Un banc.....
↧
↧
Pofta buna !
↧
Comemorare
58 de ani de la izbucnirea “Revoluţiei anticomuniste” din Ungaria
Budapesta, 1956: Revoluţionară anticomunistăAstăzi, 23 octombrie, se împlinesc 58 de ani de la izbucnirea Revoluţiei antisovietice din Ungaria, în ţară vecină, dar nu numai, fiind programate mai multe manifestări comemorative.
Revoluţia ungară din 1956, împotriva guvernului susţinut de URSS, a fost înăbuşită de intervenţia Armatei Roşii. Revolta a început în ziua de 23 octombrie. Studenții au declanșat iniţial o demonstrație pașnică, care s-a transformat în revoluție violentă, sfârșită printr-un masacru comis de trupele sovietice în 10 – 11 noiembrie 1956. Pierderile de vieți s-au estimat la circa 5.500 de unguri civili şi revoluţionari (inclusiv aproximativ 13.000 de răniţi) și peste 700 de soldați sovietici (inclusiv 1.250 de răniţi). Alți aproximativ 200.000 de locuitori au părăsit Ungaria, refugiindu-se în Occident.
Evenimentele din Ungaria au avut ecouri şi în România comunistă, mai ales în Banat şi în Transilvania. În acea perioadă au avut loc mii de arestări ale persoanelor acuzate că au simpatizat cu ideilei Revoluţiei Ungare. Sursa: FrontPress.ro
↧
Pofta buna !
Immacolata Cuorvo:
Vizualizează postarea |
↧
Mandravela
Mandravela – răspântia blestemată
În Bucureştiul de altă dată erau câteva “puncte de referinţă”, cunoscute – cel puţin după nume – de toţi locuitorii capitalei. Unul dintre aceste era Mandravela – mahalaua de la capătul Bucureştiului (situaţă undeva pe la intersecţia şoselelor Olteniţei şi Văcăreşti din zilele noastre). Două cârciumi, o tutungerie şi o gheretă la care se vindeau fructe marcau “răspântia blestemată”. Aici se termina Bucureştiul – mai erau doar câteva magherniţe insalubre răsărite de prin porumbiştea plină de gunoaie.
Cu toate astea, Mandravela era o mahala celebră a timpului. Iar Ion Dragomir – reporterul “Ilustraţiunii române” a colindat locul şi ne oferă un istantaneu din anul 1935 al acestui loc din Bucureştiul de altă dată:
 |
| Cârciuma "La Mandravela" |
“ (…) Mandravela îşi trage renumele de la blestemata încrucişare a două drumuri funeste. Primul, duce spre puscărie; celălalt, spre casa de nebuni şi ţintirimul “Trei coceni" al cărui nume a fost schimbat în “Trei trandafiri" de văduvele tinere, neconsolate să ştie că răposaţii făuritori de iluzii matrimonial zac sub o ţărână atât de prosaic botezată.
Când am trecut întâia dată pe la Mandravela, era într'o dimineaţă, doi cetăţeni, cu ochii tulburi şi părul vâlvoi, chefuiau de zor, în sunetele unei viori hodorogite, chinuită de un ţigan gras şi răguşit.
- Zi-i, mă gaşpere ! urla unul din cheflii. Că mâine mă 'ntorc iară la 411.
Erau doi proaspeţi ieşiţi din puşcărie, care-şi sărbătoreau eliberarea. Două ore mai târziu, retreceam pe la Mandravela în celălalt sens. În faţa cârciumei unde petrecuseră cheflii se adunase lume, ca la urs. Am văzut uniforme de poliţie şi o ambulanţă a salvării.
- Ce s'a întâmplat ?
- Ia, doi proaspeţi scăpaţi de la “411". Au petrecut de ieri dimineaţă, pe neîntrerupte. Pe urmă, s'au luat la ceartă. Unul din ei a “inţepat" pe celălalt. N'a avut săracul parte de libertate.
 |
| La un pas de încăierare... la Mandravela |
Compâtimirea mergea către cuţitar, nu către cel cu maţele sfârtecate.
Totuşi, mi-e drag să, petrec la Mandravela, mai ales Dumineca. Am prilejul să leg cunostinţă cu oameni cât se poate de interesanţi. Aşa, de pildă, aci m'am împrietenit cu Titi Menghină, spaima Văcăreştilor.
Era într'o după amiază. Beam liniştit un păhărel de vin roşu ronţăind alune americane, când un om tânăr, ca de vreo treizeci de ani, lat în spate cât
un garderob şi ciupit de vărsat veni, însoţit de o femeie destul de frumuşică şi grozav de împopoţonată, şi se instală alături de mine, la o masă.
Mă uitam când la bărbat, când la femeie, ca unul care n'are ce face şi nu mai ştie încotro să-şi arunce ochii. Ea, mândră de atenţia pe care mi-o stârnise, prinse a zâmbi, privindu-mă şăgalnic cu coada ochiului. Deodată bărbatul care “prinsese mişcarea" se scoală cât era de mare, face un pas spre mine şi mă întreabă din vârful buzelor, fără să descleşteze dinţii:
- Iţi place, sefule ?
- Cine să-mi placă ?
- Dumneaei, face el, arătând cu capul spre femeie.
 |
| Deţinuţi muncind la construcţia Şoselei Văcăreşti în anul 1935 |
Nu ştiu de ce, îmi amintii atunci că cimitirul “Trei coceni" se află numai la doi paşi şi cu instinctual prăzii încolţite de fiară, răspunsei tocmai ceea ce bărbatul nu se aştepta să, audă:
- Imi place ! Seamănă leit cu Marlene Dietrich. Să-ţi trăiască!...
El se uită la mine lung, mă uitai şi eu la el, dar ceva mai puţin lung. Până ce, isbucni în râs şi-mi izbi una peste umăr de mă clătinai pe picioare:
- Bată-te să te bată, sfrijitule!... Îmi place că eşti “înfipt"... Vino să-ţi prezint pe Ditrichoaia...
Şi trăgându-mă spre masa lui, ordonă femeei:
- Zi “bonjur" la domnul... E d'ai noştri.
Am rămas la masa lui Titi Menghină până spre miezul nopţii. Când m'am despărţit, m'a sărutat pe amândoi obrajii, jurându-mi ritos:
- Când oi avea vreo socoteală cu careva să mi-l spui. Vreau să bag pe unul în spital, în cinstea ta, sfrijitule !...
Aviz celor cari-mi poartă sâmbetele… “
Sursa: articolul “Mandravela – răspântia blestemată” semnat Ion Dragomir– publicat în “Ilustraţinea română” numărul din 30 octombrie 1935– citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor
deieri-deazi.blogspot.com
↧
↧
Pofta buna !
Happiness and Family: Ricetta del riso venere. Assolutamente da provare!
Vizualizează postarea |
↧
:):):)
↧
Mars al extremistilor
Marş cu torţe al extremiştilor de la HVIM în Odorheiul Secuiesc
Membrii organizaţiei iredentiste “Mişcarea tinerilor maghiari din cele 64 de comitate” (HVIM) au organizat joi un marş cu torţe pe străzile municipiului Odorheiul Secuiesc din judeţul Harghita. Manifestaţia s-a dorit un un omagiu adus revoluţiei anticomuniste din Ungaria anului 1956, reprimată de tancurile sovietice.O parte din participanţii la acţiunea de ieri au purtat geci care aveau brodate pe spate un leu în poziţie de atac, însemnul organizaţiei extremiste “Garda Maghiară”, interzisă până şi în Ungaria.
Conform recensământului din 2011, din cei puţin peste 34.000 de locuitori ai Odorheiului Secuiesc, 92 la sută sunt etnici maghiari, românii alcătuind abia 2,5 procente din totalul populaţiei.
“Mişcarea tinerilor maghiari din cele 64 de comitate” (referire la împărţirea teritorial-administrativă a “Ungariei Mari”) a fost înfiinţată în anul 2001 în Ungaria de către Toroczkai Laszlo. Organizaţia are filiale active şi în România, în unele localităţi din Ardeal unde populaţia maghiară alcătuieşte un procent important din totalul populaţiei. Membrii HVIM s-au remarcat în 2013 cu ocazia Zilei Naţionale a României, când au organizat o contra-demonstraţie la “Marşul Unirii” din Sfântu Gheorghe al Noii Drepte.
Liderul organizaţiei revizioniste este din 2013 primar al orăşelului Asotthalom, o localitate din Ungaria cu puţin peste 4.000 de locuitori. Acesta a candidat ca independent, dar a fost susţinut de partidul naţionalist Jobbik, a treia formaţiune politică din parlamentul de la Budapesta. Cunoscut pentru retorica sa ostilă României, lui Laszlo Toroczkai i s-a interzis toamna trecută accesul în ţara noastră, fiind oprit la graniţă. Sursa: FrontPress.ro
↧
Pofta buna !
Recetas Hogar: Hoy te traigo un postre típico de mi tierra, las Islas Canarias y es el Frangollo canario una receta que no puedes dejar de probar ¡¡¡te sorprenderás!!! RECETA: http://www.recetashogar.com/  Vizualizează postarea |
↧
↧
Crowdfunding
 | Nea BLOGU Petre Dalea:
Vizualizează postarea |
↧
:)))
In spatele oricarei femei puternice sta un barbat romantic !
↧
Lupta cu sistemul
Lupta cu sistemul?
De câţiva ani, mă tot întreb, de ce noi romanii nu suntem uniţi cu toţii pentru salvarea ţării şi a naţiunii romane, din ghearele Mafiei şi Dictaturii Politice din ţară? De ce suntem limitaţi, doar în a critica, prin presa scrisă şi cea audio-video, doar în a face comentarii din ce în ce mai acide la adresa acestui sistem politic?Prin urmare doar la atât se rezumă o formă de protest a omului de rând. În fond, cu toţii avem parte de aceleaşi nemulţumiri, frustrări, oprimări…Cu toţii suntem limitaţi în drepturi şi libertăţi, suntem înghingati la jugul robiei, muncim pe nimic, avem şefi şi/sau patroni politicieni, neprofesionişti, inculţi şi inumani. Avem salarii mizerabile în lei şi plătim facturi şi produse la preţuri în euro…Nu avem locuri de muncă în ţara…etc
Şefii şi patronii politruci, ne muncesc că pe sclavii de pe propriile moşii, nu se respectă legislaţia muncii…etc. în fapt nu se respectă nici o lege, atunci când vine vorba de omul de rând.
Sunt zeci de comentarii şi reportaje despre mafia din sănătate, din poliţie, din justiţie şi/sau administraţie publică. Avem sute de exemple concrete despre corupţia din toate intitutiile statului, de la Preşedenţie la ultima Primărie…
Cunoaştem fiecare dintre noi pe oligarhii/baronii din propriile noaste cartiere, oraşe sau judeţe, îi vedem şi îi întâlnim aproape zilnic foindu-se şi lăfăindu-se în luxul afişat, prin maşini, case sau jobu-ri/afaceri, mai mult sau mai puţin ilegale…
Şi totuşi, aşa stând lucrurile, suntem extrem de timoraţi şi limitaţi în acţiuni, contra unui sistem politic devastator şi asupritor. Asistăm cuminţi, blazaţi şi apatici, la jocul oligarhilor politicieni, mai mult, îi aprobăm şi devenim complicii lor, doar pentru un colţ de pâine şi/sau câteva firimituri de la masa acestora…
Se încearcă tot soiul de combinaţii şi tot felul de organizaţii şi uniuni de partide şi mişcări naţionale… Se inventaeza/reinventează tot soiul de acţiuni utopice.Toate acestea sunt însă pur teoretice. Trăim într-o lume virtuală şi propunem o luptă virtuală cu un sistem politic cât se poate de real, activ şi incisiv.
Avem parte de o propagandă de partid, incisivă. Oamenii politici sunt cât se poate de vii şi cât se poate de feroce în acţiunile lor.Partidele politice, nu sunt organizaţii care vor binele poporului. Acestea sunt găşti şi clanuri de interese conduse de aceiaşi oameni politici.
Instituţionalizarea politică şi mafiotizarea organigramelor, au blocat dezvoltarea ţării, au pus barieră în calea progresului.
Acceptăm cu stoicism şi umilită, de 25 de ani, toată propaganda ieftină a politicienilor, precum şi toate acţiunile acestora care ne terorizează viaţa noastră şi a famililor noastre.
În public, oamenii sunt revoltaţi dar în acelaşi timp, sunt şi dezbinaţi, dezorientaţi, încât preferă să înjure pe la bodega şi pe la colţuri de stradă, uneori mai mult singuri.
Adesea, avem parte de câte un protestatar singuratic, cu acţiuni de-a dreptul utopice şi fantezizte, de genul lui Adrian Sobaru, pe care autorităţile l-au şi catalogat deja protestatarul erou, naiv şi psihopat…În rest nu există acţiuni de masă antisitem, omul de rând, cei care au mai rămas prin ţară, îşi târâie zilele greoi printre activiştii de partid, care fac propagandă pe bani publici.
Marele public este apatic şi năuc de atâtea reclame virtuale, ce ne cântă, o lume virtuală şi perfectă cu tinerii frumoşi şi zâmbitori, cu bani şi maşini la scară, gata oricând de distracţie, cu oameni bogaţi şi cu bunăstare care cumpără orice produs de la mollu-rile şi supermarketu-rile apărute ca ciupercile după ploaie.
Privind în ansamblu, lumea/societatea românească pare extrem de mulţumită de acestă stare de fapt. Doar în câteva ziare şi bloguri se mai găseşte cineva să mai critice, teoretic, acest sistem politic, să pună întrebări fără răspuns, ca şi cea de genul:”Cât mai suportăm acest sistem politic şi dictatorial?”
Ne întrebăm cu toţii, ridicăm din umeri şi ne continuăm seria de comentarii şi critici fără sens. Lupta cu sistemul nu poate fi dusă aşa, pur virtual. Avem nevoie de acţiuni concrete şi pragmatice. Dacă nu putem face mitinguri de protest de frica câinilor de pază ai sistemului – Jandarmeria – care intervine brutal şi fără rost, închizând gura protestatarului cu pumni, bastoane şi bocanci, filmând scenele dramatice şi apoi căutând protestatarii pe la casele lor şi la câteva zile, după protest, făcându-le dosare şi încarcerând oamenii simpli. Dacă nu se poate aşa, atunci există o altă cale de protest.
În loc să scriem comentarii pe internet, putem ieşi şi lipi afişe antisitem, criticând public, excesul de putere al oligarhilor, cu date şi nume, pentru că aşa le place şi politrucilor. La o propagandă incisivă/agresivă se răspunde prin combaterea acestei la fel. Apoi se pot împrăştia fluturaşi (manifeste), tipărite/printate, în mii de copii, toate cu tentă de a combate corupţia oligarhilor şi a combate sistemul corupt, menţionând date şi fapte şi nume de politicieni corupţi, demascând fraudele şi corupţia sistemului.
Acestea şi multe altele fac parte din jocul democraţiei. De ce să fim doar noi cei care încasăm loviturile sub centură ale sistemului politic, căruia tot noi îi dăm votul de încredere? Trebuie să cotracarăm şi să producem o ofensivă abordând lupta cu propriile lor arme.
Vor agresivitate, vor avea agresivitate, sunt ei incisivi, vom fi şi noi. Putem crea panica şi presiune în rândul acestora până când vor renunţa la pretenţii, la funcţii obţinute ilega, etc… Trebuie să dovedim că noi cei mulţi suntem o forţă care contează în acest joc politic mizerabil.
Marea masă de oameni trebuie şi poate să-şi impună punctul de vedere, să se ştie că noi cei mulţi suntem cei puternici, iar de fiecare dată când se vor lua în discuţie aplicarea unor măsuri împotriva libertăţilor şi drepturilor noastre să se teamă şi de repercursiuni…
Deci, soluţii sunt, se găsesc destule, trebuie doar să la abordăm pragnatic, cu încredere şi curaj, pentru că în fond şi la urma urmelor, ne-am săturat de atâta ipocrizie, de minciuni şi de jafuri la adresa noastră şi a copiilor noştri. De Viorel Sandu pentru FrontPress.ro
↧
De ce se sinucid ungurii ?
frontpress
![sinucidere ungaria]()
La începutul anului 2010, EUObserver anunţa că cea mai mare rata a sinuciderilor în Europa rămâne în continuare în Ungaria. Conform unei statistici întocmite în luna aprilie de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare din Europa (OECD), în ciuda faptului că nivelul de viaţa în Ungaria este unul ridicat, 21 de unguri din 100.000 au preferat să îşi încheie singuri socotelile cu viaţa în anul 2009. De ce preferă ungurii sinuciderea este o întrebare care îi frământă pe experţii si scriitorii de la Budapesta de mai bine de un secol.
La începutul anului 2010, EUObserver anunţa că cea mai mare rata a sinuciderilor în Europa rămâne în continuare în Ungaria. Conform unei statistici întocmite în luna aprilie de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare din Europa (OECD), în ciuda faptului că nivelul de viaţa în Ungaria este unul ridicat, 21 de unguri din 100.000 au preferat să îşi încheie singuri socotelile cu viaţa în anul 2009. De ce preferă ungurii sinuciderea este o întrebare care îi frământă pe experţii si scriitorii de la Budapesta de mai bine de un secol.Din acest punct de vedere Ungaria depăşeşte până şi Japonia, unde au fost înregistrate în 2009 doar 19 sinucideri la 100.000 de locuitori. Aceeaşi cifră este în Finlanda de 18 sinucigaşi la 100.000 de locuitori, 14, 2 în Franţa, 14 în Elveţia, 13,2 în Polonia şi 12,6 în Austria (ultimele două fiind ţări catolice). Statele cu cea mai scăzută rata a sinuciderilor în Europa sunt: Grecia (2,9), Italia (4,8) şi Marea Britanie (6,1).
În România, rata sinuciderilor este 12,9 la 100.000 de locuitori – însă trebuie menţionat faptul că această cifră este influenţată de prezenţa a 1,5 milioane de etnici maghiari în România. Astfel, judeţul Harghita a fost înregistrată în anul 2008 o rată de 28,8 sinucideri la 100.000 de locuitori, cu mult mai mare decât media pentru întreaga Românie.
În secolul al XX lea, Ungaria a avut o istorie tristă a sinuciderilor. Conform statisticilor oficiale, rata sinuciderilor a început să crească abrupt în anii ’50 pentru ca în anii ’70 – ’80 să atingă un maxim de 45 de sinucideri la 100.000 de locuitori. Rata mare a sinuciderilor în Ungaria s-a păstrat şi în anii ’90, însă a început să scadă dupa anul 2000 în urma desfăşurării unor programe guvernamentale destinate combaterii acestui flagel. Totuşi Ungaria şi-a păstrat primul loc între statele europene.
O boală veche
În Budapesta metoda favorită a sinucigaşilor este să sară de pe impresionantele poduri care traversează Dunărea. De multe ori acest gest are o mare componentă exhibiţionistă: sinucigaşul anunţă posturile de ştiri (care în anii ’90 se întreceau în transmiterea în direct a săriturii mortale) şi de cele mai multe ori işi dă foc înainte de saltul în gol.
Însă aceste gesturi nu constituie o noutate la Budapesta. La sfârşitul secolului al XIX lea în Budapesta a fost inaugurat podul Sfânta Margareta – care a fost imediat preluat de ungurii care decideau să îşi incheie socotelile cu viaţa. Pe 22 august 1877, poetul Janos Arany chiar a dedicat un poem sinucigaşilor care se înghesuiau pe podul Sfânta Margareta, poem însoţit de o gravură sugestivă realizată de Mihaly Zichy.
O explicatie genetica
În anul 2001, psihiatrul sloven A. Marusic a lansat teoria conform căreia maghiarii sunt mai înclinaţi spre sinucidere datorită moştenirii lor genetice uralo-altaice, publicată în British Journal of Psychiatry.
Marusic porneşte de la constatarea ca în Europa ţările cu cea mai mare rata a sinuciderilor sunt Ungaria şi Finlanda, ai căror locuitori mai împărtăşesc o caracteristică: faptul că 90% din genele lor sunt europene şi 10% sunt uralice. Din punct de vedere istoric, actualul teritoriu al Ungariei a fost ocupat în secolul al IX -lea de 100.000 până la 300.000 de migratori veniţi din Asia Centrala, alcătuind un procent de 10-25% din populaţia existentă în acel moment.
În Europa exista o puternică tradiţie a fabricării şi consumului de alcool (sub forma vinului, berii sau cidrului) – însă populaţiile din Asia Centrală nu cunoşteau alcoolul. Teoria lansată de Marusic susţine că membrii triburilor uralo-altaice veniţi în Europa, a căror structură genetică nu era compatibilă cu consumul de alcool, sunt strămoşii popoarelor care în prezent înregistrează rate ridicate de sinucidere.
Genele amintite sunt responsabile pentru o procesare greşită a alcoolului care duce la instalarea rapidă a alcoolismului şi la dezvoltarea de tulburări mentale care favorizează sinuciderea.
Gena ADH2-2 este una extrem de comună printre ruşi, iar cercetătorul Ogurtsov a demonstrat în anul 2001 că există o legătura directă între această genă şi dependenţa de alcool şi ciroza. Datele statistice au mai indicat faptul că purtătorii acestei gene sunt mult mai predispuşi unor răspunsuri emoţionale negative (agresivitate si depresie). Aceeaşi genă pare să fie prezentă la maghiari, ruşii dobândind-o în urma faptului că au fost dominaţi mai bine de 300 de ani de tătari, la rândul lor o populaţie uralo-altaică. De George Damian – Historia
↧
↧
:):):)
↧
Caruta cu prosti
frontpress
![caruta]()
Pentru un ziarist german, căruţă europeană cu proşti s-a răsturnat în Balcani. Anul trecut, a apărut la editura reputată germană Rowohlt cartea „Ist Intelligenz erblich? – Eine Klarstellung“ („Este inteligenţă ereditară? – o clarificare”). Autorul cărţii, Dieter E. Zimmer, s-a născut în 1934 şi a studiat publicistică, ştiinţe politice şi istorie. Din 1959 până în 1999 a fost redactor la săptămânalul Die Zeit, apoi jurnalist ştiinţific în domeniile psihologie, medicină şi biologie.
Pentru un ziarist german, căruţă europeană cu proşti s-a răsturnat în Balcani. Anul trecut, a apărut la editura reputată germană Rowohlt cartea „Ist Intelligenz erblich? – Eine Klarstellung“ („Este inteligenţă ereditară? – o clarificare”). Autorul cărţii, Dieter E. Zimmer, s-a născut în 1934 şi a studiat publicistică, ştiinţe politice şi istorie. Din 1959 până în 1999 a fost redactor la săptămânalul Die Zeit, apoi jurnalist ştiinţific în domeniile psihologie, medicină şi biologie.Această carte explică cititorului că inteligenţă este o caracteristică a unui grup sau a unei populaţii şi că educaţia favorabilă a individului trebuie să ţină cont de biologism – deci de un determinism genetic – pentru a-i asigura cea mai bună dezvoltare. Analizele autorului sunt un mix pseudo-ştiinţific, acoperind o gama foarte largă de surse de inspiraţie, de la studiile PISA (randamentul şcolar reflectat internaţional), până la speculaţii darwiniste cu inflexiuni de tristă amintire. Copiii din ţările musulmane Bosnia, Liban, Maroc, Pakistan şi Turcia, care au participat la studiul PISA, stau, după cum ne relatează autorul, cu cinci puncte mai prost decât copiii din ţări ne-musulmane din centrul Europei. Rezultatele slabe, subliniază autorul, ale copiilor musulmani din Germania, conform studiului PISA, nu se explică prin statutul lor de imigranţi, deoarece se confruntă şi acasă cu aceleaşi slăbiciuni la matematică. Această slăbiciune este răspândită în întreagă zona mediteraneană, precizează Zimmer, şi este mai degrabă un „defileu al IQ-ului”, care împiedică deopotrivă musulmanii şi ne-musulmanii. Autorul precizează că cel mai jos punct al acestui defileu este situat în Albania, Bulgaria, Grecia, România şi Serbia.
Autorul cărţii continuna discursul cu aer de superioritate la adresa altor popoare, explicându-ne că doar prin educaţie nu poate fi suprimat factorul genetic. Tocmai de aceea – apreciază exponentul acestei noi teorii a superiorităţii, Dieter Zimmer – a eşuat în SUA o politică educaţională care a plecat de la o idee politică a egalităţii, pentru că ignoră cu desăvârşire biologismul. Jurnalistul Zimmer susţine că gena inteligenţei este recesivă în copilărie şi devine dominantă la maturitate. De aceea, ajunşi la vârstă matură, cei din valea proştilor pierd şi efectele educaţiei, continuă el aserţiunile.
Concretizarea ştiinţifică a căruţei cu prostii din Balcani nu este singulară; şi behaviorismul american, că şi curent socio-pedagogic de a înlătura prin educaţie inegalitatea în societate, îl consideră feuilletonistul cu distincţii „naiv” şi „absurd”. Politică educaţională a zonelor sau ţărilor cu o populaţie cu IQ scăzut ar fi pus bazele unei adevărate „industrii a promovării” şi educării copiilor, afirmă Zimmer, fără succes, deoarece au ignorat biologismul. De o subtilitate inegalabilă este regretul autorului pentru compromiterea biologismului de către nazişti. Fără acest abuz al biologismului, crede teoreticianul elitist german, societatea nu ar refuză curentul biologic în educaţie şi politică.
În mod surprinzător, în presă germană a apărut un lanţ întreg de laude la adresa acestei infatuări publicistice. Frankfurter Allgemeine Zeitung o consideră „o carte edificatoare care merită citită”, Die Zeit îl elogiază pe autor numindu-l „incoruptibil” şi opera să neo-ariană „o carte ne-ideologică lămuritoare”, iar alt ziar de limba germană, Basler Zeitung, o recomandă drept „o carte ştiinţifică acaparantă”. Popularitatea acestei cărţi în Germania este pe măsură aşteptărilor la un autor distins cu cele mai cunoscute premii publicistice germane. Renumitul sociolog şi genealog Volkmar Weiss le mulţumeşte lui Eduard Zimmer şi editurii pentru curajul lor. El precizează că a publică media de inteligenţă a anumitor naţiuni sau a germanilor şi non-germanilor este în conformitate cu constituţia germană. Zimmer nu înţelege de ce ar putea fi criticat pentru clarificările sale, deoarece nici nemţii nu se supără că locuitorii Hong Kong-ului sunt mai inteligenţi decât ei.
Bizar este că niciun organ de presă semnificativ din Germania nu a luat o atitudine critică. Astfel de explicaţii de natură să îngrădească selectiv şansele de dezvoltare în viitor în Europa, printr-un dictat pe măsură „inteligenţei scăzute”, aduce aminte de vremuri zbuciumate ale trecutului relativ recent al Europei. Generos cu europenii mai puţin înzestraţi, Dieter Zimmer, găseşte cuvinte de consolare: inteligenţă nu este o trăsătură individuală, ci o caracteristică a unui grup. Drept care şi indivizii în cauza se pot simţi comfortabil printr-o solidaritate europeană „a proştilor”, născută din imaginaţia debordantă a lui Dieter Zimmer.De Radu Golban
↧
Si daca-un dor
Când se ivește luna,
E ca să nu te mai aștept
Şi azi ca-ntotdeauna.
Și mângâieri de mai pot fi
Unei vieți de jale,
Ar fi de-a nu te întâlni
Nicicând în a mea cale.
Iar fericită de eram
Să fiu în astă lume,
Pe tine nu te cunoșteam
Nici îți știam de nume.
↧
:))))
hmmm ....
![]()
ai ......
ai ......
↧
↧
Bancuri decoltate......
↧
:)))
↧
Pofta buna !
bułka z chlebem: Pyszne tagliatelle z sosem z czerwonych kozaków http://bulkazchlebem.pl/  Vizualizează postarea |
↧
More Pages to Explore .....
Calugarita il intreaba ce il framinta... Soferul ofteaza....
- Mi-e rusine sa va spun...
- Fiule , nu fi timid... Am auzit si vazut de tot felul in viata , nu te teme ca ma poti ofensa , din nimica toata...
- Sincer sa fiu , spune soferul , am visat intotdeauna sa ma sarute o calugarita...... asa ca dumneavoastra...
- Mda , s-ar putea implini visul tau , spune calugarita , cu conditia sa fii catolic si celibatar!
Soferul , foarte excitat , spune:
- Pai sunt! sunt si catolic si celibatar!!!
- Bine , spune calugarita , opreste masina pe dreapta...
Soferul opreste , calugarita se apleaca spre el si ii aplica un french kiss enorm...
Dupa care il roaga sa continue cursa ...
Soferul , emotionat de momentul trait , incepe sa planga...
- Ce s-a intamplat? - il intreaba calugarita...
- Maicuta , am pacatuit... te-am mintit! Sunt evreu si casatorit!
- Deh , zice calugarita , nu-ti face probleme! Si pe mine ma cheama John si ma duc la un bal mascat... :))))