Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Showcase


Channel Catalog


Channel Description:

Impreuna vom construi cel mai mare blog scris in limba Romana.

older | 1 | .... | 161 | 162 | (Page 163) | 164 | 165 | .... | 171 | newer

    0 0
  • 10/11/14--23:19: REVOLUTIA CONSERVATOARE

  • Revoluţia Conservatoare germană şi moştenirea sa

    conservatorism germanÎn perioada dintre Primul război mondial şi stabilirea celui de-al Treilea Reich, criza economică, politică şi socială care a lovit subit Germania – rezultat al înfrângerii acesteia în război – a dat naştere unei mişcări cunoscute sub numele de “Revoluţia Conservatoare” sau şi mai bine cunoscută drept “Mişcarea Revoluţionară Conservatoare”, iar membrii acesteia erau denumiţi fie “revoluţionari conservatori” fie “neoconservatori”.
    Însăşi expresia “Revoluţia Conservatoare” a devenit populară ca urmare a discursului ţinut de faimosul poet Hugo von Hofmannsthal din 1927, om de cultură catolic, conservator şi monarhist. La acel moment, acesta a declarat “procesul de care fac vorbire nu este altceva decât o revoluţie conservatoare la o scară pe care istoria Europei n-a mai întâlnit-o. Obiectivul acesteia este de a genera o realitate germană împărtăşită de întreaga naţiune."
    În ciuda impresiei create de aceste afirmaţii, conform cărora membrii acestei mişcări împărtăşesc aceeaşi viziune globală, în realitate lucrurile nu stăteau aşa, pentru că gânditorii şi liderii acesteia se aflau constant în dezacord. Ba mai mult, în ciuda influenţei ideilor filozofice exercitate de această mişcare asupra socialismului german, dar şi a legăturilor sale cu fascismul, este incorect să credem că membrii săi sunt fie fascişti fie “proto-nazişti”. Chiar dacă unii revoluţionari conservatori ridicau în slăvi fascismul italian, parte din aceştia chiar alăturându-se Mişcării Naţional – Socialiste (mulţi nu), per total, viziunile lor globale erau distincte de aceste două grupuri politice.
    Este dificil de rezumat adecvat viziunile revoluţionarilor conservatori din cauza contradicţiilor ridicate de viziunile individuale ale acestora. Ceea ce aveau în comun, la nivel general, era realizarea importanţei Volk-ului (termen ce poate fi tradus ca “folk”, “naţiune”, “etnie” sau “oameni”) şi cultură, ideea de Volksgemeinschaft (“comunitate naţională”) şi respingerea marxismului, liberalismului şi democraţiei (mai precis ideea de democraţie parlamentară). Printre alte idei comune acceptate se numără şi respingerea conceptului de istorie lineară în favoarea conceptului ciclic, o formă conservatoare şi non-marxistă de socialism, şi stabilirea unei elite autoritare.
    Pe scurt, această mişcare era alcătuită din germani cu tendinţe conservatoare de diferite tipuri care erau dezamăgiţi de starea în care Germania a fost adusă, forţată de înfrângerea suferită în Primul război mondial, şi care urmăreau să avanseze idei de natură conservatoare şi revoluţionară.
    Pentru a obţine o idee adecvată privind natura Revoluţiei Conservatoare şi haina pe care o îmbracă, cel mai bine este să examinăm intelectualii majori şi gândirea acestora. Următoarele secţiuni vor oferi o scurtă prezentare a celor mai marcanţi intelectuali conservator-revoluţionari şi contribuţiile filozofice cheie.
    Vizionarii unui nou Reich
    Cel mai notabili germani cu o viziune optimistă privind crearea unui al Treilea Reich au fost Stefan George, Arthur Moeller van den Bruck şi Edgar Julius Jung. Ştefan George, spre deosebire de ceilalţi doi, nu e un intelectual tipic, ci un poet. George şi-a exprimat viziunea sa revoluţionar-conservatoare a unui “nou Reich” în principal prin poezie, iar această poezie a atins şi a afectat mulţi tineri germani naţionalişti şi chiar şi intelectuali; din acest motiv este notabil d.p.d.v istoric. La nivel intelectual, însă, Arthur Moeller van den Bruck (care a popularizat termenul de “al Treilea Reich) şi Edgar Julius Jung au avut un impact filozofic mai profund.
    ArthurMoellervandenBruck1. Arthur Moeller van den Bruck
    Arthur Moeller van den Bruck a fost un istoric al culturii care a devenit activ politic la sfârşitul primului război mondial. Este unul din membrii fondatori ai clubului conservator “June”, ulterior devenind liderul ideologic al acestuia. În Der preussische Stil (“Stilul prusac”) a descris ceea ce el consideră ca fiind caracterul prusac, a cărui principala caracteristică este “voinţa către stat”, iar în Das Recht der jungen Volker (“Dreptul popoarelor tinere”) a prezentat ideea de “naţiuni tinere” (incluzând Germania, Rusia şi America) şi de “naţiuni bătrâne” (unde a inclus Anglia şi Franţa), pledânt pentru o alianţă a “naţiunilor tinere” cu vitalitate mare pentru a înfrânge hegemonia Angliei şi Franţei.
    În 1922 a contribuit, alături de Heinrich von Gleichen şi Max Hildeber Boehm, la cartea Die neue Front (“Noul Front”), un manifest al Jungkonservativen (“Tinerii conservatori”). Un an mai târziu, Moeller van den Bruck a scris cea mai faimoasă lucrare a sa, care conţine o expunere comprehesivă a viziunii sale globale, Das Dritte Reich, în traducere însemnând Al treilea Imperiu German.
    În această carte, Moeller a făcut o diviziune între patru poziţii politice: Revoluţionară, Liberală, Reacţionară şi Conservatoare. Revoluţionarii, care îi includea în mod special pe comunişti, erau irealişti în sensul în care aceştia credeau că puteau şterge cu buretele valorile şi tradiţiile trecutului. Liberalismul a fost criticat pentru individualismul radical, care duce către egoism şi dezintegrează naţiuni şi tradiţii. Reacţionarii, pe de altă parte, erau criticaţi pentru poziţia nerealistă privind reînvierea completă a formelor istorice, crezând că tot ce exista în societatea trecutului era pozitiv. Conservatorismul, argumentează Moeller, este superior precedentelor trei poziţii deoarece “Conservatorismul caută să protejeze valorile naţionale, atât prin conservarea valorilor tradiţionale în măsura în care acestea posedă puterea de dezvoltare, cât şi prin asimilarea de noi valori care cresc vitalitatea naţiunii.“Conservatorismul” lui Moeller era în esenţă un Conservatorism Revoluţionar.
    Moeller respinge marxismul din cauza raţionalismului şi materialismului său, ideologii pe care acesta le-a considerat că fiind incapabile să înţeleagă părtea bună a societăţii umane şi a vieţii. “Socialismul începe acolo unde marxismul se opreşte,” declara el. Moeller a pledat pentru un socialism german de tip corporatist care recunoaşte importanţa naţionalităţii şi refuză războiul claselor sociale.
    În termeni politici, Moeller respinge republicanismul şi afirmă că democraţia autentică presupune participarea oamenilor în luarea deciziilor care afectează propriul destin. El respinge monarhia ca fiind învechită şi anticipează o nouă formă de guvernare în care un lider puternic conectat la populaţie va apărea. “Avem nevoie de lideri care simt la fel ca şi naţiunea, care identifică destinul propriu cu cel al naţiunii.” Acest lider va stabili “Al Treilea Imperiu, un nou şi ultim Imperiu,” care va rezolva problemele politice ale Germaniei (în special problemele legate de populaţie).
    Edgar Julius Jung2. Edgar Julius Jung
    O altă viziune grandioasă a celui de-al Treilea Reich vine de la Edgar Julius Jung, un intelectual activ politic care a scris cartea Die Herrschaft der Minderwertigen , în traducere engleză The Rule of the Inferiour, care uneori a fost denumită “biblia neoconservatorismului.” Această carte prezintă o critică devastatoare a liberalismului şi combină idei ale lui Spann, Schmitt, Pareto şi ale altor gânditori.
    Democraţia liberală a fost respinsă de Jung că fiind puterea maselor manipulate de demagogi, şi de asemenea puterea banilor, pentru că are tendinţe inerente către plutocraţie. Ideile reviluţionare franceze privind “libertatea, egalitatea, fraternitatea” au fost respinse şi considerate că având influenţe coroziv-dăunătoare pentru societate şi ca surse ale individualismului, cauze principale ale decăderii în viziunea lui Jung. Jung a respins şi marxismul ,pe care l-a catalogat drept un produs corupt al Revoluţiei Franceze.  Revoluţia Conservatoare pentru Jung a însemnat, cu propriile cuvinte:
    “Restaurarea acelor legi elementare şi valori fără de care omul îşi pierde legăturile cu natura şi Dumnezeu şi în lipsa cărora este incapabil să construiască o ordine autentică şi adevărată. Standardele inerente iau locul egalităţii, o justă integrare în ierarhia societăţii ia locul conştiinţei sociale, o elită organică ia locul alegerilor mecanice, responsabilitatea interioară a unei autoguvernări adevărate ar trebui să ia locul birocraţiei, iar în locul prosperităţii maselor ar trebui puse drepturile unei naţiuni mândre.
    În locul formelor liberale şi marxiste, Jung şi-a imaginat stabilirea unui nou Reich care să folosească economia corporatistă (legată de sistemul medieval al breslelor), va fi organizat pe baze federaliste, care să fie animat de spiritualitatea creştină şi puterea Bisericii, şi să fie fi condus de o monarhie autoritară şi o elită compusă din membrii calificaţi aleşi. Cu cuvintele sale, “statul ca cea mai înaltă ordine a comunităţii organice trebuie să fie o aristocraţie; în ultimul şi cel mai înalt sens: conducerea celor mai buni. Chiar şi democraţia a fost fondată pe această năzuinţă.”
    Moeller a criticat şi conceptul materialist al raselor ca “materialism biologic” şi a avansat întâietatea unei entităţi cultural-spirituale (pe acest fundament, şi nu pe cel biologic, avea să fie abordată problema evreilor). În plus, a respins naţionalismul în sensul normal al termenului, sustinund conceptul unui Imperiu pan-European federalist, supranaţional, în acelaşi timp recunoscând realitatea şi importanţa Volk-ului şi separarea grupurilor etnice. De fapt, Jung credea că noul Reich ar trebui format pe “o fundaţie populară (volkisch) indestructibilă de la care lupta populară (volkisch) să ia forma.”
    Edgar Jung nu era totuşi mulţumit doar cu simpla scriere a acestor idei; avea ambiţii politice mari şi a lucrat activ cu partide şi conservatori care rezonau cu el din 1920 până în 1934. Necesitatea luptei era deja parte din filozofia aceştia: “Dacă germanii văd că, printre ei, încă trăiesc combatanţi, atunci aceştia vor realiza de asemenea că lupta reprezintă ce-a mai înalta formă de existenţă. Destinul Germaniei cheamă bărbaţii ei către stăpânirea acestuia. Pentru că istoria lumii formează oamenii.”
    În perioada activităţii sale politice, a ajuns să-i displacă mişcarea naţional-socialistă datorită unui dispreţ personale la adresa lui Hitler dar şi a viziunii sale conform cu care naţional-socialismul era produsul modernităţii şi era legat ideologic de marxism şi liberalism. Jung a fost foarte activ în opoziţia faţă de NSDAP şi a fost în cele din urmă responsabil pentru adresa scrisă de Papen Marburg în 1934, prin care critica guvernarea lui Hitler, adresă ce a dus la moartea lui Jung în Noaptea Cuţitelor Lungi.
    Teoreticieni ai Declinului: Spengler şi Klages
    Oswald Spengler1. Oswald Spengler
    Cel mai faimos teoretician al declinului este Oswald Spengler, “doctorul-profet” care a prezis decăderea Culturii Înalte a Vestului în magnum opus-ul său Declinul Occidentului. Conform lui Spengler, fiecare Cultură Înaltă are propriul “suflet” (referindu-se la caracterul esenţial al unei Culturi) care trece prin ciclul predictibil al naşterii, dezvoltării, împlinirii, declinului şi al morţii, ciclu similar vieţii unei plante. Citându-l pe Spengler:
    “O Cultură se naşte în momentul în care un suflet măreţ se trezeşte din proto-spiritualitatea copilăriei umane, şi se detaşează, o formă din informă, un lucru legat şi muritor din lucrul fără margini, nemuritor. Înfloreşte pe pământul unui peisaj bine definit, de care rămâne legat sub forma unei plante. Moare atunci când sufletul a realizat întreagă suma a posibilităţilor în forma oamenilor, limbilor, dogmelor, artelor, statelor, ştiinţelor şi revine la starea iniţială de proto-suflet.”
    Există o distincţie importantă în această teorie între Kultur (Cultură) şi Zivilisation (Civilizaţie). Cultura se referă la faza incipientă a Culturii Înalte care este marcată de viaţă rurală, religiozitate, vitalitate, voinţă-de-putere, şi instincte ascendente, în timp ce Civilizaţia se referă la o faza ulterioară marcată de urbanizare, a-religiozitate, intelect pur raţional, viaţă mecanizată şi decadenţă. Spengler se concentrează cu precădere asupra a trei Culturi Înalte pe care le-a supus comparaţiei: Magicul, Clasicul, şi actuala Cultură Înaltă Vestică. Şi-a menţinut viziunea conform căreia Occidentul, aflat într-o fază târzie a Civilizaţiei, va intra curând într-un stadiu final de imperialism şi “Cezarism” – stadiu care, conform opiniei lui Spengler, marchează ultima strălucire înainte de sfârşitul unei Culturi Înalte.
    Poate cea mai importantă contribuţie a lui Spengler la Revoluţia Conservatoare este teoria sa privind “socialismul prusac”, pe care a exprimat-o în Prusianism şi socialism, şi care a a stat la baza viziunii conform căreia conservatorii şi socialiştii ar trebui să se unească. În această carte el a argumentat că caracterul prusac, care este caracterul german prin excelenţă, este la bază socialist. Pentru Spengler, socialismul adevărat era în principal o chestiune de etică şi nu de economie.
    Acest socialism etic, prusac, însemna dezvoltarea şi practica muncii etice, a disciplinei, obedienţei, un simţământ al responsabilitatii de a face lucrurile mai bine, starea de autosacrificiu, precum şi posibilitatea obţinerii oricărui statut prin talent. Socialismul prusac se diferenţia de cel marxist şi de liberalism. Marxismul nu era socialism autentic pentru că era materialist şi bazat pe conflictul dintre clase, astfel fiind în contrast cu statul etic prusac. De asemenea aflat în contrast cu socialismul prusac se aflau şi liberalismul şi capitalismul, care neagă idea de responsabilitate, practică un “principiu pirat” şi aduc cu ele domnia banului.
    LEXI 228507 1102. Ludwig Klages
    Ludwig Klages şi teoria sa a declinului au avut o influenţă mai mică, deşi merită a fi menţionată. Această teorie s-a concentrat nu asupra Culturii Înalte ci aspura declinului Vieţii (ce se plasează în contrast cu simpla Existenţă). Teoria lui Klages, numită “Biocentrism,” a postulat o dihotomie între Seele (Suflet) şi Geist (Spirit), două forţe în viaţa omului care se aflau într-o stare de luptă psihologică una cu cealaltă. Sufletul poate fi înţeles că Viaţă pură, impuls vital, şi sentiment, în timp ce Spiritul poate fi înţeles ca intelect abstract, gând mecanic şi conceptual, raţiune şi voinţă.
    Conform teoriei Biocentrice, în timpurile primordiale preistorice, sufletul omului şi trupul acestuia erau unite şi deci oamenii trăiau în concordanţă extatică cu principiile Vieţii. În timp, Viaţa umană a interferat cu Spiritul, ceea ce l-a făcut pe om să folosească gândul conceptual (iar nu cel simbolic) şi intelectul raţional, astfel începând ruperea dintre trup şi Suflet. În această teorie, pe măsură ce istoria omului progresează, creşte şi limitarea Vieţii şi ruinarei ei de către Spirit într-un proces lung dar finalmente de neoprit la capătul căruia omul va fi mecanizat, supra-civilizat şi lipsit de Suflet. “Deja maşina s-a eliberat de controlul omului,” a scris Klages, “ea nu mai este servitorul omului: în realitate, omul însăşi este subjugat de către maşină.”
    Acest stadiu final este marcat de evenimente precum deconectarea completă de Natură, distrugerea mediului natural, metisaje masive între rase şi lipsa Vieţii adevărate, care este prevăzută să sfârşească odată cu moartea omenirii ca urmare a devastărilor aduse Naturii. Klages a declarat “… distrugerea finală a tuturor pare a fi o concluzie ignorată.”
    Othmar SpannSpann si Statul Unit
    Othmar Spann a fost, între 1919 şi 1938, un influent profesor al Universităţii Viena din Austria, dar care, în ciuda suportului entuziast pentru Naţional Socialism, a fost înlăturat de către guvernul celui de-al Treilea Reich din cauza câtorva divergenţe ideologice. A fost exponentul teoriei cunoscute sub numele de “Universalism” (care diferă total de universalism în sensul normal al termenului). Viziunea sa universalistă asupra economiei, politicii, societăţii şi ştiinţei a fost expusă în numeroase cărţi, cea mai importantă dintre acestea fiind lucrarea memorabilă Der wahre Staat (“Adevăratul Stat”).
    Universalismul lui Spann era o teorie corporatistă care respingea individualismul. Pentru a înţelege această respingere este necesar să înţelegem ce înseamnă “individualismul”, pentru că acesta a primit definiţii diferite şi chiar contradictorii; aici, individualismul se referă la faptul că individul este absolut iar existenţa unei realităţi supra-individualitste este respinsă categoric (şi deci, societatea este nici mai mult nici mai puţin decât o colecţie de atomi). Cititorul trebuie să ştie că Spann nu a negat complet individul, ci mai degrabă a negat ideologia individualistă.
    Conform Teoriei Universaliste, individul există doar în interiorul unei comunităţi particulare sau a unei societăţi; întregul (totalitatea societăţii) precede părţile (indivizii) pentru că părţile nu există cu adevărat independent de întreg. Spann a scris “Este adevărul fundamental al tuturor ştiinţelor sociale… anume că nu indivizii sunt cu adevărat reali, ci întregul, şi că indivizii există, sunt reali atâta timp cât sunt membri ai întregului.”
    Mai mult, societatea şi Statul nu sunt fost complet separabile pentru că Statul este sursa drepturilor individului, familiei şi altor grupuri. Liberalismul, capitalismul, democraţia şi socialismul marxist au fost toate respins de Spann ca fiind individualiste sau materialiste şi produse corupte ale ideilor Revoluţiei Franceze. În vreme ce în societăţile trecute individul era integrat în comunitate, viaţa modern, cu liberalismul afferent, a atomizat societăţile. Conform lui Spann, “Omenirea se poate reconcilia cu sărăcia pentru că va fi şi va rămâne săracă pentru totdeauna. Însă cu pierderea caselor, insecuritatea existenţială, cu dezrădăcinarea şi nimicnicia masele de oameni afectaţi nu se vor reconcilia.” Ca o soluţie la decăderea modernă, Spann şi-a imaginat formarea unui stat religios creştin, corporatist, ierarhic şi autoritar, similar primului Reich (Sfântul Imperiu Roman).
    Un teoretician revolutionar-conservator mai puţin cunoscut, Hans Freyer, de asemenea avea viziuni similare lui Spann şi a contestat ideile şi rezultatele “Iluminismului”, în particular secularismul, ideea raţiunii universale, conceptul unei umanităţi universale, urbanizarea şi democratizarea. Plasându-se împotriva societăţii moderne corupte de aceste lucruri, Freyer a avansat ideea unei “societăţi integrate total” care ar fi completată de un stat nondemocratic şi puternic. Cultură, Volk, rasă şi religie ar forma baza societăţii şi a statului pentru a restaura sentimentul de comunitate şi valori comune. Freyer, de asemenea, s-a alăturat naţional socialismului crezând că mişcarea va realiza propriul scop, însă mai târziu a devenit dezamăgit de aceasta pentru că a văzut natura represivă a celui de-al Treilea Reich.
    Hans_ZehrerZehrer si teoria elitistă
    Hans Zehrer era un contributor notabil dar şi editor al revistei “neoconservatoare” Die Tat, şi astfel de asemenea un membru fondator al unui grup de intelectuali cunoscut sub numele de Tat-Kreis (“Cercul Tat”). În viziunea lui Zehrer, “toate mişcările au început ca mişcări ale intelectualilor, minorităţi calificate care, datorită discrepanţelor dintre ceea ce este şi ceea ce ar trebui să fie, au preluat iniţiativa.” Teoria lui era oarecum legată de conceptul “circulaţia elitelor” al lui Vilfredo Pareto, în sensul în care ambii credeau că intelectualii, în majoritatea cazurilor oameni înzestraţi şi inteligenţi care se nasc din orice clasă socială, erau cruciali în determinarea succesului ordinii sociale şi ideilor sale.
    La acel moment, în Germania, clasa mijlocie – însemnând un segment larg al societăţii şi al cărei membru Zehrer era – se confruntă cu probleme economice. Era visul acestuia că o nouă ordine politică ar putea fi stabilită de tineri intelectuali din clasa mijlocie, vis pe care a încercat să-l transforme în realitate. Această nouă ordine ar rezulta din abolirea nesigurei republici de la Weimar şi din stabilirea de către intelectuali ca el a unei elite autoritare. Elita de care Zehrer face vorbire nu ar fi sub controlul maselor iar procesul intern de selecţie ar fi bazat pe criterii personale de calitate şi abilităţi, fără să se ia în considerare clasa socială sau avuţia.
    Viziunea lui Zehrer nu a fost realizată din causa eşecurilor de a crea un nou stat printr-o “revoluţie a elitelor” dar şi din cauza ascensiunii NSDAP, pe care a încercat s-o influenţeze la începutul anilor 1930 în ciuda dispreţului pentru domnia partidelor; ca urmare a eşecurilor, s-a retras din activitatea politică. Însă, chiar dacă majoritatea gânditorilor revoluţionar-conservatori nu şi-au imaginat o elită compusă totalmente din intelectuali, este notabil punctul comun de vedere privind existenţa unei elite autoritare ai cărei membri să fie indivizi calificaţi din toate clasele şi poziţiile socio-economice.
    sombart-wernerSombart si socialismul conservator
    Socialiştii cu înclinaţii naţionaliste şi conservatoare cum ar fi Paul Lensch, Johann Plenge, Werner Sombart, Arthyr Moeller van der Bruck şi Oswald Spengler doreau naşterea unui nou socialism naţional, conservator. Desigur, ar trebui amintit că socialismul non-marxist are deja o lungă istorie în Germania, incluzând oameni precum acei Kathedersozialisten (“socialiştii de catedră”), ca Adolf Stöcker şi Ferdinand Tönnies. Werner Sombart însuşi a pornit la drum ca Marxist, însă mai târziu a fost deziluzionat de teoria marxistă, pe care a considerat-o drept distructivă spiritului uman şi comunităţii organice în acelaşi fel precum capitalismul.
    Sombart este amintit, majoritar, pentru opera să privind natura capitalismului, mai ales lucrările sale privind legătura dintre caracterul materialist al evreilor şi capitalism. Obsesia profitului, practicile dure de afaceri, indiferenţa privind calitatea şi “caracteristicile raţionaliste şi abstracte ale vânzătorului” care reprezentau elementul cheie al capitalismului distrug orice “comunitate de muncă” şi dezintegrează legăturile dintre oameni specifice societăţilor medievale. Sombart a scris că “înainte ca capitalismul să se dezvolte, omul natural trebuie să-şi piardă orice recunoaştere şi trebuie înlocuit cu un mecanism al minţii raţionale. Era necesară o transformare a tuturor valorilor economice.”
    Obiecţiile majore ale lui Sombart privind marxismul priveau faptul că marxismul dorea să suprime orice sentimente religioase şi naţionale dar şi valorile culturilor indigene; marxismul nu ţintea spre o omenire mai bună ci spre o “fericire” bazală. În contrast cu marxismul şi capitalismul, Sombart a susţinut un socialism german în care politicile economice să fie “direcţionate într-o manieră corporatistă,” în care exploatarea ar fi stopată iar ierarhia şi avuţia întregului stat ar fi susţinută.
    Radicalism şi naţionalism: Jünger şi Niekisch
    Ernst Jünger de uniforme1. Ernst Jünger
    Ernst Jünger este foarte cunoscut pentru lucrarea sa privind ceea ce el a perceput ca fiind efectele pozitive ale războaielor şi luptelor, el însuşi având experienţa Primului Război Mondial. El a respins civilizaţia burgheză a confortului şi securitatăţii, pe care a perceput-o drept vulnerabilă şi muribundă, în favoarea unei întăritoare şi “măreţe” experienţe de acţiune şi aventură în război; această experienţă ar transforma un burghez într-un “războinic”. Tipul războinicului s-a luptat cu “eterna utopie a păcii, atingerea fericirii şi perfecţiunii.” Junger a crezut că criza şi nestatornicia Germaniei după Primul Război Mondial erau în esenţă un lucru bun.
    În cartea să Der Arbeiter, “războinicul” era urmat de “muncitor”, un nou tip de om care ar deveni dominant după sfârşitul ordinii burgheze. Jünger a realizat transformările ce urmau să vină că efect al tehnologiei moderne; individul îşi pierdea individualitatea şi libertatea într-o lume mecanizată. Astfel, el a anticipat o societate în care oamenii vor accepta anonimatul în mase şi serviciul obedient în slujba statului; populaţia ar suferi o “mobilizare totală.” Că să-l citez pe Jünger:
    “Mobilizarea totală este mult mai puţin consumată decât se consumă ea însăşi; în război şi pace, ea exprimă cererea secretă şi inexorabilă la care vieţa noastră este supusă în era maselor şi a maşinilor. Astfel, se dovedeşte că fiecare viaţă individuală devine, tot mai clar, durata de viaţă a unui lucrător; şi că, în locul războaielor din cavaleri, regi, şi cetăţeni, avem acum războaie de muncitori. Primul conflict global al secolului douăzeci ne-a oferit un presentiment al structurii lor raţionale şi lipsite de milă.
    Acceptarea de către Ernst Jünger a tehnologiei în stadiul erei “muncitorului” este cumva în contrast cu poziţia adoptată de fratele sau, Georg Jünger, care a criticat civilizaţiei tehnologiei moderne (deşi Ernst va fi, mai târziu, de acord cu acest punct de vedere). Ernst Jünger şi-a schimbat atitudinea, mai târziu, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, şi după aceea, aproape că a şi-a inversat întreaga viziune globală, predicând pace şi individualism, o schimbare criticată de cei de dreapta.
    Ernst Niekisch2. Ernst Niekisch
    Un alt naţionalist radical al Revoluţiei Conservatoare este Ernst Niekisch, care a debutat ca un comunist dar s-a schimbat într-o mixtură aparent paradoxală de naţionalism german şi comunism rusesc: naţional-bolşevism. În concordanţă cu această doctrină, Niekisch a pledat pentru o alianţă între Rusia Sovietică şi Germania pentru a răsturna Tratatul de la Versailles dar şi pentru a contracara puterea capitalistă şi anti-naţionalistă a ţărilor din Vest. Totuşi, această facţiune deviantă, în competiţie atât cu naţionaliştii comunişti şi cu cei anti-comunişti, a rămas o minoritate lipsită de succes.
    Teoria politică: Schmitt şi Haushofer
    Carl Schmitt1. Carl Schmitt
    Carl Schmitt era un proeminent filozofic politic catolic şi jurist care a avut o influenţă majoră în gândirea politică şi care a susţinut guvernarea celui de-al Treilea Reich după formarea acesteia. Cea mai faimoasă carte a sa este The Concept of the Political, deşi este autorul multor altor lucrări precum Political Theology şi The Crisis of Parliamentary Democracy.
    “Politicul”, pentru Schmitt, era un concept diferit de politică în sensul normal al termenului, şi era bazat pe distincţia dintre “amic” şi “inamic.” Politicul există oriunde se află un inamic, un grup diferit şi cu interese diferite, şi cu care există posibilitatea unui conflict. Acest criteriu include atât grupurile externe statului dar şi cele interne, şi deci atât războiul inter-statal cât şi războiul civil erau luate în considerare. O populaţie poate fi unificată şi mobilizată cu ajutorul actul politic, în care un inamic este identificat şi abordat.
    Schmitt a apărat şi practicile dictatoriale, pe care le-a diferenţiat de “tiranie”. Dictatura este o formă de guvernare stabilită în urma unei “stări de excepţie” sau de urgenţă ca urmare a căreia este necesară eludarea lentelor procese parlamentare pentru a apăra legea. Conform acestuia, puterea dictatorială este prezentă în orice scenariu în care un stat sau lider îşi exercită puterea independent de aprobarea majorităţilor, indiferent de statutul “democratic” sau de altă natură a statului. Suveranitatea este puterea de a decide declararea unei situaţii de excepţionalitate, şi deci, “suveranul este cel care decide asupra excepţiei.”
    Schmitt a continuat să critice parlamentarismul şi democraţia liberală susţinând baza originară a parlamentarismului – care susţine că separarea puterilor în stat şi un dialog deschis şi raţional între partide ar rezulta automat într-un stat funcţional – este în fapt negată de realitatea partidelor politice, în care liderii partidelor, coaliţiilor şi grupurile de interese iau decizii privind politicile fără consultare sau dialog. Un alt argument notabil adus de Schmitt era că adevărata democraţie nu este democraţia liberală, în care pluralitatea grupurilor este tratată egal într-un stat. Adevărata democraţie este reprezentată de un stat omogen, unificat, în care deciziile liderilor exprimă voinţă poporului unificat. Cu cuvintele sale, “Oricare democraţie adevărată stă pe principiul că egalii sunt egali dar şi că inegalii nu vor fi trataţi în mod egal. Democraţia necesită, deci, în primul rând omogenitate, iar în al doilea rând eliminarea sau eradicarea eterogenităţii – dacă necesitatea apare.”
    Karl Haushofer2. Karl Haushofer
    Karl Haushofer era un alt filozof politic cunoscut pentru lucrarea sa teoretică privind “geopolitica”, care dorea să adâncească înţelegerea Germaniei în ce priveşte politicile internaţionale şi geografia. Haushofer afirmă că naţiunile nu au doar dreptul de a-şi apăra teritoriul, ci au şi dreptul de a-l extinde şi a colonizara noi spaţii geografice, mai ales atunci când se confruntă cu suprapopularea. Germania era una din ţările aflate în această poziţie, şi deci, avea dreptul la Lebensraum (spaţiu vital) pentru excedentul de populaţie. Pentru a depăşi dominaţia structurii anglo-americane, Haushofer a susţinut un nou sistem de alianţe care implică în mod particular o alianţă ruso-germană (şi din acest motiv el poate fi văzut ca un gânditor eurasiatic). Haushofer s-a alăturat naţional-socialiştilor, dar ideile sale au fost respinse de geopoliticienii celui de-al Treilea Reich datorită ostilităţii acestora faţă de Rusia.
    Influenţele Revoluţiei Conservatoare
    Vizionarii Revoluţiei Conservatoare nu doar că au avut o influenţă imediată în Germania în perioada de început al secolului XX, dar au avut şi un impact profund şi dăinuitor asupra gândirii dreptei (în unele cazuri chiar şi asupra stângii). Lăsând la o parte evidenta influenţă asupra Naţional Socialismului şi dacă presupunem că Otto Strasser nu poate fi considerat parte a Revoluţiei Conservatoare, atunci strasserismul a fost clar influenţat de Arthur Moeller van den Bruck şi Oswald Spengler.
    Francis Parker Yockey, autorul lui Imperium, de asemenea are influenţe din partea lui Spengler, Schmitt, Sombart şi Haushofer. Julius Evola, faimosul italian tradiţionalist, este încă un scriitor afectat de intelectualii Revoluţiei Conservatoare, lucru evidenţiat în lucrări precum Men Among the Ruins şi The Path of Cinnabar.
    Mai recent, Nouă Dreaptă Europeană arată o largă inspiraţie din Revoluţia Conservatoare. Armin Mohler, care poate fi el însuşi considerat parte a Revoluţiei Conservatoare dar şi a Noii Drepte, este foarte cunoscut pentru lucrarea să Die Konservative Revolution în Deutschland 1918-1932. În plus, Tomislav Sunic se inspiră în multe concepte de la Revoluţia Conservatoare, concepte relevate în importanta sa lucrare Against Democracy and Equality, incluzându-i pe Schmitt, Spengler, şi mai puţin pe Spann şi Sombart.
    Încă un intelectual din liga Noii Drepte, Alexander Jacob, este traducătorul cărţii lui Jung, The Rule of the Inferiour şi de asemenea responsabil pentru multiple lucrări ale Revoluţiei Conservatoare. Atunci când aceste fapte sunt luate în considerare, devine clar că multe lucruri poate fi învăţate prin studierea istoriei şi ideile Revoluţiei Conservatoare Germane. Este o sursă de bogăţie filosofică ce poate întări poziţia conservatoare şi care îşi lasă amprenta asupra gândurilor dreptei chiar şi astăzi.
    Traducere de Ovidiu Preda dupa Counter-Currents via Estica

    0 0
  • 10/11/14--23:21: :)))


  • 0 0
  • 10/12/14--08:40: Homosexualitate


  • Joël.

                                                                                
                                                                               
    Une approche fondamentale sur la dangerosité de l'homosexualité sur un plan astral.
    Toutefois, Labruyère a une obsession pour, et une fixation douteuse su, l'homosexualité masculine.
      Cet article fait penser à un texte ésotérique des plus bizarroïdes,
    lu il y a pas mal d'années, émanant peut-être du même auteur, mettant en garde contre l'abîme de la sodomie, mais
    se concluant sur une valorisation du  
    saphisme ... avec, à la clef, l'adresse d'une boîte lesbienne !
    Allez comprendre, fantasme de mâle sans doute.
    Il évoque le fait que la sodomie puisse déclencher chez des sujets médium, une Kundalini,
    c'est  exact,
    mais la nôtre n'a nullement eu besoin de ce type de pénétration pour se déclencher.
    Il a raison de souligner qu'une sexualité contrainte, et qu'une abstinence forcée ne sont pas non appréciables sur le plan qu'il dit "astral".
    Peut-on parler d'un dragon de l'homosexualité.
    Labruyère n'évoquant que l'homosexualité masculine,
    son texte pèche par ses propres projections fantasmatiques. 
    Il nie l'affection et la tendresse, rares, certes, mais qui existe, et dont certains homos bénéficient.
    En tous les cas, quelles que soient les erreurs que compte cet article, la survalorisation, la banalisation, le promotion de l'homosexualité sont,
    en effet, catastrophiques, car elle ébranle des fondements non seulement matériels
    mais aussi civilisationnels et spirituels.
    Dans toute sexualité, il existe un lien avec la démonologie, et l'homosexualité, de part le gouffre de sa stérilité,
    et l’absence de bipolarité yin-yang,
    n'en est surtout pas exempte.



    0 0
  • 10/12/14--08:41: :)))


  • 0 0
  • 10/12/14--09:03: UKIP
  • Partidul eurofob UKIP, primul mandat in Parlamentul britanic

    Partidul eurofob UKIP, primul mandat in Parlamentul britanic
    Partidul antiimigratie si eurofob Ukip din Marea Britanie a obtinut primul mandat in Parlamentul britanic, in urma victoriei reprezentantului sau Douglas Carswell intr-un scrutin legislativ partial, rezultatele fiind publicate in noaptea de joi spre vineri, relateaza AFP.



    0 0
  • 10/12/14--18:46: Suporteri batuti
  • Suporteri poliști bătuți de un grup de țigani steliști înainte de România-Ungaria

    La meci au mers 40 de membri ai Druckeriei, unii cu mașinile, alții cu trenul, fiecare cum a putut. Cei cinci despre care vorbim au mers cu mașina personală a unuia dintre membrii galeriei poliste, Alexandru Vizitiu, „Vizi”, cum îi spun prietenii. La intrarea în București, în carterul Militari, au oprit la o benzinărie pentru a-și lua de-ale gurii și a face plinul. Imediat au fost înconjurați de mai mulți balaoacheși, membri ai galeriei steliste. Porniți în căutare de unguri. timișorenii au fost întrebați din start cât e ceasul, metodă primitivă pentru a vedea dacă știu limba română. „Nu suntem unguri, suntem din Timișoara, am venit să susținem România”, a venit răspunsul timișorenilor. „Din Timișoara? Mai rău atunci!”, au răspuns steliștii, tăbărând pe cei cinci de la Druckeria, cu pumnii și picioarele. Până nu i-au lăsat într-o baltă de sânge pe timișoreni, „marii români” cu tenul tuciuriu nu s-au lăsat. Pentru singura vină c-au mers din Timișoara la București să susțină „marea” echipă a lui Pițurcă. De Iulia Avram – DeBanat


    0 0
  • 10/12/14--18:53: :)))

  • Jenă financiară

    Îmi suflă vântul iar prin buzunare,
    Cu ratele la casă sunt în pom,
    Să mai obţin o nouă amânare
    ---Click pe poză---


    0 0
  • 10/13/14--06:32: Catalonia

  • Mars impotriva separatismului si contra independentei Cataloniei (FOTO)

    0Peste 500 de naţionalişti spanioli, de la mai multe organizaţii radicale, au mărşăluit duminică pe străzile Barcelonei pentru “unitatea ţării” şi împotriva tendinţelor separatiste manifestate în regiunea Catalonia.
    Au existat şi contra-demonstraţii din partea organizaţiilor separatiste sau de extremă stânga, dar cele două tabere au fost ţinute la distanţă de forţele de ordine.
    Apogeul manifestării a fost incendierea simbolică a unor drapele catalane de către militanţii spanioli.
    În discursurile rostite de reprezentanţii Democraţiei Naţionale, Falangei Spaniole, Diviziei Europa, Nucleul Patriotic Spaniol şi ai Alianţei Naţionale a fost proslăvită unitatea Spaniei iar separatiştii catalani au fost numiţi “terorişti”.
    Curtea Constituţională a Spaniei a decis la sfârşitul lunii trecute suspendarea referendumului privind autodeterminarea regiunii Catalonia după modelul scoţian, programat pentru noiembrie. Judecătorii urmează să se pronunțe asupra fondului în maximum cinci luni.
    Autonomia Cataloniei a fost votată şi aprobată în 2005 de Parlamentul catalan, însă Curtea Constituţională din Spania a refuzat să recunoască provincia ca pe un stat de sine stătător. Deasemenea, în 2010 Curtea Constituţională spaniolă a decis că nu există baze legale pentru recunoaşterea “naţiunii” catalane.Sursa:FrontPress.ro
    2912345678910111213141516171819202122232425262728

    0 0
  • 10/13/14--06:43: :)))
  • Mihaela M Mates:
    Pe un rest de copac, plin de muschi verde.../Ro
    imaginea nu este afișată

    0 0
  • 10/13/14--21:46: Tragic
  • Nicolae Toma:
    Cum au învins moţii Securitatea la o jumătate de secol după ce "bandiţii au fost arşi de vii"
    Saga familiei Şuşman. „Lupta” dintre Securitate şi Toader Şuşman, cel care a întemeiat unul dintre cele mai importante grupuri de rezistenţă anticomunistă, nu s-a terminat acum o jumătate de secol când el a fost ucis alături de doi copii, iar ceilalţi au fost deportaţi în colţuri diferite ale ţării. Încercarea de a şterge de pe faţa pământului această familie şi de a ascunde tragedia prin care a trecut a...
    imaginea nu este afișată

    Vizualizează postarea


    0 0
  • 10/14/14--05:51: Jobbik

  • Dreapta conservatoare câştigă alegerile municipale din Ungaria. JOBBIK va conduce 14 localităţi

    jobbikFidesz, partidul premierului Ungariei Viktor Orban, a câştigat fără probleme alegerile municipale desfăşurate duminică în ţara vecină. Deasemenea dreapta conservatoare se menţine în fruntea primăriei din Budapesta şi în 22 din cele 23 de mari oraşe din ţară. Deasemenea Fidesz deţine majoritatea în toate cele 19 consilii judeţene.
    Naţionaliştii iredentişti de la Jobbik s-au clasat mult în spatele Fidesz, dar înaintea socialiştilor în majoritatea zonelor rurale, poziţionându-se pe locul al doilea în 18 din cele 19 judeţe ale Ungariei. Astfel Jobbik va conduce 14 comune şi orăşele, comparativ cu 3, în urma alegerilor de acum 4 ani, din 2010. Alţi 6 candidaţi independenţi naţionalişti, susţinuţi de Jobbik, au câştigat funcţii de primar în tot atâtea comune.
    Tot duminică au avut loc şi alegeri pentru autoguvernările minorităţilor naţionale. Aproximativ 5.200 de alegători ai minorităţii române au votat pentru candidaţii înscrişi pentru autoguvernările locale, în Budapesta şi în patru judeţe, dar şi pentru autoguvernarea pe ţară a românilor din Ungaria. Sursa: FrontPress.ro

    0 0
  • 10/14/14--08:38: Pofta buna !
  • MONTADITO GRAS, PEPENE VERDE ȘI BALSAMIC

    10/10/2014 DIFICULTATE foarte ușorfoarte ușorfoarte ușorfoarte ușorfoarte ușorVIDEO NOCOPYRIGHT DE LUAT MASA 0
    Montadito gras, pepene verde și balsamic 1

    CARACTERISTICI

     I

    0 0
  • 10/14/14--15:20: Pofta buna !
  • CocinandoCon Mandil:
    ENSALADA DE OTOÑO CON VINAGRETA DE MIEL
    ¡¡¡ Vamos a reponernos del Puente!!! En primer lugar espero que tod@s hayáis pasado un Puente estupendo y maravilloso a pesar del tiempo que hemos tenido,pero como se suele decir " Al mal tiempo buena cara " y eso es lo que yo hice . La verdad que no me pue...
    imaginea nu este afișată
    ENSALADA DE OTOÑO CON VINAGRETA DE MIEL
    ¡¡¡ Vamos a reponernos del Puente!!! En primer lugar espero que tod@s hayáis pasado un Puente estupendo y maravilloso a pesar del tiempo que hemos ...

    Vizualizează postarea

    0 0
  • 10/14/14--23:25: Pofta buna !
  • pedro perez:
    Impresionante , gran sabor muy buenos ingredientes y muy sencillo de preparar.
    imaginea nu este afișată
    Tostada de tomates al horno y salchichas frescas
    Para 4 personas Ingredientes: - una hogaza de pan - 8 salchichas frescas - 8  tomates - 4 cebollas - 4 dientes de ajo - tomillo - or...

    Vizualizează postarea


    0 0
  • 10/14/14--23:35: Groovejuice

  • 0 0
  • 10/15/14--07:00: La portita :)))


  • 0 0
  • 10/15/14--09:55: Lupte


  • BIKERI vs. ISLAMIŞTI: Motocicliştii olandezi au pornit să lupte alături de kurzi contra jihadiştilor

    bikeriCel puţin trei membri ai grupării de motociclişti “Nu ne predăm” (No Surrender) au plecat săptămâna trecută să lupte alături de miliţiile kurde din Siria şi Irak contra teroriştilor de la Statul Islamic. 
    Întrbat de jurnalişti despre legalitatea deciziei bikerilor, purtătorul de cuvânt al procurorului şef a declarat marţi că cei trei au dreptul să lupte împotriva jihadiştilor.
    “Înrolarea într-o forţă armată străină era înainte în afara legii, acum însă nu mai este un lucru interzis”, a spus purtătorul de cuvânt al Procuraturii, Wim de Bruin, citat de AFP. Acesta a mai precizat că totul este perfect legal, dacă voluntarii nu luptă contra Olandei şi nu comit crime de război sau violuri, caz în care vor fi chemaţi în faţa instanţei.
    Acesta a mai fost întrebat de ce autorităţile din Olanda abordează un dublu discurs, când vinde vorba de rezidenţii musulmani care aleg să plece la rândul lor să lupte în Orientul Mijlociu, dar de data aceasta în tabăra extremiştilor. “Marea diferenţă este că Statul Islamic este pe lista organizaţiilor teroriste”, a precizat De Bruin.
    Liderul grupării de moticiclişti, Klaas Otto, a confirmat presei onalndeze că voluntarii care au plecat pe front sunt din Amsterdam, Rotterdam şi Breda.
    Pe de altă parte, pentru Statul Islamic luptă peste 15.000 de persoane din 80 de ţări, inclusiv 2.000 din Europa şi 100 din SUA, majoritatea fiind imigranţi musulmani în aceste state sau descendenţi ai acestora. Oficialii americani au informat zilele trecute că jihadiştii din Occident încearcă să pătrundă în Europa, deghizaţi în refugiaţi, cu scopul de a desfăşura activităţi teroriste. Sursa: FrontPress.ro
    no-surrenderMembru al grupării de motociclişti din Olanda (dreapta), alături de un luptător kurd din Siria

    0 0
  • 10/15/14--10:07: Pofta buna !
  • Pelayo Fernández Fernández:
    Tarta de calabaza
    fácil y jugosa receta paso a paso.

    http://www.golosolandia.com/2014/10/tarta-de-calabaza.html
    imaginea nu este afișată
    Tarta de calabaza
    Clásica y deliciosa tarta de calabaza. El bizcocho de calabaza es jugoso y junto a un frosting queda perfecto. Esta tarta de estilo ame...

    Vizualizează postarea


    0 0
  • 10/15/14--10:23: Tavernele bucurestene


  • La pas prin tavernele bucureştene


    După ce vi l-am “prezentat” mai demult peZoltan – regele cerșetorilor, azi împreună cu reporterul Ion Tik al revistei “Ilustraţiunea română” vom hoinării prin câteva dintre tavernele bucureştene din perioada interbelică. Dar pentru că reporterul intra într-o lume a hoţiei şi a viciului, a păcatului şi întunericului, el pleca în insolita plimbare prin craşmele rău famate însoţit de comisarul Niculescu, de poliţişti şi de un medic.
    O vizită aşadar prin localurile în care pungaşii, spărgătorii şi borfaşii îşi urzeau loviturile, cârciumi în  care oamenii cinstiţi își beau cafeaua păzindu-şi buzunarele iar poliţiştii intrau cu măna pe revolver:

    Café New-York "

    Taverne interbelice
    Joc de cărți după miezul nopți
      la Cafe New York
    “ Intrăm într'un ochi  de prăvalie din strada Cantemir, mărunt și tenebros, căruia i se spune în limbajul curent al clienților ”cafeneaua mică”. Fum de țigară, miros de cafea, ceai, cremă de ghete, ceapă, acreală de trupuri nespălate, un ciudat amestec, care te sufocă.


    La mese, oameni cu fețele cafenii, afumate, par mai mult manechine de panoramă scăpate dintr'un incendiu, decât oameni care trăiesc. Totuși. prezența noastră tulburăimobilitatea oamenilor asupra cărților de joc sau asupra partidelor de biliard.


    Câteva siluete de tineri cu șepcile trase pe ochi,încearcă să se strecoare pe lânga noi. Zadarnic omul stapânirii, cu arma la umăr, baricadase ușa.Și consemnul este destul de aspru : nimeni nu intră, nimeni nu iese !


    Comisarul Niculescu îmi arată mai multe cunoștințe vechi, care-și petrec viața în taverne :

    -                 -   Uite-l pe Severică, client vechi, învârtindcărțile!

    Severică surprins de vizita noastră și de amesteculnumelui său în discuție, ridică mirat capul...Doi ochi inteligenți fixează mustrător pe comisar, ca și când ar fi vrut să spună : ce ai cu mine, domnule ?


    Patronul localului, un bătrâior simpatic, încearcă să-mi demonstreze cămica lui “cafenea”este local public ca oricare altul, care nu poate refuza ospitalitatea nimănui și că dacă se strecoară, când și când, câte un urmărit de poliție, el n'are nici o vină...


    -      La urma urmei, cine te intreabă pe d-ta ?- se răsti un uscațiv cu cotleții roții.

    -      Domnul vreasă știe ce-i aici, bea cafea și să privească...

    Omul cu cotleții roșii, pe când vorbea, zări, în norii de fum ai cafenelei, figura comisarului.... El amuți, se aplecă pe una din mese, și se făcu atât

    de mic încât avui impresia că a intrat... într'o ceașcă cu cafea.


    -      Este singurul stăpân de a cărui frică știe. Încolo, agresiv ți obraznic. Nae Doktorul, cunoscut pungaș de buzunare,v'ar fi spus poate și o necuviință, spuse un alt “client" al New-York-ului...


    Comisarii și medicul care ne însoțeau procedează la cercetarea actelor...Iată unul fărăacte, unul cu mutra de apaș,care sta nepăsător, ca și când controlul nu-l privea nici pe departe.... Este un vechi client al Văcăreștilor, o tristă“celebritate" a cartierului, pecare politiștii îl cunosc ca pe un cal breaz.


    -      Tot pe aici, “Ciocolată”? - întrebăunul din polițiști. De ce nu te apuci de muncă de vreme ce ai scăpat de închisoare ?


    “Ciocolată” – acesta îi era numele-poreclă. Clatină din cap; apoi răspunse:

    -      Ce să muncesc? N'au oamenii de treabă ce munci, d'apoi eu!

    “CLUBUL AMBULANȚILOR”


    Taverne interbelice
    Uite roșia ..nu e roția
    În drumul tavernelor, m'am oprit la un local din Dudești căruia i se zice “Clubul ambulanților".Un fel de cafenea-tavernă, ceva mai spațioasădecâtcelelalte, dar deopotrivă de afumată și de tenebroasă.


    La mese, ici și  colo capete de funcționari îmbrăcați cu paltoane, gata de fugă... În fund două domnișoare destulde suspecte, jucau deasemeni cărți. Într’o , cameră restrânsă, o mare de capete. S'au legitimat în cele din urmă cu cărți de “vânzatori ambulanți". Dar ei probabil, jucau cărți pe bani.

    Patronul  mi-a explicat căaici se întrunesc seara ambulanții "cei cu ..marfa de la foc"- și cătoți câti defileaza pe dinaintea noastrăsunt din aceiași categorie.


    “Ambulanții" printre care se strecurasera destule haimanale au ieșit, doi câte doi, oarecum grăbiți. Comisarul mi-a explicat că a recunoscut o sumă de tipi care ar prezenta un interes deosebit pentru ,,galeria tavernelor", dar  este mai prudent să renunțăm pentru moment la identificarea lor.

    Mi-a arătat în schimb câti-va care merită să fie pomeniți:


    Unul, Leiba, cunoscut sub numele de ,,Gașperu",maestrul tuturor pungășiilor, unul care se mișca ca argintul viu, care “operează"toată ziua și care scapă de cele mai multe ori “printre degete". Cum face, cum drege, “Gașperu" cade întotdeauna capisica în picioare. Scandalagiu cu fălcile forficate de cuțitele apașilor,Gașperu' pare o pisică cu ochii de sticlă, care miaună, sforăie, se lingușește. Gasperu’ figurează pe toate fișele poliției, cu “observatiile" necesare : “furt prin grant" ; “pungaș de buzunare", “uite popa-nu e popa", “marfă de furat", “bătaie cu rănire",etc.


    Altul, Take Ocnașu - omul ou ochiul de sticlă, este un stâlp al tavernelor. Condamnat pe vremuri pentru crimă, Take se îndeletnicește cu jocuri de

    noroc care întotdeauna sunt jocuri la sigur.Dacă de o bucată de vreme nu mai calcăpragul pușcăriei,îl calcă în schimb pe al poliției unde are de regulă“treburi incurcate”: Un cap spart la un chef, un portofel sfeterisit cu viteză de scamator, o mâna ,,scăpatâ in tuflă (poșetă)”, un caraiman(portvizit) anexat"de la un provincial, sunt “belele" de care știe să se scape vârând  pe alții “mesa". Take Ocnașul este temut de “colegi"și de aceea adeseori alții se scuzăpentru a scapape “omul cu ochiul de sticla”.


    Atât pentru astăzi, dar voi reveni curând cu un articol în care vă voi vorbi despre înselatoriile folosite de “meseriașii” tavernelor pentru a golii de bani clienții localurilor - metode folosite în mare parte și astăzi:uite popa...nu e popa" ;“uite roșia…nu e roșia", “jocul degetarelor”, “jocul cu lanțul sau cureaua” etc.


    Sursa informațiilor și fotografiile: articolul “Colindând tavernele” semnat de Ion Tik, apărut în săptămânalul “Ilustrațiunea română” numărul din 12 martie 1931 “răsfoit de pe rafturile” Bibliotecii Digitale a Bucureștilor.

    deieri-deazi.blogspot.com

    0 0
  • 10/15/14--11:02: Secretele chinezului

  • Din secretele chinezului care a trait peste 250 de ani: sfaturi incredibil de usoare pentru ca sa traiti cat mai mult!

    Unul dintre cele mai remarcabile cazuri de longevitate care au ajuns pana in secolul XX este cel al botanistului si adeptului taoist Lee Ching-yuen, care si-a pastrat vigoarea tinereasca, potenta sexuala si sanatatea perfecta pe tot parcursul unei vieti lungi si active (am vorbit mai multe...

    http://www.almeea.ro/din-secretele-chinezului-care-a-trait-peste-250-de-ani-sfaturi-incredibil-de-usoare-pentru-ca-sa-traiti-cat-mai-mult/
     

older | 1 | .... | 161 | 162 | (Page 163) | 164 | 165 | .... | 171 | newer