Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Showcase


Channel Catalog


Channel Description:

Impreuna vom construi cel mai mare blog scris in limba Romana.

older | 1 | .... | 37 | 38 | (Page 39) | 40 | 41 | .... | 171 | newer

    0 0
  • 03/16/13--05:54: Guvernul ungar

  • Guvernul ungar ameninta cu preluarea bancilor straine

    autor: FrontPress 16.03.2013
    bancheriObiectivul guvernului de la Budapesta este sa creasca controlul investitorilor ungari asupra sectorului bancar local pana la cel putin 50%, a declarat marti premierul Viktor Orban, scrie Economica.net, citand Reuters. Planurile lui Viktor Orban risca sa creeze o prapastie intre cel mai indatorat stat est-european si restul statelor membre UE, in conditiile in care in decurs de o saptamana partidul Fidesz a modificat Constitutia, a preluat controlul asupra Bancii centrale prin numirea unui apropiat al lui Orban in postul de guvernator si a limitat independenta Curtii Constitutionale.
    “Este o situatie nesanatoasa faptul ca strainii controleaza o proportie atat de mare din sistemul bancar ungar”, a declarat Orban la un forum economic organizat de Camera ungara de comert si industrie.“Respectand tratatele internationale, trebuie sa ne straduim sa crestem proportia ocupata de proprietarii ungari in sistemul bancar local… Am dori ca cel putin 50% din sistemul bancar ungar sa se afle in mainile ungarilor”, a spus Orban.
    De asemenea, premierul ungar a anuntat ca guvernul ungar are de gand sa ajute intreprinderile mici si mijlocii sa-si converteasca creditele in valuta in credite in forinti si a cerut ministrului economiei, Mihaly Varga, sa puna la punct un program atractiv de conversie.
    Bancile straine care activeaza pe piata din Ungaria se confrunta cu cea mai mare taxa bancara din Europa, un program anterior de reducere a poverii creditelor ipotecare in valuta si cresterea creditelor neperformante.
    Banca italiana Intesa Sanpaolo a anuntat marti ca divizia sa din Ungaria a inregistrat pierderi de 279 milioane de euro in trimestrul patru. ‘Ungaria a devenit un fel de cosmar’, a declarat directorul Intesa Sanpaolo, Enrico Cucchiani. ‘Toata lumea este destul de ingrijorata in legatura cu Ungaria’, a adaugat Cucchiani.
    OTP, cel mai mare grup bancar ungar, concureaza cu diviziile locale ale unor banci straine precum Erste Group Bank, Raiffeisen Bank International, UniCredit SpA, Intesa Sanpaolo SpA, Bayerische Landesbank, General Electric Co. si Citigroup Inc. De pe HotNews


    0 0
  • 03/16/13--06:09: Lenin - Inessa

  • Iubiri secrete

    Vladimir Lenin si Inessa Armand - iubiri secrete
    Câteva mârţoage negre, epuizate – altceva nu se putuse găsi la Moscova, în acea zi de 12 octombrie 1920 – trăgeau după ele, spre Piaţa Roşie, catafalcul cu un sicriu de zinc. În cortegiu, Lenin – sprijint de “soţia şi tovarăşa sa de viaţă şi luptă”, Nadejda Krupskaia. “Nu numai chipul lui – a scris o martoră – dar tot trupul exprima o durere atât de puternică, încât nici n-am îndrăznit să-l salut, nici măcar printr-un gest. Era clar că doreşte să rămână singur, cu durerea lui. Parcă devenise mai mic. Şapca aproape că îi acoperea faţa, iar ochii îi păreau scăldaţi în lacrimi, pe care şi le reţinea cu mare efort”. Alţi participanţi la înmormântare afirmă că Lenin abia se mai ţinea pe picioare. Ochii lui liniştiţi nu mai vedeau nimic, faţa îi împietrise într-o expresie de durere sfâşietoare. Pe panglica coroanei din zambile albe trimisă de el, scria simplu: “Tovarăşei Inessa – de la V. I. Lenin”.
    “Obligat” să iubească    A scrie despre “istoria sufletului” lui Lenin este un demers sortit eşecului, la prima vedere. În cei 53 de ani de viaţă i se recunosc, în mod unanim, o singură soţie, Krupskaia, şi o singură “simpatie”, Inessa Armand. Gurile rele îi stribuie legături şi cu o prostituată din Zürich, iar altele, şi mai rele, îl consideră impotent, ceea ce ar şi explica pasiunea lui paroxistică pentru politică. Tradiţia a reţinut copilul cu bucle aurii, adolescentul ferm, apoi, brusc, fără tranziţie, chipul de icoană al revoluţionarului, “bătrânul” nu bărbatul. Or, şi tradiţia se înşală câteodată.
    Povestea ce urmează are drept izvor cărţi recente, documente, scrisori şi arhive până acum ciuntite şi falsificate de propaganda sovietică. Propaganda nu putea “da drumul” unui Lenin adulter, mânat de sentimente fireşti, ci numai unui puritan, calp, întreţinând cu o femeie o prietenie exclusiv platonică. În mod neoficial însă s-a crezut dintotdeauna că Lenin a fost pur şi simplu “obligat” să o iubească numai pe Krupskaia, să nu coboare niciodată la rolul de soţ infidel.
    În tinereţe îi plăcea să vâneze, să patineze, să stea la o bere într-o companie plăcută. Circula chiar legenda unei iubiri nefericite a tânărului Ulianov cu Elena Lenina, o fată frumoasă din Kazan (de la care şi-ar fi luat pseudonimul). Elena i-a promis să îl urmeze în exil, ca decembristele, dar l-a înşelat. Aşa s-a şi căsătorit Lenin, la 22 iulie 1898, cu Krupskaia. Într-un moment de disperare, tânărul de 28 de ani i-a trimis o scrisoare acestei tovarăşe de idei – mai mare decât el cu un an şi care se afla în exil – cu propunerea de a-i deveni soţie. Zis şi făcut. Era moda mariajelor fictive. Cuplurile trezeau mai puţine suspiciuni Ohranei, mereu cu ochii aţintiţi pe revoluţionari.
    Despre cum arăta Krupskaia, o femeie lipsită de feminitate, suferind de o afecţiune cardiacă, dar o soţie loială, nu este cazul să insistăm. Să amintim doar remarca lui Ilya Ehrenburg: “E suficient să te uiţi la Krupskaia ca să-ţi dai seama că pe Lenin nu l-au interesat femeile”. Aşa să fie? Krupskaia i-a oferit liniştea sufletească. Condiţionată însă de prezenţa Inessei, pe care Nadejda a trebuit să o primească zi de zi cu căldură în casa lor. Pentru că cei doi au devenit inseparabili din clipa când s-au cunoscut. Inessa a urmat pretutindeni familia Ulianov.
    Ei doi aveau secretele lor. Îi lega o puternică afecţiune. “Dragul meu… ne-am despărţit, ne-am despărţit… tu şi cu mine, dragul meu – îi scria Inessa de la Paris, în decembrie 1913. Şi mi se pare atât de dureros. Ştiu, simt că n-ai să vii aici. M-am plimbat prin locurile cunoscute şi mi-am dat seama foarte clar, ca niciodată până acum, ce rol joci tu în viaţa mea, aici, la Paris, unde întreaga noastră activitate este legată printr-o mie de fire de gândul la tine. Pe vremea aceea nu eram îndrăgostită de tine. Deşi te iubeam încă de pe atunci. Aş rezista şi acum fără sărutări, dacă aş putea să te văd, să stau de vorbă din când în când cu tine. Ar fi o bucurie atât de mare şi n-am face nimănui niciun rău. De ce a trebuit să renunţ? Mă întrebi dacă sunt supărată pentru că tu eşti acela care ai “realizat” despărţirea noastră. Nu, nu cred că ai facut-o pentru tine. [...] Au existat multe lucruri bune în relaţiile mele cu N.K. (Krupskaia). În timpul uneia dintre ultimele noastre discuţii mi-a spus că i-am devenit dragă şi apropiată abia de curând. M-am obişnuit cu tine. Îmi plăcea nu numai să te ascult, dar şi să mă uit la tine atunci când vorbeşti. Chipul tău este atât de animat, şi apoi puteam să te privesc în voie, căci tu nu observai”.
    Tonul şi conţinutul acestei scrisori lasă puţine dubii în legătură cu natura sentimentelor celor doi. De altfel, Stalin a sfidat-o în faţă pe Krupskaia, în anii grei de boală la pat a soţului ei, când ea îl îngrijea:“Mai discutăm noi despre ce fel de soţie i-ai fost”, i-ar fi spus el, cu aluzie transparentă la legătura cu Inessa Armand. Obosită de nopţile nedormita şi de hrănirea bolnavului cu linguriţa, Nadejda a făcut atunci o criză de isterie, cu hohote de plâns. Scandalul a grăbit sfârşitul lui Lenin – se spune. Iar peste doi ani, în 1926, când el nu mai era şi când Krupskaia se afla în opoziţie, Stalin i-a repetat ameninţarea, pentru a o obliga să cedeze şi să-şi facă autocritica: “Partidul îşi poate aminti cine a fost adevărata soţie a lui Lenin”. Şantajul a reuşit. Krupskaia n-a vrut să-şi spele rufele murdare în public.
    Doi fraţi – aceeaşi soţie    Dar cine a fost Inessa Armand, această femeie cu prenume spaniol, evocând frumuseţea fatală a unei nobile castiliene, Inès de Castro (soţia în secret a infantelui Pedro al Portugaliei), şi cu nume francez? De unde aceste consonanţe latine la o bolşevică de la prima oră a mişcării?
    S-a născut la Paris în 1874 (după unele surse, în 1873, după altele, în 1875), din dragostea unui celebru tenor francez, Théodore Stéphane, de 25 de ani, cu Nathalie Wild, de 24, pe jumătate englezoaică, pe jumătate franţuzoaică. Hagiografia de partid nu este prea generoasă cu părinţii ei. La moartea tatălui, care după naşterea fetiţei legalizase legătura lui cu Nathalie – Inès avea numai 3 ani. Mama, înzestrată cu o voce caldă, melodioasă, a trebuit să-şi întreţină familia (avea trei fetiţe). A devenit profesoară de canto. O mătuşă care pleca guvernantă în Rusia s-a oferit să o crească pe micuţa Inès. Bunica maternă a însoţit-o la Moscova: una preda canto şi franceza, cealaltă engleza.
    Foarte talentată la limbi, micuţa Inès a învăţat curând să vorbească ruseşte, iar la 6 ani, pentru că îi plăcea mult muzica, a început să ia lecţii de pian, de la mătuşa ei. În acest context, cele trei “parizience” au cunoscut familia de industriaşi de textile ruşi Armand, proveniţi din emigranţi francezi. Armanzii aveau moşie la Puskino, la 30 km de Moscova, şi erau foarte ospitalieri; obişnuiau să invite multă lume, fără să facă vreo deosebire între copiii casei şi cei aflaţi în vizită. Ei au plăcut-o mult pe Inès, devenită între timp Inessa, cu nume rusificat.
    Mătuşa şi bunica dădeau lecţii copiilor Armand, iar ei creşteau sub ochii lor. Inessa era o fată înaltă, graţioasă, cu părul şaten deschis, ochi mari negri, expresivi, cu trăsături sudice, cultivată şi impulsivă. Situaţia ei de orfană într-o casă de oameni înstăriţi şi cu o mătuşă preocupată de soarta ei s-a încheiat – cum altfel? – printr-o căsătorie cu principalul moştenitor al familiei Armand: Aleksandr Evghenevici. Toată floarea comerţului din Moscova a fost prezentă la nunta lor.
    Aleksandr (Saşa) era un caracter slab, cu principii liberale, care îşi adora soţia. Iar soţia de numai 19 ani, se ocupa cu acte de binefacere, conducea o societate de sprijinire a femeilor decăzute, îi ajuta pe muncitori… “N-aş vrea deloc să fiu o femelă de reproducere, ca Nataşa Rostova”, exclamase după lectura romanului lui Lev Tolstoi, Război şi pace.
    În ciuda acestor gânduri, în 1894 Inessa a născut primul ei fiu, pe Alekasndr, iar între 1896 şi 1901 a adus pe lume încă trei copii: Feodor, apoi două fetiţe, Inna şi Varvara. Din anul 1900, familia şi-a petrecut iernile la Moscova, într-un apartament de pe Arbat. Inessa a citit enorm în această perioadă: Hugo, Gothe, Dickens, Whitman, Zola, Gogol, Gorki, Dostoievski, Nekrasov. A studiat la pian şi a învăţat să-i interpreteze fermecător pe Chopin, Beethoven şi Mussorgski. Ea îi va insufla o mare dragoste lui Lenin pentru Beethoven.
    În toamna anului 1903, din motive de sănătate, Inessa a mers cu copiii la Lausanne, în Elveţia, unde a rămas până în vara anului următor. Acolo, în octombrie, la 29 de ani, a născut pentru a cincea oară: un băiat, Andrei. Numai că acest al cincilea copil nu mai era al lui Aleksandr, ci al fratelui lui mai mic, Vladimir, de numai 18 ani. În casă nu s-a produs niciun scandal, nici o dramă. Aleksandr şi Inessa, adepţi ai amorului liber, s-au explicat în zeci de scrisori unul altuia, hotărând să rămână prieteni. N-au înaintat divorţ. Copiii, pe care amândoi îi adorau, erau “patrimoniul” lor comun. “Pentru romantici – scria Inessa cu două săptămâni înainte de a muri - dragostea se află pe primul plan, ea trece înaintea oricărui lucru”.
    Ca membră a familiei cunoscutului industriaş Armand, Inessa a beneficiat de tratamente mai uşoare când a devenit o revoluţionară înfocată şi a adunat ani grei de închisoare. Chiar şi la zece ani de la separarea de soţie – care până la urma s-a produs – Aleksandr, tolerantul ei fost sot, el însusi simpatizant al ideilor revoluţionare, a vrut să plătească o cauţiune fantastică pentru Inessa: 5400 ruble (un muncitor primea 30-40 ruble pe lună). Inessa îl avertizase însă să nu facă acest gest, pentru că oricum ea va evada. Ceea ce a şi făcut. Aleksandr venea regulat în vizită, îi aducea scrisori şi veşti de la copii.
    Cât priveşte pe Vladimir Armand, tatăl ultimului copil, el era de o bunătate angelică. În apartamentul lor Inessa îşi aduna camarazii din munca ilegală, pentru că şi noul şi prea tânărul ei soţ avea idei social-democrate. Din păcate însă, sănătatea lui era foarte şubredă.
    Anul 1907 a găsit-o pe Inessa deportată pentru a treia oară, în gubernia Arhanghelsk, într-un sat îndepărtat, iar pe Volodea bolnav de tuberculoză. Inessa a reuşit din nou să evadeze şi, ajunsă la Petersburg, s-a lăsat furată de viaţa mondenă: expoziţii, premiere, s-a interesat de noua invenţie – cinematograful. Până într-o zi, când a primit vestea că Vladimir, aflat la tratament în Elveţia, se simţea foarte rău. A alergat să-l vadă, cu paşaport fals, trecând prin Finlanda, şi l-a mai apucat în viaţă. A murit în braţele ei.
    Nadejda vrea să se retragă    În 1909, Inessa se afla la Paris împreună cu trei dintre copiii ei: cele două fetiţe şi micuţul Andrei. Leagăn al Revoluţiei şi al Comunei, al tuturor libertăţilor, capitala Franţei aduna principalul nucleu al emigraţiei social-democrate ruse. Aici avea să-l întâlnească pentru prima oară Inessa pe Lenin. Scund, simplu, modest, omul nu avea, în comportament şi atitudini, nimic de dictator intratabil, de şef despotic. Se exprima abundent şi foarte clar.
    Inessa a devenit imediat membră a “grupului de sprijin” al bolşevicilor, care a ales-o curând preşedintă şi a desemnat-o să poarte corespondenţa cu alte grupuri bolşevice din străinătate. Ea avea darul de a plăcea oamenilor. Era nelipsită în apartamentul de două camere al Ulianovilor, din rue Marie-Rose 4. Cu atât mai mult cu cât bătrâna mamă a Nadejdei nu mai reuşea să facă faţă gospodăriei. Înaintea Inessei, în familia lor mai intrase o anume Maria Essen, o socialistă veselă, care nu se împăcase deloc cu Krupskaia. Nadejda era pe zi ce trecea mai irascibilă din cauza maladiei lui Basedow, de care suferea. Într-o zi Lenin a avut parte de o scenă de gelozie în toată regula: singura, se pare, din întreaga lor viaţă.
    Viitorul lider de la Kremlin avea acum un om de mare încredere. Inessa şi-a închiriat un apartament la două case distanţă şi îl ajuta pe Lenin să-şi traducă alocuţiunile în engleză, franceză şi germană. În plus, era o excelentă secretară. Disciplina de partid nu putea stinge în ea aptitudinile de om de societate: cânta, îşi căra prietenii la teatru, la concerte, la magazine de îmbracaminte şi de bijuterii şi, bineînţeles, se ocupa de educaţia copiilor, care o divinizau.
    Munca de partid i-a obligat pe Lenin şi Krupskaia să schimbe adesea oraşe şi ţări: Cracovia, Zürich, Paris, Elveţia, Austria, Germania. Inessa îi urma peste tot. Bătrâna mamă a Nadejdei o adora. O aştepta în fiecare dimineaţă cu nerăbdare. O iubea pentru hazul ei, vioiciunea spiritului, răspunsurile prompte, simţul practic. “Se luminează casa când intră Inessa. Nimic nu îi este indiferent. Trece totul prin filtrul inimii”, îşi nota în jurnal chiar şi Nadejda Konstantinovna.
    După cinci ani de asemenea viaţă în trei, Inessa a hotărât să scrie o cărticică despre problemele femeii, cu subtext libertatea de a iubi. Mai înainte s-a sfătuit cu Vladimir Ilici. “Chiar şi o legătură pasională trecătoare este mai poetică şi mai curată decât săruturile lipsite de dragoste ale unor soţi vulgari”, i-a spus ea. La ce făcea aluzie? În replică, Lenin a liniştit-o: i-a înecat iniţiativa într-un torent de vorbărie marxistă despre libertatea proletariatului, burghezie… Se temea el oare că Inessa se va compromite sau îl va compromite? Astfel proiectul Inessei a murit.
    Această femeie reuşea să atingă corzi ascunse adânc în inima acestui bărbat atât de puritan, iar el simţea nevoia să fie împreună cu ea tot timpul, să-i scrie, să-i vorbească, să comunice cu ea. Soţia nu-i deranja. În anii ’20, într-o discuţie cu colegul ei de la Legaţia sovietică din Norvegia, Aleksandra Kolllontai, şefa misiunii diplomatice ruseşti din Suedia, a afirmat că Nadejda era la curent cu aventura soţului, petrecută astfel sub ochii ei; ştia cât de ataşat este Lenin de Inessa, de aceea îi propusese de mai multe ori să plece ea, dar Lenin o reţinuse. Nadejda a acceptat cu demnitate prezenţa Inessei, ca pe ceva inevitabil. Monotonia şi râncezeala vieţii lor înţepenite în principii inhibante erau zilnic răvăşite de această femeie energică, elegantă, pasionată de tot ce făcea, de la copii la revoluţie.
    Dragă prietenă    A urmat Revoluţia din februarie 1917, întoarcerea printre primii în ţară, cu trenul blindat. Trei zile ei trei singuri într-un compartiment. În vârtejul evenimentelor nu mai era însă loc pentru iubire. Inessa şi-a revăzut copiii rămaşi acasă, pe Aleksandr, cel mare, şi pe Feodor, care avea deja 21 de ani şi vroia să se facă aviator. Ambii erau mobilizaţi. Fiicele, Inna şi Varvara, studiau încă, iar Andrei, mezinul de 13 ani, era la gimnaziu.
    Cu Lenin se vedea acum din ce în ce mai rar. Vorbeau la telefon. Mult. În februarie 1919, el i-a dat o misiune de Cruce Roşie în Franţa: să aducă acasă, de fapt, de pe fronturile războiului civil, câteva mii de soldaţi ruşi trimişi de guvernul ţarist, în 1915, în sprijinul aliaţilor. Pe frontul mişcător de la Sankt Petersburg ei se răsculaseră, fiind internaţi în lagăr de autorităţile franceze.
    Inessa a fost arestată. Furios, Lenin a formulat la iuţeală un ultimatum: va fi eliberată imediat sau toată misiunea franceză de la Moscova, până la ultimul om, va fi împuşcată. Evident, Inessa a fost eliberată imediat. S-a întors acasă împreună cu câteva mii de prizonieri, ceilalţi membri ai Corpului expediţionar rus venind şi ei mai târziu. De pe drum, tot cu gândul la Lenin, îi scria fiicei sale mai mari, Inna (Inusia):” Pun în plic o scrisoare către Saşa, una pentru Fedea şi a treia pentru Ilici. Numai tu trebuie să ştii despre aceasta din urmă. Pe primede două dă-le imediat băieţilor, dar pe a treia ţine-o la tine deocamdată. Când mă întorc am s-o rup. Dacă mi se întâmplă ceva… atunci trebuie să i-o dai personal lui Vladimir Ilici. Du-te la Pravda, unde lucrează Maria Ilinicina (sora lui Lenin), dă-i scrisoarea şi spune-i că este de la mine şi trebuie să ajungă la Vladimir Ilici personal.”
    Inessa s-a întors la Paris ca o eroină. Dar cu o aură scump plătită. Era tot mai slăbită fizic. De altfel, în mod frecvent, revoluţionarii sufereau de tuberculoză, tifos, pneumonie. Consecinţa închisorilor şi deportărilor. Inessa se topea pe picioare. Din forţa de frumuseţe pariziană rămăsese prea puţin. Se neglija deja şi vestimentar. Lenin, în schimb, o copleşea cu tandreţea lui. Cum deseori iubitei lui nu-i funcţiona telefonul, Lenin îi trimitea mesaje prin curieri, cu motocicleta. Şi, odată cu ele, lemne, medicamente, reviste englezeşti, medici.
     ”Dragă prietenă, îi scria el în februarie anul următor, am vrut să-ţi telefonez când am auzit că eşti bolnavă, dar telefonul nu funcţionează”. Şi, cu altă ocazie: “Te rog să-mi spui ce s-a întâmplat cu tine. Sunt vremuri îngrozitoare, bântuie tifosul, gripa, gripa spaniolă, holera. Ce temperatură ai? Iei vreun medicament? Te rog să-mi spui sincer. Trebuie să te faci bine”. După ce a trimis doctorul, a continuat: “A venit? Să faci exact ce-ţi spune. Telefonul s-a stricat din nou. Le-am cerut să-l repare, fiindcă vreau ca fiicele tale să mă ţină la curent cu starea ta. Să ieşi din casă cu o temperatura de 38 sau 39 de grade este o nebunie. Te rog foarte mult să nu ieşi din casă şi să le spui fiicelor tale din partea mea că vreau să te păzească să nu ieşi din casă până când temperatura nu revine la normal”.
    “Dragul meu prieten, îi răspunde Inessa. Pur şi simplu nu există leac pentru extenuare. M-au lăsat puterile, dorm de trei ori mai mult decât alţii.” În vara anului 1920 Lenin a trimis-o în Caucaz, la Kislovodsk, într-un sanatoriu, să se întremeze. “Din cauza situaţiei periculoase din Kuban, te rog foarte mult, îi scria Lenin, pe 18 august, lui Sergo Ordjonikidze, membru al Consiliului militar revoluţionar al Frontului din Caucaz, să stabileşti legătura cu Inessa Armand, ca, la nevoie, ea şi fiul ei Andriusa (de 16 ani) să fie evacuaţi în timp util la Petrovsk şi Astrahan sau să o duceţi (băiatul e bolnav) în munţi, lângă litoralul Caspicii şi în general să iei toate măsurile cuvenite”.
    În sicriu de zinc    În alte câteva telegrame, între problemele militare şi de stat despre care coresponda cu Ordyonikidze, Lenin revenea la dispoziţia sa: “nu uita să-i asiguri Inessei un concediu liniştit şi reuşit”. În zadar. Ludmila Stal, prietena de o viaţă a Inessei, aflată şi ea la Kislovodsk, îşi însemna în jurnal: “Inessa a sosit atât de slăbită şi de deprimată… Au obosit-o oamenii, au obosit-o discuţiile. A încercat să se izoleze, să stea mult singură în camera ei”. “Este epuizată şi deprimată nervos”, nota şi doctorul I. Rujeinikov, care locuia în aceeaşi vilă cu ea. Inessa personal constata că eforturile făcute ca ea să se simtă bine erau inutile: “Suntem de 3 săptămâni la Kislovodsk şi nu pot să spun că m-am întremat. Nici eu, nici Andrei. E drept că el s-a refăcut, s-a bronzat, dar încă nu a luat în greutate. Vremea nu e prea grozavă. La început am dormit tot timpul, şi zi şi noapte. Acum, dimpotrivă, dorm foarte prost. N-aş putea spune că m-am dat în vânt după Kislovodsk” (fragment dintr-o scrisoare către fiica ei, Inusia).
    Curând localitatea a devenit nesigură, era ameninţată de războiul civil. Statul major al armatei roşii a hotărât să o evacueze. Aşa dăduse o dispoziţie Lenin. După patru zile de drum – care i-au accentuat extenuarea – şi după o haltă la Vladikavkaz, unde s-a întâlnit cu Sergo Ordjonikidze, cei doi, mama şi fiul, au ajuns la Nalcik. Totul părea a fi normal.
    La 11 septembrie 1920, Pravda dădea publicităţii un comunicat al Comisariatului poporului pentru sănătate: “Da la începutul acestui an în republică s-au îmbolnăvit de holeră 12.054 persoane”. Epidemia era în regres, dar înainte de a părăsi teritoriul Rusiei a mai făcut o victimă: Inessa Armand. Patru zile a durat lupta ei cu moartea. La miezul nopţii de 23 septembrie 1920 şi-a pierdut cunoştinţa, iar dimineaţa nu mai era în viaţă. Corpul neînsufleţit a ajuns la Moscova pe 10 octombrie, pentru că abia după o săptămână de la deces s-a găsit sicriu de zinc, adus de la Vladikavkaz.
    “Lenin nu i-a putut supravieţui Innesei Armand. Moartea ei a grăbit boala care lui i-a fost fatală”, credea Aleksandra Kollontai. Greu de crezut că, în afara mamei sale, a mai existat o altă persoană pentru care să fi manifestat mai multă grijă decât pentru Inessa.
    Şocul morţii ei a fost cu atât mai mare cu cât, în aceeaşi zi, dimineaţa devreme, Sergo Ordjonikidze îi trimisese lui Lenin că cei doi, Inessa şi Andriusa, fiul ei, se simt bine. În plus, Inessa a vrut să se ducă la tratament în Franţa. Lenin a insistat însă şi a convins-o să renunţe la acest proiect şi să meargă în sud.“E mai bine să nu te duci în Franţa, unde s-ar putea să te închidă pentru mult timp şi, probabil, nu vor fi dispuşi să te schimbe cu nimeni… De ce nu te duci în sud? La Sergo Ordjonikidze? Sergo o sa facă toate cele necesare ca să te odihneşti, să stai la soare, să lucrezi. Gândeşte-te la asta”. Şi ea se gândise. Iar el se simţea acum, la sfârşit, cu atât mai vinovat.
    Iată-l deci pe iniţiatorul Gulagului, pe părintele dictaturii proletariatului şi al regimului sovietic, pe creatorul totalitarismului sovietic, într-un strop de suflet omenesc. Frumos, dar mult prea puţin.
    sursa: Florentina Dolghin,  Iubiri secrete. Lenin – Inessa, Magazin istoric, 1998

    0 0
  • 03/16/13--15:02: N U

  • Noua Dreapta a spus NU “Guvernului FMI” la Timisoara (FOTO+VIDEO)

    autor: FrontPress 16.03.2013
    8Sâmbătă, 16 martie 2013, a avut loc în Timișoara un marș organizat de filiala locală a Noii Drepteîmpotriva “Guvernului FMI”, Băncii Mondiale și a hegemoniei birocraților de la Bruxelles asupra statelor naționale.
    Circa 150 de tineri din mai multe orașe ale țării au venit în capitala Banatului și au mărșăluit la orele prânzului pe străzile orașului “înarmați” cu steaguri naționaliste și cu drapele tricolore. Alături de tinerii români au fost și membrii unei delegații din partea organizației partenere Acțiunea Sârbească din statul vecin.
    Acțiunea a început la ora 14.00 din fața Consulatului Republicii Moldova din Timișoara și s-a încheiat în fața statuii poetului și militantului naționalist Mihai Eminescu din centrul Timișoarei. 
    Printre scandările favorite ale demonstranțiolor au fost lozinci precum “Afară, afară cu Banca Mondială”, “Vrem naționalism, nu capitalism”, “Jos guvernul FMI”, “PDL și USL fură prin rotație”, “Nu vrem să fim o nație de sclavi”, “Noua Dreaptă, mândrie națională”, “Libertate națională” sau “Masoneria distruge România”. Deasemenea au fost afișate și pancarte pe care scria “Acordul cu FMI: Crimă împotriva naţiunii”, “Nu vrem să fim cobaii FMI” sau “Stop dictaturii FMI”. În plus a fost cerută și pedeapsa capitală pentru furtul din avuția statului.
    “Ţara nu ne mai aparţine nouă, ci FMI-ului. Asta e clar în urma tuturor deciziilor care s-au luat în ultimul timp. Fie că este vorba de PDL, fie că este USL. Toţi au fost aserviţi FMI-ului. Clasa politică reprezintă interese externe, niciodată nu au fost interesaţi de popor. Vrem o clasă politică conştientă de binele poporului său. Foarte multe lucruri ni se impun de Uniunea Europeană. Nu ai cum să ieşi din UE, dar măcar să fim trataţi decent”, a declarat în fața presei Bogdan Popa, preşedintele Noua Dreaptă Timiş.
    “Cine sunt, de fapt, liderii politici din ţara noastră? Sunt plagiatori, interlopi, aventurieri, manipulatori. România a devenit o haită condusă de hiene (…) FMI este un instrument de tortură pentru a pune ţările pe butuci. Fiecare ţară care a luat bani de la FMI a fost pusă pe butuci”, a spus la rândul lui Cătălin Duţă, unul dintre organizatori. Sursa: FrontPress.ro
    123456791011121314151617181920212223242526272829


    0 0
  • 03/17/13--22:14: Drone


  • Razboiul DRONELOR: China vs. SUA

    autor: FrontPress 18.03.2013

    drona chinaChina construieşte una din cele mai mari flote de aparate de zbor fără pilot (drone) pe măsură ce SUA îşi sporeşte prezenţa militară în Pacific. Armata de Eliberare a Poporului, foloseşte în prezent aceste aparate pentru supravegherea teatrelor de operaţiuni sau pentru ghidarea rachetelor.
    Complexul militar industrial chinez a creat în ultima decadă o serie de drone de producţie autohtonă. Totuşi deocamdată tot SUA se pot lăuda cu cea mai mare flotă de drone din lume, cu 679 de aparate în 2012. China avea în 2011 circa 280 de aparate de zbor fără pilot, estimându-se că numărul lor a crescut semnificativ de atunci până în prezent.
    Analiştii militari susţin că dornele chineze ar putea fi folosite cu succes împotriva flotei americane din regiune. Folosirea unui număr foarte mare de drone contra navelor de război ar putea să blocheze sau cel puţin să altereze precizia radarelor şi mijloacelor de comunicaţie, necesare sistemelor de apărare ale portavioanelor. Deasemenea aceste aparate ar putea lansa şi rachete ghidate împotriva ţintelor inamice sau ar putea fi folosite pur şi simplu sub forma de roboţi kamikaze.
    China finanţează şi programe militare costisitoare în vederea realizării unor drone invizibile pentru sistemele radar convenţionale, informează postul de televiziune Press Tv. Deasemenea se intenţionează construirea unor “drone spaţiale” care să zboare la 50 de kilometri deasupra pământului. Oamenii de ştiinţă consideră graniţa spaţială la 100 de kilometri deasupra nivelului mării.
    În prezent SUA întreţin o cursă a înarmărilor la categoria aparatelor de zbor fără pilot. Din 2004, SUA au folost dronele militare în peste 360 de misiuni de asasinat numai în Pakistan, în numele războiului contra terosimului şi împotriva islamiştilor fundamentalişti. Conform Biroului de Investigaţii Jurnalistice din Londra, 3.500 de persoane şi-au pierdut viaţa în urma acestor atacuri. Sursa: FrontPress.ro


    0 0
  • 03/18/13--03:45: Fotbalist grec

  • Fotbalist grec scos din competitiile internationale pentru un “salut nazist” (VIDEO)

    autor: FrontPress 18.03.2013
    1Giorgos Katidis, un fotbalist grec în vârstă de 20 de ani, a salutat sâmbătă cu braţul drept întins spre cer după ce a înscris golul care a adus victoria clubului AEK Atena în meciul disputat contra celor de la Veria. Gestul mijlocaşului nu a rămas fără consecinţe, fiind interpretat de oficialii Federaţiei de Fotbal drept un “salut nazist”. Astfel sportivului i s-a revocat dreptul de a mai juca pentru echipa naţională în competiţiile internaţionale, Katidis fiind şi căpitanul echipei de tineret.
    “Gestul jucătorului de a saluta suporterii într-o manieră nazistă constituie o provocare serioasă, o insultă adresată victimelor barbariei naziste şi răneşte caracterul pacifist şi umanist al fotbalului”, susţine Federaţia de Fotbal din Grecia printr-un comunicat de presă.
    Iniţial fotbalistul a declarat că a arătat doar spre un prieten din tribune, apoi s-a scuzat afirmând că nu a cunoscut însemnătatea salutului cu braţul drept întins. Acesta şi-a cerut şi scuze oficiale, la cererea conducerii clubului unde activează, spunând că se simte îngrozitor pentru “actul stupid”. “Nu pot întoarce timpul, dar pot să spun că nu sunt fascist sau neo-nazist. Am un frate vitreg din Puerto Rico”, a mai declarat jucătorul. Sursa: FrontPress.ro
    423


    0 0
  • 03/18/13--03:53: Av.Tudor Ionescu

  • Discursul avocatului Tudor Ionescu rostit la sfarsitul marsului Noii Drepte impotriva “ocupantilor UE si FMI” de la Timisoara

    autor: FrontPress 18.03.2013



    0 0
  • 03/18/13--13:04: Mars nationalist

  • Voluntarii Waffen SS omagiati in capitala Letoniei (VIDEO+FOTO)

    autor: FrontPress 18.03.2013
    1Tineri naţionalişti şi veterani ai celui de al Doilea Război Mondial au mărşăluit sâmbătă pe străzile din Riga, capitala Letoniei, în memoria voluntarilor Waffen SS care au luptat alături de camarazii lor din alianţa paneuropeană, condusă de Germania, împotriva Uniunii Sovietice.
    În ciuda controverselor şi a criticilor din partea Rusiei şi a unor organizaţii etnice sau neguvernamentale, peste 1.500 de letoni au participat la marşul care a început cu o slujbă religioasă în catedrala lutherană din centrul oraşului.
    A existat şi o mică contra-demonstraţie, la care au participat comunişti şi etnici ruşi şi evrei. Nu au fost semnalate incidente majore, forţele de ordine ţinând cele două tabere la distanţă.
    Anul trecut, preşedintele micului stat baltic de numai 2 milioane de locuitori, din care peste un sfert sunt ruşi, a declarat într-un interviu că naţiunea letonă ar trebui să plece capul în faţa veteranilor Waffen SS şi că este absurd ca aceştia să fie numiţi criminali de război din moment ce au luptat pentru independenţa ţării.
    wLegiunea Letonă a fost o unitate Waffen SS care a cuprins peste 80.000 de voluntari şi soldaţi în termen, care au pornit la luptă pentru recâştigarea independenţei naţionale, după ce Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice în 1940. A fost printre ultimele unităţi militare ale Axei care au capitulat în primăvara anului 1945. Alţi 23.000 de letoni au luptat alături de germani ca soldaţi auxiliari ai Wermachtului. După ce armatele europene, conduse de cel de al Treilea Reich, au invadat gigantul comunist, soldaţii Axei au fost primiţi ca eliberatori de letoni. Cu puţin timp înainte de a ajunge trupele germane în Letonia, peste 15.000 de cetăţeni au fost deportaţi în Siberia din ordinul lui Stalin.
    Unitatea Waffen SS a fost creată în 1943 şi a suferit pierderi grele în luptele contra Armatei Roşii, aproximativ o treime dintre combatanţii letoni pierzându-şi viaţa pe frontul de est. Dârzenia lor nu a putut împiedica reocuparea ţării de către sovietici în 1944, ţara rămânând sub autoritatea Moscovei până în 1991, când şi-a recăpătat independenţa. Letonia este membră a Uniunii Europene din 2004. Sursa: FrontPress.ro
    8234567


    0 0
  • 03/18/13--13:13: Fotbal

  • DRIBBLING DE LA LIEBLING

    autor: FrontPress 18.03.2013
    1Ce greu trec lunile de iarnă pentru suporterii de fotbal! Mulţi dintre noi am numărat zilele din ultima săptămână, așteptând să vină odată duminica. Multe planuri, multă nerăbdare și mult entuziasm. Uneori te întrebi dacă într-o ţară becalocentrică, în care tot ceea ce ţine de fotbal gravitează în jurul personajelor de un grotesc indescriptibil, mai are sens să faci ceva. Iată că totuși are, în ciuda contestatarilor vehemenţi, a manipulaţilor care îi acuză pe alţii de manipulare, a scribomanilor sfertodocţi care nu scapă nici o ocazie de a-și înmuia peniţele virtuale în găleata cu lături a propagandei găunose și, în general, a tuturor „oamenilor de bine“.
    aaaaRăi sau buni, noi ne vedem de drum. Și dacă nu vom reuși să realizăm tot ceea ce ne-am propus, măcar putem spune că nu am asistat pasivi la propria execuție. Faptul că o deplasare de liga a cincea adună în jur de 300-400 de suporteri înseamnă însă ceva – că acelor oameni le pasă. În locul fatalismului, falsității și delăsării, ei au ales drumul mai spinos al onoarei. Trăim într-o societate care ne obligă să răbdăm și să înghițim multe rahaturi, dar toate problemele care ne înconjoară nu au reușit să ne facă să acceptăm compromisuri rușinoase.
    2222222222Există destui iubitori ai fotbalului care se uită cu admirație la englezi, de multe ori pe bună dreptate. De câte ori nu ați auzit pe cineva spunând: „Băi frate, la englezi nu-i ca la noi, ăia merg și la meciuri din liga a cincea, a patra sau a treia, sunt stadioanele pline“. Ei sunt ceea ce sunt pentru că la Barnet, Bristol, Rochdale sau Chesterfield majoritatea suporterilor susțin echipa locală, nu pe Chelsea, Manchester United sau Liverpool. Poate să-și aducă City 20 de șeici și cei mai buni jucători din lume, pentru că fanul lui Ebbsfleet din liga a cincea va ține până la moarte cu acea echipă, indiferent dacă va promova sau nu vreodată, iar copiii lui vor fi educați în același spirit. Fanii lui Millwall, de exemplu, sunt complet dezinteresați de succesele europene ale lui Tottenham, Arsenal sau Chelsea, și e cât se poate de firesc să fie așa. La noi însă există destui pudibonzi care strâmbă din nas la pomenirea eșaloanelor inferioare, de parcă în afară de liga mizeră a lui Mitică nu ar exista fotbal. Și noi ne dorim să creștem și să promovăm, dar nu cu prețul rușinii și al pierderii complete a identității. Dacă oamenii care se consideră competenți și potenți financiar nu au reușit să ne ofere fotbalul pe care îl dorim, am hotărât să ni-l facem singuri. Vorba cântecului: „Voi ce-ați luptat sub alte steaguri, acum aveți și voi un steag“.
    3În urmă cu o lună un grup de 20 de poliști a făcut deplasarea la Roma, pentru meciul Lazio-Borussia MG. Cum e să faci pasul de pe Olimpico din capitala Italiei pe Vicente Calderon din Liebling, având în vedere că echipa locală s-a numit o perioadă Atletico? Aur curat, cum ar spune unii pariori când îți arată biletul pe care l-au compus cu migală!
    2Dumică după masă, ora 13.00, ne strângem pe Calea Șagului. Zi însorită dar friguroasă de martie. Nu ne-am văzut așa mulți de ceva vreme, de la concertul Noi din Banat. Au mai fost niște amicale între timp, dar campionatul e campionat. Un băiat din MCMXXI îmi face cadou un fanion al echipei Lokomotive Leipzig, de la meciul nemților cu Poli din 1981. Tatăl său a fost în deplasare în RDG, iar fanionul va fi expus în muzeul Politehnicii pe care intenționăm să-l facem la un moment dat. Ne cumpărăm beri și mied dacic (pur les conaisseurs) și pornim la drum. Cineva apare cu o sticlă de plastic pe care a lipit o etichetă cu înscrisul: POLIncuță – Pentru deplasare – Liga a V-a. La Jebel coloana o ia la dreapta și face o ultimă escală pentru aprovizionare. Trecem prin satul Iosif/Josephfalva (nici nu știam că există), a cărui gară se numește, oare de ce, Conacul Iosif. Ajungem într-un final la Liebling, acolo unde poliția ne indică să parcăm lângă gară. O luăm pe jos spre stadion, în fața căruia stau doi brazilieni malagambiști, privind cu nedumerire masa de oameni cu steaguri și fulare. În dulcele stil balcanic, știind că vor veni mulți oaspeți, organizatorii încearcă să-i pună la plată pe unii timișoreni. Cu alte cuvinte, se vând bilete de intrare. Adică plătești un bilet pe care nu îl primești, pentru că nu există. Unora li se percep cinci lei, altora trei, altora doi, probabil după mecla fiecăruia. Oamenii se prind repede de șmecherie și le dau cu flit găinarilor. Unii spun că nu au fost lăsați cu bere pe stadion…Care stadion? „Vedeți-vă bă de treabă, luați-vă berile și intrați fără grijă“ – se aude o voce încurajatoare. Ai noștri ocupă una dintre „peluze“, dar există și fani care urcă în tribună, printre localnici. Jucătorii se încălzesc, iar o minge șutată peste poartă aterizează fix în scâfârlia unui tifos care-și cumpărase niște mici de la ghereta din apropiere. Terenul se află între două peluze funebre, adică între două cimitire. Doar numele scrise cu litere gotice pe marmura veche a crucilor amintesc de coloniștii șvabi care au întemeiat această localitate în 1786 (pe o vatră mai veche a satului Besd). Spre satisfacția mea, un suporter mă întreabă dacă am să-i vând două cărți de-ale mele („Contraatac terorist“). Unii își vând cărțile în librării, alții în berării și la meciuri. Fiecare după posibilități, cum s-ar zice.
    dddddddÎncepe meciul. Nici un localnic nu se uită la joc, ci la sectorul galeriei oaspete, care aprinde torțe și dă cu fumigene multicolore. Se cutremură pământul, s-a declanșat iadul violet. Întâmpinăm o rezistență dârză a gazdelor, pe care în tur îi învinsesem cu 8:0. Gazonul e mocirlos, mingea circulă anevoios, iar în fața porții e o băltoacă de dimensiuni apreciabile. Ai impresia că micuțul portar al celor de la Liebling ar avea nevoie de o cameră de roată de tractor dacă ar plonja în iazul din careu. Preluăm conducerea prin golul Pinguinului Marchiș, dar jocul e mai greu decât anticipam. În repriza a doua reușim însă să mai marcăm de două ori, astfel că scorul final devine 0:3. La meci a fost prezent și Alex Popovici, fostul nostru jucător, rămas în relații bune cu unii fani. Paul Codrea și Toni Foale salută galeria, care o ia încet spre Timișoara. Suporterii și jucătorii se adună la Bierhaus, acolo unde se petrece și se cântă, după bunul obicei.
    Ne vedem în week-end-ul următor pe Știința! De Goran Mrakic
    polincutatt


    0 0
  • 03/18/13--22:28: Slovacia

  • 74 de ani de la crearea Slovaciei moderne, cu ajutorul celui de al Treilea Reich (FOTO+VIDEO)

    autor: FrontPress 19.03.2013
    0Sâmbăta trecută a avut loc o demonstraţie naţionalistă în Bratislava care a marcat înfiinţarea în urmă cu 74 de ani a primului stat slovac independent, aflat sub protectoratul Germaniei naţional-socialiste. Această formaţiune statală a rezistat doar între anii 1939 şi 1945, Cehoslovacia fiind refăcută după deznodământul celui de al doilea război mondial, Slovacia reapărând pe harta Europei ca stat independent abia în 1993.
    Cei peste 300 de participanţi la acţiunea organizată de asociaţia Comunitatea Slovacă au denunţat Uniunea Europeană şi au catalogat euro drept o “monedă de ocupaţie”. La marş a participat şi o delegaţie din partea naţionaliştilor cehi de la organizaţia de tineret a Partidului Muncitoresc pentru Dreptate Socială. Deasemenea au fost prezenţi şi câţiva Naţionalişti autonomi din Polonia.
    După încheierea manifestaţiei, naţionaliştii au pornit în marş până la cimitirul unde este îngropatmonseniorul Jozef Tiso, primul preşedinte slovac, pentru a depune coroane de flori. Au fost rostite rugăciuni şi s-a ţinut un moment de reculegere. Sursa: FrontPress.ro
    41235


    0 0



    0 0
  • 03/19/13--11:41: Si-a impuscat vecinii

  • Un fost militar si-a impuscat mortal vecinii tigani (FOTO)

    autor: FrontPress 19.03.2013
    0Un bărbat a deschis focul asupra membrilor unei familii de ţigani în Sofia, omorând două persoane şi rănind grav alte două. Potrivit postului bulgar bTV, agresorul este un fost militar. Ivan Kalukov a intrat luni în casa vecinilor şi a început să tragă, după care a încercat să se sinucidă, fiind în stare gravă.
    Poliţia a refuzat să dezvăluie apartenenţa etnică a agresorului în vârstă de 67 de ani. Conform anchetatorilor, este vorba de o “dispută între vecini”.
    Scandalul a început după ce mai mulţi ţigani au aprins câteva anvelope din cauciuc. Deoarece vecinii s-au plâns de fumul gros şi de gălăgie, fostul militar a încercat să-i convingă să stingă focul. Discuţia a degenerat într-o ceartă de proporţii, totul culminând cu o vărsare de sânge. Bărbatul a intrat în curtea vecinilor și a împușcat doi tineri (de 22 și 26 de ani) și două femei (de 29 și 56 de ani).
    Tensiunile etnice din ţara vecină sunt în creştere în ultima perioadă, autorităţile avertizând şi asupra faptului că ţiganii ar putea deveni în viitor etnia majoritară din Bulgaria. În condiţiile în care populaţia îmbătrâneşte de la an la an, cercetătorii de la Institutul pentru Statistică Demografică sunt îngrijoraţi că bulgaii vor ajunge să reprezinte doar o etnie minoritară în propria ţară.
    Conform recensământului din 2001, în Bulgaria ar trăi 370.000 de ţigani. Estimările neoficiale indică însă un număr mult mai mare, care merge până la 7-800.000 de ţigani, însumând peste zece procente din totalul populaţiei de puţin peste 7.000.000 de persoane. În Bulgaria, alte zece procente din populaţie sunt reprezentate de minoritatea turcă. Sursa: FrontPress.ro
    612345


    0 0
  • 03/19/13--11:49: Suporteri

  • Steagul Ungariei incendiat de suporterii rapidisti

    autor: FrontPress 19.03.2013
    1CFR Cluj și Rapid Bucureşti au încheiat 0-0 partida disputată luni pe arena „Dr. Constantin Rădulescu” din capitala Transilvaniei. Meciul a fost lipsit de faze importante. Singurul lucru demn de menţionat este un protest inedit al suporterilor giuleşteni la adresa provocărilor antiromâneşti din ultima vreme venite din partea autonomiştilor maghiari.
    Practic rapidiştii au incendiat în tribune un drapel al Ungariei, alături de un fular al gazdelor. Imaginile au fost postate ulterior pe forumuri şi pe reţele de socializare.
    Jurnaliştii de la Nemzeti Sport au intrat şi ei în posesia pozelor şi s-au declarat surprinşi de atitudinea fanilor rapidişti: “Este ciudat ceea ce au făcut ultraşii Rapidului, deoarece aceştia aveau o relaţie bună cu fanii de la CFR. Se pare însă că apropierea meciului direct dintre cele două naţionale depăşeşte absolut orice”.
    Partida dintre selecţionatele Ungariei şi României, din preliminariile Campionatului Mondial – 2014, programată pentru 22 martie la Budapesta, se va juca fără spectatori. Decizia a fost luată de Comisia de Disciplină a FIFA, care a sancţionat astfel Federaţia ungară de fotbal, după manifestările “rasiste şi antisemite” de la meciul amical cu Israel din august 2012. Sursa: FrontPress.ro
    302


    0 0
  • 03/19/13--11:55: Banci straine

  • Putin interzice bancilor straine sa-si deschida sucursale in Rusia

    autor: FrontPress 19.03.2013

    putinPresedintele Rusiei Vladimir Putin a semnat recent o lege sustinuta de guvern care interzice bancilor straine sa deschida sucursale in tara, informeaza agentia rusa de stiri RAPSI.
    Proiectul de lege a fost adoptat de catre Duma de Stat pe 22 februarie si aprobata de catre Consiliul Federatiei pe 6 martie. Proiectul de lege modifica unele dintre legile bancare existente in Rusia, ca parte a unei strategii de dezvoltare a sectorului bancar rus pana in 2015 si consolideaza acordurile la care au ajuns negociatorii rusi in timpul consultarilor privind aderarea Rusiei la Organizatia Mondiala a Comertului (OMC).
    Legea exclude “sucursalele” din definitia sistemului bancar din Rusia. Se elimina, de asemenea, sintagma „sucursala a unei banci straine“ din statutul de inregistrare a institutiilor de credit straine si din cerintele aditionale privind infiintarea si activitatea acestora, arata rapsinews.com.
    Capitalul strain din sectorul bancar rusesc este detinut de subsidiarele bancilor straine, inregistrate in conformitate cu legislatia rusa.
    Nota explicativa a legii prevede ca sucursalele functioneaza intr-un mod diferit fata de subsidiarele straine, in conditiile in care sucursalele nu sunt reglementate in Rusia. Prin urmare, sucursalele bancilor straine nu se afla sub supravegherea autoritatilor de reglementare, nu sunt obligate sa constituie rezerve sau sa raporteze catre Banca Nationala a Rusiei. De pe NapocaNews


    0 0

    www.scoalaemilracovita.ro
    CINE SUNTEM?
    - O scoala cu deschidere europeana aflata la intersectia sansei, reusitei si a performantelor.
    MISIUNEA NOASTRA
    Scoala Gimnaziala Emil Racovita urmareste ca fiecare absolvent sa devina, in societate omul potrivit la locul potrivit Pentru aceasta, fiecare elev va fi sprijinit sa-si cunoasca si sa-si dezvolte potentialul si aptitudinile in functie atat de interesele si aspiratiile personale, cat si de cerintele comunitatii si ale societatii in general.Totodata, scoala dezvolta capacitatea de adaptare si de orientare intr-o societate aflata intr-un proces continuu  si rapid de schimbare.Deviza noastră este pentru o scoala mai buna.
    SCOPUL NOSTRU
    Avem o obligatie morala si o responsabiliate de a investi in elevii nostri si de a le asigura o cale catre un viitor mai bun.Scopul nostru este sa formam cetateni autonomi creativi si responsabili si pentru aceasta le oferim un climat de siguranta fizica si psihica precum si cele mai moderne metode educationale.
    Scoala noastra poarta cu mandrie numele marelui savant Emil Racoviţă un mare explorator, speolog şi biolog român, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran - peşteri şi pânze freatice de apă).A fost ales academician şi preşedinte al Academiei Române in anul 1926.Activitatea sa stiintifica include insa si secvente mai aventuroase decat prospectarea mediului lacustru, printre ele numarandu-se si expeditia polara a navei Belgica din 1897-1899. In timpul expeditiei din Antarctida Emil Racovita a avut posibilitatea sa studieze viata imenselor mamifere acvatice, dar si a pinguinilor. El a rămas in istoria stiintei ca descoperitor al balenei cu cioc.
    Scoala Gimnaziala Emil Racovita a fost fondata in anul 1973 ca scoala generala, cu ciclurile primar si gimnazial, avand la inceput 600 de elevi. Localul scolii este construit in cartierul Berceni- Sud. Cladirea scolii se afla pe un teren de 5797 mp, aria construita fiind de 940 mp, iar aria desfasurata este de 2820 mp, cladirea are parter si doua etaje, este formata din corpurile A,B si C. In anul 1999 scoala noastra a devenit scoala afiliata UNESCO iar in anul 2012 a devenit scoala membra a Academiei scolilor din Europa Centrala (ACES).
    2.Scoala in prezent
    Scoala este situata in zona de Sud a capitalei,in cartierul Berceni,intr-o zona frumoasa cu multe parcuri si spatii verzi, avand in vecinatate Cresa Nr.4 si Gradinita Nr.199 “Strop de Roua”.Scoala se compune din 15 sali de clasa, cabinet medical, cabinet stomatologic, cabinet de consilere psihopedagogica si o sala pentru Semiinternat.Incepand din toamna anului 2012, in urma finalizarii lucrarilor de reabilitare prin Banca Europeana de Investitii (B.E.I.) scoala noastra se bucura de spatii educationale moderne, dotate la standarde europene din care putem enumera:laborator de fizica, chimie, biologie, 2 laboratoare de informatica, club european si o biliblioteca cu peste 10.000 de volume.Curtea scolii va dispune de un teren de baschet, unul de fotbal si o sala de sport, lucrari ce urmeaza a fi finalizate in decursul acestui an scolar.Siguranta elevilor este lucrul cel mai important pentru noi,motiv pentru care unitatea noastra de invatamant este dotata cu sistem modern de supraveghere care functioneza 24 de ore din 24 precum, 3 paznici de la o firma specializata de paza si protectie si un paznic al scolii.De asemenea, unitatea noastra de invatamant are o stransa colaborare cu politia de proximitate - Sectia 15 Politie.

    0 0
  • 03/19/13--23:52: Poarta terorismului

  • Londra, poarta de intrare a terorismului in Europa

    autor: FrontPress 20.03.2013
    londonistanRomânii din R. Moldova au devenit noul cal de bătaie al presei din Marea Britanie. Până la urmă, trebuia şi lor să le vină rândul, doar sunt români şi presa britanică nu ne iubeşte foarte tare. După bulgari şi polonezi, basarabenii au devenit noua sperietoare: peste 300.000 de români din RM se pregătesc să invadeze Albionul. Şi nu oricum, ci prin „uşa din spate”, respectiv prin România.
    Sute de mii de paşapoarte româneşti au fost date cetăţenilor RM de autorităţile de la Bucureşti, după cum susţine cotidianul britanic „The Sunday Express”, iar toţi aceşti noi cetăţeni europeni se vor repezi să treacă peste Canalul Mânecii. Tonul articolului prezintă invazia drept de ne-evitat, lipseşte doar fotografia cu o coadă gigantică de oameni înşiraţi de la aeroportul din Chişinău până la porţile oraşului, toţi pregătiţi să ceară ajutoare sociale la Londra, flămânzi să se înfrupte din bugetul Regatului Unit al Marii Britanii. Aşa de periculoşi sunt aceşti 300.000 de români basarabeni cu paşapoarte UE, încât nu este departe momentul în care vor fi scoase la licitaţie bijuteriile Coroanei.
    Cifra de la începutul articolului de 300.000 este cumva adusă mai spre realitate mai la vale. „The Sunday Express” citează un expert al Fundaţiei Soros: din 1991 până în 2011, aproximativ 226.507 basarabeni au obţinut cetăţenia română, iar din 2011 încoace alte zeci de mii, deşi nu se ştie exact câte. Pe de o parte, există o vină a autorităţilor române care nu au furnizat datele precise autorităţilor europene, care date prin comparaţie cu cifrele cetăţeniilor acordate în Marea Britanie ar fi putut lămuri mai bine chestiunea. Chiar şi aşa, avem destule cifre pentru a ne face o imagine clară. Conform Eurostat, în anul 2008 România a acordat aproximativ 56.000 de cetăţenii, iar Marea Britanie – 129.000 de cetăţenii. În anul 2009, România a acordat 94.000 de cetăţenii, Marea Britanie – 203.000 de cetăţenii. Pentru anii 2010 şi 2011, Eurostat nu are cifre privind cetăţeniile noi din România, însă Marea Britanie a dat în anul 2010 un număr de 194.000 de cetăţenii, iar în anul 2011 – alte 177.000 de cetăţenii. Marea Britanie a acordat dintotdeauna cele mai multe cetăţenii, depăşind cu mult locurile doi şi trei, respectiv Franţa şi Germania.
    În oricare doi ani luaţi la întâmplare din ultimii zece, Marea Britanie a acordat mai multe cetăţenii decât a acordat România începând din 1991. Nu în ultimul rând, trebuie spus că basarabenii reprezintă un număr de aproximativ 70% din cetăţeniile acordate de România. Pe de altă parte, noii cetăţeni britanici provin în mare parte din India, Pakistan, Filipine şi Bangladesh.
    Însă presa britanică preferă să ignore aceste cifre. „The Sunday Express” chiar sare calul spunând că o mare parte dintre cetăţenii români proveniţi din RM au cazier pentru infracţiuni grave precum prostituţia şi traficul de fiinţe umane, iar eforturile Agenţiei britanice de Frontieră de „stopare a unui val de criminali şi violatori” sunt „inadecvate”. Conform aceluiaşi raţionament, dacă ne amintim că atentatele din 7 iulie 2005 din metroul de la Londra au fost realizate de cetăţeni britanici proveniţi din Pakistan, putem spune că Marea Britanie a deschis uşa din spate pentru accesul teroriştilor în Uniunea Europeană. Ceea ce nu este adevărat, bineînţeles. De George Damian – Timpul
    Citeste si:


    0 0
  • 03/20/13--06:11: Cipru

  • Biserica Ortodoxa din Cipru pune la dispozitia statului toata averea pentru iesirea din criza

    autor: FrontPress 20.03.2013
    cipruŞeful influentei Biserici Ortodoxe din Cipru, Arhiepiscopul Chrysostomos al II-lea, a anunţat miercuri că pune la dispoziţia statului toate bunurile busericii pentru a ajuta la ieşirea din criza financiară, în contextul în care Parlamentul a respins ieri taxa de 10 % pe toate depozitele bancare pentru a finanţa un acord de bailout, potrivit CNBC şi AFP.
    Anunţul a fost făcut miercuri de Arhiepiscopul Chrysostomos al II-lea, după întâlnirea pe care a a avut-o în cursul dimineţii cu preşedintele Nicos Anastasiades. Şeful Bisericii Cipriote a anunţat că Biserica vrea să-şi ipotecheze bunurile pentru a cumpăra obligaţiuni ale statului.
    Biserica din Cipru, o instituţie extrem de influentă, deţine o avere considerabilă, incluzând proprietăţi, acţiuni la banca Hellenic Bank, dar şi la companii, inclusiv la o berărie.
    Marţi, Parlamentul cipriot a respins taxa pe depozite bancare, condiţie pentru primirea unui pachet de împrumuturi externe de la zona euro. Proiectul a fost respins cu 36 de voturi împotrivă, 19 abţineri şi niciun vot favorabil.
    Cipru are nevoie de 15,8 miliarde de euro pentru a-şi salva băncile şi consolida finanţele publice pentru a evita astfel o ieşire potenţial de moneda europeană comună, mai scrie CNBC.
    Statele din zona euro au decis sâmbătă să ajute Cipru cu împrumuturi de 10 miliarde de euro, însă acestea sunt condiţionate de colectarea de către guvern a unor fonduri de 5,8 miliarde de euro prin taxarea depozitelor din băncile locale. Varianta iniţială a taxei prevedea un nivel de 6,75% pentru depozitele mai mici de 100.000 de euro şi 9,9% pentru cele peste acest prag. Ulterior, planul a fost modificat pentru a fi scutite de taxe depozitele sub 20.000 de euro. De Mihaela Stoica - Gandul


    0 0
  • 03/20/13--08:57: Cipru - faliment

  • Cipru – 90 la suta sanse de faliment

    autor: FrontPress 20.03.2013
    cipruConform unui articol ZF, in ultimii 30 de ani, 20 din 22 de tari care au confiscat depozitele au intrat in faliment, adica peste 90%. Dincolo de aceste cifre, marea intrebare ramane: care nebuni s-au gandit sa aprinda focul asta? Indiferent de cum vor decurge lucrurile acum in Cipru – parlamentul tocmai a rejectat propunerea Troicai de confiscare a depozitelor – era evident ca aceasta masura va duce cel putin la declansarea fenomenului de “bank run” – frica oamenilor ca nu-si vor mai recupera banii din banca si ingramadirea la bancomate si la ghiseele bancilor ca sa-si scoata banii din depozite.
    1INDIFERENT daca aceasta masura va fi fost aplicata sau nu, si indiferent daca ea ar fi avut sau nu vreo relevanta, era evident pentru oricine ca o data aprins fitilul, bomba va exploda. Deci putem concluziona fara nici o ezitare ca Troika a dorit sa puna in genunchi Ciprul. Cu sau fara “salvarea” din partea Troikai, Ciprul este istorie, nimeni nu isi va mai deschide cont in Cipru, nu va mai face afaceri in Cipru si de-ar fi raul doar atat. Poimaine sau cand se vor deschide bancile, banii vor zbura instant in toate partile, mai ales ca 30% sunt din Rusia. Nebun sa fii sa ai depozite in Cipru, sa fii in pragul confiscarii lui de catre stat, sa se deschida banca si tu sa nu-ti scoti banii.
    2Sunt multe speculatii cu privire la motivele pentru care Troika a detonat bomba Cipru, pornind de la prostie si incompetenta, la dorinta de a se infrupta din banii oamenilor. Eu am o teorie presonala: criza s-a cam flescait, haosul nu este inca la cat se asteptau “maestri”. Exista inca riscul ca economia sa isi revina si ca bancile sa nu pice totusi. Prin urmare ce criza sa mai produca “inginerii sociali” astfel incat sa reaprinda disperarea oamenilor si sa stimuleze niscavai haosul, caci prin haos la ordine, nu-i asa?
    Nu cred ca acesta a fost doar un test, nu cred ca i-a interesat doar pana unde poate merge un parlament (fie el si vandut) asa cum nu cred ca au vrut sa vada ce procent din deponenti isi vor retrage banii. O asemenea masura este intr-adevar imposibila in vest, prin urmare evident ca nu stiu ce concluzii ar putea trage dintr-un ipotetic experiment de testat anumite reactii ale diversilor actori.
    3Nu putem ignora total nici rolul Rusiei si al rusilor in Cipru, dar ma indoiesc ca acesta ar fi fost motivul primordial.
    Prin urmare ma abtin cu privire la ce au urmarit prin aprinderea acestui foc, cu singura ipoteza ca lucrurile prea se cam linistisera in Europa si era nevoie de inca un focar care sa miste treaba. Incotro si cu ce scop, ramane de vazut. De Gigel Chiazna
    Citeste si:
    4


    0 0
  • 03/20/13--12:22: Bismarck(1815-1898)



  • Otto von Bismarck
    La vida me ha enseñado a perdonar mucho, pero nunca a esperar perdón

    La libertad es el lujo que no todos pueden permitirse

    El político piensa en la próxima elección; el estadista, en la próxima generación

    Ante cualquier desavenencia no caigamos en el error de dudar o bien de su inteligencia, o de su buena voluntad

    Nunca se miente tanto como antes de las elecciones, durante la guerra y después de la cacería

    La primera como que desconsuela un poco, es muy bueno haber aprendido a perdonar y quizás también para nosotros no esperar perdón pero la ilusión de que suceda ayuda a sobrellevar la vida y a veces sucede que hay perdón hacia nosotros

    La segunda en una realida que debe acabarse sí o sí, la libertad es un derecho que deben respetar y un deber de nosostros con nosotros mismos, no somos nada sin ella

    La tercera nos demuestra que esto está lleno de políticos cuando lo que necesitamos son hombres de estado

    La cuarta es un gran aviso para que no menospreciemos a quien disiente de nosotros

    La quinta se explica sola perfectamente

    drrobert-impresiones.blogspot.com



    0 0
  • 03/20/13--12:32: Oare pe cine asteapta ?


  • 0 0
  • 03/21/13--02:51: Hackerii

  • Hackerii LEGIONARI in lupta cu ISLAMUL

    autor: FrontPress 21.03.2013
    moldova tara ortodoxaSite-ul Ligii Islamice din Republica Moldova a fost spart de hackerii naţionalişti români. Astfel pe pagina de internet a musulmanilor din Basarabia apar mai multe mesaje legionare şi tricolorul, peste care este suprapusă imaginea lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Gărzii de Fier.
    3Deasemenea apar şi cele “10 pornunci” pe care trebuie să le respecte orice legionar:
    “1. Nu crede în nici un fel de informaţii, de vesti, de pãreri despre Miscarea Legionarã… Legionarul nu crede decât în ordinul si cuvântul sefului sãu…
    2. Dã-ţi bine seama pe cine ai în fatã. Şi cântãreşte-l cum trebuie si când este inamic care vrea sã te înşele şi când este prieten prost pe care l-a înşelat înainte un inamic.
    3. Pãzeşte-te ca de o mare nenorocire de omul strãin, care te îndeamnã sã faci ceva. El are un interes şi voieşte sã-şi facã interesul prin tine, sau sã te compromitã în faţa celorlalţi legionari. Legionarul actioneazã numai la ordin, sau din initiaţiva sa proprie.
    4. Dacã vrea cineva sã te ademeneascã sau sã te cumpere: scuipã-l în ochi. Legionarii nu sunt nici proşti, nici de vânzare.
    5. Fugi de cei ce voiesc sã-ţi facã daruri. Nu primi nimic.
    6. Îndepãrteazã-te de cei ce te linguşesc şi te laudã.
    7. Unde sunţeti numai trei legionari, trãiţi ca fraţii între voi: UNIRE, UNIRE şi iar UNIRE. Sacrificã tot, calcã-te pe tine în picioare cu toate poftele şi cu tot egoismul din tine, pentru aceastã unire. Ea, unitatea, ne va da biruinţa. Cine este contra unitãţii, este contra biruinţei legionare.
    8. Nu-ţi vorbi de rãu camarazii. Nu-i pârî. Nu şopti la ureche şi nu primi sã ţi se şopteascã.
    9. Nu te speria dacã nu primeşti ordine, veşti, rãspunsuri la scrisori, sau dacã ţi se pare cã lupta stagneazã …
    10. În singurãtatea ta, roagã-te lui Dumnezeu, în numele morţilor noştri, pentru ca sã ne ajute sã suferim toate loviturile pânã la capãtul suferinţelor şi pânã la marea înviere şi biruinţã legionarã.”
    Liga Islamică din Republica Moldova a fost înregistrată la Ministerul Justiției din Chişinău în martie 2011 şi reuneşte asociaţiile musulmane din cel de al doilea stat românesc, reprezentând interesele acestora în țară și străinătate. Sursa: FrontPress.ro


older | 1 | .... | 37 | 38 | (Page 39) | 40 | 41 | .... | 171 | newer