Pofta buna !
↧
↧
:)))
↧
Orientul Mijlociu
Sute de “francezi” au plecat sa lupte alaturi de teroristii islamisti din Orientul Mijlociu
Circa 930 de rezidenţi sau cetăţeni francezi, proveniţi din familii de imigranţi, fie au plecat să lupte alături de jihadişti în Irak şi Siria fie intenţionează să facă acest lucru, a infromat ministrul de interne. Acesta a mai precizat că zeci de femei şi minori au fost opriţi din drum.
Ministrul Bernard Cazeneuve a precizat zilele trecute pentru Le Journal du Dimanche că în Siria şi Irak sunt deja cel puţin 350 de persoane din Franţa care luptă pentru organizaţiile teroriste islamiste, inclusiv 60 de femei. Până în prezent 36 de combatanţi din Franţa au murit alături de jihadiştii de la Statul Islamic (SI).
Conform unui sondaj de opinie recent, nu mai puţin de 15 procente dintre francezi susţin cauza militanţilor islamişti de la SI, care activează în principal în Siria şi Irak şi s-au remarcat prin atrocităţi fără precedent, mai ales împotriva creştinilor.
În Franţa musulmanii alcătuiesc peste 10 procente din totalul populaţiei, comunitatea islamică fiind formată din circa 6-7 milioane de persoane, majoritatea originare din Africa de Nord. Sursa: FrontPress.ro
↧
Tarta de somon
TARTAR DE SALMÓN Y MANZANA INGREDIENTES PARA 4 PERSONAS: 400 gr de salmón fresco, 1 cuchara de soja, el zumo de un limón, 1 cuchara de alcaparras, 1…
Ingrediente pentru 4 persoane:400 g somon proaspat, 1 lingura de soia, suc de lamaie, 1 lingura capere, 1 mar, 1 lingura de migdale prajite si tocate, semințe de mac 1 lingura, 2 linguri de ulei extra virgin de masline, cateva picaturi de tabasco, masline negre feliate 5-6 secos.berros rosii, o lingurita de otet de cidru de mere. Preparare: Noi pielii somon curat și oase si se toaca. Așezați somonul tocat într-un castron, adăugați o lingură de soia, suc de lamaie, cateva picaturi de tabasco și se amestecă. Coaja de mere si se toaca, se adaugă la somon. Se taie rosiile uscate, se taie în felii de măsline și se adaugă la setul cu capere. Se amestecă toate ingredientele, cu o pereche de linguri de migdale prajite tocate, se adaugă pătrunjel tocat și mărar. Se amestecă într-o sticlă sau o cutie de ulei de măsline extravirgin, o lingurita de otet de cidru de mere, o lingura de mac, o vârf de cuțit de piper și se amestecă bine. Am stabilit plăcile cu ajutorul unui inel care umple acestea cu farsa pe care le-am pregătit. Aliñamos macris cu un pic de condiment care le-am pregătit și servi peste somon. Decoreaza cu un pic de sos peste toate ingredientele. tartru răcoritoare fel de mancare este usor de preparat, excelent pentru zilele calduroase, ori de câte ori ne pasă să-l păstrați în frigider până gata să-l mănânce, pentru că va ruina caldura pește. Somon pește gras cu o mulțime de omega-3 ajută la reducerea nivelului de colesterol și crește fluxul de sânge, prevenind formarea trombilor. Este un pește bogat în vitamine și minerale care ne ajută să reziste împotriva bolilor infecțioase implicate in cresterea oaselor, necesare pentru dezvoltarea sistemului nervos …
↧
Ajunge !
Ajunge !
de Nelu Preda
Ajunge, nu vă săturați, cu câte guri oare mâncați ?
Cu care fire existați, tumoare între frați !
Averi și case cu nesaț, agonisit-ați braț la braț,
Românul n-are bani de zaț și ghiorlăie din maț.
Sunteți rușine-ntre români, ca muncă, dați doar din plămâni,
Alunecoși și mari hapsâni, vă credeți drept stăpâni.
Salarii mari și pensii grase, diurne și mașini luxoase,
Ambițioși și imorali, în muncă sunteți doar vocali,
Spirit de turmă de șacali, setoși dar cerebrali.
Ajunge, cât acest popor, să fie pradă lupilor
Ajunși o coadă de topor, de țără vânzător ?
Ajunge,nu îi mai votați, la vot nu vă mai prezentați,
În bloc, uniți ca niște frați, de hoți voi să scăpați !...
↧
↧
Garda Nationalista
In Republica Moldova a fost lansata Garda Nationalista
Sâmbătă, 13 septembrie, de ziua Căpitanului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, la Chișinău a avut loc adunarea reprezentanților tuturor organizațiilor naționaliste din Republica Moldova. În cadrul adunării au fost analizate și dezbătute toate problemele cu care se confruntă mișcarea naționalistă din Basarabia. Au fost atinse întrebările legate de dezbinarea și confruntarea între organizațiile și mișcările naționaliste și metodele de înlăturare a acestora.
După discuțiile ținute în cadrul adunării, a fost lansată o nouă platforma unificată, numită Garda Naționalistă, care a cuprins în sine Mișcarea Național-Creștină Noua Dreaptă(care are un nou site: www.nouadreapta.md), Mișcarea Rezistența Națională, grupuri formate din tineretul Ultras și Skin Head, sportivii de performanță și foștii militari, precum și veteranii războiului din Transnistria.
Au fost propuse obiectivele principale ale Gărzii Naționaliste care sunt: lupta pentru unificarea tuturor pământurilor românești într-un singur stat; promovarea adevărului istoric și cultului eroilor; combaterea separatismului și lupta împotriva ideologiei comuniste în orice formă a exprimării sale; instruirea tineretului român din Republica Moldova în spiritul Naționalist și promovarea modului sănătos de viață;combaterea propagandei sodomice și apărarea normelor moral-spirituale ale neamului românesc.
Tot în cadrul adunării a fost elaborată structura organizatorică și sistemul de organizare al Gărzii Naționaliste. A fost aleasă conducerea și organele de lucru, precum și departamentele formațiunii. Președintele Gărzii Naționaliste a devenit cunoscutul militant naționalist din Chișinău, Radu Ciubotari, sportiv de performanță în Rugby, care în pofida faptului că a luat parte la toate acțiunile naționaliste și unioniste din Basarabia nu a avut o apartenență la vreo organizație, ceea ce a devenit factorul principal în alegerea Liderului Gărzii Naționaliste. În calitate de secretar al organizației a fost ales Sergiu Lașcu, lider naționalist din Republica Moldova. La fel au fost aleș cinci vicepreședinți: Roșca Cristian – liderul Mișcării Rezistența Națională, responsabil pentru Departamentul Organizatoric; George Buzu – liderul Mișcării Național-Creștine Noua Dreaptă, responsabil pentru Departamentul Recrutări și Cadre; Alex Olevschi – responsabil pentru Departamentul Instruire și Formarea Cadrelor; Ciobanu Dumitru – responsabil pentru Departmentul Promovare și Internet; Stahi Artur – responsabil pentru Departamentul Comunicare și Relații cu Presă. Totodată au fost alese componențele departamentelor și liderii responsabili pentru fiecare sector al mun. Chișinău. Biroul de presă al Mişcarii Naţional Creştine Basarabia
Conducerea Gărzii NaționalisteCIUBOTARI RADU – PREȘEDINTELE GĂRZII NAȚIONALISTE
SERGIU LAȘCU – SECRETARUL GENERAL AL GĂRZII NAȚIONALISTE
ROȘCA CRISTIAN – Liderul Mișcării Rezistența Națională,
VICEPREȘEDINTE al GĂRZII NAȚIONALISTE, responsabil pentru Departamentul Organizatoric
GEORGE BUZU – Liderul Mișcării Național-Creștine Nou
VICEPREȘEDINTE AL GĂRZII NAȚIONALISTE , responsabil pentru Departamentul Recrutări și Cadre
ALEX OLEVSCHI – VICEPREȘEDINTE AL GĂRZII NAȚIONALISTE
responsabil pentru Departamentul Instruire și Formarea Cadrelor
CIOBANU DUMITRU – VICEPREȘEDINTE AL GĂRZII NAȚIONALISTE
responsabil pentru Departamentul Promovare și Internet
ATAHI ARTUR – VICEPREȘEDINTE AL GĂRZII NAȚIONALISTE
responsabil pentru Departamentul Comunicare și Relații cu Presă
↧
La un sprit
La un spriţ cu “Nenea Iancu Brezeanu”
Iancu Brezeanu - în anul 1935 la vârsta jubileului - 50 de ani de teatru |
Ion Iancu Brezeanu (n. 1 decembrie 1869 - d. 17 martie 1940) – sau “Nenea Iancu Brezeanu” cum îl numeau contemporanii - a fost actorul identificat de români cu personajele lui Caragiale : Ipingescu din „O noapte furtunoasă“, Cetăţeanul turmentat din „O scrisoare pierdută“ sau Ion din „Năpasta“.
A fost un boem al societăţii bucureştene – celebru atât datorită marilor roluri jucate pe scena Teatrului Naţional cât şi datorită faptului că era un mare iubitor al vinului – dragoste care a prilejuit numeroase ironii şi butade în epocă. Dramaturgul Alexandru Davilla spunea, concentrând într-o singură frază cele două mari pasiuni ale actorului, teatrul şi vinul: “Brezeanu e ca vinul, cu cât se învecheşte cu atât e mai bun”.
A fost un boem al societăţii bucureştene – celebru atât datorită marilor roluri jucate pe scena Teatrului Naţional cât şi datorită faptului că era un mare iubitor al vinului – dragoste care a prilejuit numeroase ironii şi butade în epocă. Dramaturgul Alexandru Davilla spunea, concentrând într-o singură frază cele două mari pasiuni ale actorului, teatrul şi vinul: “Brezeanu e ca vinul, cu cât se învecheşte cu atât e mai bun”.
Societar al Teatrului Naţional din Bucureşti încă din stagiunea 1897-1898, este declarat societar pe viaţă al acestei instituţii în anul 1932 . În seara zilei de 25 ianuarie 1935 “Nenea Iancu Brezeanu” a fost sărbătorit cu ocazia împlinirii a 50 de ani de carieră. Cu două zile înaintea acestui jubileu, “Ilustraţiunea română” din 23 ianuarie 1935 publica un interviu luat actorului Iancu Brezeanu:
Iancu Brezeanu în anul 1897 |
“ Iancu Brezeanu împlineşte 50 de ani de carieră în teatru. În această jumătate de secol, marele artist al teatrului Naţional ne-a dat un strălucit exemplu de străduinţă, de viaţă şi de optimism educativ pentru toată lumea. E o personalitate viguroasă care a lăsat o dâră adâncă în evoluţia teatrului românesc. Cine va juca după el pe Cetăţeanul turmentat, pe Nae Ipingescu, pe Ion Nebunul sau pe dramaticul Şbilţ din Patima Roşie? Creaţiile bătrânului maestru ilustrează izvorul creaţiunii naţionale româneşti şi arta lui se trage din izvodul cusăturior de pe ia fetelor dela Râşnov şi din cântecul din frunză al haiducului din codrii Olteniei.
Cei 50 de ani de teatru sărbătoriţi de Iancu Brezeanu sunt în istoria teatrului nostru cea mai elocventă pildă de geniu şi perseverenţă naţională. Însă Iancu Brezeanu, omul din toate zilele, eroul fără vole al unor volume întregi de anecdote şi spirite, aruncate în spinarea lui de toţi umoriştii şi autorii de reviste din Ţara Românească, pe acesta vrem să-l prezentăm astăzi cetitorilor nostri.
Iancu Brezeanu în Cetăţeanul turmentat |
Marele nostru actor locuieşte într’o casă bătrânească cu gardul peticit şi zidurile mâncate de lepra vremurilor, drept în gura pieţei “Matache Măcelaru" din zgomotoasa cale a Griviţei. Când deschizi portiţa, de lemn, dai de o ogradă largă, gospodărească, cu pământul bătătorit. Casa e căzuta în expropriere, aşa că nu li se permite actualilor proprietari să facă nici o îmbunătăţire, nici o reparaţie. Şi clădirea se ruinează încetul cu încetul, ca un biet bătrân bolnav, căruia nu-i mai poate folosi nici un remediu. Maestrul Brezeanu ne întâmpină cu caldură, amabil, vessel, să mai stăm câteva minute de vorbă. E mirat de proporţiile ce le-a luat sărbătorirea lui. El care credea ca lumea l-a uitat, că nimeni nu se mai gândeşte la “bătrânul nenea Iancu".
Iancu Brezeanu în Şbilţ din "Patima roşie" |
- E ceva extraordinar, nene! Pentru prima reprezentaţie s'au vândut toate biletele, ne spune el cu o umbră de bucurie în glas. Cred că o s'o dea şi pe-a doua. M'a luat lumea în braţe... Ştii ce zicea un scriitor? Ia ascultă: “E o comemorare care merită o ridicare în picioare". Aşa să fie?...
Nenea Iancu ne duce în iatacul fiului său, ale cărui mobile au rămas neschimbate de la moartea lui. E o odaie plină de fotografii şi flori, un pios altar în amintirea feciorului, care a pierit în floarea vârstei. Pe o policioară se mai găsesc un miel de cârpă, cu lâna smulsă, şi o scară de pompier minusculă, jucăriile micului Grigore Brezeanu. Maestrul s'a aşezat în fotoliul lui favorit şi ţinând pe genunchi bustul lui Grigorescu în rolul vrăjitoarei din “Înşir’te mărgărite” ne spune:
Iancu Brezeanu şi I.L.Caragiale caricatură de pe coperta volumului autobiografic apărut în anul 1939 "Amintiri vinurile mele..." |
- E tare greu, am mai răzbit-o eu, nene! Am trăit cincizeci de ani de veşnice eforturi, de lupte cu invidia şi răutatea oamenilor. Nimeni nu m'a priceput şi toată lumea a căutat să mă răstoarne. Adevărat spunea Caragiale: “Două pacoste mari există pe lume: focul şi apa. Dar mai periculoasă e prostia"...
În acest timp, coana Lucreţia, harnica tovaraşe de viaţă a lui Nenea Iancu Brezeanu, a pregătit pe masa din sufragerie o sticlă de “bordeaux" vechi din viile Brătianu, fiindcă, vorba lui Nenea Iancu: “noi suntem brătienişti la vin!"
- Mie să-mi dai un pahar mai mare, strigă Nenea Iancu, şi ochli îi lucesc glumeţ, să simt ceva greu în mână... Aşa vine vorba că trei sferturi e apă şi numai l-am colorat cu vin... S'a dus vremea când, suflând în cafeaua neagră mă interpelau prietenii: “Nu mai sufla nene Iancule, că o faci marghiloman!...”
- Care a fost primul rol, ce l-aţi jucat?
- Primul rol? Nici nu-mi aduc aminte!... Ba stai că a fost “Nae Ipingescu"... Să ţi-o povestesc, nene, pe asta, că-i bună.
Era Caragiale director şi pe “Nae Ipingescu" din “O noapte furtunoasă” îl juca Iulian (era actor mare şi ăla, sireacu…). Numai ce într'o seară, vine Iulian să ceară 1000 de lei lui Caragiale. Erau bani, nu glumă, şi Caragiale refuză.
- Aşa, strigă, Iulian, “nu-mi dai miarul"? Nu mai joc în nici o piesă de-a ta.
- Foarte bine, zise Caragiale, sună şi trimite să-l cheme pe domnul Brezeanu.
“Domnul Brezeanu" era pe-atunci în anul I la conservator.
Nenea Iancu Brezeanu în anul 1935 depănându-şi amintirile |
- Mi-a dat să-l joc pe Ipingescu şi după reprezentaţie a venit Iulian la mine, m'a sărutat şi ne-am dus la “Albu şi Chirilă" (nişte negustori din Iaşi) de-am tras un chef până a doua zi dimineaţă. Aşa a fost debutul meu: botezat în vin. S'au schimbat vremurile, că azi a rămas numai renumele. Acum beau trei sferturi apă…
- Altă amintire, maestre?
- Amintiri, nene, amintiri! M'aţi omorât cu amintirile! Că eu îs ca CiLibi Moise, cum face unul o glumă o aruncă lumea în spinarea lui Nenea Iancu Brezeanu...
Paharele s'au golit Şi s'au umplut la loc de câteva ori. Obrajii lui Nenea lancu s'au îmbujorat puţin. Şi ne spune:
- Dar să vă mai spun una: Era o reprezentaţie festivă, cu “Scrisoarea pierdută" la Naţional, că venise Mario Roque, profesorul de limbi romanice de la Sorbona. După ce-l joc eu pe “Cetăţeanul turmentat”, că eram în formă, mă chiama Roque la el în lojă şi-mi spune într’o românească neaoşă ca a mea sau a dumitale, care ne-am născut aici:
În "iatacul" fiului său Grigore Brezeanu |
- Vă felicit. Cunoşteam piesa dela Pompiliu Eliad. Dar abia acum am văzut-o. Vă mulţumesc, d-le Brezeanu, că mi-aţi dat ocazia să văd cea mai frumoasă creaţie din viaţa mea.
Dar eu, care eram lângă Enescu, directorul de scenă, îi spun:
- Enescule nene, ce-a spus dornnul, să rămâie. Că în teatru se cam schimbă lucrurile...
Sfertul nostru de oră a trecut de mult. Nenea Iancu e obosit. Ne retragem cu sufletul plin de vioiciunea acestui om, care din 67 ani de viaţa a închinat 50 pentru gloria teatrului românesc.”
Surse:
- Articolul “ Cu ocaziu unui jubileu – De vorbă cu Iancu Brezeanu” – semnat “I.M.I.” – publicat în “Ilustraţiunea română” din 23 ianuarie 1935
deieri-deazi.blogspot.com
↧
Amenintare
GRECIA: „Aş face lămpi din pielea lor”. Politician nationalist condamnat la un an de închisoare cu suspendare după ce a ameninţat că vrea să-i transforme pe imigranţi „în săpun”
4 Share0 Share0 0 0
Un candidat al partidului neonazist Zori Aurii la alegerile legislative din 2012 a fost condamnat, marţi, la un an de închisoare cu suspendare pentru că a afirmat într-un documentar că vrea să-i transforme pe imigranţi “în săpun” şi “să facă lămpi din pielea lor”, relatează AFP.
Alexandros Plomaritis a fost filmat în documentarul “The Cleaners” plimbându-se pe străzile cartierului din Atena unde candida la legislative şi explicându-şi intenţiile.
“Suntem pregătiţi să deschidem cuptoarele. Îi vom face săpun (…). Vom face lămpi din pielea lor”, ar fi afirmat candidatul partidului neonazist Zori Aurii.
“Gata cu gluma. Dacă au pielea închisă la culoare, o vom scoate la lumină cu bătaia”, ar mai fi spus candidatul.
El a argumentat la tribunalul din Atena unde a compărut că nu se referea la imigranţi, ci la “stângişti” şi că era vorba de o “conversaţie particulară”, de “glume între prieteni”.
Alexandros Plomaritis nu a fost ales la finalul acelor alegeri legislative, care au permis partidului Zori Aurii să intre în Parlamentul grec cu 18 deputaţi.
Documentarul, realizat de un student la cinematografie, Constantinos Georgousis, a circulat destul de discret în Grecia.
Săptămâna trecută, Parlamentul grec a adoptat, după mai multe tergiversări, o lege care întăreşte sancţiunile penale în cazuri de incitare la ură de rasă, care vor putea fi pedepsite cu trei ani de închisoare cu executare în loc de doi ca până în prezent. – Sursa: Ziarul Gandul
↧
:(((
↧
↧
Oboseala
Oboseala slabeste fortele, impiedicandu-i adesea pe oameni sa munceasca sau sa desfasoare activitatile zilnice normale.
Simptome
Afectiunea poate fi insotita de o mare varietate de simptome, cum sunt o stare febrila usoara, dureri in gat, noduli limfatici durerosi, dureri si slabiciune musculare, dureri de cap si insomnie, care dureaza timp de trei luni sau mai mult.
Cauze
Medicina occidentala nu a precizat cauzele sindromului oboselii cronice, insa medicina orientala considera ca oboseala apare atunci cand nu sunt satisfacute anumite nevoi fundamentale ale omului. Exemple sunt lipsa enzimelor din alimente, din cauza ca sunt gatite prea mult, sunt foarte rafinate sau sunt combinate incorect, somnul si odihna insuficiente, absenta exercitiilor fizice regulate ori irosirea energiei pretioase prin prea multa munca sau excese sexuale.
Deprimarea, pierderile dureroase, bolile recente si anemia care implica deficitul de fier pot, de asemenea, sa declanseze oboseala. Stresul si deprimarea, atunci cand persista, pot contribui in mod semnificativ la starea de oboseala. Sunt citate frecvent ca motive ale oboselii deficitul de fier, excesul de munca, hipoglicemia, problemele tiroidiene si bolile cronice.
Prevenire si tratare
* Este foarte important sa mancati alimente care stimuleaza energia si nu accentueaza oboseala. Aceasta inseamna sa evitati alimentele greu digerabile si cu putine elemente nutritive. Printre celelalte alimente care trebuie sa fie evitate se numara cele bogate in zahar, rafinate si conservate, semipreparatele pentru cuptorul cu microunde, alimentele afumate si prajite la gratar, precum si produsele lactate.
* Mancati cereale integrale, alune, fasole, fructe si legume, peste marin proaspat si oua. Beti mult suc de fructe.
* Mancati zilnic mult tofu si produse din soia.
* Mancati multe nuci, cel mai bine pe stomacul gol. In China, nucile sunt considerate un supliment alimentar foarte bun pentru vital.
* Beti cate un pahar cu vin de struguri de doua ori pe zi, pentru stimularea energiei si ameliorarea simptomelor oboselii.
* Mancati alimente bogate in vitamina B6, element-cheie pentru transformarea hranei in energie utila. Printre aceste alimente se numara rinichii si ficatul, ouale, arahidele, drojdia de bere proaspata, germenii de grau, cerealele crude, pestele proaspat si morcovii.
* Se piseaza seminte de lamaie pana se transforma intr-un praf care se amesteca in vin de struguri. Se bea zilnic, timp de o saptamana. Se amesteca apa calda cu un pic de otet si se bea de trei ori pe zi.
* Laptele de oaie, atunci cand este consumat regulat, stimuleaza energia vitala si trateaza oboseala cronica.
* Beti regulat supa de vita sau de pui. Aceasta ajuta la combaterea oboselii.
lovendal.ro
Simptome
Afectiunea poate fi insotita de o mare varietate de simptome, cum sunt o stare febrila usoara, dureri in gat, noduli limfatici durerosi, dureri si slabiciune musculare, dureri de cap si insomnie, care dureaza timp de trei luni sau mai mult.
Cauze
Medicina occidentala nu a precizat cauzele sindromului oboselii cronice, insa medicina orientala considera ca oboseala apare atunci cand nu sunt satisfacute anumite nevoi fundamentale ale omului. Exemple sunt lipsa enzimelor din alimente, din cauza ca sunt gatite prea mult, sunt foarte rafinate sau sunt combinate incorect, somnul si odihna insuficiente, absenta exercitiilor fizice regulate ori irosirea energiei pretioase prin prea multa munca sau excese sexuale.
Deprimarea, pierderile dureroase, bolile recente si anemia care implica deficitul de fier pot, de asemenea, sa declanseze oboseala. Stresul si deprimarea, atunci cand persista, pot contribui in mod semnificativ la starea de oboseala. Sunt citate frecvent ca motive ale oboselii deficitul de fier, excesul de munca, hipoglicemia, problemele tiroidiene si bolile cronice.
Prevenire si tratare
* Este foarte important sa mancati alimente care stimuleaza energia si nu accentueaza oboseala. Aceasta inseamna sa evitati alimentele greu digerabile si cu putine elemente nutritive. Printre celelalte alimente care trebuie sa fie evitate se numara cele bogate in zahar, rafinate si conservate, semipreparatele pentru cuptorul cu microunde, alimentele afumate si prajite la gratar, precum si produsele lactate.
* Mancati cereale integrale, alune, fasole, fructe si legume, peste marin proaspat si oua. Beti mult suc de fructe.
* Mancati zilnic mult tofu si produse din soia.
* Mancati multe nuci, cel mai bine pe stomacul gol. In China, nucile sunt considerate un supliment alimentar foarte bun pentru vital.
* Beti cate un pahar cu vin de struguri de doua ori pe zi, pentru stimularea energiei si ameliorarea simptomelor oboselii.
* Mancati alimente bogate in vitamina B6, element-cheie pentru transformarea hranei in energie utila. Printre aceste alimente se numara rinichii si ficatul, ouale, arahidele, drojdia de bere proaspata, germenii de grau, cerealele crude, pestele proaspat si morcovii.
* Se piseaza seminte de lamaie pana se transforma intr-un praf care se amesteca in vin de struguri. Se bea zilnic, timp de o saptamana. Se amesteca apa calda cu un pic de otet si se bea de trei ori pe zi.
* Laptele de oaie, atunci cand este consumat regulat, stimuleaza energia vitala si trateaza oboseala cronica.
* Beti regulat supa de vita sau de pui. Aceasta ajuta la combaterea oboselii.
lovendal.ro
↧
Respect
Japonia serbeaza ziua ”Respect pentru batrani”
O sarbatoare interesanta printre numeroasele pe care le au japonezii. As fi curios daca de ziua lor, batranii japonezi primesc mariri de pensie cum primesc pensionarii romani inainte de ziua alegerilor.
Dincolo de gluma, Japonia va fi deschizatoare de drumuri in ceea ce priveste impactul inevitabil al unui spor al natalitatii negativ. Neavand nici romani care sa imigreze in masa, nici turci sau polonezi, spre deosebire de Germania care a reusit sa isi incropeasca o uniune care sa o alimenteze cu sange proaspat, Japonia va trebui sa rezolve prin minune problema piramidei contributiilor sociale.
Si asta in conditiile unei crize prelungite pe decenii, a scaderii consumului produselor japoneze, a concurentei din ce in ce mai puternice din partea Chinei, a tiparirii deja a celui mai mare volum de bani raportat la PIB-ul (da, i-au depasit chiar si pe americani!) si in pofida a altor si altor probleme (renasterea nationalismului, cresterea tensiunilor cu China, Fukushima, etc).
Situatia actuala a Japoniei este greu de explicat. O sa incerc totusi sa o fac. In prezent, pentru 2015, Japonia a bugetat deja (da, la ei se intampla!) 31,7 trilioane yeni pentru serviciile sociale, cu 3% mai mult ca anul curent. Pentru plata datoriilor la credite, au bugetat o crestere de 11% de la 25,8 trilioane cat platesc acum. Deci 25% din bugetul Japoniei merge pe plata dobanzii, in conditiile in care rata dobanzii de referinta este de doar 0,5% (pentru obligatiunile de peste 10 ani) si chiar mai mica pentru cele intre 1 si 10 ani! Adunate, serviciile sociale + plata datoriei = peste 57,5 trilioane yeni. Avand in vedere ca veniturile la buget sunt de doar 50 trilioane, sunt deja in deficit de 7,5 trilioane inainte sa se gandeasca la educatie, investitii, armata etc. O crestere la 1% a dobanzii ar insemna ca aproape toate veniturile Japoniei s-ar duce pe plata datoriei.
Intr-o asemenea situatie sa ne mai miram oare ca unul dintre ministrii japonezi sugera pensionarilor patrioti sa se sinucida pentru a scuti tara de o povara? Cand esti pe muchie de cutit, nebunia este redefinita. Mai explicam intr-un articol cu ceva timp in urma de ce civilizaţia şi anarhia sunt doar la 7 mese depărtare. Cine stie cu ce scenarii opereaza acum japonezii si ce solutii extreme incearca ei sa implementeze pentru a evita prabusirea care este inevitabila daca o minune nu se intampla.
Nu stim realitatile concrete si probabil japonezul de rand o duce mult peste romanul de rand. De fapt, sigur, nu probabil. Insa niciodata japonezul nu va ajunge sa traiasca ca romanul, inainte de scaderea drastica a nivelului de trai, chestii interesante din punct de vedere istoric se vor intampla. Este doar problema de timp pana cand arcul va crapa, fie in Japonia, fie in SUA, fie in Spania unde somajul in randul tinerilor se apropie vertiginos de 100%. Nu vrem sa speculam ci doar atentionam ca Japonia pare de departe candidatul cel mai probabil catre care trebuie sa ne indreptam atentia pentru a stii cand incepe domionul sa pice. Nu de alta, dar ar fi bine ca stirile care vor veni din Japonia, chiar daca sunt de la coltul lumii sa nu ne lase reci ca in 2008 cand auzeam ca a picat Lehman Brothers si ziceam: “ce chestie, a picat o banca”. Habar nu aveam ce inseamna asta si ce urmeaza. Cand m-am intalnit cu un amic prin 2009, imi povestea ca el cu sotia facusera sedinta de familie sa stabileasca un plan de actiune. Nu am cerut detalii, doar m-am simtit cam idiot ca eu nici nu-mi pusesem problema. De data asta, sper sa fiu pe faza. Nu ca ar exista pregatiri pentru asa ceva, dar macar sa cadem glorios daca o sa fie cazul. Evident, fiecare intelege altceva prin glorie in fata foamei. De Gigel Chiazna
↧
Pofta buna !
↧
Con economic
Gyg :
Con de CAKE FISH, un fel de mâncare economic, care poate fi fantezie. http: // angelssa
lypimienta. blogspot.com.es/2014/09/cucursau drepturilor de plăcintă-in-pescado.html
lypimienta.
|
↧
↧
Familiile regale mafiote
Familiile regale mafiote care subjugă lumea
Illuminati Reprezintă aşa-numita elită planetară, grupul persoanelor care îşi autoarogă supremaţia asupra destinului umanităţii. Această grupare are în mână frâiele planetei, iar singurul interes pe care îl au în vedere cei care o alcătuiesc este propria lor prosperitate. Ei sunt cei care au pus la cale „Noua Ordine Mondială” spre care ne îndreptăm cu paşi din ce în ce mai repezi în ultimii ani. Aceşti oameni sunt principalii jucători pe tabla de joc pe care ei înşişi au configurat-o pe întreaga planetă. Cei mai bogaţi, influenţi şi puternici oameni de pe Pământ fac parte cu toţii în principal din aceleaşi 13 familii şi sunt principalele personaje care conduc din umbră lumea. Aceste familii au creat Ordinul secret al Illuminati-lor şi îl controlează în totalitate. Cu foarte puţine excepţii, Illuminati-i sunt bărbaţi. Ei sunt cei care iau deciziile, trag sforile şi stabilesc regulile pe care trebuie să le urmeze toate guvernele, preşedinţii, corporaţiile şi organizaţiile internaţionale. Illuminati sunt un grup care practică ştiinţele oculte.
Oamenii i-au numit Nobilimea Neagra datorita cruzimii, lacomiei si lipsei totale a oricarui atribut moral sau crestinesc. Printr-un sir nemasurat de crime, violuri, rapiri, santaje, terorism, jafuri si chiar magie neagra, au anihilat orice forma de opozitiepentru a-si atinge scopurile. Cu trecerea timpului au devenit incredibil de bogati, puternici si influenti. Descendentii acestora ar detine si in prezent monopolurile asupra comertului mondial si sunt adevaratii stapani ai Mafiei italiene. Autorul Fritz Springmeier, in lucrarea “Bloodlines of the Illuminati”, enumera cele 13 familii care alcatuiesc forul conducator al Nobilimii Negre: Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li ( din China!), Onassis, Rockefeller, Rothschild, Russel, van Duyn si casa Merovingiana.
Aristocratia Neagra
Insasi societatile francmasonice precum Cavalerii Templieri, Iezuitii, Maltezii, Francmasoneria, Partidul Nazist si cel Comunist, Organizatiile Thule si Ordo Templis Orientalis, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterala etc. sunt conduse de membrii Nobilimii Negre. Chiar si in istoria oficiala este binecunoscuta perioada din istoria Venetiei si Genovei, perioada in care Nobilimea Neagra si-a facut aparitia publica pentru prima oara in secolul al XII-lea, preluand monopolul afacerilor.Oamenii i-au numit Nobilimea Neagra datorita cruzimii, lacomiei si lipsei totale a oricarui atribut moral sau crestinesc. Printr-un sir nemasurat de crime, violuri, rapiri, santaje, terorism, jafuri si chiar magie neagra, au anihilat orice forma de opozitiepentru a-si atinge scopurile. Cu trecerea timpului au devenit incredibil de bogati, puternici si influenti. Descendentii acestora ar detine si in prezent monopolurile asupra comertului mondial si sunt adevaratii stapani ai Mafiei italiene. Autorul Fritz Springmeier, in lucrarea “Bloodlines of the Illuminati”, enumera cele 13 familii care alcatuiesc forul conducator al Nobilimii Negre: Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li ( din China!), Onassis, Rockefeller, Rothschild, Russel, van Duyn si casa Merovingiana.
- Cercetatorul John Coleman, care a studiat istoricul Nobilimii Negre, afirma ca radacinile lor pot fi urmarite dincolo de oligarhii medievali ai Venetiei. Acestia ar fi avut origine asiatica si s-ar fi casatorit cu membrii caselor regale europene, inca de acum peste 800 de ani.Legături „de sânge”: toate casele regale europene sunt înrudite Pentru a înţelege aceste informaţii care la prima vedere sunt şocante, să analizăm un exemplu simplu: arborele genealogic al familiei Windsor. Actualmente în Europa majoritatea statelor sunt organizate ca republici si sunt conduse de un preşedinte ales prin vot popular. În schimb,Belgia,Olanda, Marea Britanie, Suedia, Danemarca, Norvegia, Spania sunt regate – fiind conduse de un rege sau de o regină. Descendenţele regale, aşa cum ştim, sunt stabilite prin diverse legi sau reguli specifice în fiecare ţară şi nu sunt sub nici o formă sub incidenţa unor decizii mai mult sau mai puţin „democratice”. Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei SUNT CU TOŢII RUDE DE SÂNGE, TRĂGÂNDU-SE DIN FAMILIA WINDSOR. Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost înlăturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, făceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regăsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic. Cu siguranţă aceasta nu poate fi o coincidenţă!. Nu este o chestie logica ,ei s-au casatorit intre ei de a lungul timpului.Puterea pe care au ajuns să o aibă Illuminati se bazează pe de o parte pe cunoaşterea anumitor aspecte oculte şi pe de altă parte pe forţa banului prin care ei controlează întreaga economie mondială. Ei sunt cei care deţin băncile internaţionale, afacerile cu petrol, cele mai importante corporaţii din industrie şi comerţ. Ei controlează şi manipulează politicienii şi deţin efectiv majoritatea guvernelor, sau măcar le controlează. Un exemplu foarte bun este modul în care se fac alegerile prezidenţiale în majoritatea ţărilor aşa-zis democratice.Nu mai este un secret pentru nimeni că acel candidat care dispune de cea mai consistentă sponsorizare este cel care câştigă alegerile, cu extrem de rare excepţii. În acest mod, politica este controlată prin forţa banului. De cele mai multe ori, Illuminati susţin principalii candidaţi doar pentru a fi siguri că vor câştiga. Acest mecanism simplu de control explică faptul că în SUA, marea majoritate a preşedinţilor americani aleşi „democratic” prin vot popular din 1776 şi până în prezent sunt înrudiţi între ei. Toţi aceştia sunt rude de sânge şi prin urmare se poate afirma că ei alcătuiesc un fel de „casă regală” sau dinastie. Illuminati-i urmăresc instaurarea Noii Ordini Mondiale, în care planeta va fi condusă de un unic guvern mondial, controlat de ei. În acest sens, în ultimele decade au avansat mai mult decât în sute de ani. Pentru sceptici, cel mai bun exemplu este crearea Uniunii Europene, care face ca toate ţările europene să aibă un guvern unic – Comisia Europeană.Atentie: Niciunul dintre adevăraţii conducători ai Europei de azi nu este alesşi nu există nici un mecanism efectiv prin care popoarele europene pot controla deciziile acestui guvern european.Cele 13 odioase familii care alcătuiesc „aristocraţia neagră” a planetei În istorie este binecunoscută perioada neagră din istoria Veneţiei şi a Genovei în care aşa-numita Aristocraţie Neagră a preluat monopolul afacerilor (sec.XII). Interesant este că descendenţii acesteia deţin şi acum monopolurile legiferate în secolul XII şi sunt adevăraţii stăpâni ai Mafiei italiene. Ei se înrudesc cu cele mai bogate familii europene.Nucleul Illuminatilor îl constituie cele 13 familii, cele mai bogate din lume, care alcătuiesc „aristocraţia neagră” a planetei. Fritz Springmeier, în exelenta lucrare „Bloodlines of the Illuminati” (Liniile de sânge ale Illuminati-lor) enumeră aceste 13 familii ca făcând parte din „Elita” planetară:
- 1. Familia Astor..apasa:http://www.eco.md/article/2837/
- 2. Familia Bundy
- 3. Familia Collins
- 4. Familia DuPont:
- 5. Familia Freeman
- 6. Familia Kennedy
- 7. Familia Li (China)
- 8. Familia Onassis…pt mai multe informatii:http://www.independent-al.ro/vip/onassis-cel-mai-bogat-om-al-secolului–xx.html
- 9. Familia Rockefeller
- 10.Familia Rothschild
- 11.Familia Russell
- 12. Familia van Duyn
- 13. Merovingian (Casele Regale europene)
- Următoarele familii sunt de asemenea înrudite cu acestea (desigur că mai există sute de familii înrudite, dar ele sunt mai puţin importante şi influente):
- 1. Reynolds
- 2. Disney
- 3. Krupp
- 4. McDonald.
Ducesa Kate a născut un moştenitor al Coroanei Britanice în ziua de 22, un număr malefic al ocultiştilor satanişti! Încă o dovadă că suntem conduşi de o Ocultă Mondială luciferică… Pentru cei din Oculta Mondială, simbolurile sunt cele mai importante lucruri din această lume. Pentru ei, simbolurile oculte pe care le folosesc sunt sacre, şi asta pentru că se crede că ele au o putere interioară extraordinară, pe care noi, oamenii obişnuiţi n-o prea înţelegem. În cadrul simbolurilor oculte, numerologia ocultă ocupă un loc extrem de important pentru aceleaşi forţe din umbră care ne conduc planeta. De ce fac această introducere? Pentru că, probabil că aţi aflat deja din mass-media că în familia britanic regală s-a născut cel de-al treilea moştenitor în linie, un băieţel, al cărui nume încă nu-l cunoaştem.
“Ducesa de Cambridge, numele oficial al lui Kate, a născut, luni seara, un băieţel după ce a stat în travaliu peste 10 ore, potrivit BBC. Băiatul va fi al treilea în ordinea succesiunii la tronul britanic, iar numele său va fi cunoscut în perioada următoare. Ducesa a fost internată luni dimineaţă la maternitatea St Mary din Londra. “Înălţimea sa regală Ducesa de Cambridge a născut un băiat, la ora 16.24 (18.24, ora României). Nou-născutul cântăreşte 3,8 kg. Ducele de Cambridge a fost prezent la naştere. Regina, Ducele de Edinburgh, Prinţul de Wales, Ducesa de Cornwall, Prinţul Harry şi membrii ambelor familii au fost informaţi şi sunt bucuroşi de veste. Înălţimea sa regală şi copilul său sunt amândoi în stare bună şi vor rămâne în spital peste noapte”, se arată în comunicatul oficial difuzat de Palatul Kensington.”
Familia regală britanică e aservită total Ocultei Mondiale. Eu bănuiesc că regalitatea britanică face, de fapt parte din familia Rothschild, odată cu naşterea reginei Victoria a Marii Britanii (1819-1901), probabil fiică ilegitimă al unui Rothschild (vezi mai multe detalii în acest articol interesant: http://www.lovendal.ro/wp52/regele-mihai-un-urmas-al-lui-nathan-mayer-rothschild-creatorul-maleficei-organizatii-illuminati/).
Acum…revenind la simboluri…credeţi că acest băiat a fost întâmplător născut pe data de 22 iulie? 22 este un număr cu o semnificaţie extrem de ocultă… este dublul lui 11, acesta din urmă fiind poate el mai puternic număr ocult, alături de 3, 6, 9 şi 13. Citez dintr-o carte despre satanism: “Sataniştii cred că un eveniment planificat cu atenţie trebuie îndeplinit conform numerelor corecte… altfel, el nu mai poate fi un succes pentru ei. Sataniştii fac totul pentru ca un eveniment să se întâmple conform numerelor corecte. 11 semnifică păcat, rău, imperfecţiune.” Oare mai e nevoie să mai amintesc ce s-a întâmplat pe 11 septembrie 2001 în New York? Dar, revenind la numărul 22, credeţi că totul e doar o coincidenţă că preşedintele american Kennedy (care era ca un ghimpe pentru Oculta Mondială) a fost asasinat de aceasta pe…22 noiembrie 1963? Noiembrie e luna 11, iar 22 e dublul maleficului număr 11… Precum vă spuneam, pentru cei care ne conduc din umbră, numerologia ocultă are o importanţă vitală.
Aşa că…poate nu e o coincidenţă că moştenitorul Coroanei britanice e născut tot pe data de 22… O să spuneţi că naşterea nu e un eveniment care să poată fi controlat numerologic. Eu vă zic că da… tehnologia medicală actuală poate aduce mai devreme sau mai târziu cu câteva zile naşterea unui copil. Cunosc câteva exemple concrete din România, aşa că nu mă puteţi contrazice că nu e aşa.
Alţii o să zică: “şi eu sunt născut pe 22. Asta înseamnă că aparţin Ocultei Mondiale?” Nu, desigur că nu. Naşterea voastră pe data de 22 a fost doar o simplă coincidenţă naturală, ce nu are de-a face cu numerologia ocultă. Şi asta pentru că nu sunteţi o persoană importantă pentru Oculta Mondială. Însă la naşterea unei personalităţi, cum este moştenitorul coroanei regale britanice, nimic nu mai este întâmplător.
Iar cel de-al treilea moştenitor al familiei regale din Marea Britanie s-a născut pe 22 pentru că s-a dorit a fi un simbol că şi acest băieţel le aparţine lor, oamenilor din umbră, într-o zi când va ajunge pe tronul Marii Britanii…Scotland Yard cauta lesbiene, homosexuali si transexuali pentru a apara familia regala britanica9am
Regina Elisabeta a II-a a aprobat “casatoriile” GAY
Proiectul de lege privind legalizarea căsătoriilor gay în Anglia şi Ţara Galilor a devenit lege, după ce a fost aprobat de regina Elisabeta a II-a, aceste ţări devenind a şaisprezecea şi a şaptesprezecea ţară în care aceasta este legală.
Viaţa familiilor regale se desfăşoară departe de ochii lumii, în adevărate castele
1. Regina Beatrix a Olandei, care a abdicat în favoarea fiului sau Willem-Alexander la începutul lui 2013, are reşedinţă permanentă în castelul Huis ten Bosch din Haga, construit în secolul 17. De parcă dimensiunile castelului nu i-ar permite, Regină Beatrix îşi desfăşoară întâlnirile oficiale în Palatul Noordeinde, în timp ce toate ceremoniile şi evenimentele caritabile organizate de Altetea Să au loc în Palatul Regal din Amsterdam.
2. Reşedinţa oficială a Regelui Şpaniei, Juan Carlos I, este impunătorul Palat Regal din Madrid, situat pe locul doi în topul celor mai mari palate din Europa, după Louvre. Monarhul Şpaniei şi familia să preferă totuşi o reşedinţă mai modestă şi mai retrasă, Palatul din Zarzuelă, folosind Palatul Regal doar pentru întâlniri de afaceri.
3. Viaţa Reginei Margareta a II-a a Danemarcei se desfăşoară în trei reşedinţe sezoniere. Astfel, regină Danemarcei locuieşte iarnă în Palatul Amalienvorg din Copenhaga, iar verile şi le petrece într-unul dintre celelalte două palate pe care le deţine: Grassten şi Marselisborg.
palatul amalienborg copenhaga
4. Construit la începutul secolului 19, Palatul Regal din Oslo este în prezent reşedinţă oficială a Regelui Harald V şi a Reginei Sonja a Norvegiei. În fiecare vară palatul regal este deschis pentru public.
5. Una dintre cele mai frumoase şi parcă desprinse din povesti reşedinţe regale din Europa este cea a Printului Hans-Adam al II-lea al Liechtensteinului. Minunatul castel Vaduz din Alpi a fost construit în secolul 12 şi este reşedinţă familiei regale a micului principat începând cu anul 1938.
6. Reşedinţa oficială a printului Albert al II-lea de Monaco este o fortăreaţa construită în anul 1191. Începând cu anul 1956 în acelaşi palat au locuit şi părinţii actualului monarh, printul Rainier al III-lea şi soţia să, frumoasă actriţă Grace Kelly.
7. Din listă cu opulentele reşedinţe ale familiilor regale europene nu putea lipsi Palatul Buckingham, construit în anul 1705 şi cumpărat de către Regele George al III-lea pentru Regină. Palatul Buckingham nu este singură reşedinţă a familiei regale britanice. Din listă mai fac parte Casa Holyrood din Edinburg, palatul Sandringham – reşedinţă de la ţară a Reginei şi desigur Palatul Windsor, unde Regină obişnuieşte să se retragă la fiecare sfârşit de săptămână.
8. Şi familia regală a României dispune de trei reşedinţe: Palatul Elisabeta, Domeniul Regal Sinaia, construit în vremea regelui Carol I, ce include castelele Peleş şi Pelisor şi Domeniul Savarsin, situat la poalele Munţilor Zarandului. Reşedinţă oficială a Regelui Mihai şi a familiei regale este Palatul Elisabeta care cuprinde, pe lângă spaţiile private şi spaţiile publice destinate evenimentelor şi întâlnirilor oficiale. Castelele de pe Domeniul Sinaia sunt cele mai vizitate obiective turistice din patrimoniul României, iar castelul Peleş este celebru pe plan mondial datorită arhitecturii sale unice.IMPERIUL FINANCIAR ROTHSCHILDBlazonul familieiDe peste 200 de ani, banca Rothschild este inima finanţelor mondiale. Are o reţea de 40de birouri, în mai mult de 30 de ţări din Europa, America şi Australia. Edmond deRothschild (1926-1997) spunea: „Un Rothschild care nu este bogat, evreu, filantrop,bancher şi care nu duce un anume stil de viaţă, nu este un Rothschild”. Istoria esteaceeaşi ca a oricărei alte familii de industriaşi din SUA sau din Anglia. FamiliaRothschild, provenind din evrei din Germania, s-a impus încă din secolul al XVI-lea îndomeniul bancar şi financiar. Nu apar niciodată în topurile oficiale ale celor mai bogaţi oameni din lume, dar sunt consideraţi cei mai puternici oameni de pe planetă, influenţând istoria ultimelor două secole. Este puţin probabil ca vreo altă familie să fi influenţat atât de puternic istoria ultimelor două secole. Influenţa membrilor familiei Rothschild a fost atât de mare încât ei sunt creatori ai istoriei.
Cu banii lor, Ducele de Wellington l-a învins pe Napoleon la Waterloo, schimbând cursul istoriei. Ei au finanţat războiul de secesiune din SUA, consolidând democraţia modernă. L-au sprijinit pe aventurierul Cecil Rhodes, cel care a schimbat faţa Africii, au finanţat armata britanică în timpul cuceririlor coloniale, au făcut afaceri cu îm păraţii Prusiei şi cu ţarii Rusiei.
A început să speculeze moneda, profitând din plin de vremurile turbulente, când o valută sau alta se aprecia sau îşi pierdea din valoare în funcţie de războaie. Şi-a dat seama rapid că aurul este singura valută universală şi a pus la punct un sistem de transmitere a informaţiilor, genial în epocă.
Pentru a putea profita din plin de inovaţii şi pentru a fi sigur de controlul asupra afacerilor, Amschel Mayer şi-a împărţit cei cinci fii în principalele zone de influenţă ale Europei. Pe Amschel l-a ţinut lângă el la Frankfurt, Nathan a fost trimis la Londra, James la Paris, Salomon la Viena şi Karl la Napoli. Doar Nathan şi James au avut urmaşi, ei fiind „rădăcinile” actualei familii, ajunsă la a şaptea generaţie.
Printr-un sistem de agenţi şi curieri, folosind porumbei călători pentru a comunica rapid, Rothschild ştia înaintea tuturor ce se întâmplă în lume. La moartea fondatorului, în 1818, familia era deja una extrem de influentă şi avea la dispoziţie un set de reguli despre care se spune că sunt respectate şi astăzi.
Rothschild în epoca modernă
Două sunt evenimentele care au schimbat cursul afacerilor dinastiei în epoca modernă. La începutul secolului trecut nu era niciun mare business în care să nu fie prezenţi şi nu vorbim doar de sistemul bancar pe care-l dominau. Royal Dutch Shell, Rio Tinto, De Beers, Standard Oil şi multe alte afaceri de acelaşi calibru pe care familia Rothschild le controla sau în care avea acţiuni. Edmond investise masiv în podgorii şi domenii franceze, restul familiei cumpărase artă şi terenuri peste tot în lume.
Al Doilea Război Mondial este primul eveniment care a schimbat felul în care familia făcea business. S-au trezit cu proprietăţile confiscate sau distruse, majoritatea refugiindu-se în America. Deşi se speculează, normal, că familia a finanţat regimul nazist şi chiar că Hitler ar fi avut descendenţă Rothschild după un bunic, imperiul s-a clătinat.
După război, famila Rothschild a început să renunţe la participaţiile din marile companii industriale sau de exploatare a materiilor prime şi s-a concentrat pe ce ştia mai bine: bănci şi investiţii financiare. A doua lovitură a fost naţionalizarea Bank de Rothschild şi a altor active franceze de către regimul socialist a lui Mitterrand, în anii ’80. Au luat-o de la capăt câţiva ani mai târziu, în Franţa, însă de data acesta s-au retras de pe segmentul de creditare şi au rămas pe zona de bănci private şi de investiţii.
Astăzi, câteva dintre principalele active ale familiei, cele la vedere, sunt băncile de investiţii NM Rothschild & Sons din Londra, Group Edmond de Rothschild din Elveţia sau grupul francez Compagnie Financiere. Potrivit propriilor declaraţii, activitatea Rothschild se rezumă la consiliere financiară, la investiţii financiare şi la sectorul M&A (fuziuni şi achiziţii), genul de afaceri care oferă control în toate domeniile, plus nepreţuita discreţie. Şi totuşi, membri ai familiei pot fi încă întâlniţi în consiliile de admi nistraţie ale giganţilor industriali, ale marilor bănci. Mitul nu s-a destrămat.
TESTAMENT
Regulile lui Amschel Mayer de Rothschild
Setul de reguli impus de fondatorul dinastiei, respectat şi astăzi, este unul dintre secretele succesului şi o explicaţie pentru discreţia Rothschild.- Toate posturile importante trebuie să fie ocupate de membri ai familiei şi doar bărbaţii au voie să facă afaceri. Fiul cel mai mare al celui mai mare fiu este şeful familiei.
- Pentru ca averea să rămână în familie, membrii trebuie încurajaţi să se căsătorească între ei, fiind acceptate căsătoriile între verişori primari sau secundari.
- Amschel a scris în testament: “Niciodată să nu fie făcut un inventariu public, de către tribunale sau oricine altcineva, a averii mele. Interzic publicarea oricărei evaluări a moştenirii mele”.
Două secole de umbră
ILLUMINATI. Se specula, încă înainte de Dan Brown şi “Codul lui Da Vinci”, că familia Rothschild a înfiinţat şi finanţat organizaţia, pentru a proteja “sângele divin”, ai cărui descendenţi erau.
AL DOILEA RĂZBOI. Se spune că ei au sprijint ascensiunea naziştilor pentru a putea justifica apariţia statului Israel.
AURUL. O cunoscută teorie arată că preţul mondial al aurului, la Bursa Aurului de la Londra, este stabilit de Casa Rothschild. Cert este că la ceremonia anunţării cotaţiei zilnice participă şi astăzi un membru al familiei.
STĂPÂNII UNIVERSULUI. Printr-o reţea extraordinar de complexă, cu rădăcini sioniste, familia Rothschild controlează şi astăzi finan ţele mondiale prin Federal Reserve, Bank of England sau FMI,Banca Mondială,NATO,ONU,OMS,UNESCO,UE etc. Ei şi-au folosit întreaga putere financiară şi politică pentru a-şiînvinge concurenţii şi pentru a se instala în noile sectoare industriale create de revoluţiaindustrială de la mijlocul secolului al XIX-lea.Crahul din 1929, cu un impact puternic asuprafinanţelor, l-a determinat pe baronul Louis von Rothschild să încerce,
consolidarea Creditanstalt, prin fuziune cu filiala băncii Rothschild. În Franţa, James de Rothschild (1792-1868) a instalat prima bancă a familiei, pe strada Laffite din Paris. Mare colecţionar de artă, pasionat de cai, vin şi recepţii filantropice, el a construit castelul De Ferrières.Diavolul Rothschild s-a aliat cu Biserica Anglicană pentru a cumpăra o bancă. “Fondul care administrează averea Bisericii Anglicane a intrat într-un consorţiu format din mai mulţi investitori, inclusiv lordul Rothschild, care încearcă să cumpere o reţea de 315 sucursale ale Royal Bank of Scotland (RBS), au declarat surse apropiate situaţiei pentru Financial Times, anunţă Mediafax. Administatorii activelor Bisericii Anglicane, în valoare de 5,5 miliarde de lire sterline, s-au alăturat consorţiului de investitori organizat de lordul Davies, fost preşedinte al băncii Standard Chartered, au spus sursele. Consorţiul include, printre alţii, şi fondurile de investiţii Corsair şi Centerbridge, dar şi compania RIT Capital a lordului Rothschild. Biserica Anglicană şi RBS au refuzat să comenteze (…) Justin Welby, arhiepiscop de Canterbury şi lider al Bisericii Anglicane, a susţinut în ultima perioadă reforma industriei bancare din Marea Britanie din postura de membru al comisiei parlamentare pentru standardele din sectorul bancar. Înainte de a intra în rândul clerului, Welby a ocupat un post de director la compania petolieră Enterprise Oil.”
Aşadar, un membru marcant al familiei Rothschild vrea să cumpere Royal Bank of Scotland, o veche instituţie bancară (fondată în anul 1727) şi care este deţinută acum de guvernul Marii Britanii. Aceasta nu ar fi o problemă…căci deja se ştie că marile bănci ale lumii sunt deţinute direct sau indirect de familia Rotschild, principalul membru al organizaţiei Illuminati. Pe mine însă mă miră altceva: ce naiba caută Biserica Anglicană în această asociere cu maleficul Rothschild? Biserica Anglicană, precum se ştie, este independentă de Vatican, ea fiind formată în anul 1534. Şeful suprem al Bisericii este acelaşi cu şeful suprem al statului, regele sau regina Marii Britanii. Astfel, în Regatul Unit, Biserica şi statul sunt unite ombilical.
De aceea, această asociere ne arată încă o dată că marile guvernele occidentale ale lumii sunt conduse din umbră de puternica familie Rothschild. Mai era vreo surpriză?
Şi încă o chestiune: se confirmă încă o dată că unele curente din interiorul creştinismului sunt vândute deja organizaţiei sataniste Illuminati. Biserica Anglicană e sub influenţa Illuminati… la fel si unele Biserici din cadrul Vaticanului. Probabil că cea mai neatinsă a rămas Biserica Ortodoxă. Pentru cât timp, vom vedea…
Benjamin Rothschild, Ariane Rothschild, Philippine De Rothschild, Jacob Rothschild, David De Rothschild, Eric De Rothschild, Edouard De Rothschild. Nume ce formează o adevărată dinastie financiară şi de colecţionari europeni.
Bancheri, colecţionari, mecena, viticultori… De aproape trei sute de ani, numele lor este împletit cu istoria europeană, aşa cum se poate vedea într-o expoziţie, “Familia Rothschild în Franţa în secolul al XIX-lea”, de la Biblioteca Naţională a Franţei, ce va fi deschisă până la 10 februarie.
“A fost un moment în care, în limbajul curent, referinţa la Cresus pentru a desemna o bogăţie infinită şi-a pierdut puterea evocatoare şi a cedat locul în mitologia modernă lui Rothschild. A fost, de asemenea, un moment în istoria celebrei familii, când numelui i s-a adăugat o particulă anunţând nobleţea şi titlul de baron”, scrie jurnalista Véronique Prat.
Acest fapt s-a datorat recunoaşterii locului important ocupat de familia Rothschild în timpul Sfintei Alianţe, al celui de al Doilea Imperiu şi al republicilor care au urmat. Stendhal a fost primul care a scris sintagma “bogat ca un Rothschild”.
Stilul Rothschild
Salonul castelului Ferrieres, acuarelă de Eugene Lami
Arborele lor genealogic îşi are rădăcinile în ghetoul din Frankfurt, la mijlocul secolului al XVIII-lea.
Strămoşul lor, Mayer Amschel Rothschild, care trăia pe o străduţă sordidă şi care n-a primit dreptul, din cauza originii, să exercite o meserie “nobilă”, cum ar fi vânzarea stofelor sau profesia de tâmplar, trăia din speculaţiile financiare şi străbătea drumurile Germaniei pentru a apăra interesele protectorului său, Markgraful de Hesse. Forţa lui a constat în faptul că cei cinci fii ai săi s-au stabilit fiecare într-o mare capitală europeană şi au organizat astfel o reţea familială de informaţii. În curând, cei cinci Rothschild au dezvoltat un sistem de curierat particular, mai rapid decât cel al statelor respective. Cei cinci fraţi au fondat astfel “prima multinaţională din istorie, devenind, dintr-odată, «europeni avant la lettre»”.
Cea de a doua generaţie Rothschild a devenit în felul acesta foarte bogată. Între ei se număra şi cel mai mic frate, James, trimis de tatăl său la Paris.
Aplecându-se asupra destinului familiei Rothschild, expoziţia pariziană se opreşte asupra personalităţii lui James. Avea 20 de ani când a ajuns la Paris, în 1812. Ascensiunea lui a fost fulgerătoare. Curând, “le tout Paris” îl frecventa: diplomaţi, miniştri şi chiar aristocraţia, care îl trata totuşi cu o oarecare ironie. Ca să nu mai vorbim despre marii negustori. În 1829, a fost ales în clubul “L’Union”, cel mai nobil, mai snob şi mai rigorist. A devenit intimul familiilor Noailles, Ligne, al prinţilor d’Orléans.
Sufrageria castelului Ferrieres
Încă de la începutul carierei, James, care se căsătorise cu verişoara sa Betty, pentru că pentru un Rothschild căsătoriile în familie erau preferate alianţelor sociale pentru ca dota să rămână în patrimoniul comun al familiei, a intrat în tabăra contrarevoluţionarilor. El l-a combătut pe Napoleon, în care vedea reînvierea spiritului iacobin, şi a ales tabăra Sfintei Alianţe a monarhilor. Lungul război care a sfâşiat Franţa între 1792 şi 1815 a stat la originea averii lui. James a devenit bancherul lui Ludovic al XVIII-lea şi al lui Carol al X-lea, apoi al lui Louis-Philippe. Protecţia regală i-a permis să se implice în revoluţia industrială, devenind magnatul căilor ferate.
Ca şi fraţii săi, James avea pasiunea de a construi. El i-a cerut arhitectului englez Joseph Paxton să restaureze castelul de la Ferrières, o proprietate legendară. 120 de servitori serveau de mai mule ori pe săptămână dineuri cu câte 60 de persoane, spălau în fiecare an 80.000 de piese de lenjerie, iar grajdurile puteau primi 80 de cai. Exista un sistem de vagonete în subsol prin care erau aduse mâncărurile de la bucătărie în sufragerie.
Tipică pentru “stilul Rothschild”, cum avea să fie numit, decoraţia castelului era un amestec savant de opulenţă şi confort, de gust pentru gigantic şi reală pasiune pentru operele de artă. James a fost primul colecţionar de tablouri din familie. Prima pânză cumpărată de el a fost “Lăptăreasa” de Jean-Baptiste Greuze, care se află astăzi la Luvru. Dar interesul lui mergea mai ales spre pictorii flamanzi ca Jan Van Eyck, cu “Fecioara cu pruncul cu sfinţi şi fondatori”, sau către Hans Memling, cu “Fuga în Egipt”, de asemenea la Luvru.
Castelul Rothschild de la Bordeaux
Fiecare Rothschild ar merita o biografie. Nathan, fratele lui James, era considerat un om plin de umor. Ca şi fiica sa Hannah, el iubea muzica, şi a oferit chiar un concert la care a venit să cânte Paganini.
Verii Rothschild se temeau toţi de mătuşa Alice, o împătimită a grădinilor, despre care se povesteşte că a apucat-o de braţ într-o zi pe Regina Victoria, spunându-i categoric “Încetează să mai calci pe peluza mea!”.
Ar fi nevoie de volume întregi pentru a povesti despre familia Rothschild şi castelele ei, despre clanul Rothschild şi caii lui de curse, despre Rothschild şi vin, pentru a putea face lista tuturor fundaţiilor lor, pentru a enumera minunatele opere de artă pe care le-au dărui muzeelor.
Şi astăzi numele Rothschild este legat de sistemul bancar internaţional, de bogăţii fabuloase, de creşterea socială şi de un stil de viaţă special.
Curse acvatice, teatru şi vin
Chateau Lafite
“Prefer să vorbesc despre sport decât despre finanţe”, afirma Benjamin Rothschild, pasionat de ambarcaţiunile cu pânze, adăugând: “Cu mai mult de 100 de ani în urmă, o mătuşă a mea a doborât recordul de viteză cu vasul cu aburi care parcurgea lacul Leman cu un panaş de fum. Astăzi pasiunea continuă, fără pânze şi fără fum, dar sper că, în continuare, cu panaş”. De altfel, familia Rothschild are o linie formidabilă de veliere, dintre care Benjamin are o slăbiciune specială pentru “Gitana 11”, cu care a câştigat, în 2006, celebra cursă “Drumul romului”. Alături de catamarane de curse, de vii, de domeniile hoteliere, de ferma de vaci din Seine-et-Marne, unde se produce celebra “brie de Meaux”, imperiul lui Benjamin posedă bănci şi instituţii financiare, pe care le conduce împreună cu soţia sa, vicepreşedintele holdingului familiei.
Reşedinţa lor pariziană, aflată a câţiva paşi de Elysée, este decorată cu mobilier din secolul al XVIII-lea şi tablouri de Boucher şi de Goya, iar cei patru fii ai lor sunt interesaţi de arta chineză contemporană.
În ceea ce o priveşte, Philippine de Rothschildşi-a împărţit viaţa între tearu şi castel.
Gitan 11, velierul preferat al lui Benjamin Rothschild
“Timp de 30 e ani, teatrul a fost marea dragoste a vieţii mele. Societară a Comediei Franceze, excelam în rolurile de subretă. Caracterul meu vioi şi efervescent făcea minuni. Asta nu m-a împiedicat să-l admir cu pasiune pe Claudel”, povestea ea cu umor.
Dar, în 1988, la moatea tatălui ei, a decis să se ocupe de domeniul viticol al familiei din Mouton, unde este cunoscută drept “Doamna baroană”.
O invitaţie la masă la Mouton este un eveniment. Fiecare fel este ales cu grijă să însoţească vinul: fileul de vacă la cuptor, cu sos de ciuperci şi piure de mazăre pentru un “Mouton Rothschild” din 1983, fructe de mare cu un “Château Haut-Brion blanc”, din 1985… Iar deserturile obişnuite ale familiei Rothschild, de mai multe generaţii, sunt sufleul cu lichior “Grand Marnier” şi fructele confiate.
Dar, mai presus de orice, la Mouton există un muzeu al “Vinului în artă”, în care piese admirabile de argintărie germană din secolele XVI şi XVII stau alături de tapiserii de Beauvais şi de faianţe de Urbino. ”Colecţiile Rothschild, strânse de strămoşii mei, erau închise în reşedinţa pariziană şi puteau fi văzute numai de prietenii noştri. Tatăl meu a hotărât să deschidă larg porţile acestor tezaure şi să le expună la Mouton pentru a fi admirate de toată lumea”.
La Mouton, Philippine de Rothschild a colecţionat picturi şi sculpturi din secolul al XVIII-lea, “curiozităţi” din piatră dură şi porţelanuri.
Reşedinţe istorice, bănci, crame, poezie şi nonconformism
Lăptăreasa de Jean Baptiste Greuze, prima pictură cumpărată de James Rothschild
În 1989, Jacob Rothschild a moştenit de la verişoara sa Dorothy,“Waddesdon Manor”, un castel de mărimea Trafalgar Square, aflat într-o stare destul de proastă. El l-a restaurat în acelaşi stil în care istoria se împleteşte cu confortul. Mobilierul, tablourile, orfevreria, porţelanurile de Sèvres sunt aceleaşi ca în 1884, când castelul a fost construit de Ferdinand de Rothschild.
În saloanele de la “Waddesdon Manor”, panouri sculptate şi mobile provenind de la Versailles stau alături de portrete de şcoală engleză, de pânze de Greuze şi de Lancret, de porţelanuri de Sèvres.
Situat la o oră de centrul Londrei, în Buckinghamshire, unde familia poseda, la sfârşitul secolului al XIX-lea, şapte reşedinţe şi 12.000 de hectare de pământ arabil, este singurul castel Rothschild care a păstrat intacte fabuloasele sale colecţii.
Waddesdon Manor
Baronul Ferdinand s-a adresat arhitectului Gabriel-Hippolyte Destailleur, al cărui tată a lucrat pentru Ducii d’Orleans şi de Noailles.
“Salonul Roşu”, cel mai vestit din castel, este o selecţie spectaculoasă de capodopere, de la “Portretul Prinţului de Galles”, viitorul rege George al IV-lea, pictat de Gainsborough, la două comode semnate de ebenistul Riesener, la porţelanuri de Sèvres, covoare de la Savonnerie, ţesute pentru Ludovic al XIV-lea.
Încăperile au lambriuri cumpărate de la Paris în 1860, când o mulţime de reşedinţe, cum ar fi cea a mareşalului Richelieu, au fost dărâmate pentru lucrările de urbanism.
Regina Victoria însăşi a cerut să viziteze castelul şi a beneficiat de ospitalitatea legendară a gazdei. Iar plăcerea de a dina în porţelanuri de Sèvres a declanşat elogiile şahului Persiei, ale lui Henry James, Guy de Maupassant, lady Randolph Churchill şi viitorului Eduard al VII-lea.
Baronul Ferdinand era nepotul fondatorului ramurii austriece a familiei Rothschild.
Aşa-numitul stil Rothschild la Waddesdon Manor
“În 1982 mi s-a părut de neconceput ca numele Rothschild să dispară din domeniul bancar. Iubesc această ţară, de care sunt profund legat, trăiesc aici, muncesc şi particip la dezvoltarea ei. De aceea am decis, împreună cu vărul meu Eric, să fondăm o nouă firmă care, în 1986, a primit numele de Rothschild & Cie”. David a realizat în felul acesta asocierea între ramura britanică şi cea franceză a familiei. O premieră în istoria dinastiei.
În august 1868, baronul James de Rothschild cumpăra Lafite. După 140 de ani, descendenţii lui se afă încă acolo, cum îi place să amintească lui Eric de Rothschild.
Stilul interior de la Lafite este contemporan celui de al Doilea Imperiu şi se datorează lui Betty de Rothschild, văduva lui James. Şi aici poate fi găsit spiritul Rothschild ce caracterizează reşedinţelor lor încă de la jumătatea secolului al XIX-lea. O alianţă caldă, inedită, colorată şi uneori chiar stranie de mobile şi obiecte pe care nimeni înaintea lor n-a îndrăznit să le pună alături. Ea reprezintă o ştiinţă de a trăi, de a crea armonie şi de rafinament. Aici, ca şi la Mouton, mâncărurile sunt alese pentru vinurile servite într-o aliniere de pahare dispuse în faţa fiecărui invitat.
Interior din Waddesdon Manor
În 2005, s-a aflat cu surprindere că, printr-un aport de 20 de milioane de euro, Edouard de Rothschild a devenit acţionarul principal al publicaţiei “Libération”. În 2010, el a devenit preşedintele consiliului de administraţie al ziarului.
Edouard are reputaţia de a fi imprevizibil şi de a nu se afla niciodată acolo unde te-ai aştepta să-l găseşti. A renunţat la cariera de asociat al băncii “Rothschild & Cie”, pentru a se dedica hobby-ului său, concursurile hipice. A început să se antreneze cinci ore pe zi la proprietatea sa, Ferrières-en-Brie, castel ridicat de strămoşul său James de Rothschild. Nefiind selecţionat în echipa Franţei, a luat cetăţenia israeliană pentru a fi integrat în echipa Israelului. Nu s-a calificat, dar a avut astfel ocazia să cerceteze istoria familiei Rothschild în Israel: “Strămoşii mei au contribuit la crearea oraşului Rishon Lezion, au investit în vii, întreprinderi şi opere filantropice. Şi eu văd în această ţară oportunităţi de investiţii în noile tehnologii”, a declarat el.
Bijuteriile Marthei Regnier, la licitaţie
Sculptura Love de Robert Indiana în parcul Waddesdon Manor
La Fontainebleau, au fost propuse în 16 decembrie spre vânzare bijuteriile Art Deco ale fostei amante a baronului Henri de Rothschild.
Numele Marthei Régnier, pe care Giovanni Boldini a pictat-o într-o somptuoasă rochie de bal, portret vândut cu 1,8 milioane de dolari la “Christie’s” New York, în octombrie 2011, a răsunat în epocă.
Celebră actriţă a anilor ’30, a ţinut prima pagină a ziarelor. Era cunoscută din mai multe filme, ca “Manon”, în 1910, “La jeune fille la plus méritante de France”, în 1918, “Y’en a pas deux comme Angélique”, în 1931, sau “Étienne”, realizate de primul ei soţ, Jean Tarride, de care a divorţat pentru a se căsători cu ambasadorul Braziliei în Franţa. A jucat şi în celebrul “Mayerling”, de Anatol Litvak, ca şi în “Les Hommes sans peur”, cu Madeleine Sologne.
Bijuterie Art Deco a Marthei Regnier
De o rară frumuseţe, ea a fost amanta baronului Henri de Rothschild, doctor în medicină, antreprenor şi filantrop, ieşit din ramura englezească a familiei.
Pasionat de teatru şi de poezie, el a semnat şi mai multe piese de teatru cu pseudonimele Charles des Fontaines, P.L. Naveau sau André Pascal, printre care “Caduceul”, “Circe” şi “Le moulin de la Galette”, cu iubita sa în rolul principal.
Această relaţie a fost urmată de moartea prematură a soţiei baronului, care, s-a scris, s-a lăsat să moară de foame.
Marthe Régnier era cunoscută şi pentru interesul ei pentru modă. Era creatoare de veşminte şi parfumuri, a pozat pentru a-şi promova propriile creaţii. Ca femeie de lume, încarna şicul specific Belle Epoque, iar bijuteriile ei erau renumite.
Giovanni Boldini, Portretul Marthei Regnier
Printre piesele propuse se detaşează un inel de Suzanne Belperron, din platină şi onix, ornat cu briliante, estimat la 4.000-6.000 de euro. O uimitoare brăţară din anii ’20, cu montură în aur galben, compusă din plăci de coral cu decor de păsări şi flori, punctate de rânduri de câte trei bule de jad gravat (2.000-2.500 de euro), o broşă semnată “Catie”, cu o succesiune de perle (3.000-4.000 de euro) sau o broşă în aur gri decorată cu safire pătrate, de la “Van Cleef and Arpels”.
Culmea rafinamentului este o trusă de toaletă incrustată cu iniţialele MR, cuprinzând perii, piepteni, flacoane şi oglinzi (1.000-1.500 de euro).
Pentru a completa această vânzare a fost adus, dintr-o colecţie de la Fontainbleau, un inel în aur gri, cu un diamant oval de 10,1 carate, de un alb excepţional şi de mare puritate. O piesă-far pentru piaţa franceză.
“Adevărata ameninţare la adresa oricărei republici este guvernul invizibil, care, ca o caracatiţă gigantică, îşi întinde tentaculele scârboase peste oraşele şi naţiunile noastre. La vârf se află un grup mic de case bancare, la care se face referire, în genere, prin expresia ‘bancherii internaţionali’. Această mică gaşcă ne conduce guvernele către propriile ei ţeluri egoiste. Operează din spatele unui paravan auto-creat şi ne confiscă funcţiile publice, organele legislative, şcolile, tribunalele, ziarele şi orice agenţie creată vreodată cu scopul de a proteja publicul.” John Francis “Jonef ” Hylan (1868-1936)
The House of Rothschild – Money’s Prophets este un film eclectic, creaţia unui anonim care a reunit secvenţe aparţinând unor filme diferite, fapt uşor de constatat datorită prezenţei mai multor comentatori şi, mai ales, a unei viziuni departe de a fi unitară ca scenariu, în încercarea de a relata, “istoric”, ascensiunea celei mai periculoase dintre toate familiile parazite care au asuprit vreodată acest Pământ.
Titlul este preluat de la lucrarea cu acelaşi nume a lui Niall Ferguson, publicată în noiembrie 1999, care este, de fapt, o epopee servilă şi entuziastă, dedicată “succesului” nemaipomenit al acestor monştri, ce nu au nimic uman în ei, care ne sunt prezentaţi drept etalon al manifestării, cu discreţie, a unei puteri incomensurabile.
Am fost obligat să apelez la aceste secvenţe, fiindcă am pomenit adeseori influenţa nefastă a familiei asupra ultimelor două secole ale istoriei terestre şi am considerat că este necesar să vă faceţi o idee privind sursele puterii şi gradul de extindere a acestei caracatiţe financiare şi mă îndoiesc că veţi avea chef să şi dansaţi pe valsurile care constituie coloana sonoră.
Înainte de toate, aş vrea să răstorn ideea, promovată insistent, a unei familii care şi-a câştigat rolul pe scena lumii numai datorită scamatoriilor şi speculaţiilor iniţiale ale lui Nathan Rothschild, prin care a obţinut controlul Băncii Angliei, aşa cum veţi vedea şi din film, deşi este lăsată oarecum în suspensie enigma aflării în posesia unui textilist evreu obscur din Manchester a unei cambii substanţiale ca valoare, pe numele unui prinţ regent al Imperiului Britanic.
Până în ultimele decenii ale secolului trecut, fiecare comunitate evreiască, din orice ţară, se autoizola spaţial, religios, moral şi social, vârfurile financiare şi religioase întreţinând o corespondenţă acerbă cu cele similare, din alte ţări, într-un flux informaţional supra statal.
Chiar mai mult de atât: la 1611 încă se vorbea despre Principii în Exil, conducătorii de drept ai tuturor comunităţilor ebraice împrăştiate în lumea întreagă, numiţi şi exilarhi, care aveau dreptul de a judeca şi de a emite legi, putând fi itineranţi sau stabili, într-o anumită zonă geografică.
Dacă mai există şi astăzi?
Congresele mondiale evreieşti se pare că le-ar confirma existenţa, iar Enciclopedia Iudaică subliniază: “Destul de curios, exilarhii sunt încă menţionaţi în oficierea Sabatului după ritualul Ashkenazim…”, ceea ce implică faptul că Sanhedrinul (consiliul superior evreu compus din 71 de membri, numiţi de principe şi nu aleşi de popor) încă mai există şi continuă să stăpânească cu o autoritate indiscutabilă.
De altfel, există şi informaţii mai concrete: Sanhedrinul, desfiinţat formal în 70 e.n., apare ca din neant în Franţa, la 1807, fiind convocat de Napoleon, care se vede obligat să trateze cu evreii domolirea haosului generat de mizerabila “revoluţie” de la 1789, ceea ce indică, mai mult decât clar, cine anume se aflase, de fapt, în spatele ei.
Este probabil că rabinii şefi execută ordinele directe ale Sanhedrinului, în ţările în care acesta nu are o prezenţă efectivă, fiindcă, analizând cu atenţie evoluţia din ultimele secole a comunităţii evreieşti internaţionale, sub oblăduirea sionismului finanţat de familia Rothschild, este evident că nimic nu a fost haotic şi că au fost puse în aplicare planuri foarte concrete, care au condus, într-un final, la reînfiinţarea statului Israel.
Luând în considerare toate aceste aspecte, acel misterios şi foarte eficient “sistem informaţional”, pus cu generozitate la dispoziţia reginei Victoria, trebuie să fi aparţinut nu familiei, ci comunităţii evreieşti internaţionale şi, în lumina acestui fapt, consider că membrii familiei Rothschild, tocmai fiindcă numele le sunt cunoscute şi fiindcă multe dintre afacerile lor pot fi identificate, nu reprezintă conducerea supremă a evreimii mondiale.
Ca o ultimă clarificare: Mossad-ul, despre care mulţi ofiţeri de informaţii susţin că ar fi, de fapt, serviciul secret al familiei Rothschild şi nu al statului Israel, deşi nu a avut, nici măcar în epoca sa de vârf, din perioada războiului rece, mai mult de câteva mii de ofiţeri de caz, a fost întotdeauna mult mai eficient decât KGB-ul, de pildă, care avea peste 200.000 de ofiţeri operativi, răspândiţi în întreaga lume, iar explicaţia este foarte simplă – toţi evreii din lume se pare că sunt obligaţi să acorde sprijin, necondiţionat, agenţilor Mossad, logistic vorbind (cazare, conturi bancare, maşini de închiriat ş.a.m.d.), ceea ce simplifică la maxim aparatul acestui serviciu de informaţii şi, simultan, confirmă, o dată în plus, dacă mai era nevoie, existenţa unei conduceri centralizate.
În timp ce slugărnicia lui Heinrich Heine poate fi scuzată, din moment ce trăia din stipendiile familiei Rothschild, unul dintre comentatori pare să fie destul de retardat, când face afirmaţii stupide de genul “garantarea păcii”, “absenţa opoziţiei la monopolul statal de a bate monedă”, “reticenţa familiei de a-şi vedea rivalii eşuând” sau, pur şi simplu, aruncă la coşul de gunoi toate faptele care ştirbesc faţada de respectabilitate a acestor demoni, încadrându-le dispreţuitor în rândul “teoriilor conspiraţiei”.
Uitându-şi rapid propriile vorbe, recunoaşte senin, câteva minute mai târziu, tocmai ceea ce negase şi anume subordonarea marilor lideri politici sau a familiilor bancare internaţionale, gen Cecil Rhodes sau Harriman sau Vanderbilt sau Carnegie “şi mulţi alţii” – conform propriei exprimări – prezentând totul ca pe o mare realizare a geniului financiar al familiei Rothschild.
S-a declarat, oficial, că numai în urma primului război din Golf profitul net al bancherilor mondiali a fost de peste 100 de miliarde de dolari, în timp ce datoria SUA, faţă de aceeaşi bancheri, a crescut cu 200 de miliarde.
Când capitalismul a devenit afacerea lor de familie, în care sunt împinşi spre bursă numai fraierii, buni de jumulit şi jefuit prin scamatorii şi speculaţii financiare, de genul “crizelor economice” regizate de “băncile naţionale” private, care le aparţin – cele de la 1815 sau 1825, regizate direct de Nathan Rothschild sau cele din 1929 şi 2008, regizate de cozile de topor ascunse în firma J.P. Morgan – este normal că a fi naţionalist devine echivalent cu terorist, fiindcă absenţa naţionalismului şi a identităţii naţionale înseamnă “piaţă liberă” sau, mai concret spus, acel regim internaţionalist care le permite să te calce economic în picioare, ignorând graniţele care te-au protejat vreodată împotriva poftei lor libidinoase.
Singurul motiv, pentru care familia Rothschild a garantat vreodată pacea, într-o ţară, a fost că deja obţinuse sistemul politic dorit, prin războaiele sau “revoluţiile” finanţate anterior, sistem populat cu propriile lor mascote politice masonice.
Dacă Alfred Milner a fost figura cheie a războiului anglo-bur de la 1899-1902 şi, simultan, era subordonatul lui Lionel Walter Rothschild, oare ale cui ordine le respectase când a regizat şi prezidat masacrul din Africa de Sud?
Dacă Rothschilzii nu urmăresc decât înfiinţarea de “bănci naţionale” private, pe cine ar fi afectat mai mult politica lui Lincoln de independenţă financiară, prin baterea propriei monede ?
Dacă nu avem probleme în a recunoaşte că Rothschilzii au finanţat toate războaiele şi “revoluţiile” posibile, din toată lumea, care s-au soldat cu moartea a sute de milioane de oameni, de ce avem atâtea probleme în a recunoaşte că au decis asasinarea unui preşedinte american – sau doi sau trei – şi ne grăbim să aruncăm anatema “teoriei conspiraţiilor”?
Oare aceştia se căciulesc plini de respect în faţa unui lider politic de paie, când ei înşişi deţin, de cel puţin două sute de ani, puterea de a numi guverne sau regi sau chiar de a crea dinastii regale, plecând de la obscure familii germanice gen Saxe-Coburg-Gotha, revopsită Windsor?
Oare este o simplă întâmplare faptul că în ducatul condus de familia Saxe-Coburg s-a înfiinţat, la 1776, ordinul masonic Illuminati? Desigur că toate aceste întrebări sunt retorice. Am putea, de exemplu, să acceptăm răspunsul formulat de James Madison, care afirma:
“Istoria demonstrează că mânuitorii de bani au folosit orice formă de abuz, intrigă, înşelătorie şi orice metode violente posibile pentru a-şi menţine controlul asupra guvernelor, controlând banii şi emiterea acestora.”
Și trebuie să acordăm un oarecare credit acestor vorbe, dacă ţinem cont că le-a rostit un stăpân de sclavi, care a devenit al patrulea preşedinte al SUA şi care, de pe poziţia sa de iniţiat, trebuie să fi cunoscut destul de intim subiectul în cauză.
Documentarul mai are şi alte puncte slabe, atunci când ne-o prezintă, de pildă, pe regina Victoria plină de verticalitate, refuzând acordarea titlului de lord pentru Lionel de Rothschild, când nu încasase, încă, renta lunară acordată de acesta sau atunci când încearcă să ne convingă că Rothschilzii nu aveau nimic de-a face cu Theodor Herzl.
În privinţa minciunii respectului manifestat pentru dreptul statelor de a bate monedă, sper că nu vă scăpa şi poziţia lui Edmund de Rothschild, de “proprietar şi operator” al Royal Mint Refinery, fiindcă nu despre o rafinărie şi nici despre mentă nu este vorba aici, ci de monetăria britanică, care se află în proprietatea lor încă de la 1852.
Partenerul de nebunii al lui Nathan Rothschild, Alexander Baring, care conform lui Byron ar fi rivalizat cu Rothschilzii ca avere şi influenţă, a fost doar unul dintre directorii Barings Bank (1762-1995), care vă reamintesc că se face vinovată de acelaşi gen de escrocherii ca toate celelalte bănci din sistemul mondial, făcând dispărută suma de 827 milioane lire sterline, prin filiala din Singapore şi intrând în colaps în 1995, an în care a fost “achiziţionată”, în întregime, pentru fantastica sumă de 1 liră sterlină, de către o bancă actuală, care vă este foarte cunoscută şi care – coincidenţă sau nu – a păstrat doar trei litere din numele iniţial.
Mai aproape de noi, în 2004, scriitorul canadian Henry Makow avansa ideea că actuala invazie a SUA din Irak este, de fapt, “promovarea programului Rothschild către o dictatură mondială”, explicând mai pe larg, într-un articol ulterior:
“Intelectualii neo-conservatori sunt agenţi ai cartelului bancar Illuminati Rothschild. Ţelul său este de a integra Orientul Mijlociu în ‘noua ordine mondială’, pe seama contribuabililor şi soldaţilor americani. Aceasta este adevărata natură a ‘imperialismului’. Printre agenţii lui Rothschild, care mânuiesc sforile paiaţei Bush, se numără Richard Perle, Paul Wolfowitz, Douglas Feith, William Kristol, Elliot Abrams şi Charles Krauthammer [...]“
Scriitorul britanic Nicholas Hagger, în cartea sa, “The Syndicate: The Story of the Coming World Government (2004)”, susţinea că: “[...] un grup de agenţi Rothschild, pro-Israel, cu baza în SUA – reprezentat de un grup de presiune, Proiectul pentru un Nou Secol American (PNAC) – a sprijinit invazia, pentru a acorda un răgaz statului Israel, în timp ce un grup de agenţi britanici Rothschild au jucat, de asemenea, un rol în înlăturarea lui Saddam Hussein şi securizarea aprovizionării cu petrol, prin ameliorarea poziţiei statului Israel”.
Dincolo de tabloul îngrozitor – care se prefigurează când studiezi, în detaliu, vieţile şi carierele acestor psihopaţi – ce conduce la concluzia, inevitabilă, că nici un eveniment major al istoriei cunoscute nu s-a putut desfăşura fără “binecuvântarea” lor, faptul că au continuat să se menţină în umbră, preferând clandestinitatea luminilor rampei, îmi alimentează optimismul şi mă face să cred, cu tărie, că atotputernicia lor este una de formă, un simplu uriaş cu picioare de lut, care dă semne că se prăbuşeşte tocmai în aceste zile, în care par să fi pierdut controlul asupra unui mecanism al jafului economic, imaginat, cu migală, vreme de peste două secole.
“Arareori au fost văzuţi Rothschilzii implicându-se deschis în dezbateri publice pe probleme importante. Nici nu au căutat vreodată să ocupe funcţii guvernamentale. Chiar şi atunci când, în ultimii ani, unii dintre ei au intrat în parlament, nu au ieşit deloc în faţă, nici la Londra, nici la Paris şi nici la Berlin. Toate acestea în timp ce contribuiau, din plin, la modelarea evenimentelor importante ale zilei: acordând sau refuzând fonduri, finanţând oameni de stat, cu experienţă în serviciul diplomatic, influenţând numirile în marile posturi oficiale şi printr-un contact direct, aproape zilnic, cu toţi marii factori de decizie”. Derek Wilson Rothschild: A Story of Wealth and Power (1988)
antiiluzii.blogspot.ro.
Mayer Amschel Rothschild:
“Dati-mi controlul banilor unei natiuni si nu-mi mai pasa cine ii face legile”
Mayer Amschel Rothschild (1744 – 1812), fondatorul imperiului bancar Rothschild,cea mai de succes familie din istorie. Acesta si mai apoi fii sai au creat acest imperiu cu intindere europeana determinand explozia revolutiei industriale pe continent, au influentat dezvoltarea economica a sa pe directia deja cunoscuta a folosirii combustibililor fosili, inclusiv dezvoltarea transporturilor, au modernizat si stapanit sistemul bursier, bancar, financiar, au influentat direct politicul, au finantat mereu ambele tabere ale unui razboi, au pus la punct un sistem continental de informatii rapide, etc. La sfarsitul secolului 19 controlau peste jumatate din intreaga bogatie a planetei. Desigur, ei au fost varful unui ice-berg, partea vizibila a unui sistem piramidal in care au fost ajutati de prieteni mai putin vizibili opiniei publice. In SUA i-au finantat pe colosii Rockefeller(petrol), Andrew Carnegie(otel), Harriman (cai ferate), J. P. Morgan si pe bancherii ce au pus bazele Federal Reserve.
La 1 mai 1776, sub conducerea lui Mayer Amschel Rothschild (in traducere SCUTUL ROSU – inainte chemandu-l Mayer Amschel Bauer, dar si-a schimbat numele in mod special pentru ce avea in plan sa faca), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati – Wessely, Moses, Mendelsson – si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondeaza in secret societatea “Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea “Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna “cei care detin lumina”. Primul profet al “Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – “Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, “Liga Dreptilor” lui Karl Marx sau “Decembristii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX. 1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate; 2) Abolirea proprietatii private; 3) Abolirea mostenitorilor; 4) Abolirea patriotismului; 5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor); 6) Abolirea tuturor religiilor. Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu . Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden , i-a dezvaluit ulterior unui prieten: “Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica“. Aceasta doctrina este baza celei de STANGA . De aceea si simbolurile … Rosu caracteristic stangismului, 1 mai celebrata de intreaga stanga, etc. Cititi va rog mai multe in articolul: PAPUSARII – inceputuri Sa vedem cine au fost fii sai : Salomon Mayer (1774-1855) – fondatorul Rothschild banking family of Austria, care a determinat dezvoltarea economica a Austriei. Nathan Mayer (1777-1836) – fondatorul Rothschild banking family of England. Ca o paranteza, s-a casatorit cu o ruda a lui Karl Marx. In afara de domeniul financiar-bancar pe care au ajuns sa-l stapaneasca in insula, a colaborat direct cu guvernul in politica externa si de securitate a statului. De asemenea au dezvoltat un serviciu de informatii privat. Au finantat tabara anti Napoleon. Folosindu-se de sistemul propiu de informatii, de influenta si de credibilitate, dupa batalia de la Waterloo, pierduta de francezi, au adus in Anglia stirea falsa ca ar fi fost de fapt invers, panicand populatia. Bursa a cazut si ei au cumparat pe nimic tot ceea ce i-a interesat. La scurt timp stirea adevarata a venit. Astfel averea lor a crescut fabulos. La scurt timp, influenta lor in Bank of England era deja determinanta. A mai lucrat cu guvernul prusac si cel spaniol. Fiul lui Nathan Mayer, Lionel de Rothschild (1808-1879), a finantat si influentat guvernul britanic in chestiunea Canalului Suez. A investit masiv in Franta. Fiul sau, Alfred de Rothschild (1842-1918), a devenit director of the Bank of England si a reprezentat guvernul britanic la International Monetary Conference din Bruxelles in 1892. Au mai dezvoltat afaceri in Africa de Sud. Calmann (Carl) Mayer (1788-1855) – fondatorul Rothschild banking family of Naples (Napoli). James Mayer de Rothschild (1792-1868) – fondatorul Rothschild banking family of France. A determinat transformarea Frantei intr-o putere industriala. La vremea sa a fost cel mai bogat om al planetei. A fost sustinatorul lui Gioacchino Rossini, Frédéric Chopin, Honoré de Balzac, Eugène Delacroix si Heinrich Heine. SPECIFICATIE: Cand cititi mai sus ca au facut afaceri, ganditi-le ca pe ceva mega, la nivel national sau continental. In tarile unde erau prezenti direct, reprezentau o forta bancara mult superioara intregii „concurente„ luate la un loc. Familia avea obicieiul sa se casatoreasca intre membrii sai. In cazul in care pe o line a arborelui genealogic aceasta practica o faceau consecutiv 2-3 generatii, rezultau sinucigasi sau nebuni. Cei mai sus numiti au fost prieteni cu conducatorii politici din tarile respective. Dupa dramaticul al doilea razboi mondial si aflarea de catre intreg mapamondul a ororilor HOLOCAUSTULUI, familia a intrat intr-un OBLIGATORIU si NECESAR con de umbra, lasand unui grup prieten o buna parte a domeniului de activitate. Asta nu inseamna ca au devenit minusculi. Actualmente, banca Rothschild este una din cele mai mari banci de investitii din lume. http://www.rothschild.com/
Putem aminti si cateva din interesele mega familiei in Romania ultimilor ani , atat prin patrunderea pe piata a ABN AMRO Rothschild dar si prin achizitii sau implicare in privatizari strategice sau importante : BCR- Erste Bank , Banca Ion Tiriac – HVB Bank , Romportmet – Mittal Steel , Petrom , Alro , Azomures , Arctic Arcelik , Luxten , Terapia Advent , Enel – pentru Distrigaz Sud si Nord , ultimele filiale Electrica , Trigranit , Esplanada City Center , dezvoltatorul Planorama , Asiban , etc. Proiecte finalizate sau in curs de finalizare . Ca o paranteza , interesanta a fost numirea in compania d-nului Patriciu ca director general executiv a americanului John H. Works, licentiat in drept, specialistul in investment banking al bancilor J.P. Morgan (Rockefeller ) si ABN AMRO Rothschild. Pentru cretinii care o ‘ard cu monarhia, poftim o explicaţie : În 1933, România era condusă de Carol al II-lea. De la sosirea la conducerea României a dinastiei de Hohenzollern din care face parte regele Mihai şi degeneraţii din familia lui, s-au folosit de multe ori forţele de represiune împotriva românilor. Din păcate, din 1864, de la lovitura de Stat dată de masonerie, şi până astăzi, România e o ţară aflată sub ocupaţie străină, iar instituţiile statului sunt folosite pentru a reprima rezistenţa românilor. ATENŢIE : Dinastia Hohenzollern, face parte din Nobilimea Neagră, care împreună cu iezuiţii şi khazarii, formează infama grupare puţin cunoscută cu adevărat, sub numele de Illuminati. Continuarea pe http://oasteadigitala.com/2012/05/07/doctrina-soc-ordinul-francmasonilor-si-conexiunile-iezuitilor-illuminati/Familia Rothschild 500 de trilioane de dolari avere– YouTube
↧
PRU
PRU s-a lansat si la Arad: “UDMR si-a propus dezmembrarea Romaniei”
Joi am lansat la Arad filiala județeană a Partidului România Unită alături de președintele acesteia, domnul Adrian Mureșan. Cu această ocazie, am dezbătut proiectul separatist lansat de UDMR, care reprezintă singura și cea mai importantă contribuție a lui Kelemen Hunor la campania pentru prezidențiale. Altceva nu îl interesează pe candidatul UDMR, pentru că e mai simplu să arunci România în aer și să ai astfel parte de atenție decât să fii obligat să explici ce ai făcut atâția ani la guvernare măcar pentru etnicii maghiari ale căror voturi le soliciți. Acest proiect propune dezmembrarea României în mod oficial, ”cu cea mai bună intenție”, cum spune chiar Hunor.
Proiectul de autonomie înscrie acest ONG care se află ilegal atât în Parlament, cât și la guvernare, în rândul formațiunilor separatiste din Europa, cu trimitere spre secesionismul etnic promovat de Rusia în Ucraina. UDMR a ajuns aici sub Kelemen Hunor din două motive. Primul, pentru că așa i-a dictat Budapesta, suportul lui Viktor Orban pentru UDMR fiind esențial. Cum Budapesta, la rândul ei, primește diktate nu de la Viena, ca în 1940, ci de la Moscova, Kelemen Hunor și-a înscris formațiunea direct pe linia separatismului rus.
Al doilea motiv este intern. După ce UDMR a obținut toate plăcuțele, toate sărbătorile și toate monumentele maghiare cu putință, nu mai are ce vinde. Nu are de gând să facă ceva util pentru etnicii maghiari, așa încât, după ce stocul de însemne maghiare/secuiești a fost epuizat, a trecut la artileria grea. Cum altfel să manipulezi voturile unei comunități ținute în sărăcie și izolare altfel decât promițându-le imposibilul, adică utopia autonomiei. Pe baza acestei fantasmagorii, UDMR a luat niște voturi la europarlamentare și va lua tot atâtea și la prezidențiale.
Despre rezultatele participării UDMR în mai toate guvernările post-decembriste nu auzim nimic pentru că ele nu există. Dacă întrebi pe cineva de la UDMR la ce a folosit faptul că liderii maghiari au stat la Palatul Victoria mai mult de un deceniu, o să îți prezinte, inevitabil, niște plăcuțe bilingve sau, mai nou, numai în maghiară, și niște zile secuiești sărbătorite cu fast. Adică circ. Pâinea merge direct în buzunarele liderilor maghiari sub formă de milioane de euro și fără atingerea justiției pentru că ar fi discriminare să-i acuzi pe politicienii UDMR de corupție.
Răspunzând invitației la dezbatere a acestui proiect, se poate observa că este util Rusiei și Ungariei în destabilizarea și distrugerea României, dar că etnicilor maghiari nu le folosește la nimic. Singura concluzie la care putem ajunge în urma acestei dezbateri este următoarea: UDMR a încălcat toate legile și prevederile constituționale posibile referitoare la integritatea României așa că trebuie să dispară. Proiectul meu de lege va propune de aceea scoaterea în afara legii a UDMR după modelul desființării Partidului Comunist Român. Liderii UDMR să aștepte în ilegalitate precum comuniștii de odinioară venirea tancurilor rusești care să-i readucă la lumină. Între timp însă au venit americanii așa că pot să aștepte mult și bine. Viața în ilegalitate este singurul răspuns pentru organizația ilegală UDMR! De Bogdan Diaconu
↧
:)))
↧
Pofta buna !
↧
↧
La Maglavit
1935: Ziua Crucii… la Maglavit
Ziua Crucii la Maglavit fotografie de pe prima pagină a "Realității ilustrate" |
Astăzi voi deschide o altă temă din cele pe care le-am evitat până acum, din aceleași motive pe care pentru care am amânat să scriu despre bătrâna stradă Lipscani. Nu o să le repet aici, așa că voi intra direct în subiect, rugându-vă să nu vă grăbiți să trageți concluzii încă de la primele rânduri:
“ Cine este Petrache Lupu şi în ce constă celebritatea lui care vrăjeşte atâta lume urnindu-o pe anevoiosul drum al Maglavitului şi al pocăintii ? Petrache Lupu e un cioban. La şcoală n'a umblat şi nu ştie deci carte. Rămas orfan de copil, zestrea lui a fost singurătatea şi năcazul.
Suferinţele nu şi le-a spus nimănui. Nici n'o putea face, fiindu-i legat graiul. Cuvânt de mângăere n'a prea auzit dela oameni, fiindcă chiar dacă I s'ar fi rostit, nu l-ar fi înţeles, fiindu-i legat auzul.
Ciobănia în care l-a aşezat destinul l-a despărţit de oameni şi de lume dar i-a dat putinţa să trăiască în mijlocul naturii şi să stea de vorbă cu florile şi iarba câmpului, cu stelele boltii cereşti şi cu turma sa blândă de oi.
Departe de freamătul lumii şi de ispitele ei, el a crescut doar sub pavăza lui Dumnezeu, păstrându-şi inima curată ca roua unei dimineţi de vară sau ca zăpada în care-şi învăleşte iarna pământul. Băutură beţivă n'a beut, nici cu tutun nu şi-a afumat gura sa; buzele lui n'au rostit cuvânt de ocară şi inima lui n'a aprins-o lăcomia după averea altuia.“ (“Viața ilustrată” – septembrie 1935).
Petrache Lupu vorbind mulțimii de Ziua Crucii |
Același reporter, Nicolae Colan, ne povestește despre cele trei întâlniri cu Dumnezeu invocate de ciobanul Petrache Lupu, întâlniri care ar fi avut loc în trei zile de consecutive de vineri ale anului 1935 (31 mai, 7 şi 14 iunie):
“ Într'o zi în care, ca atâtea ori, sta de vorbă cu sine învăluindu-şi turma cu privirea lui blândă, i s'a arătat „Moşul"într'un nor de lumină şi i-a spus: „Petrache, du-te de spune oamenilor să se întoarcă la căile mele, să se lase de fărădelegi şi să se pocăiască".
Petrache n'a ascultat de porunca „Moşului". Vedenia şi-a păstrat-o pentru sine, n'a descoperit-o nimănui. Nici graiurile auzite nu le-a vădit lumii. „Moşul" i s'a arătat a doua oară, peste câteva zile. Cu aceeaşi solie. Petrache tot mut a rămas. La cea de a treia arătare „Moşul" l-a certat şi i-a poruncit aspru să cheme lumea la pocăinţă. De atunci Petrache Lupu propovădueşte ce a auzit şi ce a văzut. De atunci auzul i s'a deschis şi graiul i s'a slobozit.
Pelerini ascultând în genunchi slujba religioasă |
Lumea aleargă din toate părtile tării şi chiar din străinătate, să-l vadă şi să-i asculte chemările. Medici, advocaţi, ofiţeri, meseriaşi, neguţători, profesori, gazetari, preoji, învăţători şi ţărani — pelerini de toate stările aleargă cu zecile de mii să asculte solia trimisă de Dumnezeu prin smeritul apostol care este Petrache Lupu.
Desigur, în gloata acestor pelerini se găsesc şi necredincioşi sau sceptici, cari nu pleacă la Maglavit decât din simplă curiozitate. De întors însă — după propria lor mărturisire — se întorc, dacă nu convertiţi cel pufin cutremuraţi sufleteşte.
Fiindcă cei ce au plecat cu prejudecata de a identifica în Petrache Lupu pe un şmecher sau şarlatan gata să facă un rentabil negoţ cu presumptiva sa viziune şi îmbogătindu-se din daniile „prostimii superstiţioase" să la drumul unei vieti în stil mare, ca un al doilea Krişnamurti, au fost victimele unei reconfortante desiluzii: Petrache Lupu a rămas cu oile sale şi cu viata sa de până acuma, nerevendicându-şi nici un ban din orfandele marilor mulţimi care-l înconjoară zilnic. Căci ofrande sunt: şi încă probabil destul de bogate.
Dar ele toate sunt destinate pentru durarea sfântului locaş de închinare ce se va ridica pe locul arătării dela Maglavit. Din aceasta pricină vor rămânea probabil goale alte lăzi, expuse — după cum spun unii — de autorităţile administrative, pentru adunarea sumelor necesare ofensivii de refacere a drumului călcat zilnic de miile de pelerini...
Petrache Lupu este deci un om curat. El e sincer, fără vicleşug.
În această curăţenie a inimii lui trebuie căutat şi temeiul credinţei cu care aleargă lumea la Maglavit. Căci, după vorba Evangheliei, numai cei curați cu inima pot vedea pe Dumnezeu.” (“Viața ilustrată” – septembrie 1935)
În căutarea tămăduirii la Maglavit |
Nu mă voi lansa în speculații inteligente. Și nici nu îmi doresc să stârnesc polemici, pentru că ele nu vor duce la nici un rezultat. Cum nu au dus nici în anul 1935 și nici mai târziu. Voi adăuga doar că fenomenul Maglavit a fost unul într-adevăr de masă – poate cel mai important din România interbelică. Poate că fotografiile făcute în 14 septembrie 1935, de Ziua Crucii, la Maglavit spun tot ce ar putea fi de spus despre pelerinajul din acele zile. Voi da totuși cuvântul unui alt reporter intrebelic, de data aceasta lui Constantin B. Isvoreanu (“Realitatea ilustrată”) – martor al evenimentului, pentru a da un plus de culoare imaginilor:
“ MAGLAVITUL a marcat Sâmbăta trecută începutul unei noi faze. Biserica printr'unul dintre prelaţii ei, i-a conferit o calitate oficială. Episcopul Vartolomeu al Râmnicului întovărăşit de un sobor de preoţi a oficiat la târla din pădurea satului o slujbă divină la care, în chip de trimis laic al divinităţii, umil şi inspirat, a asistat şi Petrache ciobanul.
In ziua aceea, şi cu două zile mai înainte toate drumurile au revărsat în poiana dela stână, mii şi zeci de mii de oameni. S'a vorbit de cifre fantastice. Unii au apreciat numărul pelerinilor adunaţi acolo la 100.000. Poata să fi fost mai puţini, poate mai mulţi. Impresia însă pe care o făcea imensa broderie de capete, văzută de pe estrada din mijloc, depăşea ideea de număr. Era un corp formidabil, încremenit într'o reculegere liniştită ca fundul mărilor. Petrache şi preoţii însemnau prea puţin pentru toată valea aceea în mocnîre mistică.
Femei la copacul de lângă care Petrache Lupu a vorbit cu... "Moșul" |
Aci era minunea. Oamenii veniţi pe jos dela sute de kilometri, oamenii aduşi clae peste grămadă în trenuri aşa numite speciale, istoviţi de nesomn şi osteneală, găseau încă puterea să se mişte într'o disciplină de schit, să asculte şi să se roage, la singurul semn al degetului aspru ridicat de un păstor fără ştiinţă în vorbă şi fără pricepere în gânduri.
— „Moşul" a spus să nu mai fiţi răi... Moşul era supărat pe voi... Toţi oamenii sunt fraţi.
Şi ei ascultau sorbind cuvântul. Unde e omul care ar mai fi putut face cu atât de puţine vorbe şi cu mijloace atât de reduse, ceea ce face Petrache?
De trei luni auzeam vorbindu-se mereu de el. Şi într'o zi în trecere prin Calafat am fost să-l văd. S'a întâmplat să călătoresc tocmai într'o Vineri, în preajma Sfintei Cruci când la Maglavit urma să se ţină mare slujbă.
De la Bucureşti se formase un tren special pentru Maglavit. Un tren care aducea călători din toate părţile Moldovei, din Bucovina şi Dobrogea. Basarabeni erau foarte puţini, patru sau cinci inşi, după cum mi se spusese. Garnitura aceasta compusă din 16 vagoane, plecase de cu seara, cu o oră şi jumătate înaintea trenului de personae care porneşte la ora 10 din Gara de Nord în spre Craiova. Am ajuns-o totuşi în Slatina pe la cinci dimineaţa. La ora 6, la Craiova, personalul obicinuit are o legătură cu Calafatul.
În ziua aceea, pe peronul gării olteneşti nu mai era loc să strecori o umbrelă. Toate trenurile, din spre Sibiu, Timişoara şî Bucureşti, descărcaseră câteva mii de călători. Toţi aşteptau legătura cu Maglavitul. Cum ne-am putut urca toţi în personalul de Calafat este o minune pe care numai Petrache ar fi putut-o lămuri. Am călătorit de altfel, după moda de mult uitată, a răsboiului: pe tampoane, pe acoperiş, pe scări. Indicaţiunea de pe bilet nu mai avea nici o valoare. Călătorii de clasa întâi se amestecau la un loc cu cei din celelalte clase şi niciun controlor nu cuteza să se avânte prin culoare.
E atât de încărcat trenul acesta încât pe drum, din cauza greutăţii, trei vagoane se aprind şi trebuesc scoase de pe linie la prima haltă. Nici orarul nu mai poate fi respectat. Ajungem la destinaţie cu o oră şi jumătate întârziere. Cu toată înghesuiala şi chinul la care sunt supuşi, niciunul dintre călători nu cârteşte. Maglavitul pare că are acest dar de anticipată cuminţire a pelerinilor: se simt înfrăţiţi numai prin faptul că toţi merg în acelaşi loc, pentru a vedea pe acelaşi om.
Încă o minune deci.
Petrache Lupu vorbind unei mulțimi impresionante de pelerini |
In halta neînsemnată până ieri aşteaptă 60—70 de căruţe cari în trei şi patru reprise ridică încărcătura trenurilor. 20 de lei de călător. Din haltă până la târla lui Petrache sunt şase chilometri, până în sat mai sunt încă doi. E preferabil să mergem până la Calafat. De acolo distanţa e ceva mai mare: 10 kilometri pe noul drum din marginea Dunării sau, 14 kilometri prin satul Maglavit, dar la Calafat se poate tocmi o trăsură sau un automobil care îşi ia angajamentul să te şi aducă înapoi. Cei mai mulţi însă preferă în chip de umilinţă duhovnicească, să facă drumul pe picioare. Aşa se face, că la un loc cu cămăşile cu râuri, cucoanele cari s'au dat jos din cl. I şi a II-a, completează pitorescul potecilor, cu voaluri şi corsajii imprimate.
Maglavitul nu cunoaşte ierarhii. Petrache însuşi nu mai face azi nici o deosebire între orăşean, oaie şi cioban. Pentru el toţi sunt, deavalma, ăia pe care s'a supărat „Moşul". Pe toţi îi tratează la fel. Pentru toţi n'are decât un pronume : voi şi biblicul vouă.
Când am ajuns, in seara de Vineri în luminişul pădurei Madona pe locurile unde ciobanul arată că a vorbit cu Dumnezeu, focuri mari din ceară de lumânări jucau umbre pe feţele a 10—-15 mii de oameni.
Douăsprezece cruci imense înălţate proaspăt tremurau în negura pădurii. Şi toată câmpia din mijloc, pe o întindere de doi kilometri pătraţi părea o vastă scenă de practică misterioasă.
Oamenii inventaseră un joc nou : ardeau în careuri mari luminiţe de ceară aruncate pe pământ şi se rugau îngenunchiaţi pe margini. In mijlocul careurilor ardea un foc mare alimentat într‘una de buchete de lumânări aruncate de la distanţă. În jurul crucilor alte focuri din candele şi ceară.
Petrache apăruse pe la ora 4 şi nu mai urma să vină decât a doua zi la opt, odată cu episcopul Râmniculu'. Cei mai mulţi pelerini sosiţi pe seara, nu-l putuseră vedea şi nici nu încercau să-l viziteze în sat.
Casa ciobanului, aşezată în marginea satului pe drumul care duce la târlă era asaltată de sute de oameni, orăşeni şi ţărani. Nimeni nu îndrăsnea însă să-i calce pragul până dădea el semn că îngădue. Şi în seara aceea era prea frânt de osteneală ca să mai deschidă uşa.
Un preot din capitala Olteniei fusese ultimul cu care stătuse de vorbă, îi luase un lung interview, îl pusese să repete vorbele moşului, apoi să cânte din fluer şi la urmă să spună în detaliu tot ce simte el când pune mâna pe un bolnav, când vorbeşte oamenilor când rămâne singur, când se roagă... Petrache răspunsese la toate şi acum era sfârşit.După preot mai încercase un şofer să-i vorbească. Petrache i-a tăiat vorba înciudat:
Petrache Lupu la stână |
- - Lăsaţi-mă ! Voi toţi câştigaţi de pe urma mea şi în loc de mulţumire nici să dorm nu mă lăsaţi...
Făcea aluzie la şofeurii cari cer preţuri exagerate celor pe cari îi aduc dela Calafat ia Maglavit.Omul a devenit nervos şi e vecinic agitat. De aceea, după ce a închis uşa, nimeni nu cutează să-i mai bată în geam. Credincioşii se mulţumesc să-i calce bătătura curţii, şi să-i atingă uşa.
În primele săptămâni ale revelaţiilor lui, din cei 4000 de locuitori ai Maglavitului nici 20 nu credeau în el. Azi nu e nici unul singur care să nu povestească cu evlavie câte un amănunt din viaţa ciobanului şi toţi nu-l mai numesc decât „Sfântul".
Când iese pe drum, oamenii i se apleacă în temenele până la pământ şi îi cer favoarea să-i atingă mâna.
În procesiunea care a avut loc Vineri, 100.000 de inşi au stat îngenunchiaţi în faţa estradei de pe care vorbea el jurându-î că se vor cuminţi. Acest jurământ e singura minune pe care a făcut-o până acum Petrache, şi o face mereu. Ba mai e una : cei mai mulţi se ţin de jurământ.“ („Realitatea ilustrată“ – septembrie 1935).
Cam atât despre Ziua Crucii din Maglavitul anului 1935. Ce aș mai putea adăuga eu, cel de astăzi? Poate doar că Petrache Lupu a fost un om care a chemat lumea la pocăinţă, la mai multă credinţă în Dumnezeu şi la mai multă dragoste de oameni...
deieri-deazi.blogspot.com
↧
:)
↧
Pofta buna !
Recetas Hogar:
Buenos días, hoy te traigo un delicioso Quiche cuatro estaciones está tan bueno que no te lo puedes perder y encima es fácil de hacer ¿te animas?
http://www.recetashogar.com/ 2014/09/quiche-cuatro-estacion es.html
http://www.recetashogar.com/
↧
More Pages to Explore .....