Ziua in care clasa de mijloc se va ridica
Conducătorii noştri nu-şi dau seama că stau pe un butoi de pulbere, avertizează filozoful polonez Marcin Król. Întrucât clasa de mijloc, căreia i se refuză orice perspectivă de evoluţie socială, ar putea vedea drept unică soluţie încă o revoluţie.Contrar credinţei populare, nu săracii şi nefericiţii sunt cei care fac revoluţiile în Occident, ci clasa de mijloc. A fost cazul în toate revoluţiile, începând cu Revoluţia Franceză, dar poate doar cu excepţia Revoluţiei din Octombrie, care a fost o lovitură de stat într-o situaţie de extremă dezordine politică.
Şi când decide această clasă de mijloc să înceapă revoluţia? În primul rând, nu este vorba despre clasa de mijloc în ansamblu, şi nici măcar de un grup organizat, sau de o comunitate, ci de liderii clasei de mijloc, cei care astăzi câştigă alegerile în Europa şi sunt trataţi de iresponsabili (fiindcă nu fac parte din clasa politică tradiţională geriatrică), dar care se revelează deodată a fi nu numai populari, ci de asemenea surprinzător de eficienţi.
Cetăţeni de mâna a doua
În cazul clasic al Revoluţiei Franceze, rolul de avangardă revoluţionară a fost jucat de avocaţi, antreprenori, angajaţi ai administraţiei publice de la vremea respectivă şi de o parte din ofiţerii armatei. Factorul economic era important, dar nu primordial. Elementele declanşatoare ale mişcării revoluţionare au fost în primul rând lipsa de deschidere în viaţa publică, precum şi imposibilitatea de avansare socială. Atunci când aristocraţia a încercat să limiteze cu orice preţ influenţa avocaţilor şi oamenilor de afaceri, aceasta a condus la revoluţie. În toată Europa, cu excepţia cuminţicăi Anglii, noua clasă de mijloc, cu cetăţeni de categoria a doua, nu era în măsură să-şi croiască propria soartă.
Cum a rămas cu discriminarea astăzi? Ea este diferită şi asemenea deopotrivă. Desigur, aristocraţia nu mai monopolizează procesul decizional, dar bancherii, speculatorii bursieri şi cadrele superioare care câştigă sute de milioane de euro, împing deoparte cu măiestrie clasa de mijloc, care suferă consecinţe severe. Cipru este cel mai recent exemplu, şi foarte grăitor.
Dominaţia fosilelor
Dar există multe alte exemple. Să luăm de exemplu academicienii, care nu numai în Polonia, ci şi în întreaga Europă, tremură pentru locurile lor de muncă, mai ales dacă au ghinionul de a preda materii declarate de slabă utilitate de către Uniunea Europeană, statele membre şi multinaţionalele care dictează pieţei muncii.
În Slovacia, de exemplu, ştiinţele umaniste au fost practic nimicite, astfel încât specialiştii în istorie, gramatică, etnografie sau logică pot să-şi facă griji serioase. În curând, vor urma şi alte categorii profesionale. Precum şi funcţionarii administraţiei publice, al căror număr a crescut enorm în trecut. Este vina lor? Bineînţeles că nu. Şi ce poate face un funcţionar concediat cu 15 de ani de experienţă, care a cunoscut întotdeauna siguranţa locului de muncă? Probabil că nu mare lucru. La fel pentru tinerii absolvenţi lăsaţi pe marginea drumului pieţei muncii, precum şi pentru artişti, jurnalişti şi alte meserii fragilizate de sectorul digital.
Revoluţiile sunt zămislite din excluderi, profesionale, decizionale, şi din deficitul democratic. Precum şi din dorinţa de a abate bariera generaţională, sau cu alte cuvinte dominaţia moşilor.
Într-adevăr nu este o coincidenţă faptul că liderii Revoluţiei Franceze aveau în jur de 30 de ani, în timp ce vârsta medie a celor prezenţi la Congresul de la Viena (1815), care a restabilit orânduiala conservatoare în Europa, era de peste 60 de ani. Conducătorii europeni de astăzi au în mare parte între cincizeci şi şaizeci de ani, dar, având în vedere progresele medicinei, este probabil ca în 20 de ani, dna Merkel şi domnii Cameron, Tusk, şi Hollande să se învârtească încă pe lângă cârmă. Doar dacă nu sunt măturaţi de o revoluţie.
Strigătul revoluţiei
Toate căile de evoluţie ale actualei clase de mijloc, majoritar tânără, sunt blocate fie de miliardari, fie de bătrâni, sau în orice caz persoane care par astfel în ochii celor de 25 de ani. Această situaţie este explozivă. Greşim crezând că tinerii porniţi împotriva sistemului, dar lipsiţi de limbajul obişnuit al partidelor politice şi al mişcărilor politice structurate, nu vor putea ajunge la o revoltă organizată. Revoluţiile nu s-au făcut niciodată în numele unei anumite măsuri, ca de exemplu o supraveghere bancară mai strictă, ci fiindcă într-un moment dat nu se mai putea trăi astfel. Revoluţiile, în opoziţie totală cu metodele partidelor politice, nu folosesc limbajul politic. Revoluţiile ţipă, urlă, sunt prin natură dezordonate, şi pârjolesc pe unde trec.
Deci vrem sau nu o revoluţie? Pentru mine, probabil că nu, pentru că revoluţia înseamnă distrugere totală înainte de construirea unei noi ordini. Şi totuşi, politicienii noştri încă nu-şi dau seama că stau cu şezutul pe un butoi cu pulbere. Ei nu înţeleg, prea năuciţi de ideea fixă care-i obsedează: să se întoarcă la stabilitatea de acum zece, sau chiar treizeci de ani. Ei nu ştiu că în Istorie nu există întoarcere în urmă iar intenţiile lor corespund prea bine expresiei lui Karl Marx: Istoria se repetă, dar ca o farsă. De pe PressEurop
Ieri am făcut o descoperire datorită unei rusoaice, bună cunoscătoare a culturii româneşti şi a fenomenului legionar. Se pare că melodia unui cântec legionar, în care se deplânge moartea lui 
În ultima perioadă comunitatea internaţională stă cu ochii pe Coreea de Nord. SUA se pregătesc cel mai mult pentru un eventual atac. Ce interese au americanii în Peninsula Coreeană? La această întrebare ne răspunde domnul Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992.
Deşi nordul este de 20 de ori mai sărac decât sudul (ca venit raportat la numărul de locuitori), numai valoarea zăcămintelor Coreei de Nord reprezintă circa 16.700 miliarde de euro, de 3 ori mai mult decât costul total estimat al reunificării. Tehnologia modernă a Coreei de Sud ar avea o nouă piaţă de desfacere şi mai ales forţă de muncă multă, ieftină şi educată, devansând economia Japoniei şi devenind un contracandidat al Statelor Unite, la nivel mondial. Prin fuziunea echipamentelor militare ale celor două Coreei se obţine a 4-a armată din lume ca mărime, cu un potenţial tehnologic care ar transforma Coreea unificată într-un jucător important în Asia de sud-est.
Această unificare, dorită de ambele state, ca revers al conflictului „non militar” care bântuie de 6 decenii, depinde tot de regizorii separării Coreei, adică de un comitet special format din reprezentanţi ai Chinei, Rusiei, Japoniei şi SUA. Rusia vede reunificarea ca pe o oportunitate de a-şi recâştiga importanţă strategică în regiune şi de a obţine beneficii economice. Companiile ruseşti Transneft și Rosneft abia ce au realizat o conductă de petrol cu lungimea de 4.857 km, care leagă estul Siberiei, de la Taişet (regiunea siberiana Irkutsk) de Oceanul Pacific, până la Kozmino (port rusesc în Marea Japoniei, situat la 100 km de Vladivostok), necesară alimentării economiei Coreei reunificate.
Paradoxal, dar situaţia conflictuală nou apărută convine de minune doar SUA. Presa coreeană afirmă că liderul nord-coreean Kim Jong-un ar fi plecat urechea la anumite zvonuri provenite din zone gri, potrivit cărora Casa Albă ar fi dispusă să ridice embargoul impus ţării sale, în situaţia în care el ar manifesta mai multă fermitate. Cum zvonurile precedau derularea celei mai mari aplicaţii aeronavale anuale desfăşurate de SUA şi Coreea de sud, Kim Jong-un a cerut anularea acestora, în caz contrar ameninţând cu executarea de atacuri cu rachete nucleare şi începând pregătiri în acest sens. Arsenalul balistic nord-coreean se compune din peste 180 de instalaţii mobile de rachete FROG-7, OTR-21 Tochka, cu bătaie 70-120 km; 600 de instalaţii Hwasong-5 şi 6, cu bătaie 300-500 km; 200 de instalaţii Rodong-1 şi Scud-ER 1, cu bătaie 700-1.300 km şi 6 instalaţii Taepodong-2, cu bătaie 6.700 km.
Exact în aceste zile, cotidianul Chosun Ilbo, a publicat o investigaţie jurnalistică potrivit căreia sistemul de ghidare al rachetelor balistice sud coreene Hyunmoo-2B (bătaie 500 km) se bazează pe tehnologii furate de la ruşi sau mai bine spus printr-o livrare controlată de către aceştia. Practic, e de la sine înţeles că sistemul de navigaţie inerţială al rachetei balistice intercontinentale UR-100, ajunsă în posesia Coreei de sud, a avut modificări create intenţionat de ruşi, în sensul de a acumula erori considerabile.
Premierul sârb Ivica Dacici a efectuat miercuri o vizită în Rusia, unde a avut convorbiri separate cu preşedintele şi prim-ministrul rus, Vladimir Putin, respectiv Alexander Medvedev, informează China Radio Internaţional. Liderii ruşi au declarat că susţin pe deplin poziţia Serbiei în problema Kosovo. Anterior, Serbia a anunţat că nu va semna acordul propus de Uniunea Europeană în vederea normalizării relaţiilor cu provincia separatistă, cerând reluarea negocierilor sub egida UE.
Negocierile cu Bruxelles-ul au eşuat
Din 1999, 
Autorităţile germane investighează mai mulţi deţinuţi “neo-nazişti” care ar fi creat o reţea secretă la nivel naţional formată din naţionalişti trimişi după gratii pentru opţiunile lor politice. Aceştia sunt acuzaţi că schimbă între ei mesaje codate. Reţeaua, denumită “AD Jail Crew 14er”, şi-ar avea originile în închisorile din landul Hesse.
Un istoric polonez a şocat recent opinia publică cu o afirmaţie incorectă din punct de vedere politic. Krzysztof Jasiewicz a scandalizat o parte dintre colegii săi de breaslă susţinând că evreii ar fi contribuit la pregătirea Holocaustului. Printre cei care i-au luat însă public apărarea au fost naţionaliştii de la organizaţia catolică şi tradiţionalistă “
În 1958, Gheorghiu-Dej, folosind ursul din codrii noştri, l-a păcălit pe Hrusciov, convingându-l să ordone Armatei Roşii: „Paşol na turbincă! Назад в С.С.С.Р.!” (Înapoi în U.R.S.S.!). Şi România a fost singura ţară din lagărul sovietic, care nu a mai avut, de atunci şi până în 2004, trupe de ocupaţie pe teritoriul ei. Celelalte ţări „surori şi prietene” au dat papucii ostaşului sovietic abia în 1990.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) 
Articolul de faţă mi-a fost inspirat de
Autorităţile din capitala Irlandei au aprobat luna trecută planurile pentru construirea unei moschei de dimensiuni uriaşe în nordul Dublinului, în jurul căreia să funcţioneze şi un complex islamic.
În prezent în Dublin trăiesc circa 30.000 de musulmani, adică aproximativ 60 la sută din cei 50.000 de musulmani care trăiesc în Irlanda (puţin peste 1 la sută din totalul populaţiei de 4,6 milioane).
Mii de persoane, în marea lor majoritate comunişti şi socialişti, au protestat duminică în Madrid cerând abdicarea regelui Juan Carlos şi crearea unei noi republici. Demonstranţii îl acuză pe bătrânul suveran care a venit la putere în 1975, după moartea generalului Franco, că şi-a încălcat mai toate promisiunile făcute poporului spaniol.
Un sondaj de opinie realizat cu puţin înainte de aniversarea a 70 de ani de la revolta armată a evreilor din ghetoul Varşoviei ocupate de trupele germane în timpul celui de al Doilea Război Mondial a şocat opinia publică. Conform AFP, sondajul a fost realizat în 20 de şcoli din Varşovia şi a fost dat publicităţii marţi. Rezultatele indică faptul că 44 la sută dintre respondenţi nu ar dori să aibă ca vecin un evreu.
Liderul
Naţionala de fotbal a României ar putea fi nevoită să evolueze fără spectatori la meciul cu Ungaria, din cadrul preliminariilor pentru CM 2014, aşa cum s-a întâmplat şi în partida disputată în luna martie la Budapeste (scor final 2-2). Atunci, Comisia de disciplină a FIFA a suspendat terenul Ungariei ca urmare a comportamentului “rasist” al fanilor maghiari în Israel. Acum, UDMR doreşte ca meciul din Bucureşti să fie disputat deasemenea cu porţile închise, fiind invocat “şovinismul” suporterilor români.
Mesajul “care incită la ură” invocat de deputatul UDMR Atilla Marko în plângerea depusă la FIFA a fost afişat în timpul partidei cu Olanda (0-4) şi face referire la drapelul maghiar ars de fanii Rapidului la meciul cu CFR Cluj. 
“Avem o problemă la FIFA. A fost deschisă o acţiune disciplinară din cauza unui banner din Olanda care a fost remarcat de UDMR. Cei de acolo au transmis la FIFA şi UEFA o plângere în acest sens. Ne-a chestionat FIFA, iar noi am trimis un punct de vedere. Să sperăm că nu se iau măsuri cu privire la meciul cu Ungaria. Eu sper să nu se ajungă la suspendări, n-au fost probleme de rasism. Nici nu am vazut bannerul, nici nu există oficial în vreunul dintre documentele meciului. Federaţia maghiară, cea olandeză sau delegatul meciului nu ni s-au adresat. O să vedem în următoarea perioadă ce se întâmplă”, a declarat preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, Mircea Sandu, în legătură cu acest scandal.
