doar câteva din luările de poziţie de la începerea ostilităţilor ale româncei stabilite în Dubai. Majoritatea postărilor sunt însoţite de fotografii cu civili palestinieni omorâţi de soldaţii israelieni şi de rachetele lansate de pe mare sau din aer.
salmaDeasemenea Raluca Zenga mai mărturiseşte că rosteşte zilnic câte o rugăciune pentru palestinienii nevinovaţi ucişi în război.
“De cand a inceput sangeroasa si imorala ofensiva israeliana impotriva populatiei din Gaza, mai spun o rugaciune in fiecare seara pentru copiii si oamenii nevinovati din aceasta biata fasie de pamant…“Doamne, fereste copilasii din calea bombelor si rachetelor. Doamne, ajuta-i sa gaseasca adapost din calea macelului si sa scape. Doamne, fa o minune si opreste crimele de razboi si atrocitatile!”  Spre tristetea mea Dumnezeu nu pare sa ma asculte, in fiecare zi pier alti copii… Odihneste-te in pace micuta Salma si iarta-ne ca nu am putut face nimic pentru a opri aceste bestii!”, a scris aceasta săpzămâna trecută cu ocazia morţii unei fetiţe din Fâşia Gaza.
În cele 21 de zile de conflict au murit în total 1.088 de palestinieni, marea lor majoritate fiind civili, informează un purtător de cuvânt al Ministerului Sănătăţii din Gaza. Dintre aceştia 251 sunt copii şi 50 persoane în vârstă. Alte 6.470 de persoane au fost rănite, printre ele numărându-se şi 1.980 de copii şi 259 de bătrâni.
Pe de altă parte, în conflict au murit şi 53 de soldaţi israelieni, cu toate că Hamas susţine că a făcut peste 100 de victime în rândul militarilor, după invazia Fâşiei Gaza.
dRaluca şi Walter Zenga, fostul portar al naţionalei italiene, au o relaţie din 2003 iar în 2009 s-au căsătorit şi religios. Au doi copii şi de câţiva ani locuiesc în Dubai. 
Zenga s-a afirmat în România, inițial ca antrenor la FC Național București, trecând apoi la Steaua. În vara lui 2005, după ce a fost concediat de Steaua înainte de terminarea sezonului, Zenga a semnat cu Steaua Roșie Belgrad, reușind să câștige o dublă cupă-campionat în Serbia și Muntenegru. A mai antrenat cluburi din Turcia, Italia şi Emiratele Arabe Unite. În septembrie 2007 a fost numit antrenor la Dinamo București, înlocuindu-l pe Mircea Rednic, dar nu rezistă pe bancă decât până în noiembrie 2007. Mai antrenează în ţara sa natală, pentru a reveni în Peninsula Arabică. Din 2013 este antrenor al echipei Al Jazira (Abu Dhabi). Sursa: FrontPress.ro

familia zenga

Louis Bleriot

$
0
0


De ce nu a zburat Bleriot la Bucureşti



Louis Blériot 
Louis Blériot  a fost primul aviator care a reuşit, în anul 1909, să traverseze în zbor Canalul Mânecii cu un aparat mai greu decât aerul. Tot în anul 1909, în luna octombrie, Luis Blériot a ajunsîmpreuna cu avionul său la Bucureşti, unde urma să facă o demostraţie de zbor cu celebrul său aparat la Hipodromul Băneasa.


 “Celebrul şi unicul aviator pe acele timpuri, sosise cu trenul, iar vulturul lui de metal, frumos ambalat, a fost adus şi el, îmbarcat pe un vagon de marfă. Marele inventator, urma să se ridice deasupra hipodromului şi să plutească vreun ceas în văzduh, cam atât cât i-a trebuit să treacă peste canalul Mânecii”.


Interesul  românilor pentru acest eveniment a fost imens. Iată cum evoca acest moment Alex. F. Mihail – 27 de ani mai târziu – într-un articol publicat de săptămânalul “Realitatea ilustrată” :



 ENTUZIASM GENERAL

Însufleţirea a fost mare, nu numai la Bucureşti, dar în întreaga Românie. În ziua de marţi 13 Octombrie, trenurile cari mergeau spre Bucureşti erau tixite, 99 la sută dintre călători venind pentru Blériot. A doua zi de dimineaţă, a început procesiunea spre şosea. Fiecare dorea să ocupe un loc cât mai bun în tribune sau pe alee. Tramvaele cu cai nu mai pridideau. Ele se opreau pe atunci la Bufet, şi de acolo lumea o lua pe jos. Ne mai încăpând în interiorul vagoanelor, mulţi se atărnau pe afară, sau stăteau în picioare pe scândurile lungi în formă de treaptă, aşezate pe de-o parte şi alta de-a-lungul tramvaelor deschise.


Multe asemenea scânduri-trepte, s'au rupt sub povara cea grea. Au fost şi unele accidente. Totuşi nimeni n'a protestat. Unica ţintă a tuturor era să ajungă cât mai repede la peluză. În afară de mii şi zeci de mii de pietoni, treceau fel de fel de vehicule: „muscalii cu cauciuc", la modă pe atunci, automobile, taximetre, brecuri militare şi particulare, camioane şi căruţe amenajatepentru pasageri: precum şi celebrele tramcare, de duioasă memorie, ale lui Toma Blându. Aleele rezervate pentru pietoni, prezentau un aspect din cele mai pitoreşti, după cum şi-aduc foarte bine aminte bucureştenii mai bătrâni.



Louis Bleriot fotografiat cu avionul
cu  care  a  făcut  primul  său  zbor
 peste Canalul Mânecii în anul 1909
Era o împestriţare de culori, un amestec ciudat de pălării de vară şi de toamnă, de umbreluţe şi de boauri, de rochii „la modă", de căciuli şi de şepci de liceeni. O revărsare de lume nemaivăzută la Bucureşti, un adevărat exod, care se îndruma grăbit spre „câmpul de experienţă” . La peluză, în dosul cordoanelor militare, lumea care sosise mai de dimineaţă, se odihnea şi işi lua acum prânzul, din proviziile aduse de acasă, în aşteptarea năstruşnicului eveniment. La ora unu şi jumătate, locurile erau toate ocupate, totuşi lumea continua să curgă în valuri. În ultimul moment au mai  sosit trei trenuri în gara Mogoşoaia. O nouă forfoteală.


Se apropia ora două, când se fixase sborul. Publicul era evident emoţionat. Bucureştenii nu mai văzuseră până atunci sburând un avion. Doar în basme se pomenea de minuni asemănătoare. Ora 2 şi multă lume era cu lacrămile în ochi, în preajma momentului solemn.”

DAR UNDE-I BLERIOT ?

“— Dar unde-i Bleriot? - întrebarea aceasta, pusă de cineva, în apropiere de hangarul improvizat sub care fusese adăpostită pasărea măiastră, plutea acum peste marea de capete.

— Unde-i Bleriot ? — se'ntrebau toţi.


Automobilul reginei Elisabeta îşi făcuse intrarea în curtea tribunelor, urmat de trăsurile Curţii, în cari se aflau principesa Bibescu şi doamnele de onoare. Peste câteva clipe, sosi şi familia princiară: principele Ferdinand şi fiul său, principele Carol, însoţiţi fiind de principesele Maria, Elisabeta şi Mărioara. Tânărul prinţ Carol, purta cu eleganţă, pentru prima dată în public, uniforma de sublocotenent de vânători. În marea mulţime şi prin tribune, se aflau toţi miniştrii de pe vremuri, precum şi atâtea alte personalităţi ilustre din lumea românească. Era un entuziasm ce nu mai cunoştea margini, din partea întregei mulţimi. O manifestaţie simbolică. Se aducea omagiul sărbătoresc geniului bun, ce urma să apropie nu numai ţările, dar chiar şi continentele, înfrăţind între ele popoarele de pe glob. Aceasta era pe atunci părerea optimistă a publicului despre rolul aviaţiei.

UN INCIDENT


Totuşi a fost o desamăgire. În ziua de 14 Octombrie 1909, Bleriot n'a putut sbura la Bucureşti.„Experienţa“ a trebuit să fie amânată.

—    A plesnit motorul!... S'a rupt elicea !!... Totul se va repara... Cam acestea erau explicaţiile, ce s'au dat publicului nedumerit.

Ce era de făcut ? Zecile de mii de oameni au trebuit să se resemneze, reîntorcându-se în oraş fără să fi văzut minunea. Tramvaele au gemut iar, fiind luate cu asalt de mulţime. Şi pe când caii se opinteau din greu, ici şi colo se mai prăbuşea câte-o scândură-treaptă, cu public cu tot. O problemă serioasă a fost încartiruirea publicului sosit din provincie pentru o singură zi şi care rămânea acum trei zile. Şi totuşi lumea a fost cuminte şi a avut răbdare. Toţi au înţeles că era un caz de „forţă majoră", faţă de care trebuiau să aibă îngăduinţă.


DEZAMĂGIRE



- Măi Bleriot, dă'te jos că o să plouă !
Nu'l vezi pe dl. P. cu paiul în gură ?
Dezamăgirea publicul a fost la fel de mare ca şi entuziasmul care îi adusese la Hipodromul Băneasa. Iată căteva consemnări ale momentului, preluate din presa anului 1909:


Miercuri 14 octombrie, zeci de mii de oameni din Bucureşti şi din alte oraşe depărtate ale provinciei, veniţi cu cheltuială mare pe Hypodromul Băneasa ca să vadă pe Blériot sburând, au fost vestiţi în ultimul moment că un accident suferit de motorul aeroplanului face cu neputinţă ascensiunea, care se amână peste o săptămâna, nu se ştie în ce anume zi. Ei bine, anunţarea asta făcuta cu voce bâlbâindă de către un tânar membru al “Automobil-Clubului” n’a fost întâmpinată decât cu foarte puţine şi slabe fluierături şi de mici şi neînsemnate neorânduieli. Covârşitoarea majoritate a imensului public a păstrat o linişte şi o ordine desăvârşită.” ( “Furnica” – 22 octombrie 1909). Şi tot Furnica”, în stilul inconfundabil:


Mii de inşi la Hypodrom,

Să vadă sburând un om

Precum sboară rândunica;

Dar nu au văzut nimica,

Căci în ultimul moment,

S’a scuzat aviatorul

(Regretabil accident)

Ca i s’a stricat motorul.”


De cincisprezece zile s'a vorbit enorm de mult la noi în ţară despre aviaţiune, despre aeroplane, despre cucerirea aerului. Foarte bună atenţie a câtorva de a ne da spectacolul plin de noutate al unui om care sboară, nu s'a putut realiza din pricina unui accident nenorocit, cum se vor mai întâmpla multe până ce aceste aparate de sburat vor afla îşi vor afla forma lor definitivă, până peste câţiva ani deci când nu se vor mai aduna câte 100.000 de oameni să aştepte un spectacol care e nevoit să se amâne. Surpriza urâta ce s'a dat bucureştenilor şi multor veniţi din toată ţara, săptămâna aceasta, prin accidentul care a împiedicat pe îndrăznetul om-sburător Blériot să arate ce însemnează curajul mai întâi de toate şi apoi să arate ce poate face  cu maşina cu care a care a trecut Canalul-Mânecei.” (“Universul literar” – 19 octombrie 1909).

 DE CE NU A ZBURAT BLERIOT


Adevărata cauză pentru care demostraţia aeriană pe care legendarul Bleriot trebuia să o faca la Bucureşti este dezvăluita abia în anul 1936 de către redactorul “Realităţii ilustrate” – Alex. F. Mihail :

După 27 de ani, am găsit la muzeul Institutului medico-legal, aripa frântă din elicea avionului lui Blériot. O aruncase aviatorul pe câmp, iar prof. dr. Neculae Minovici, venit pe teren cu brecul cu patru cai înaintaşi al „Salvării", avusese grijă s'o ridice şi s'o păstreze.

Dar ce s'a întâmplat atunci ? A fost într'adevăr un accident neprevăzut? Sau trebue căutată poate, „mâna criminală' ?

Sunt câteva săptămâni de când sufletul maestrului şi-a luat sborul spre sfere misterioase (notă: Luis Blériot a murit în 2 august 1936).Făcând o cercetare reportericească acum, după moartea ilustrului îndrumător al aviaţiei internaţionale, cred că astăzi, se poate aduce la cunoştinţa publicului adevărul istoric.

În acea zi, la 14 Octombrie 1909, mai mulţi tineri ingineri români, camarazi de promoţie ai lui Blériot, la „Ecole Centrale" din Paris au crezut de cuviinţă, să dea în onoarea colegului lor iubit, un banchet la Capşa. Tinerii, în loc să fixeze banchetul după terminarea „experienţei de sbor", s'au grăbit să-l organizeze la ora 12, adică cu două ore înainte de meeting. Sărbătoritul, foarte vesel şi bine dispus, a avut prilejul să aprecieze calda prietenie a camarazilor, priceperea bucătarilor români, dar şi calitatea excelentă a vinurilor de Drăgăşani, Odobeşti, Cotnari, precum şi a celorlalte podgorii. Se spune că la un moment dat, Bleriot, în culmea entuziasmului, ar fi ridicat un toast în cinstea regelui dac Boerebista, care, în înţelepciunea lui, n'a distrus chiar toate viile de pe meleagurile noastre, după cum se spune de obicei.

Când petrecerea era mai în toi, iar convivii uitaseră cu desăvârşire despre meeting, a venit în grabă, cu automobilul, un sol de la Băneasa, din partea comitetului organizator al „Automobil- Clubului" :

—    Miile de oameni aşteaptă cu nerăbdare să aclame pe aviator... — spuse acesta agitat.

—    Nu mai e de pierdut, nici o clipă... A sosit curtea regală !...

Elicea rupta a avionului lui Bleriot
Aripa elicei frântă a avionului 
lui  Bleriot  aflată  la  Muzeul
 Institutului Medico-Legal 
din Bucureşti
Bleriot şi-a trecut mâna peste frunte. Cei de faţă nu prea au înţeles bine despre ce e vorba. După o scurtă consfătuire au hotărât să nu-l lase pe camaradul lor să plece dintre dânşii.

— Totuşi mă duc! — a exclamat el în cele din urmă.

Ajuns pe câmp, se spune că — într'un moment de fericită inspiraţie — a rupt intenţionat aripa elicei şi a aruncat-o, dându-şi seama, probabil, că nu va putea efectua sborul. Ne grăbim să arătăm că, a doua zi, a scos din vagonul său, de la gară, altă elice, de rezervă, înlocuind pe cea stricată.

Buna regină Elisabeta, care după cum am arătat se afla la hipodrom, profund afectată, nefiind nici ea precis informată, a invitat imediat pe Bleriot în loja ei din tribune. Ce a vorbit acolo tânărul aviator şi ce explicaţii a dat Suveranei nu se ştie, căci Carmen Sylva, în îngăduinţa ei, n'a reprodus niciodata ciudata conversaţie.

Ziarele, după vremuri, au publicat “darea de seama” a dejunului de la Capşa, “terminat la ora 2”, cu o parte a discursurilor rostite şi cu “Menu-ul”, înşirând lista tuturor vinurilor selecte şi a şampaniei ce au figurat pe masa veselei agape, pe care tinerii şi veselii centralişti au dat’o în cinstea colegului lor de promoţie. Totuşi, publicul bucureştean află abia acum pricina adevărată pentru care Bleriot n’a putut zbura în ziua de 14 octombrie 1909.

deieri-deazi.blogspot.com

Scoala Romane !!!

Maria Lataretu

Extremisti

$
0
0

Extremisti israelieni filmati in timp ce canta de bucurie despre uciderea copiilor palestinieni

autor: FrontPress30.07.2014

extremisti israelieniLa sfârşitul săptămânii trecute a avut loc în Tel Aviv o contra-demonstraţie a ultra-naţionaliştilor evrei  împotriva unui miting pacifist care condamna invazia din Fâşia Gaza. Manifestanţii, majoritatea tineri cu steaguri israeliene, au fost filmaţi de un jurnalist local în timp ce cântau cu bucurie despre uciderea copiilor palestinieni şi cereau transformarea Fâşiei Gaza într-un “cimitir”.
Versurile cele mai controversate sunt cele prin care se îndeamnă la genocid: “Ole, ole, ole, mânine nu e şcoală / Nu mai e nici un copil în Gaza”.
Nu este uitat nici parlamentarul israelian de origine arabă Ahmed Tibi. Acesta este fost consilier al fostului preşedinte al Autorităţii Palestiniene, Yasser Arafat, şi membru al partidului Ta’al al minorităţii palestiniene din Israel.  “Ahmed Tibi, vreu să ştii / Că următorul copil ce va muri va fi al tău”, este mesajul extremiştilor evrei la adresa parlamentarului, catalogat ca fiind “terorist”.
În altă strofă a cântecului este atacat şi parlamentarul Haneen Zoabi, membru al partidului antisionist Balad.
De la începerea conflictului din Gaza, peste 1.150 de palestinieni şi-au pierdut viaţa, inclusiv 230 de copii, conform ONU. Deasemenea peste 6.700 de persoane au fost rănite. Pe de altă parte, 53 de soldaţi israelieni şi 3 civili evrei au murit. Sursa: FrontPress.ro

Alex Gavan

$
0
0

Alpinistul Alex Gavan a dedicat ascensiunea de pe unul din cele mai inalte varfuri muntoase din lume memoriei partizanilor anticomunisti

autor: FrontPress30.07.2014

gavanAlpinistul român Alex Găvan, în vârstă de 32 de ani, a dedicat ascensiunea sa pe Broad Peak (8.047 m) din masivul Karakorum din Pakistan, reușită în data de 23 iulie, memoriei luptătorilor anticomuniști din munți, se arată într-un comunicat de presă al acestuia.
Alex Găvan a escaladat vârful amintit fără oxigen suplimentar și fără sprijinul șerpașilor, acesta fiind al șaselea vârf de peste 8.000 de metri pe care l-a urcat în cariera sa sportivă, toate ascensiunile realizate fiind fără oxigen suplimentar și fără porteri de altitudine sau șerpași.
Alpinistul român, care a făcut echipă cu alpiniștii bulgari Boian Petrov, Mladen Dankov și Ivan Tomov, a dedicat ascensiunea vârfului Broad Peak memoriei luptătorilor anticomuniști din munți, care, prin lupta și prin sacrificiul lor, au fost și sunt încă o sursă de inspirație și o dovadă a faptului că nu toți românii acceptă compromisul, fie cu un regim politic totalitar, fie cu provocările vieții.
”Să-ți pese cu adevărat înseamnă să acționezi și să pui în practică ceea ce afirmi, iar acest exemplu l-au dat luptătorii din rezistența anti-comunistă”, consideră alpinistul.
De asemenea, Alex Găvan dedică această ascensiune “tuturor celor care cred în puterea gândurilor, a faptelor și a lucrurilor bune, precum și a transformării pozitive care începe cu fiecare dintre noi; celor pentru care calea cea mai simplă nu reprezintă neapărat și opțiunea aleasă; celor care vor să lase o lume mai bună decât cea pe care au găsit-o”.
Aceasta a fost a doua ascensiune românească pe Broad Peak, prima fiind realizată de alpinistul Constantin Lăcătușu, în 1992, care a reușit atunci să aducă primul optmiar României.
În 2014, Alex Găvan a mai avut o expediție, în Nepal: în aprilie a avut o nouă tentativă (după cea din 2009) de a face prima ascensiune românească fără oxigen suplimentar și fără șerpași a muntelui Everest (8.850 m), iar în mai a încercat să urce pe vârful Dhaulagiri (8.167 m). Ascensiunea de pe Everest a fost amânată ca urmare a avalanșei produse pe 18 aprilie, care a dus la închiderea părții sudice a muntelui. În cursul lunii mai, Alex Găvan a încercat ascensiunea muntelui Dhaulagiri, de unde s-a retras pe fondul condițiilor meteo și de sănătate care au împiedicat continuarea ascensiunii în condiții pe care alpinistul să le considere rezonabile. Ultimul vârf de peste 8.000 m urcat de Alex Găvan fără oxigen suplimentar și fără șerpași era Shisha Pangma (8.027 m), în premieră românească, pe 30 aprilie 2013. Sursa: FrontPress.ro

Alex_Gavan_in_Tabara_de_Baza_Broad_Peak_dupa_ascensiunea_varfului_25_iul_2014

:)))

Viewing all 3410 articles
Browse latest View live