Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Showcase


Channel Catalog


Channel Description:

Impreuna vom construi cel mai mare blog scris in limba Romana.

older | 1 | .... | 50 | 51 | (Page 52) | 53 | 54 | .... | 171 | newer

    0 0
  • 07/31/13--00:08: Mesaje
  • Mesaje pentru tortionarul Alexandru Visinescu: “MORTII nu te lasa!” (FOTO)

    autor: FrontPress 31.07.2013

    alexandru visinescuApariţia în presă a unor articole despre o listă a torţionarilor comunişti, rămaşi nepedepsiţi pentru crimele săvârşite, a stârnit reacţii din partea românilor. Mai multe mesaje din partea “morţilor” au apărut ieri seara pe blocul unde locuieşte Alexandru Vişinescu, după ce Gândul a publicat un amplu material de presă pe această temă.
    Marţi seara, pe pereţeii imobilului din centrul Bucureştiului unde locuieşte fostul torţionar, acum în vârstă de 88 de ani, şi pe blocul de vis a vis au apărut mesaje de genul “Cioc, cioc… Torţionare, eşti acasă? Morţii nu te lasă” sau “Visinescu – CRIMINAL, judecat la Tribunal”.
    Alexandru Vişinescu, fost comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost unul dintre cei mai cumpliţi torţionari ai României comuniste, care şi-a justificat sec atrocităţile prin faptul că “doar a îndeplinit o funcţie”. Pe numele acestuia a fost depusă deja o plângere penală pentru omor deosebit de grav.
    Ceilalţi componenţi ai listei foştilor torţionari din perioada comunistă vor fi dezvăluiţi treptat, în zilele următoare. În acest moment au fost identificaţi 35 de comandanţi de penitenciare care în perioada 1947 – 1965 au condus temniţele comuniste unde au fost încarceraţi de la liberali la ţărănişti până la legionari, preoţi, ofiţeri ai fostului regim sau chiar simplii ţărani care refuzau colectivizarea. Conform estimărilor Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, peste 100.000 de deţinuţi politici au decedat în închisorile din România într-un singur deceniu. Nimeni nu a fost tras la răspundere pentre aceste crime. Sursa: FrontPress.ro
    312


    0 0
  • 07/31/13--00:14: Zaharia Marineasa
  • Zaharia Marineasa, omul care a reinviat legionarismul in Banat

    autor: FrontPress 31.07.2013

    zaharia marineasaUn om de o mare corectitudine sufletească şi lipsă de interes personal, capacitate de dragoste şi încredere, Marineasa a fost omul care toată viaţa a dat, s-a dăruit credinţei şi luptei Mişcării Legionare. Şi-a dăruit copilăria când, la vârsta de 15 ani intră în organizaţia Frăţiei de Cruce din Caransebeş, acceptând disciplina care se impunea. Se maturizează de timpuriu şi va trece peste unele bucurii ale copilăriei („Noi n-am avut tinereţe”), dar, câştigă alte bucurii, sufleteşti, mult superioare acelora.
    Participă de tânăr la răspândirea credinţei legionare prin satele bănăţene, ca urmare fiind eliminat din şcoală. Va cunoaşte devreme nedreptatea şi cruzimea oamenilor. Credea cu toată puterea în Dumnezeu şi dreptatea celor buni. Renunţând la o viaţă de plăceri, se avântă în luptă. În februarie 1941 protestând împotriva abuzurilor lui Antonescu, va fi condamnat la închisoare. Acolo îşi desăvârşeşte educaţia în contact cu marii trăitori. Eliberându-se (1945), îşi continuă activitatea şi va organiza lupta de rezistenţă anticomunistă în sudul Banatului. Arestat în 1948 şi condamnat la 15 ani închisoare.
    De menţionat episodul din gara Herculane, înţesată de lume, când este somat de doi subofiţeri de jandarmi înarmaţi. Fulgerător, scoate pistolul mitralieră şi trage o rafală în sus (deşi putea trage în ei), punându-i pe fugă. Acest gest îl caracteriza: Zaharia Marineasa nu putea ucide. Va fi arestat şi condamnat la ani grei de închisoare. Are o atitudine demnă, nu renunţă la credinţa sa cu toate insistentele şi pedepsele.
    După eliberare va fi muncitor la o fabrică, îşi va pregăti examenele la facultatea de drept, dar nu-i vor fi recunoscute datorită trecutului său. Se căsătoreşte cu Felicia, o soţie de o delicateţe şi bunătate deosebită, dar care va fi răpusă de o boală necruţătoare. După 1989 se dedică răspândirii crezului şi cuvântului legionar. Va întemeia două tipografii în Timişoara, va înzestra şi alte oraşe cu cele necesare tipăririi de literatură anticomunistă. Trece la cele veşnice in 29 iulie 1997 la Timişoara.
    Marineasa „a dăruit tot ce a avut: suflet, trup, bogăţie pământească celor săraci în cunoaşterea adevărului lui Dumnezeu şi a neamului său, urmând pe jertfitorii în Hristos şi ai neamului său… Pomenit va fi gândul lui, fapta lui – alături de atâţi şi atâţi jertfitori – în cartea veşniciei neamului”. De Aurel Suciu – Permanenţe (2004)
    Extremism?
    „S-a afirmat permanent că Mişcarea Legionară a fost violentă. În lumina celor mai elementare statistici, faţă de numărul violenţelor aplicate împotriva legionarilor din partea celor care deţineau puterea politică în Stat, răspunsul legionarilor a fost sub 1 la sută. A trebuit să vină la Televiziunea Română un istoric american ca să-i convingă pe istoricii români de acest lucru. În privinţa violenţelor, legionarii se găsesc de departe pe ultimul loc faţă de toate celelalte partide. Trebuie menţionată diferenţa că legionarii s-au prezentat autorităţilor recunoscându-şi faptele şi plătind cu viaţa lor, în timp ce deţinătorii puterii chemaţi să respecte legea i-au executat pe legionari fără sentinţe judecătoreşti. Este cutremurător numai să repeţi verbal crimele care s-au făcut împotriva legionarilor. Au fost ştrangulaţi, au fost aruncaţi de vii în crematorii, împuşcaţi cu sutele şi expuşi în pieţele publice. Majoritatea erau intelectuali, studenţi, printre ei aproximativ zece preoţi, luaţi din sânul familiilor lor, ca şi ceilalţi, fără sentinţe judecătoreşti şi împuşcaţi. Iar sub comunişti, zeci de mii de legionari au fost închişi şi ucişi.” (Zaharia Marineasa – „Legionarism contra extremism”, Supliment, 1996, p.19)
    Zaharia Marineasa – ”întotdeauna, cu orice risc, m-am opus să fac rău, să sufere cineva din cauza mea”
    Mă numesc Zaharia Marineasa. Ca apartenență politică sunt legionar. Am executat la Aiud 21 de ani de detenţie politică pentru fapte de ordin politic. Întotdeauna am fost încadrat în articole de lege referitoare la ceea ce justiţia de atunci considera uneltire împotriva orânduirii sociale. În cuprinsul sentinţelor pronunţate împotriva mea, nu se găsesc acuzaţii pentru manifestări rasiste, antisemite, de intoleranță religioasă sau contra etniilor conlocuitoare.
    Rezumând faptele mele, nu am fost condamnat pentru crimă de omor şi deci cei 21 de ani de temniţă pe care i-am executat nu pot fi justificaţi de nici o orânduire socială din lume.
    În continuare mă voi opri pe scurt şi la faptele mele legate de luptă împotriva comunismului. Voi repeta unele fragmente din interviul dat în revista „Gazeta de Vest”, în septembrie 1992.
    Mi s-a pus întrebarea dacă organizaţia pe care am condus-o a fost cea care a luat parte la primele ciocniri armate anticomuniste din Banat. În primăvara anului 1948 eram urmărit de comunişti pentru a fi arestat. Purtam costum ţărănesc şi opinci. În traistă aveam un pistol automat. Am răspuns atunci „Gazetei de Vest” următoarele: Admit că ciocnirile cu Securitatea, în care am fost implicat ca şef, în total, aparţinând grupului, (semnalez) trei ciocniri, (care) au fost primele din această regiune. Ele sunt insuficiente însa pentru a acoperi un titlu cu pretenţii de luptă anti-comunista. Aş vrea să menţionez că organizarea de luptă anticomunista în regiunea muntoasă a Banatului a început încă din anul 1946 şi aparţine profesorului Filon Verca.
    Spiru Blănaru, comandorul Domășneanu şi ţăranul Gogu Cristescu ne-au fost camarazi de luptă, despărţindu-mă de dânşii din cauza arestării şi condamnării mele, care a avut loc înainte de apariţia legii de condamnare la moarte.
    La prima ciocnire pe care am avut-o, rolul principal mi-a aparţinut şi a fost favorabil pentru mine, dar, cu îngăduinţa dvs., voi trece peste amănuntele acestei întâmplări, considerând mult mai importantă implicarea mea sufletească în situaţia respectivă. După arestare, la trei luni după această întâmplare, la Securitate, anchetatori fiind colonelul Coloman Ambrus, Mois şi Kling Zoltan, am fost întrebat: „De ce în faţa unor arme încărcate şi numai la 2 sau 3 metri depărtare, ai ridicat pistolul automat şi ai tras în sus?” Menţionez că la această întâmplare nu au fost victime. Le-am răspuns celor 3 anchetatori: „Pentru că o voce dinlăuntru m-a determinat să nu procedez ca într-un război declarat.” Nu ştiu dacă ei au înţeles ce le-am spus, dar chiar dacă prin răspunsul meu nu mi-am micşorat duritatea anchetei, am fost ocolit, recunosc, de vulgarităţi şi insulte. În instanţă, această întâmplare din gara Herculane a fost apreciată ca fiind favorabilă mie pentru faptul că am acceptat marele risc personal prin gestul voluntar de a folosi arma numai pentru intimidare, renunţând la un mod de apărare egal cu al adversarilor; adversari care în situaţia respectivă erau şi agresori, şi reprezentanţi ai ocupaţiei comunisto-sovietice.
    Situaţii asemănătoare am întâlnit în cărţile pe care le-au scris profesorul Verca şi Ion Gavrilă. Profesorul Verca povesteşte că se afla în pădure şi avea asupra sa o grenadă şi un pistol. L-a văzut pe pădurar conducându-l pe jandarm la locul unde se afla. Nu a aruncat grenadă, căci pădurarul avea copii. S-a predat, dar după câteva zile a evadat din arestul Securităţii din Timişoara. Lui Ion Gavrilă, unul din coloneii care-l urmăreau îi spune locul în care l-a pândit, asigurându-l că l-ar fi ciuruit, dacă l-ar fi văzut. Ion Gavrilă îi arată şi el colonelului câteva din locurile în care l-a văzut, aflându-se la o mică distanţă de el, şi nu l-a împușcat. Se cuvine ca istoricii viitorului să treacă sub lupa aceste gesturi, care sunt atitudini aparent simple, dar în ele sunt adunate rezultatele unei educaţii creştine.
    Despre prezenţa mea în închisoarea Aiud.
    Din prima condamnare politică am executat cinci ani la Aiud. A doua condamnare, de 15 ani, am executat-o tot la Aiud, şi după expirare am continuat prelungirea la Periprava. După cum spuneam, în 1948 am fost condamnat la 15 ani, maximum de pedeapsa care se dădea unui şef de lot în acel timp, fiindcă nu apăruse încă legea de condamnare la moarte pentru cazurile de confruntare armată. Regimul din închisoarea Aiud era următorul: foamete, izolări, bătăi, toate mergând până la suprimare. În toţi cei 15 ani şi opt luni nu am avut nici o legătură cu familia. Nici scrisori, nici pachet, nici dreptul de a citi şi a scrie. Am făcut parte în mod obişnuit din lotul celor care n-au fost ocoliţi nici de izolări, nici de pedepse. Cred că ar fi revelator pentru cunoaşterea mediului penitenciar să vorbesc despre câteva modalităţi esenţiale de convieţuire într-o celulă. Cele mai importante şi binevenite sunt dragostea şi bunătatea, dreptatea şi corectitudinea nefiind suficiente. Când te afli singur în celulă, trebuie să ai atenţia mărita la gânduri. Îţi trec prin minte o sumedenie, de tot felul, pe lângă cele ziditoare te pot asalta şi gânduri tulburi, deprimante. Pe acestea din urmă trebuie să ţi le îndepărtezi imediat. Şi eu, conform spiritualităţii legionare, am năzuit la o autentică trăire creştină. În măsura în care am reuşit rămâne să aprecieze camarazii mei de suferinţă. Au fost situaţii când nu am putut face binele, dar întotdeauna cu orice risc m-am opus să fac rău, să sufere cineva din cauza mea. La expirarea sentinţei de 15 ani nu am fost eliberat. Detenţia mi s-a prelungit din oficiu, fără judecată. Prelungiri asemănătoare de detenţii li s-au aplicat şi altora, dar, înainte cu jumătate de an de la acea dată, aceste prelungiri de detenţie au fost suspendate, căci din închisoarea Aiud se eliberaseră în jur de trei mii de deţinuţi politici cu pedepse neexpirate, oameni de mare importanţă în trecut: miniştri, generali şi diverse somităţi. Mi s-a spus ca prelungirea detenţiei şi a izolării mele, singur în celulă, are trei motive: întâmplarea din gara Herculane, apreciată de data asta ca defavorabila mie, o grevă a foamei pe care o declarasem cu şase ani în urmă pentru a obţine asistența religioasă şi Noul Testament, fapt considerat ca o instigare, pentru că unul din punctele grevei generale legionare care a urmat la Aiud a fost şi acesta formulat de mine, şi al treilea a fost modul în care am luat cuvântul ca răspuns la presiunea care se făcea pentru acceptarea reeducării, răspuns care a fost considerat nesatisfăcător.
    În încheiere mi-aş exprima dorinţa, adresată ca rugăciune lui Dumnezeu, ca sutele de vieţi care au fost curmate de comunism, pentru că s-au opus comunismului, să fie primite ca jertfe la făurirea României Creştine. (Zaharia Marineasa în Rezistenţa anticomunistă în Munţii Banatului, de Miodrag Milin, Editura Marineasa, Timișoara, pag. 30-33)


    0 0

    Citeam in presa locala urmatoarea stire:

    Roman: Fiecare kilogram de gunoi colectat selectiv se plateste cu cate 0,2 lei

     

    Fiecare kilogram de gunoi colectat selectiv se plateste cu cate 0,2 lei. Se vor distribui eco-containere si informative despre campania ecologica. Cel putin 15% din gunoiul pe care il aruncam ar trebui sa fie colectat selectiv.
    Colectarea selectiva a deseurilor va aduce venituri asociatiilor de proprietari din Roman. Societatea de salubritate SC Rossal SRL Roman va plati, pentru fiecare kilogram de gunoi colectat selectiv, cate 0,2 lei. Scopul acestei campanii, pe care societatea de salubritate o desfasoara in parteneriat cu Primaria municipiului Roman, il reprezinta obisnuirea populatiei cu un comportament ecologic.
    Saptamana aceasta, coordonatorii campaniei s-au intalnit cu reprezentantii asociatiilor de proprietari, carora le-au oferit toate informatiile necesare desfasurarii in bune conditii a activitatii, dar si pliante pe care sa le imparta cetatenilor sau sa le lipeasca la avizierele scarilor de bloc.colectare2
    Reprezentantii societatii Rossal SRL Roman spera ca aceasta actiune sa aiba ca rezultat atingerea tintei de 15%, de recuperare a materialelor din deseurile menajere. Daca, la nivel de municipiu, aceasta tinta nu este atinsa, administratia locala va fi obligata sa plateasca 100 de lei pentru fiecare tona de deseuri municipale depuse, bani ce ajung la Fondul de Mediu. Conform legislatiei in vigoare, atat primaria, cat si societatea de salubritate sunt obligate sa raporteze, lunar, cantitatea totala de deseuri colectata, din care sa rezulte cantitatea deseurilor colectate selectiv.
    Oficial, campania va debuta pe 1 august, data pana la care pe toate platformele de gunoi vor fi instalate eco-containere, iar pe data de 10 a fiecarei luni se va face raportarea cantitatilor de deseuri si, ulterior, plata aferenta deseurilor colectate selectiv.
    In plus, Primaria Roman va implica in aceasta actiune si beneficiarii de ajutor social, prin predarea lunara a unor cantitati minime de deseuri: 1,5 kilograme de hartie sau carton, 0,5 kilograme de aluminiu si 3 kilograme de PET-uri pentru fiecare beneficiar in parte.
    Cantitatile de deseuri colectate selectiv trebuie raportate unui organism specializat din cadrul Uniunii Europene, fiindca are de atins o tinta de si a deseurilor din ambalaje. Daca aceasta tinta nu este atinsa, tara noastra risca mari.


    Sursa: Ziarul de Roman
    Mda! De ceva vreme, si eu colectez selectiv gunoiul in propria casa. Adicatelea, separ din start hartia, sticla si plasticul, pe cat se poate, de gunoiul menajer. Apoi le expediez afara. Afara insa, la coltul strazii, unde ar trebui sa fie containere de gunoi separate pentru colectare selectiva, desi candva erau mai multe containere separate pentru colectarea diferitelor tipuri de deseuri, a mai ramas doar unul. Teoretic, cel pentru colectarea gunoiului menajer. In lipsa unor alte containere pentru colectarea celorlalte tipuri de deseuri, exista teoretic doua solutii: ori cetateanul din zona transporta gunoiul colectat selectiv in casa cativa metri buni mai incolo, unde are norocul sa gaseasca recipientul inscriptionat corespunzator, ori arunca tot gunoiul la gramada ca pe vremuri. Noroc ca mai exista oameni amarati care sorteaza deseurile din gramada si le duc direct la centrele de colectare. Dar cat se poate reusi sortarea deseurilor in asa maniera?
    Daca s-ar pune (si s-ar pastra!!!) recipiente separate pentru colectarea selectiva a deseurilor, zau ca mi-ar fi comod sa ma conformez regulii. N-am ce pierde. Ba din contra. Alo! Domnule primar! Se aude? Sunteti pe receptie?

    0 0
  • 07/31/13--07:32: Arestat
  • ARESTAT pentru “incitare la ura” din cauza unui… TATUAJ

    autor: FrontPress 31.07.2013

    boomSean Reah, un bărbat de 39 de ani din South Shields (Marea Britanie), a fost arestat pentru “incitare la ură rasială” din cauza faptului că şi-a dezvăluit în public tatuajul care reprezintă o moscheie care explodează. Incidentul a avut loc în timpul unui miting desfăşurat în 20 iulie în Birmingham şi organizat de “Liga de Apărare Engleză” (EDL), o organizaţie care militează împotriva imigraţiei masive şi contra “islamizării” societăţii britanice.
    Arestarea bărbatului a fost confirmată de un purtător de cuvânt al poliţiei din West Midlands, după ce fotografia cu acesta în timp ce îşi ridică tricoul pentru a-şi arăta tatuajul controversat a stârnit un val de critici în mediul online.
    Mitingul EDL din Birmingham a degenerat în violenţe de stradă, cel puţin doi protestatari şi doi ofiţeri de poliţie fiind răniţi.
    “Liga de Apărare Engleză” (EDL) a luat fiinţă în Luton, în anul 2009, ca reacţie împotriva unor musulmani radicali care au afişat pancarde cu mesaje de genul “Duceţi-vă dracului soldaţilor anglicani!” la întoarcerea acasă a unui batalion britanic din Irak. Sursa: FrontPress.ro 
    1375198615


    0 0
  • 08/01/13--01:50: Costel Condurache
  • Costel Condurache – model moral de activist nationalist demn de urmat de catre tinerii romani

    autor: FrontPress 01.08.2013

    costelMoartea tragică a activistului naţionalist Costel Condurache m-a întristat profund. Trecerea lui la cele veșnice lăsând în urmă un copil mic și o soţie însărcinată este demnă de o tragedie oedipiană. Poate cei mai buni dintre noi trebuie să plece mai repede la Dumnezeu. Pe Costel Condurache l-am cunoscut din primele zile de după revoluţia din decembrie 1989. Permanent era în primele rânduri ale luptei împotriva neo-comuniștilor și a agenturii KGB care a ajuns prin crime și sânge la putere în România.
    Fiind elev de liceu la “Ady Șincai” participam la ieșirea de la școală, la primele mitinguri anti-Iliescu din ianuarie 1990. În primele rânduri se evidenția un tânăr subțire cu părul lung și barba mare de un negru ca abanosul, care conducea grupările de tineri anticomuniști. Pe 12 ianuarie 1990 în fața Catedralei Ortodoxe, la primul miting anti-FSN, condus de Doina Cornea, acest tânăr brunet cu părul lung ne-a cerut să spunem rugăciunea Tatăl Nostru. Era prima dată, când pe străzile Clujului după comunismul ateu se spunea o rugăciune creștină din piepturile a mii de oameni. Mai târziu am aflat că acest tânăr era Costel Condurache. La alt miting din Piața Mihai Viteazul, l-am văzut alături de Doru Braia, proaspăt venit din Occident, care instiga la lupta armată împotriva regimului Iliescu, după ce s-a lăudat că a dprit să-l împuște pe Ceaușescu. Atunci după miting în acel ianuarie cenușiu am participat la noul sediu PNȚ de pe str. Pavlov la o întâlnire a tinerilor anticomuniști. Pentru prima oară am vorbit cu Costel Condurache care mi-a spus că Iliescu ne face pe noi demonstranții de la Cluj, că suntem legionari. Unii tineri de la întâlnire spunea că Doru Braia este legionar, că așa s-a spus la TVR Liberă și că acesta vrea acum să-l împuște pe Ion Iliescu. Oricum, Doru Braia pescuia ceva în ape tulburi, pentru că mai târziu CNSAS i-a scos dosarul de colaborator al Securității comuniste. Atunci a apărut propaganda fesenistă cu idea absurdă că legionarii doresc să răstoarne noua putere neocomunistă, cu mult înainte de mitingul de la Piața Universității din București. În lunile care au urmat am participat la alte mitinguri organizate în fața hotelului Continental în frunte cu Călin Nemeș și scriitorul Adrian Marino. Deja la aceste mitinguri s-a creat un grup separat de țărăniști și liberali, condus de Costel Condurache și fratele său, împreună cu Petre Borodi. Era deja perceput în oraș, ca grupul legionar clujean care dorește reînființarea Mișcării Legionare mult hulite de noul regim kgb-ist condus de Ion Iliescu.
    Frații Condurache umblau îmbrăcați în costume populare sau în tradiționala ie românească. Ei împărțeau cărți și broșuri tinerilor din licee, despre istoria interbelică și rolul M.L. în lupta anticomunistă. Atunci am citit broșurile lui Traian Golea din Florida și am auzit prima oară depre cartea Pentru Legionari și păreri pozitive despre Corneliu Zelea Codreanu, diferite de ce învățam la școala comunistă și din filmele tâmpite ale lui Sergiu Nicolaescu. Frații Condurace și Petre Borodi au fost în fruntea fenomenului Piața Universității din Cluj-Napoca. Ei au organizat în lunile aprilie, mai, iunie celebra “Golania”, împreună cu poetul Sorin Grecu și jurnalistul Victor Lungu. Țin minte că au tras în jurul scuarului cu statuia lui Matei Corvin din Piața Unirii o bandă ce se folosea pe șantierele de electricitate, pe care au legat înscrisuri de hârtie: România Liberă sau Zonă Liberă de Neocomunism. Ca elev fugeam de la liceu cu poetul Dorin Crișan să trecem noua graniță simbolică din Piața Unirii și să respirăm aerul libertății în prima zonă liberă de neo-comunism. Țin minte că, frații Condurache au fost cei mai dârzi dintre demonstranți, ei dormind sub parapetul de fortificație de sub calul lui Matei Corvin câteva luni bune pe niște cartoane. După ce Iliescu a spart cu miliția și armata Piața Universității din București în iunie 1990, frații Condurache au mai rezistat câteva zile pe baricadele din Piața Unirii. Puțini știu că fenomenul Piața Universității s-a întins cel mai mult la Cluj-Napoca.
    După ani de zile m-am întâlnit cu Costel Condurache de numeroase ori. Erau prezenți permanent la Librăria naționalistă Antim, unde vindeau sau dăruiau cărți legionare și creștine. Permanent, Costel Condurache avea la el o carte sau o broșură de dăruit. Dacă nu avea vreo carte, vorbea despre trecutul de luptă naționalistă sau despre Sfinții Închisorilor. L-am întâlnit în casa lui Ovidiu Guleș la Timișoara și în tipografia Gazeta de Vest sau la întâlniri în case semi-conspirative din Cluj-Napoca, cu Ovidiu Guleș când s-a încercat în 1998 unitatea tuturor forțelor și organizațiilor naționaliste din țară. Din păcate nu s-a reușit. Principalul vinovat pentru că România nu a avut un partid naționalist de sorginte creștină în anii 90 este Virgil Măgureanu, șeful SRI, cel mai mare dușman al românilor din noua gașcă urzupatoare din decembrie 1989, care a reușit după modelul lui Moruzov, să dezbine forțele naționaliste prin înfiltrări, delațiuni și minciuni. Dar asta e o altă poveste pe care nu e momentul să o deslușim aici. După 1998 s-au înființat alte organizații naționaliste active și azi, ca ND. După 1998 m-am întâlnit tot mai sporadic cu Costel Condurache. Știu că a fost la Muntele Athos apoi a petrecut mai mult pe la București, fiind colaborator la revista Permanențe, membru în Asociația “Prezent” și activ militant pentru recunoașterea Sfinților Închisorilor de către autorități. Un om ca și Costel Condurache care și-a dedicat viața acțiunilor militante naționaliste e greu să se mai nască astăzi. El a fost omul epocii post-decembriste, în care a încercat din tot sufletul să aducă lumina despre naționalismul interbelic, acolo unde comuniștii și neocomuniștii doreau să fie întunericul. Acum la trecerea la cele veșnice nu putem decât să ne reculegem la mormântul său, să vărsăm o lacrimă ca o stea și să spunem din adâncul inimii: Costel Condurache: Prezent! De Ionuţ Tene - NapocaNews

    0 0
  • 08/01/13--05:25: Tokes vs Ponta
  • Tokes vs. Ponta: “Noi, ardelenii, ne-am saturat ca Bucuresti-ul sa administreze Ardealul”

    autor: FrontPress 01.08.2013

    tokesEuroparlamentarul Laszlo Tokes i-a dat o replică acidă premierului Victor Ponta, care a criticat declaraţiile provocatoare făcute de politicianul maghiar la Școala de Vară „Balvanyos” de la Tușnad în legătură cu “protectoratul” Ungariei pentru Transilvania. În tentativa sa de a populariza ideile autonomiste maghiare, acesta a încercat să mizeze în comunicatul de presă şi pe sentimentul de dispreţ al unei părţi a ardelenilor români faţă de politicienii din Bucureşti, care au “amanetat” ţara FMI-ului.
    Reacţia lui Tokes a venit după ce premierul Victor Ponta a declarat că „regret că n-avem un preşedinte al României care să-şi îndeplinească atribuţiile constituţionale şi să ia poziţie atunci când sunt atacate integritatea teritorială şi independenţa statului român…”, chiar imediat după Şcoala de Vară de la Tuşnad, unde au participat şi o seamă de politicieni din Budapesta.
    Vorbind despre exemplul provinciei autonome a Tirolului de Sud europarlamentarul a ţinut să precizeze că “atunci când Austria s-a înţeles cu Italia referitor la protectorat, a recunoscut frontiera de stat a acesteia. Prin urmare, nici nu se pune problema, ca cineva să ameninţe integritatea teritorială a României sau graniţele ei”.
    “În ceea ce priveşte ideea independenţei: domnul Ponta ar trebui să se întrebe mai degrabă, ce suveranitate mai are ţara pe care o conduce, după ce a amanetat-o, practic, Fondului Monetar Internaţional”, a continuat în Laszlo Tokes în comunicatul de presă.
    “Noi, ardelenii, ne-am săturat ca Bucureşti-ul să administreze Ardealul ca pe un soi de colonie. Istoria ultimelor decenii a demonstrat – mai mult sau mai puţin – că, în mod succesiv, puterea de la Bucureşti este incapabilă de o guvernare corespunzătoare, creând în general mai multe probleme României, decât soluţii. După ce au dus ţara în faliment, acum încearcă să dreagă busuiocul cu credite externe şi minciuni politice. În calitate de cetăţean european şi maghiar din Ardeal, cer să fim lăsaţi să ne rezolvăm problemele noastre proprii, ceea ce ar fi benefic nu doar românilor şi maghiarilor din Ardeal, ci întregii ţări. Dacă cineva nu vede asta, atunci ori e orb, ori îşi vede doar propriile interese şi propria putere. Nota de plată pentru aceste comportamente, însă, ne revine tot nouă, cetăţenilor contribuabili ai României”, conchide politicianul maghiar.Sursa: FrontPress.ro


    0 0
  • 08/01/13--05:35: Executat silit
  • Institutul “Ana Aslan”, executat silit de un mason!

    autor: FrontPress 01.08.2013
    masonMason de frunte, unul dintre foștii directori din Institutul de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan“, se judecă cu instituţia de mai bine de cinci ani. Miza proceselor este funcţia de conducere, la pachet cu indemnizaţiile și sporurile lunare care ajung la o remuneraţie lunară de aproximativ 5.000 de lei.
    Institutul reprezintă unul din brandurile de succes ale României peste hotare, în condițiile în care turiști străini vin special în țară pentru a beneficia de tratamente „anti-aging“ la prețuri avantajoase. Alexandru Dăescu vrea înapoi postul de director administrativ și a obținut pe 8 mai 2013 chiar și executarea silită a Institutului, deși a fost repus în drepturi și a fost despăgubit încă din anul 2007. Fostul director a reușit să convingă instanța de judecată că dreptatea e de partea lui, pentru a doua oară, în condiții discutabile, având în vedere că oricum funcția sa a fost desființată de Guvernul României în toate spitalele din România.
    De curând, Institutul „Ana Aslan“ a contestat în instanță executarea silită, magistrații Judecătoriei Sectorului 3 urmând să ia o decizie cel mai probabil la toamnă, după vacanța judecătorească.
    anaCâștiga 5.000 de lei pe lună
    Alexandru Dăescu este un reprezentant de seamă al „Loji Concordia“, și nu este clar dacă apartenența sa la masonerie i-a fost de folos până acum. În mod sigur, a câștigat până acum toate conflictele de muncă cu angajatorul său, deși aparent, a părăsit postul de director administrativ în condiții legale. Alexandru Dăescu a obținut în acest an executarea silită a institutului, pe baza unei sentințe din anul 2007 a Tribunalului București, care anulase decizia de concediere și dispusese reintegrarea sa pe post, cu plata drepturilor salariale restante.
    Ascensiunea lui Dăescu a început în anul 2006, o dată cu numirea pe postul de director administrativ, cu o delegație care urma să expire la organizarea unui concurs. În februarie 2007, el este eliberat din funcție. Liderul mason a dat în judecată Institutul, obținând reîncadrarea pe post și plata salariilor restante, care cu tot cu sporuri băteau către 5.000 de lei pe lună. „La 8 august 2007, intimatul a fost reintegrat ca director administrativ, cu delegație, până la ocuparea postului prin concurs și i s-au acordat toate drepturile salariale cuvenite și cheltuielile de judecată“ a arătat managerul Institutului Ana Aslan, dr. Viorel Ochiană, în contestația la executare înaintată magistraților. Ulterior, pentru postul de director administrativ s-a organizat un concurs, carea fost câștigat de o altă persoană, iar în ianuarie 2008, delegarea pe post a lui Dăescu a încetat, fiind încadrat ca șef serviciu tehnic. Salariul lunar era însă mult mai mic, undeva în jurul valorii de 2.000 de lei.
    Postul a fost desfiinţat de Guvern
    Au trecut de atunci 5 ani până ce masonul Dăescu s-a adresat din nou justiției, considerându-se nedreptățit, iar magistrații Judecătoriei Sectorului 3 i-au dat dreptate, dispunând executarea silită a Institutului pe baza sentinței din 2007 ! „Ana Aslan „ a formulat contestație, argumentând că dreptul de a cere executarea silită a unei decizii judecătorești se prescrie la 3 ani de la data sentinței.
    „Subscrisa a pus în executare sentința încă din anul 2007…. Orice executare silită încetează dacă s-a realizat integral obligația precizată în titlul executoriu“ au arătat juriștii institutului. În plus, în urma apariției Ordonanței de Guvern 48/2010, postul de director administrativ a fost desființat, iar în acest moment nici o unitate spitalicească nu mai are în schemă acest post“ se precizează în contestație. Rămâne de văzut dacă argumentele lor vor conta în fața unei alte instanțe din Judecătoria Sectorului 3, aceeași instituție care a dispus reîncadrarea fostului director pe un post inexistent, în condițiile în care i se făcuse deja dreptate în urmă cu cinci ani! De Mihai Niculescu – Curentul


    0 0
  • 08/01/13--22:44: Guantanamo
  • Cea mai scumpa inchisoare din lume: 2,7 milioane de dolari cheltuiti anual pentru un detinut

    autor: FrontPress 02.08.2013

    guantanamoPresedintele Barack Obama continua sa ceara inchiderea inchisorii militare de la Guantanamo, dar nu numai motivele legate de violarea drepturilor omului sunt invocate. Mentinerea centrului de detentie va costa, pana la sfarsitul anului viitor, nu mai putin de 5,2 miliarde de dolari. Potrivit Russia Today, inchisoarea de la Guantanamo a devenit cea mai scumpa din lume, avand in vedere ca are aproximativ 160 de detinuti.
    Potrivit unei analize realizate de Departamentul Apararii, condus de Chuck Hagel, pentru fiecare detinut de la Guantanamo, americanii cheltuie 2,7 milioane de dolari anual. Prin comparatie, pentru un detinut intr-o inchisoare federala, statul american cheltuie anual aproximativ 72.000 de dolari.
    “Specialistii nostri in securitate nationala au ajuns la concluzia ca riscul de a tine deschisa in continuare inchisoarea de la Guantanamo este mai mare decat cel legat de inchiderea institutiei”, a declarat, recent, senatorul Dick Durbin.
    Si presedintele Comisiei pentru Informatii din Senatul american, Dianne Feinstein, a cerut, saptamana trecuta, inchiderea centrului militar de detentie, motivand ca este “o risipa de bani”.
    Cei care se opun, republicanii, sustin ca inchiderea Guantanamo ar reprezenta un cost prea mare pentru securitatea nationala. “Detinutii de acolo sunt oameni rai care urasc Statele Unite. Ei au jurat sa-i omoare pe americani si asta au facut. Atunci cand au fost capturati, au fost dusi la Guantanamo si acolo ar trebui sa ramana”, a declarat republicanul Bill Young, in timpul unor audieri in fata Senatului de la Washington.De Madalina Mitan – Ziare.com
    1JxGMzDNRXK6zgBFmArouA


    0 0
  • 08/02/13--01:16: Am ucis
  • Ministru israelian: “Am UCIS multi arabi la viata mea si n-am nici o problema cu asta”

    autor: FrontPress 02.08.2013

    arabiPe fondul reluării discuţiilor de pace dintre israelieni şi palestinieni, după o perioadă glacială de cinci ani, revista 972 Magazine publică un punct de vedere cel puţin bizar şi care poate dinamita din nou tensiunile dintre cele două părţi.
    Potrivit sursei menţionate, un ministru al Cabinetului Netanyahu a declarat în anumite cercuri că susţine executarea deţinuţilor palestinieni în defavoarea aducerii acestora în faţa unui tribunal legitim.
    Duminică, autorităţile israeliene anunţaseră eliberarea a 104 prizonieri palestinieni, ca primă măsură pentru relaxarea discuţiilor de pace.
    Naftali-BennettNumai că, aşa cum transmite revista 972, ministrul Industriei, Comerţului şi Muncii, Naftali Bennett, şi-a exprimat dezacordul cu măsura de eliberare. “Dacă prinzi terorişti, trebuie să-i omori”, se presupune că ar fi spus Bennett în şedinţa guvernamentală de duminică.
    Iniţial, informaţia a fost făcută publică de ediţia printată a unui ziar de limbă ebraică, Yedioth Ahronoth.
    Consilierul prim-ministrului pe probleme de securitate, Ya’akov Amidror, ar fi spus atunci că o asemenea practică ar fi total ilegală. În replică, Bennet a continuat în aceeaşi notă: “Am ucis mulţi arabi la viaţa mea şi nu am nicio problemă cu asta”.
    Fost ofiţer IDF şi lider al unui partid politic influent, Naftali Bennett, s-a alăturat protestatarilor din stradă, care manifestau împotriva deciziei de eliberare a palestinienilor, chiar înainte de întâlnirea Cabinetului. De peAntena 3


    0 0
  • 08/02/13--01:34: Cacialma
  • Cacealmaua terorista

    autor: FrontPress 02.08.2013

    teroricaA-l numi pe Hayssam ca atare, înseamnă să întinezi „nobilele” idealuri ale terorismului! Pentru că sirianul este orice altceva decât un terorist.
    Mă amuză concentrarea de forţe care îl păzeşte şi îl însoţeşte în drumurile sale de la penitenciar la tribunal şi înapoi. Te aştepţi ca la fiecare colţ să se ivească un comando dispus să-şi sacrifice viaţa pentru a-l salva din ghearele justiţiei. Sau ca el însuşi să scoată, la un moment dat – nu se ştie de unde – o grenadă şi să ameninţe că dacă nu este eliberat, face totul praf în jurul său…
    Nimic mai fals: Omar Hayssam este orice altceva decât un terorist. Este, mai ales, un cacealmist. Aventura sa care a transformat omul de afaceri abil şi cooperant a început în momentul în care i-a trecut prin cap cacealmaua. Încolţit de controalele de după schimbarea regimului şi transformat într-o ţintă din cauza prea strânselor sale legături cu unii dintre reprezentanţii puterii trecută în opoziţie, şi-a imaginat soluţia care să-l scoată din necazuri. Iar aceasta părea floare la ureche, în contextul de atunci. Aşa a luat naştere ideea reportajului senzaţional în Irak la care au „pus botul” trei fraieri (dintre care, sunt convins, cel puţin unul era la curent cu planul), care suna cam aşa: amicii şi prietenii lui Munaf din Bagdad se echipau corespunzător şi jucau, pentru câteva zile, rolul de terorişti. După care se vor lansa cereri de răscumpărare care vor ajunge pe căile ştiute (omul de bine Yassin) chiar la Hayssam care, într-un elan patriotic, va pune la bătaie vreo patru milioane de dolari – exact suma pe care dorea să o transfere ca să nu i-o ia fiscul din România. O parte din bani ar fi mers la „terorişti”, ca răsplată a talentului, iar restul vor fi puşi la păstrare în conturile din Orient ale negustorului iscusit. Numai că atunci când totul părea să meargă ca uns, a erupt neprevăzutul, sub forma unor terorişti autentici care au aflat despre manevră (graţie, se zice, recunoaşterii cadrului în care au fost filmaţi captivii) şi comedia s-a transformat în dramă. Mai ales pentru Haysam, care şi-a văzut planurile date peste cap.
    646x404Ce-a urmat, se ştie. În loc de erou, sirianul a devenit victima propriei sale stupidităţi (terorismul nu e un lucru cu care să te joci). Arestat, anchetat, a avut „şansa” să se îmbolnăvească de cancer, să fie operat de un maestru, ba chiar să fie eliberat temporar, pe motiv că oricum nu mai avea zile multe. A avut însă, suficient ca să dispară de sub nasul tuturor serviciile secrete şi nesecrete, paralizate de senzaţia că lucrurile chiar aşa trebuiau să se întâmple. Dispariţia sa din ţară – ori cu avionul, cum pretinde el, ori amestecat în turma de berbecuţi a lui Tartoussi – rezolva majoritatea problemelor, incluvis pe acelea referitoare la primele tratative pentru care, se pare, fusese invitat la Cotroceni.
    Cam pe unde e terorismul în această poveste ne-o pot spune doar analiştii de meserie invitaţi din studiourile TV. Până când se vor lămuri şi circumstanţele aducerii lui în ţară – atât de neplăcută preşedintelui încât şi-a denunţat propriul guvern şi ţară pentru „acţiuni neautorizate pe un teritoriu străin” – Hayssam nu va pierde timpul şi va cere rejudecarea proceselor sale care s-au produs în absenţă şi FĂRĂ SĂ FIE CITAT (ceea ce le face aproape nule), fază care va scoate la iveală incredibile aproximări ale legii şi artificii demne de o justiţie bananieră (între altele: a fost condamnat pentru delapidarea Foresta Nehoiu, al cărei contract de privatizare fusese anulat – în justiţie – cu trei ani înainte, lucru de care judecătorii n-au avut habar!) De Octavian Andronic – AMOS News


    0 0
  • 08/02/13--01:52: ????????


  • 0 0
  • 08/02/13--05:58: Pink Floyd
  • Fondatorul Pink Floyd acuzat de “antisemitism”

    autor: FrontPress 02.08.2013

    porcu'Roger Waters, fost membru al legendarei trupe rock Pink Floyd, a fost din nou acuzat de antisemitism deoarece a purtat o uniformă “în stil nazist” la un concert care a avut loc în Belgia.
    Artistul, un critic acerb al Israelului, a urcat pe scenă în 20 iulie purtând o haină lungă de culoare neagră, având pre braţ şi o brasardă similară cu cea purtată de foştii naţional-socialişti germani. Deasemenea, parte a spectacolului a fost şi o scenă care a inclus un balon în formă de porc pe care a fost proiectată steaua lui David, un simbol cunoscut al iudaismului, alături de însemne comuniste şi logo-uri ale unor mari companii transnaţionale.
    Roger Waters este o figură proeminentă a mişcării de boicotare a Israelului, comparând adesea statul sionist cu fostul regim de apartheid din Africa de Sud.
    În urma concertului din Belgia, publicaţia evreiască Joods Actueel a cerut guvernului să ia o poziţie oficială prin care să condamne clar “antisemitismul” din cadrul evenimentului. Sursa: FrontPress.ro

    0 0
  • 08/02/13--06:12: :)))


  • 0 0
  • 08/02/13--08:26: Afectiuni cardiace
  • Un gest pe care îl fac mulţi bărbaţi le crește considerabil riscul de a suferi un atac de cord
    Un gest pe care îl fac mulţi bărbaţi le crește considerabil riscul de a suferi un atac de cordAfecţiunile cardiace reprezintă principala cauză de deces la nivel mondial. Majoritatea bolilor de inimă pot fi prevenite, însă cu ajutorul unor obiceiuri alimentare sănătoase.
    Unul dintre aceste obiceiuri este să ne începem întotdeauna ziua cu un mic dejun echilibrat potrivit unui nou studiu realizat în SUA.
    Cercetarea efectuată pe aproximativ 27.000 de bărbaţi a arătat că cei care nu mâncau micul dejun prezentau un risc cu 27% mai mare de a suferi un atac de cord sau de a muri de cardiopatie coronariană faţă de bărbaţii care se hrăneau dimineaţa.
    Bărbaţii care au participat la studiu aveau vârste cuprinse între 45 și 82 de ani și au luat parte o cercetare ce urmărea sănătatea lor în perioada cuprinsă între 1992 și 2008.
    Cei ce nu mâncau micul dejun tindeau să fie mai tineri. De asemenea, cercetătorii arată că „era mai probabil ca aceștia să fie fumători, angajaţi full time, necăsătoriţi, mai inactivi din punct de vedere fizic și să consume alcool”.
    „Ratarea micului dejun poate duce la unul sau mai mulţi factori de risc, printre care obezitatea, hipertensiunea arterială, colesterolul ridicat și diabet, iar acestea pot duce la un atac de cord în timp”, a explicat Leah Cahill, autorul studiului și totodată cercetător în cadrul Harvard School of Public Health.
    Bărbaţii care consumau micul dejun păreau să consume cu o masă mai mult decât cei care săreau peste masa de dimineaţă, sugerând că persoanele care nu mâncau dimineaţa nu compensau mai târziu.
    Nouăzeci și șapte la sută dintre bărbaţii participanţi la studiu erau albi și de origine europeană, însă cercetătorii afirmă că rezultatele se aplică și în cazul celor de alte origini.
    „Nu săriţi peste micul dejun. Consumarea micului dejun este asociată cu scăderea riscului de a suferi un atac de cord”, concluzionează Cahill.

    0 0
  • 08/02/13--08:50: Tortionari fericiti
  • Tara tortionarilor fericiti

    autor: FrontPress 02.08.2013

    executieDupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, evreii si-au facut o datorie de onoare din a-i gasi pe toti cei responsabili pentru Holocaust. Fostii criminali de razboi, evadati prin America de Sud si pititi sub identitati false, au fost vanati sistematic si putini au scapat. A fost felul in care evreii au inteles sa faca dreptate si sa cinsteasca memoria conationalilor ucisi.
    Romania a avut si are criminalii ei, cei care, in perioada comunista, i-au decimat elitele in inchisori sinistre prin mijloace de o cruzime care nici macar nu incape in cuvinte. Am condamnat oficial comunismul, ceea ce a reprezentat un gest istoric si o decizie de maxima importanta, dar ce facem cu tortionarii?
    Pai, ce sa facem? Le dam pensii de zeci de mii de lei pe luna si ii lasam sa isi petreaca batranetile linistite. Asa s-a intamplat cu Nicolae Plesita, asa se intampla cu Alexandru Visinescu, tortionarul odios de la Ramnicu Sarat. Visinescu nu numai ca nu este inchis, ci primeste o pensie militara foarte consistenta de la statul roman, 6.000 de lei pe luna, potrivit EVZ.
    6.000 de lei pe luna pentru ca a schingiuit si a ucis oameni nevinovati, valori ale societatii romanesti, care au avut curajul sa se opuna unui regim dement. 6.000 de lei pe luna din banii fiecaruia dintre noi pentru un criminal, pentru un tortionar.
    Daca eram evrei, un om ca Visinescu ar fi fost vanat si in gaura de sarpe si scos de acolo pentru a plati pentru crimele comise. Dar suntem romani si Alexandru Visinescu nici macar nu trebuie sa se ascunda. Traieste la vedere, linstit, isi consuma pensia patata cu sange si manifesta si acum o violenta cu totul iesita din comun.
    Nu e o intamplare, e o chestiune de mentalitate. Aceeasi mentalitate care i-a permis unui fost comunist ca Ion Iliescu sa siluiasca destinul Romaniei atata vreme. Aceeasi mentalitate care a permis liniei a doua a PCR sa preia butoanele tarii dupa 1989. Aceeasi mentalitate care permite unor securisti verosi precum Dan Voiculescu sa joace un rol esential in destinele tarii in loc sa fie alungati cu pietre.
    Sa nu ne amagim, Alexandru Visinescu se plimba linistit prin Bucuresti si isi consuma pensia uriasa pentru ca aceia pentru care a lucrat, cei ale caror ordine le-a indeplinit, marii comunisti si securisti au detinut pozitiile cheie ale statului roman atata vreme dupa 1989 si doar limitele biologice ii scot de acolo rand pe rand. Si au detinut acele functii pentru ca poporul i-a votat cu entuziasm.
    Tortionarii elitelor anticomuniste si tortionarii destinului Romaniei sunt bine merci, unii cat se poate de activi in politica romaneasca unde fac ce stiu ei mai bine, pentru ca noi le permitem asta. Indiferenta noastra, lipsa noastra de solidaritate, inconstienta cu care votam toti ticalosii sau intoarcem capul, criteriile rasturnate pe care le aplicam, toate acestea sunt garantiile linistii lui Visinescu si ale celor ca ei. De Ioana Ene Dogioiu -Ziare.com

    0 0
  • 08/02/13--11:19: Divorteaza

  • În realitatea, Michael Douglas şi Catherine Zeta-Jones erau departe de avaea o căsnicie minunată. Cancerul actorului, apoi tulburarea bipolară de care suferă ea, precum şi numeroasele certuri au dus la destrămarea căsniciei.

    Se pare că mariajul lor a primit lovitura fianlă în primăvară o dată cu scandalul sexului oral. Michael Douglas a mărturisit presei că s-a îmbolnăvit de cancer la gât de la sexul oral. Declaraţiile lui au scos-o din minţi pe soţie, iar actorul a fost nevoit să-şi "cumpere" iertarea cu un colier extrem de scump. "Toată lumea o să zică acum că ai luat virusul HPV de la mine, că mi-ai făcut sex oral. O să se spună că eu sunt infectată!", i-a strigat ea furioasă, însă, după ce a primit un cadou cu diamante de peste 40.000 de dolari, s-a calmat.

    Pe de altă parte, apropiatii cuplului spun că reacţiile exagerate ale actriţei în urma bolii psihice de care suferă l-au afectat pe Douglas. Actorul s-ar fi mutat deja din casa în care locuiau împreună cu micuţii lor, Dylan si Carys.

    Deşi în 2003 Catherine Zeta-Jones susţinea că nu ar divorţa niciodată, totuşi actriţa şi-a luat toate precauţiile în cazul unei despărţiri, obligându-l legal pe Douglas să îi cedeze un milion de dolari pentru fiecare an de căsnicie şi încă 3 milioane de dolari pentru fiecare femeie cu care o înşală. Aşa că lupta pentru averea de 300 de milioane de dolari poate să înceapă...

    Michael Douglas a mai fost căsătorit cu Diandra Luker între anii 1977 şi 2000. Cei doi au împreună un fiu, Cameron (35 de ani), care este după gratii din cauza problemelor cu drogurile. În 1995, Diandra a intentat divorţ, de pe urma căruia a câştigat 45 de milioane $.


    Mai mult: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/dupa-12-ani-casnicie-michael-douglas-catherine-zeta-jones-divorteaza-457714.html#ixzz2apSbNmy2

    0 0
  • 08/02/13--21:55: Armata Romana in Timisoara
  • 94 de ani de la intrarea Armatei Romane in Timisoara (FOTO)

    autor: FrontPress 03.08.2013

    virgil_economuConsiliul Local a hotărât în 1999 ca Ziua Oraşului să fie sărbătorită în 3 august, dată care marchează momentul intrării trupelor româneşti în Timişoara, în 1919, şi instaurarea administraţiei româneşti.
    În dimineaţa zilei de 2 august 1919 a sosit la Timişoara un detaşament de 480 de jandarmi români de la Arad, iar în după-amiaza aceleiaşi zile, un detaşament de 500 de jandarmi de la Lugoj.
    A doua zi, 3 august 1919, unităţi ale armatei române, aflate sub comanda colonelului Virgil Economu, şi-au făcut intrarea în Timişoara. Aspectul oraşului era cu totul schimbat: flamura tricoloră împodobea casele oraşului, poporul era îmbrăcat în haine de sărbătoare şi se grăbea să-i salute pe dorobanţii români.
    Sosirea armatei era anunţată pentru ora 8,30. Străzile erau deja inundate de o mulţime de zeci de mii de oameni, postaţi de-a lungul trotuarelor încă de la ora 8. Armata română a intrat în Timişoara pe fosta cale a Recaşului, azi Calea Dorobanţilor, pe sub un splendid arc de triumf, apoi s-a deplasat până în piaţa care, de atunci, se numeşte Piaţa Unirii, unde s-a desfăşurat solemnitatea oficială de primire. La intrarea în Piaţa Unirii a avut loc defilarea Armatei, compusă din două batalioane de infanterie a Regimentului 2 Româneşti, două companii de mitraliere şi baterii de artilerie. Trupele au fost trecute în revistă de colonelul de jandarmi Constantin Sterea.
    În după amiaza aceleiaşi zile, în jurul orei 17,00, la Timişoara a sosit cu un tren special, care i-a adus pe I. C. Brătianu, liderul Partidului Naţional Liberal, care deţinea funcţia de premier, însoţit de Ştefan Cicio-Pop, reprezentant de frunte al Partidului Naţional Român, ministru în Consiliul Dirigent, Mihai Popovici, colonelul Tuhari şi şeful său de cabinet, Alimănăşteanu.
    Această dată continuă să fie un subiect de contestaţii, unii timişoreni considerând că mai potrivită ar fi celebrarea urbei în 20 decembrie, deoarece atunci, în 1989, Timişoara devenea primul oraş liber de comunism. Sursa: FrontPress.ro
    bg_cached_resized_f01834e31e85384e6413078fdfd2413dbg_cached_resized_2a4620949080ea0070a7fb1f1e9938b2bg_cached_resized_8dc975f51f6882592bbe09935c530bccbg_cached_resized_29d3125c5fd9952e9f485bb48e0c7084bg_cached_resized_74afc9aa44399e1139e9d196a78a2d29bg_cached_resized_663b2fb77e01c9e0dc7817bcdd68e9adbg_cached_resized_751d89792a6db454cb015bb59a7525c2bg_cached_resized_877dab4873666467c5c33ab5e181f994bg_cached_resized_5052a601ddfdd6d99378c2f021b3720bbg_cached_resized_8280589e365a65b5f26eb267a47c8236bg_cached_resized_9326770b3fbd4c65d1d2f5e194c1176cbg_cached_resized_78514149cb69f0ef1934d92dd04f435fbg_cached_resized_b0b9916eba5dc6b2690573beefe4787cbg_cached_resized_dbdef416b51938469ec31dd07306a524bg_cached_resized_f49fdc948a425d9766e49c0210337eed


    0 0
  • 08/03/13--01:15: Epoca victoriana
  • Ciudateniile epocii victoriene

    autor: FrontPress 03.08.2013

    victoriaEpoca victorianã ne poate pãrea bizarã…din mai multe motive. Dar în esentã pentru cã este o perioadã destul de sumbrã, în care oamenii aveau obiceiuri pe mãsurã. Sã aruncãm şi noi o privire.
    tumblr_ltos14pdqP1qa9b8ro1_500Cum clasele de sus, dar şi cele mai de mijloc nu beneficiau de mijloace moderne de entertainment de tipul televiziunii, improvizau cum puteau. O metodã foarte popularã de a alunga plictiseala le impunea membrilor familiei sã se deghizeze în costume scandaloase şi sã îi distreze pe ceilalţi cu diverse scenete. Pare inocentã toatã chestiunea dar…dacã ne gândim cã o bunicutã trecutã bine de 70 de ani se îmbrãca în şcolãriţã şi se amuza cu gesturi nu tocmai decente pe masã, în timp ce toţi aplaudã şi râd, parcã ideea e un pic exageratã. Dar pentru victorieni se încadra în normalitate şi amuzament. Sã trecem puţin mai jos…
    Poverty-in-Victorian-Britain-712591Casele sãrmanilor erau locuinte colective administrate de govern, care ii aruncau acolo pe sãraci, handicapaţi şi bolnavii mintal. Condiţiile mizere în care trãiau sunt greu de închipuit. Erau oamenii nedoriţi ai societãţii care nu le-a acordat nicio şansã de reabilitare. Sãrãcia era etichetatã drept o dezonoare şi nimeni nu o considera altceva decât rezultatul leneviei cronice. Aceastã masã tristã a societãţii era condamnatã la muncã titanicã pentru a putea rãmâne chiar şi în mizeria aceea. Nu era ceva ieşit din comun ca zeci de familii sã împartã aceeaşi casã dãrãpãnatã. De fapt, viaţa nu se prea putea înrãutãţi mai tare. Între trãitul pe strãzi şi trãitul aici singura diferenţã o fãcea acoperişul. Un acoperiş care sta sã cadã în orice clipã.
    3352782_8Cum arãta Londra victorianã? Pãi, la fel de mohorâtã ca oamenii care o populau. În vremea aceea îşi câştigase o reputaţie pentru faimoasele sale “pea-soupers”, nişte neguri atât de dense încât abia se vedea la un metru. Cum se produceau? Erau un fel de combinaţie între ceţurile de deasupra râului Tamisa şi fumul pe care îl produceau într-o veselie cãrbunii industriali, parte fundamentalã a vieţii în era victorianã. Fenomenul nu era însã ceva nou, ba mai mult, data de secole. In 1306, regele Edward I interzice folosirea cãrbunilor. În epoca industrialã este clar cã lucrurile o cam iau razna. În 1952, nu mai puţin de 12.000 de londonezi pier din cauza smogului, ceea ce determinã guvernul sã adopte Clear Air Act, care faciliteazã crearea unor zone eliberate de smog. Atmosfera victorianã nu se poate concepe fãrã aceastã ceaţã macabre, tenebroasã, care a fãcut posibile numeroase acte criminale, cum ar fi atrocitãţile comise de Jack Spintecãtorul.
    beefCe se mânca? Victorienii erau mari iubitori de…leşuri. Mâncau practice orice organ al animalului. Pentru un gourmand poate nu înseamnã mare lucru, dar sã te gândesti totuşi cã un castron de creier amestecat cu inimã era considerat raiul pe pãmânt…Un alt fel de mâncare faimos din aceeaşi perioadã este ciorba de broascã ţestoasã. Broasca ţestoasã era valorificatã mai ales pentru grãsimea verde care se folosea la condimentarea supelor pe bazã de carne îndelung fiartã. Datoritã descreşterii considerabile a populaţiei, astãzi broaştele ţeastoase rareori se aflã pe meniul englezilor.
    wCum stãm cu medicina? Într-o vreme în care unul din patru pacienţi moare dupã operaţie, trebuia sã ai noroc de un doctor bun şi de un salon cât de cât decent. Nici vorbã de anestezic, analgezice, echipamente electrice. Chirurgia victorianã nu era înfricoşãtoare, era de-a dreptul oribilã. Iatã o descriere de epocã: “Grupul nerãbdãtor de studenţi îşi verificã cu grijã buzunarele. Doi dintr asistenţii lui Liston prind cu putere umerii pacientului. Omul foarte conştient, care deja se lupta cu o durere cruntã pentru cã îşi scãpase piciorul între tren şi peron, priveşte cu groazã colecţia de cuţite si ace. Liston apucã coapsa stângã şi cu o mişcare rapidã face o incizie. Un asistent apasã ca sã opreascã sângerarea. În vreme ce pacientul urlã de durere, Liston ia fierãstrãul. Începe sã taie. Asistentul care se oferise sã sprijine piciorul îşi dã brusc seama ca îi ţine toatã greutatea. Tremurând uşor, aruncã membrul îndepãrtat într-o cutie”. În aceste vremuri, castrarea sau lobotomia sunt la ordinea zilei şi ele.
    poeNu este de mirare cã un gen literar foarte îndrãgit este romanul gotic, o îmbinare interesantã de orori şi romantism. În aceastã atmosferã sinistrã se nasc marile capodopere gotice precum Dracula The Strange Case of Dr Jekyll and Mr Hyde. Genul nu este strãin nici americanilor, care îl au în persoana lui Edgar Allen Poe pe geniul macabrului. Victorienii ştiau cum sã înfricoşeze şi o fãceau cu stil. Operele constituie baza genului horror şi puterea lor de a produce tremurãturi nu şi-a pierdut deloc din intensitate.
    jack1În apusul erei victoriene un personaj monstrous terorizeazã Londra. Jack Spintecãtorul se foloseşte cu success de smogul atotcuprinzãtor pentru a sãvârşi crimele ritualice din East End, unde mãcelãreşte cel puţin cinci prostituate. Ziarele îi creeazã o aura de celebritate din cauza sãlbãticiei atacurilor şi incapacitãţii poliţiei de a-i da de urmã. Cum identitatea ucigaşului nu a fost niciodatã confirmatã, legendele din jurul crimelor au devenit un melanj de cercetare istoricã, folclor şi pseudoistorie. Interesul scriitorilor, istoricilor şi detectivilor amatori nu a pãlit câtuşi de puţin fatã de controversatul personaj, deja parte din cultura europeanã şi prilej de infinite povestiri.
    freak-stCum se mai amuzau victorienii? Cu aşa-zisele freak shows, nişte expoziţii de raritãţi, ciudãţenii umane, condamnaţi ai naturii. Pitici, giganţi, cu mai multe mâini sau picioare, hermafrodiţi, bolnavi incurabil, cu feţe mutilate, toţi erau parte dintr-un circ imens menit sã le hrãneascã dorinţa de senzaţional celor înstãriţi. Erau obligaţi sã facã tot soiul de spectacole, care mai de care mai şocante. Probabil cel mai faimos ciudat care a apãrut într-un freak show este the Elephant Man, Joseph Carey Merrick (5 aug. 1862 – 11 apr. 1890). Porecla i se datoreazã unei disfuncţii congenitale. Partea sa stângã era concrescutã şi distorsionatã, silindu-l sã poarte o mascã mai tot timpul. Freak shows şi plãcerea morbidã a oamenilor de a se amuza pe seama suferintei semenilor reprezintã fãrã îndoialã unul dintre cele mai macabre aspecte ale vieţii victoriene.
    wMemento mori, iatã o sintagmã mult iubitã de victorieni! Arta fotograficã nu este bine dezvoltatã în epocã. Asta pe lângã costurile astronomice. Când le murea cineva drag, rudele se pozau de obicei cu trupul celui decedat. Pentru majoritatea victorienilor, era singura pozã de care beneficiau…cea post-mortem. Morţii par însã vii în foarte multe fotografii. Pentru cã ori li se ţineau ochii deschişi, ori se pictau pupilele pe print, ori li se colorau obrajii cu roşu. Adulţii apar de multe ori pe scaune sau în cadre fixe. Florile sunt iarãşi un laitmotiv în fotografia post-mortem. Contrastul dintre vioiciunea plantelor, impresia de mişcare a rudelor in viaţã şi rigiditatea întunecatã a mortului este cu atât mai mare cu cât acesta din urmã este mai întotdeauna focalizat perfect.
    Queen_Victoria_by_JJE_Mayall,_1860Nici regina Victoria nu lipseşte din tenebrosul peisaj, desigur. Şi ea era un personaj destul de înfiorãtor. Când moare soţul sãu Albert în 1861 intrã într-un doliu prelungit, îmbrãcându-se în mantii negre pânã la propria sa moarte şi pretinzând naţiunii sã poarte aceeaşi culoare. Evita apariţiile în public şi rareori trecea prin Londra. Izolarea exacerbate i-a adus porecla de “Vãduva din Windsor”. Domnia sa lugubrã a aruncat un vãl trist asupra Marii Britanii, astfel încât toatã epoca sa este marcatã de un sentiment general de înfricoşare şi iminenţã a morţii. În mod ironic, reginei Victoria îi displãceau înmormântãrile la care toţi purtau negru, Londra alegând albul şi purpuriul drept culori de doliu în cinstea sa. De Irina-Maria Manea - Historia


    0 0
  • 08/03/13--01:35: Obsesia nociva
  • Salariile mici: obsesia nociva a lui Isarescu

    autor: FrontPress 03.08.2013

    isarescuFără îndoială, împotrivirea faţă de creşterea salariilor în România este o obsesie a dlui Isărescu. Nu există ocazie care să fie scăpată de domnia sa pentru a menţiona această împotrivire. Si dacă n-o face personal, îl pune pe dl Vasilescu s-o facă. Si totdeauna împotrivirea este făcută extrem de savant, evocându-se o corelaţie ce ar trebui să existe între creşterea salariilor şi creşterea productivităţii muncii.
    Invocata corelaţie cu creşterea productivităţii muncii este strict corectă. Dar din păcate pentru dl Isărescu, nu mai are bază practică în România. În mod concret, corelaţia creşterilor salariale se făcea cu creşterea productivităţii muncii din industrie, adică acolo unde se putea calcula şi unde se considera că este produs în principal profitul, întrucât în sectoarele financiar – bancare şi administrative are loc doar o redistribuire a acestuia!
    Din păcate, România a devenit o anexă de consum – stadiul cel mai de jos al unei colonii – şi tocmai absenţa unei producţii industriale semnificative într-un ţesut industrial solid şi consistent (şi nu doar în insule industriale ale capitalului străin) reprezintă hiba fundamentală din care decurge nefericirea acestui statut colonial. Şi astfel a dispărut reperul obiectiv de creştere a productivităţii muncii în raport cu care să se decidă sau nu sporiri de salarii în sectorul de stat şi în ce proporţii. Şi atunci, ori se caută o altă bază de raportare cât de cât obiectivă, ori se procedează gradual la mărirea salariilor, dar cu prudenţă. În orice caz, a invoca rezultatele din industrie pentru a bloca creşterile de salarii la stat este ceva lipsit de temei.
    Problema principală a dlui Isărescu este însă alta. Dacă dl Isărescu susţine sus şi tare condiţionarea nivelului salariilor de nivelul productivităţii muncii, atunci cum explică domnia sa – şi nu l-am văzut vreodată să se fi străduit s-o facă! – faptul notoriu că, în timp ce productivitatea este de 4-5 ori mai mică în România decât, de pildă, în Germania, salariile sunt de 8-10 ori mai mici! Noi spunem deschis: din cauză că România este o colonie! Oare acest statut îl apără dl Isărescu?! Căci, după nivelul productivităţii muncii, ar cam exista spaţiu economic pentru cel puţin o dublare a salariilor în România!
    Intervenţiile publice de genul celor ale dlui Isărescu, ce se implică nejustificat în problemă neavând legătură cu aceasta, sunt de fapt nişte presiuni pentru realizarea intereselor capitalului străin pe linia salariilor din România. Salariile mici reprezintă o politică impusă de capitalul străin şi din păcate asumată guvernamental în numele unei aiureli care pretinde că prin acestea se asigură atractivitate pentru investitorii străini. Cei „atraşi” nu sunt însă investitori serioşi, ci doar aceia de mâna a paişpea, în timp ce, concret, salariile mici înseamnă practic piaţă internă restrânsă, care introduce un cerc vicios al subdezvoltării. De Ilie Serbanescu -Jurnalul National


    0 0
  • 08/03/13--08:05: Fara perdea.....
  • 2013


    Dialog Banc....:))) (fara perdea)

    Dialog intre picior si penis:
    Piciorul priveste in sus si vede ca penisul il priveste si il intreaba:
    - Ce mai faci?
    - Sunt precum un liliac. Stau tot timpul atarnat cu capul in jos. Cu tine cum se poarta stapanu'?
    - Excelent. Imagineaza-ti ca dimineata, ca sa nu racesc imi pune papuci, se duce sa se spele, ma spala bine intre toate degetelele, apoi ma sterge bine, ma da cu talc, apoi ma imbraca cu sosete si ma baga in pantofi. Apoi mergem toata ziua. Seara, cand ma dor toate ma baga in apa calda, imi face masaj cu crema si ma lasa sa ma odihnesc toata noaptea. Cu tine cum se poarta?
    - Cu mine se poarta oribil. Sa-ti povestesc: Dimieata ma palmuieste si-mi zice: "Gata nenorocitule, opreste-te. Apoi ma baga stramb in chiloti si toata ziua am o durere de cap de nu-ti mai zic.
    Ah, dar cu toate astea seara... seara vrea sa stau tare si batos! Dar cel mai rau e de fiecare data cand intram in pestera, nu-ti imaginezi cat me enerveaza nehotararea lui
    - Care pestera? Ce nehotarare?
    - Pai daca intru in pestera, unde abia incap, ma baga ma scoate, ma baga, ma scoate, ma baga si o tine tot asa pentru muuuuuuuult timp.....
    - Si atunci ce se intampla? intreaba piciorul.
    - Pai ce naiba sa se intample ametesc, vomit si lesin.

older | 1 | .... | 50 | 51 | (Page 52) | 53 | 54 | .... | 171 | newer