Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Channel Catalog


Channel Description:

Impreuna vom construi cel mai mare blog scris in limba Romana.

older | 1 | .... | 51 | 52 | (Page 53) | 54 | 55 | .... | 171 | newer

    0 0

                                
     

    Muzica ofera un suflet universului, 

    aripi mintii, zbor imaginatiei si viata oricui.
     Platon



    Recomandare Dacă doresti să participi , publică pe blogul tău , o melodie preferată de care tocmai ti-ai amintit si vrei să o impartasesti cu noi si inscrie articolul la "Meloman pentru o zi", aici !
    Te invit să te înscrii


    0 0
  • 08/03/13--09:28: Reflexii în Oglinda

  • "...Si de ce m-am oprit in fata acestui dig, ca si cum l-as cunoaste ? “
    O.Paler

    Recomandare
    Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la
     "Reflexii in Oglinda"
    Te invit să te înscrii


    0 0
  • 08/03/13--22:38: Argumente
  • Argumentele impotriva RMGC

    autor: FrontPress 04.08.2013

    RMGC protestCred în cei ce se opun cu argumente şi idei cinstite proiectului RMGC (Roşia Montană Gold Corporation). Sunt foarte mulţi cetăţeni români luminaţi, ce cred că putem reuşi prin noi înşine.
    Am urmărit în ultima vreme multe informaţii, interviuri, mese rotunde, dezbateri publice pe această temă. Marea majoritate, de la cetăţenii Roşiei Montane la academicieni, de la iubitorii Munţilor Apuseni la cercetători şi specialişti, se opun categoric acestui proiect, care ne bagă pe gât câteva miliarde de dolari şi ne desfiinţează identitatea, tradiţia, istoria şi ne lasă fără aur. Printre cei ce se opun cu argumente competente am să mă opresc la cadrele didactice din Academia de Ştiinţe Economice care au publicat un material intitulat 24 argumente contra proiectului RMGC, nici un argument pentru. Este un material academic de 15 pagini, ce spulberă toată propaganda gabrielenilor din Toronto. Este, după părerea mea, unul dintre cele mai clare, raţionale şi complete materiale care spulberă proiectul RMGC ce se sprijină numai pe propagandă, aranjamente, comisioane.
    Redau, telegrafic, demonstraţia raţională a cadrelor didactice contra RMGC:
    1) prezentarea şi performanţele companiei „Gabriel Resources” sunt slabe şi incompetente, gabrielenii nu sunt specialişti în minerit ci doar nişte investitori, cu banii naivilor, în explorare şi dezvoltare.
    2) „Gabriel Resources” a obţinut licenţă de exploatare prin aranjamente subterane nu prin licitaţie publică cum trebuia după lege.
    3) După încheierea contractului şi obţinerea licenţei, „Gabriel Resources” şi-a însuşit noi terenuri inclusiv în vatra comunei Roşia Montană, ce este pe lista monumentelor istorice protejate.
    4) „Gabriel Resources” calcă în picioare Legea Minelor care nu permite activităţi minere pe terenurile cu situri arheologice sau monumente istorice, guvernul şi parlamentarii închid ochii.
    5) Nu este în interesul ţării această mega-exploatarea rapidă a aurului, pentru că Banca Naţională are aur în lingouri peste valoarea impusă de UE.
    6) Daca s-ar aproba proiectul RMGC, „Gabriel Resources” se va extinde si la alte exploatări, ceea ce măreşte aria dezastrului mediului.
    7) Utilajele gigantice, camioane de 150 de tone, şi substanţe toxice cu mari cantităţi de cianura sunt foarte dăunătoare comunităţii şi mediului.
    8) „Gabriel Resources” este incapabilă tehnic şi financiar să demareze şi să realizeze un asemenea mega proiect, se bazează pe inginerii financiare de bursă şi hazarduri favorabile pe parcurs.
    9) „Gabriel Resources” are experienţă limitată în exploatare, însă se bazează pe succes prin propagandă şi jonglerii de bursă.
    10) Neîncrederea în datele furnizate în proiect, fiindcă variază de la un raport la altul, în funcţie de preţul aurului la bursă, în timpul crizelor preţul aurului creşte întotdeauna.
    11) Vestigiile arheologice sunt mai preţioase decât aurul rămas după optsprezece secole de exploatare!
    12) „Gabriel Resources” nu a fost capabil să facă exploatarea rentabilă anterior, între anii 2000 şi 2006, când capacitatea de exploatare era de trei ori mai mică decât în noul proiect RMGC.
    13) Neîncredere în angajamentele şi graficul lui „Gabriel Resources” datorită abaterilor şi amânărilor din trecut.
    14) Proiectul RMGC a fost anulat definitiv de către Curtea Supremă, în 2008, pentru nerespectarea legii cu privire la protejarea siturilor arheologice.
    15) Proiectul RMGC este slab întocmit fără să ţină cont de marile riscuri care le generează.
    16) Relocarea sau strămutarea a circa 2000 de oameni (900 de familii) este un sacrilegiu.
    17) RMGC nu va aduce un beneficiu regiunii, localnicilor ci probleme de mediu pe termen lung, pentru că RMGC pleacă cu aurul, miliardele intră pe mâna guvernaţilor de Bucureşti, cei din Munţii Apuseni rămân la fel de săraci.
    18) Până acum „Gabriel Resources” a făcut bani prin emiterea de acţiuni la bursă şi în numele aurului din Roşia Montană unde a făcut investiţii foarte puţine dar multă propagandă.
    19) Atitudine nedreaptă, agresivă a „Gabriel Resources” faţă de locuitorii afectaţi de proiectul companiei.
    20) Înstrăinarea cu atâta nepăsare a bogaţilor naturale şi calamitatea adusă mediului sunt sacrilegii la adresa generaţiilor viitoare.
    21) Proiectul RMGC este opus unei dezvoltări durabile, el produce numai un dezastru durabil.
    22) Roşia Montană face parte din patrimoniul naţional ca zonă protejată datorită monumentelor naturale, de asemenea se află şi pe lista monumentelor istorice, ceea ce conform legilor şi reglementărilor interzice proiectul RMGC.
    23) Conform PSA (Producţion Sharing Agreement) – care face recomandări în asemenea proiecte ce se încheie între stat şi investitor, precizează că produsul finit (aurul şi argintul în cazul de faţă) revine 80% statului şi 20% investitorului ori la Roşia Montana e tocmai invers.
    24) Comparând cu alte megaproiecte de exploatarea a aurului din lume, vedem că prin contractul secret încheiat cu „Gabriel Resources” cetăţenii români sunt grosolan manipulaţi şi înşelaţi de ambele părţi semnatare ale contractului.
    Mi-am permis, pentru clarificarea realităţii, să reproduc telegrafic cele 24 de puncte de vedere ale cadrelor didactice ale Academiei de Studii Economice pentru că sunt competente şi conţin esenţa impactului dezastruos al proiectului RMGC.
    Dacă am repetat, şi voi mai repeta, anumite puncte ce conţin opinii asemănătoare ale unor academicieni, cercetători, oameni de cultură, ziarişti autonomi şi mai ales ale localnicilor prin vocea lucidă, hotărâtă şi curajoasă a lui Eugen David, preşedintele Asociaţiei „Alburnus Maior” vom ajunge la concluzia că avem, cu toţii, drepturi legitime şi raţionale să ne opunem acestui proiect. Iar dacă ne vom uni şi vom fi mai activi vom reuşi să oprim acest proiect. De Corneliu Florea – Curentul International


    0 0
  • 08/03/13--22:44: Dragos Paslaru
  • De ce s-a calugarit unul dintre cei mai valorosi actori romani

    autor: FrontPress 03.08.2013

    1
    Unul dintre cei mai importanţi actori pe care i-au avut scena şi filmul românesc a schimbat la începutul anilor ‘90 costumele fastuoase de la teatru pe umila haină monahală. Numele său pe când se afla în lume era Dragoş Pâslaru. Astăzi este părintele Valerian.
    Dragoş Pâslaru trăieşte de ani de zile restras, în post şi rugăciune, într-un schit de pe Muntele Căpăţânii (varianta românească a Muntelui Golgota) de pe lângă Mânăstirea Frăsinei, care ţine de Arhiepiscopia Râmnicului. Mânăstirea Frăsinei, Athosul din România, este cunoscută drept cea mai strictă. Viaţa monahală se desfăşoară după regulile stricte de la Muntele Athos. În mânăstire nu au voie să intre femei şi nu se găteşte niciodată mâncare cu carne. Sfântul Calinic de la Cernica, întemeietorul mânăstirii, a aşezat la aproximativ 2 kilometri de mânăstire o piatră de legământ pe care sunt gravate cu litere chirilice atât binecuvântări, pentru femeile care vor păstra acest legământ, cât şi blesteme, pentru cele ce vor încălca hotărârea sfântului. „Acest sfânt lăcaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi, cele ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867″.
    Legământul Sfântului Calinic se respectă până în zilele noastre cu maximă stricteţe. În zonă circulă tot soiul de legende legate de nenorocirile care s-au abătut asupra celor care au încălcat porunca sfântului. Cea mai cunoscută este povestea unei tinerei păstoriţe care, pe când îşi păştea oile, din greşeală, a trecut hotarul mânăstirii şi s-a îmbolnăvit de epilepsie. Povestea are totuşi un final fericit, pentru că Sfântul Calinic i-a ascultat rugăciunile şi a tămăduit-o.
    Unul dintre cei mai virulenţi intelectuali anticomunişti
    În acest loc şi-a găsit „vocaţia” Dragoş Pâslaru. Povestea transformării sale spirituale este pe cât de spectaculoasă, pe atât de dramatică. Actorul era în 1990 unul dintre cei mai virulenţi intelectuali anticomunişti. A fost una dintre vocile cele mai sonore ale Pieţei Universităţii, participând la mitingul-maraton de acolo şi la toate conferinţele şi adunările Alianţei Civice. Singura televiziune care exista la vremea aceea, TVR, numită retoric „televiziunea română liberă”, era, de fapt, vocea puterii. Dragoş Pâslaru, ca, de altfel, toate personalităţile care participau pe atunci la mitingurile din Piaţa Universităţii, era în mod sistematic demonizat la televizor. Profitând de lipsa de informare a telespectatorilor, s-a spus că actorul Dragoş Pâslaru este legionar, arătându-se chiar fotografii cu el în uniforma Gărzii de Fier. Numai că imaginile cu pricina erau din filmul „Drumeţ în calea lupilor”, în care actorul îl interpretase pe Horia Sima. Printr-o diversiune de tip stalinist, omul Dragoş Pâslaru a fost „lipit” de personajul pe care îl jucase.
    Băgat în comă de mineri
    Veniţi pe 13 iunie 1990 la Bucureşti pentru a „planta panseluţe” în Piaţa Universităţii, minerii l-au recunoscut pe Dragoş Pâslaru şi l-au bătut cu bestialitate. Actorul a fost dus în comă la spital, aflându-se vreme de câteva zile între viaţă şi moarte. La puţină vreme după se s-a refăcut, el a decis să părăsească lumea şi să îmbrace haina monahală. La Mânăstirea Frăsinei a devenit ucenicul unuia dintre cei mai „dăruiţi” duhovnici pe care i-a avut Biserica noastră, părintele Ghelasie. Printre „ascultările” pe care le-a avut (sarcina pe care o primeşte un călugăr se numeşte în limbaj mânăstiresc „ascultare”, aceasta fiind, alături de sărăcie şi castitate, unul dintre voturile monahale) s-au numărat cele de îngrijitor de vite, de ajutor la bucătărie şi apoi una mai intelectuală, de şef al cancelariei mânăstirii. Chemat să depună mărturie în dosarul mineriadelor, monahul a refuzat să îi incrimineze pe cei care l-au maltratat, spunând că a iertat tot.
    Roluri premonitorii: Alioşa Karamazov şi Culi Ursache
    Având o figură de o tulburătoare stranietate, el putea acoperi partituri de mare profunzime, reuşindu-i foarte bine şi personajele negative şi cele pozitive. Pe scena Teatrului Nottara, el a jucat într-o serie de spectacole, colaborând foarte bine, printre alţii, cu regizorul Dan Micu. În direcţia de scenă a acestuia el a interpretat Orlando în „Cum vă place” şi mai ales Alioşa Karamazov în „Karamazovii”, rol ce-i prevestea parcă viitoarea cale monahală. Un alt personaj al său care îşi găseşte pacea sufletească ca pustnic, în creierii munţilor, a fost Culi Ursache din filmul „Ochi de urs”, în regia lui Stere Gulea. Alte roluri importante în film au fost cel al tânărului singuratic din „Secvenţe” de Alexandru Tatos şi Horia Sima în „Drumeţ în calea lupilor”, regia Constantin Vaeni.
    Referindu-se la rolul Alioşa Karamazov, actorul Dragoş Pâslaru scria în 1982 în numărul 3 al revistei Teatru: “Tăcerea, veşnica tăcere a lui Alioşa semnifică uimitoarea lui capacitate de a înţelege şi, în aceeaşi clipă, de a ierta orice fărădelege. Neputinţa lui Alioşa de a interveni în desfăşurarea evenimentelor nu vine din nepricepere ci, dimpotrivă, dintr-o prea adâncă cunoaştere a oamenilor, de unde reacţia care conduce la replica lui fundamentală: «Părinte, mi-e frică!» Când am descoperit acest lucru, rolul era pe jumătate rezolvat.” De Gabriela Lupu – Romania Libera


    0 0
  • 08/03/13--22:55: Grecia
  • Grecia sangeranda

    autor: FrontPress 04.08.2013

    greciaCe se intampla acum in Grecia este similar cu un pacient care dupa ce i-a taiat doctorul o mana, este chemat la control. Doctorul il cheama, il intreaba daca il mai doare ceva, daca are probleme si daca nu cumva i-a crescut la loc. Evident, pacientul se vaieta, spune ca i-a fost groaznic, l-a durut mult, mana nu i-a crescut la loc desi o simte inca prezenta, ii este greu fara ea si asteapta alinare si vindecare de la doctor. In schimb, doctorul ii mai taie un deget si il cheama din nou la control peste ceva timp.
    Din cand in cand mai auzim de greci cum le mai face Troica o vizita si le mai cere niste taieri de salarii, niste reduceri de personal bugetar etc: Pana la sfarsitul anului 2013, conform acordului cu creditorii, ar urma sa fie disponibilizati 2.400 de angajati din administratia publica, 2.200 de agenti de paza din scoli, 1.500 de cadre didactice, 3.500 de angajati ai politiei municipale, precum si functionari din diverse ministere.In total, guvernul grec intentioneaza sa trimita in concediu administrativ pana la sfarsitul anului 25.000 de angajati, asupra carora planeaza riscul concedierii. (Sursa)
    Anul acesta am fost din nou in concediu la greci. Nu am inteles suferinta poporului grec pana nu i-am revizitat sfintii si bisericile. Oricat de nepasator ai fii, nu poti sa nu simti ce durere poarta locurile pe unde isi gasesc refugiul si isi varsa lacrimile sufletele rastignite ale atator oameni a caror viata a fost retezata peste noapte fara mila de neo-cotropitorii cu cravata si costum. Dar nu doar in biserici am vazut suferinta oamenilor ci si pe scarile unei banci. In Salonic, o femeie batrana in doliu cu ochii sangerati – semn ca plange continuu – statea la intrarea sediului Bancii Agricole din Piata Aristotelis. Se uita in gol si avea cea mai trista fata pe care am vazut-o vreodata. M-am tot gandit ce o fi patit: sa ii fi luat banca casa, sa o fi lasat in strada? Nu cred ca plangea dupa casa, si in plus purta doliu. Oare cine ii murise si ce legatura era cu faptul ca tocmai pe scarile unei banci se gasise ea sa planga? Nu e greu de facut speculatii …
    De ce nu ii lasa europenii pe greci in pace sa isi refaca viata din nou? Dupa aproape patru ani de suferinte, taieri, tensiuni, false sperante, daca Grecia intra in faliment in 2009 si se reintoarcea la drahma, pana astazi cel putin speranta ar fi revenit. Cel putin, dupa dusul rece al ruperii de iluziile europenismului, economia ar fi reinceput sa creasca si toata suferinta si jertfa facuta de ei ar fi avut acum un sens. In schimb, grecii se afla acum, la peste 4 ani de la inceputul calvarului, departe de orice speranta de revenire in timp ce datoriile cresc in continuu. Tot ce li se cere este taieri si concedieri, scaderi de salarii, altfel spus “competitivitate”. Asta pe langa vanzarile de insule, de mine de aur si de alte averi. Sub perversul stindard al eficientizarii si reducerii cheltuielilor bugetare, europenii taie poporului grec cate un deget cu fiecare vizita. Operatia are succes de fiecare data, degetul este taiat fara probleme, nu are loc nici o infectie sau risc de septicemie, insa problema e ca desi nu mai degete cu care sa munceasca, eurocratul ii cere grecului sa munceasca la fel de eficient ca neamtul care are mainile intregi, manusi, roboti etc.
    Singura mangaiere a grecilor – desi ei nu sunt constienti de asta – este ca ei sunt deschizatori de drum, ei merg pe o cale pe care noi abia vom urma cand criza adevarata va lovi inevitabil si Romania. Fiind primii, au si sansa sa iese primi din ea, chiar daca poate va trebui ca inca cateva sute de mii sa paraseasca tara si alte sute de mii sa fie dati afara, aruncati in saracie si lasati fara nici o speranta. De Gigel Chiazna


    0 0
  • 08/04/13--00:13: Pericolul dac
  • Europa si pericolul DAC

    autor: FrontPress 04.08.2013

    dac1Puţin îmi pasă că voi fi catalogat dus cu pluta. Puţin îmi pasă că unii vor spune că fabulez. Puţin îmi pasă că se vor găsi mai ştiu câţi “progresişti” care sa susţină că ideile mele sunt “ceauşiste”. Puţin îmi pasă că vor spune mulţi că îmbrăţişez teorii ale conspiraţiei “aberante”. Puţin îmi pasă că voi deranja anumite cercuri ale puterii printre care şi ale serviciilor care ar trebui să se ocupe de exact ceea ce voi spune eu aici şi nu de lenjeria intimă a elevilor de liceu.
    Mie îmi pasă de ceea ce se întâmplă ţara mea aşa cum am învăţat despre ea de-a lungul timpului, cu bune cu rele, cu fapte de care sunt mândru şi fapte care aş fi vrut să nu se întâmple, cu istoria ei, mai eroică şi mai ruşinoasă, cu eroii, domnitorii, scriitorii, savanţii artiştii ei, unii mai talentaţi, mai învăţaţi, alţii mai puţin, unii mai virtuoşi alţii mai păcătoşi. Toţi aceşti oameni, toate aceste evenimente formează la un loc moştenirea poporului căruia îi spunem român, chiar dacă mulţi nu sunt de acord, din varii motive, toate aceste evenimente care s-au petrecut în această zonă geografică căreia îi spunem România şi pe lângă actualele graniţe, toate pietrele praful, aerul, solul şi subsolul cu dovezile arheologice, cu aurul, petrolul, gazele, cetăţile acoperite de pământ, scrierile, muzica, operele compuse pe acest pământ, au format şi formează ceea ce astăzi încă numim România.
    Toate acestea însă vin din vechime, o vechime pe care unii nu vor să o recunoască, unii nu vor să o accepte, unii nu vor să o scoată la suprafaţă, unii nu vor să o lasă să se exprime, alţii vor să o îngroape sau să o distrugă pentru că reprezintă un pericol. Un pericol la adresa unei Europe care sub masca civilizaţiei şi “progresului”, a unei “democraţii” impuse de o “elită” financiară străină de chiar interesele ţărilor care o compun, un pericol la adresa unor interese meschine de dominaţie subjugare şi acaparare, desfiinţare a identităţilor naţionale, nu face altceva decât să dezbine ca să poată stăpâni.
    Suntem învăţaţi, îndreptaţi, convinşi, dirijaţi, împinşi, aruncaţi, îngrădiţi, forţaţi către o Europă “comună, a tuturor” unii îi spun “Statele Unite ale Europei” adică un fel de federaţie formată din state care îşi pierd identitatea, îşi pierd tradiţiile, îşi pierd obiceiurile, îşi pierd conştiinţa de neam, îşi pierd istoria, îşi pierd resursele pe care le pun la dispoziţia unor conducători ascunşi sub masca democraţiei, care practic urmăresc nu progresul ci distrugerea identităţii Europei. Nu pare nimănui ciudat că la nivel de stat suntem sfătuiţi să ne “regionalizăm” să ne “autonomizăm” să ne fărâmiţăm ca să putem “supravieţui”, ca unică şansă de dezvoltare şi conducere, pentru “descentralizarea” conducerii “greoaie actuale” dar la nivel European suntem strânşi ca oile în ţarc, îndemnaţi să facem toţi cum comandă “baciul” de la Bruxelles sau mai ştiu eu de unde, ni se impun legi de uniformizare care se aplică însă diferit deşi sunt aceleaşi, căci acolo unde e nevoie, ele pot fi “interpretate” în culoarea locală doar ca să mulţumească interesele celor care le impun? Nu vede nimeni că se umblă cu două măsuri, una de fărâmiţare la nivel statal, alta de “anclusare “la nivel European? Care din politici e bună, cea segregaţionistă, sau cea unionistă? De ce nu se aplică una din ele? Inamicul numărul unu al celor ce fac această politică ciudată, a celor care o aplică şi a celor ce o susţin este istoria. Acea istorie despre care vorbeam mai sus, acea istorie care ne arată cine suntem, de unde venim, care ne sunt rădăcinile, care ne sunt valorile, care ne sunt drepturile şi bogăţiile, drumul şi direcţia. Ei, “Europenizaţii” vor să construiască o altă istorie care să înceapă cu ei. Tot ce a fost până acuma trebuie uitat, istoria, lumea, civilizaţia, umanitatea, universal începe cu ei, ei fac legile, ce a fost până acuma nu a existat, trebuie şters din memoria omenirii.
    Preşedintele ţării ne spune că trebuie să ne cedăm suveranitatea, că trebuie să ne gândim la interesele Europei. Premierul României, ne spune că istoria României a început la 1918, ştergând din câteva cuvinte istoria neamului românesc, indiferent când şi-a căpătat acest nume. Dar oare, istoria Românilor a celor care ne numim aşa indiferent în ce ţară trăim, a început doar în 1918? Unii spuneau până acum 24 de ani că istoria României ar fi început la 23 August 1944, dar şi ei acceptau totuşi că” trăim aici de 2000 de ani”, nici ei nu au vrut să ne rupă de rădăcinile istorice, doar au cosmetizat ultima parte a istoriei, ca să le dea lor bine la imagine. Astăzi însă, trăim vremuri mult mai vitrege. Astăzi toată “lumea bună” vrea să uităm cine am fost, cine suntem şi ce reprezentăm ca popor astăzi suntem împinşi spre o globalizare nu numai economică şi financiară ci şi istorică, spirituală, de identitate.
    Astăzi în România a devenit periculos să rosteşti cuvântul Dac, Dacia, (doar ca maşină mai este admis pe ici pe colo, dar va dispărea şi asta, vom vorbi de Renault, Sandero, Duster, Logan, toate nume româneşti pur sânge, toate” legate” de istoria Daciei) astăzi în România la şcoală nu se mai învaţă despre daci decât că au fost conduşi de unul cu apucături suicidale iar apoi am fost “preluaţi şi prelucraţi” de un popor luminat, aşa cum suntem preluaţi acum, şi am făcut parte dintr-un imperiu mare cum vom face şi acum. Nu li se spune însă copiilor că conducătorii acestor imperii şi atunci şi acum au urmărit nu să ne “civilizeze” şi să ne facă viaţa mai bună, ci să ne exploateze minele şi bogăţiile-culmea culmilor – aceleaşi mine de aur şi atunci şi acum. Spre norocul nostru atunci, marele imperiu a cucerit doar cam 20% din teritoriul vechii Dacii, celălalt fiind păstrat de Dacii liberi care au avut grijă să îi facă plecaţi până la urmă pe “marii civilizatori”. Spre ghinionul nostru acum nu mai există Dacia Liberă, actualii conducători în faţa pericolului celor ce ne doresc pământul, nu au scos sabia, au plecat doar capul, pe principiul” românesc” dar nu strămoşesc, “capul plecat sabia nu-l taie”.
    Astăzi cuvântul “dac” nu mai este rostit oficial, în toată istoria celor 24 de ani de “eliberare” nu am auzit nici un preşedinte, nici un premier, nici un senator rostind acest cuvânt într-o cuvântare oficială sau neoficială. Dacia nu mai există pentru noua conducere supusă noului imperiu. Istoria nu mai există şi nimeni nu vrea să înveţe din ea. Nimeni nu vrea să vadă că nici un imperiu nu a rămas în picioare, toate au căzut, din toate s-a ales praful, au rămas în picioare de fiecare dată ţările, statele, popoarele care le formau. A căzut imperiul roman de răsărit sau apus, a căzut imperiul lui Napoleon, a căzut imperiul comunist şi vor cădea toate unul după altul, dar pe ei nu îi interesează, ei “trăiesc momentul”, ei “clădesc viitorul” un viitor de hârtie ca şi banii cu care îl tencuiesc.
    Astăzi tot ce este legat de Dacia şi de cuvântul dac, trebuie să dispară din istoria, conştiinţa şi evidenţele celor care trăiesc pe pământul care se pare că a fost leagănul civilizaţiei europene. Omorârea părinţilor este un obicei European, să nu ne amăgim crezând că avem exclusivitate. Cetăţile dacice care au fost descoperite până în prezent au fost lăsate în paragină, s-a aşezat praful peste el, unele au fost prădate, hărţile cu aşezarea lor au fost predate jefuitorilor ca să scoată din ele brăţări de valoare inestimabilă, locurile care amintesc de Regatul dac au fost predate la cheie străinilor spre” cercetare”, Sarmisegetuza ruşilor şi englezilor, Bucegii şi Buzăul Israelului, Roşia Montana canadienilor şi americanilor. Se spune şi nu văd de ce nu aş crede, văzând ce se întâmplă cu istoria, că ţara va fi împărţită în aşa fel încât Moldova să revină evreilor, Transilvania Ungurilor, Oltenia ţiganilor din toată Europa nu numai din România, iar România se va mai numi vechiul “regat” adică Bucureştiul câteva judeţe limitrofe cred că ieşirea la Marea Neagră nu va mai face nici ea parte din Noua Românie, dar asta încă nu o ştiu cei care au bătut palma, va fi o surpriză pentru ei. Unde se vor mai duce ei în weekend, dacă “Valea Prahovei” nu va mai cuprinde staţiunile montane iar Marea Neagră va fi într-o “regiune autonomă” independentă economic, financiar, si, si.. politic?
    Astăzi se continuă îngroparea istoriei dacilor, îngropare începută imediat după prăbuşirea imperiului roman, când toate cărţile scrise despre Dacia au cam dispărut. Iată o scurtă enumerare:
    - Din scrierile lui Flavius Arrianus care a scris materiale istorice, militare şi filozofice, s-au pierdut exact cele care descriau războaiele dacice;
    - Din „Istoria romană” a lui Appianus, scrisă în limba greacă, în 24 de cărți, ultimele 2 tratând, războaiele lui Traian în Dacia și Arabia, s-au pierdut;
    - Demetrios din Callatis (Mangalia) a scris o „Geografie” în 20 de cărți, la sfârșitul secolului al III î.e. n fiind apreciată la vremea ei ca – foarte serioasă, aceasta însă dispărut;
    - Un autor târziu Orosius a tratat în Istoriile sale și luptele lui Fuscus (generalul lui Domițian) cu Duras Diurpaneus și dezastrele romanilor în Dacia, însă acea parte a fost pierdută;
    - Din „Istoria romană” (80 de cărți în limba greacă) a lui Cassius Dio s-au pierdut numai cele care tratează războaiele lui Domițian și Traian;
    - Nici chiar scrierile lui Traian despre daci nu s-au păstrat. Astfel „Getica” sa și „Getica” medicului său Criton au dispărut;
    - Profesorul Augustin Deac constata că peste 220 de opere antice de mari dimensiuni, care consemnau fapte, evenimente și referiri la limba poporului geto-dac s-au pierdut ori au fost socotite pierdute.
    În ziua de azi, distrugerile continuă:
    - Arhivele sunt date pe mâna străinilor;
    - Pământurile Transilvaniei sunt redate celor ce le-au obţinut prin furt, de locuitorii vechii Dacii, care prezintă documente de proprietate făcute sau falsificate de guverne străine;
    - Sarmisegetuza este scanată de BBC la milimetru, rezultatele însă nu sunt prezentate autorităţilor române;
    - Bucegii sunt răvăşiţi de americani şi evrei, cad elicoptere care cercetează misterele Bucegilor în căutarea spiritualităţii dace şi dezlegării enigmelor omenirii, dar statul român este orb şi surd, nu cere, nu dă explicaţii;
    - Munţii Buzăului, altă zonă încărcată de istorie şi spiritualitate ancestrală, sunt „redaţi” unui „moştenitor” al lui Preda Buzescu, moştenitor care de fapt şi-a vândut dreptul de moştenire unor străini. De ce nu moştenitorilor lui Bastus? PENTRU CĂ AU DISPĂRUT TOATE CĂRŢILE ŞI ÎNSCRISURILE DESPRE DACI?
    Nu cumva acesta este scopul „pierderii atâtor documente şi dovezi ale civilizaţiei dace şi anume de a ascunde şi a nega drepturile locuitorilor acestui pământ? Nu cumva această „uitare” a istoriei dacilor continuă acest proces de trădare şi distrugere a istoriei şi continuă în mod intenţionat pentru a da acest pământ altora?
    Şi atunci constatând toate aceste „coincidenţe” nu este aşa că eşti paranoic dacă tragi concluzia că s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare îngroparea Daciei şi a dacilor? De ce nu mai vorbeşte nimeni astăzi despre daci? Conferinţele şi prezentările despre dacologie sunt păstrate în beznă, tratate cu superficialitate, cei care se ocupă de aşa ceva sunt marginalizaţi, ridiculizaţi. Istoricii, cercetătorii, arheologii sunt îndreptaţi către alte perioade, cei care mai caută prin istorie urmele dacilor sunt persiflaţi, pasionaţii şi iubitorii de neam sunt taxaţi drept nebuni sau exaltaţi, teoriile lor sunt fantasmagorice, nu ai voie să spui, să constaţi sau să susţii că Poporul Dac a existat sau că limba română este de fapt limba dacilor şi nu a romanilor, că eşti imediat taxat drept „naţionalist comunist”.
    DACII AU DEVENIT SAU CONTINUĂ SĂ FIE UN PERICOL PENTRU EUROPA ŞI ADEPŢII EUROPENIZĂRII, NU NUMAI PENTRU CĂ ARATĂ EUROPEI CUI DATOREAZĂ ÎNCEPUTURILE SALE CI ŞI PENTRU CĂ ARATĂ ÎNAINTE DE TOATE CĂ UN POPOR POATE SUPRAVIEŢUI ÎN GRANIŢELE SALE, MII DE ANI FĂRĂ SĂ AIBĂ NEVOIE DE LEGILE ALTORA, FĂRĂ SĂ FIE „SPRIJINITĂ” PRIN SPOLIERE ŞI EXPLOATARE. DIN CAUZA ASTA NI SE ÎNGROAPĂ ŞI VINDE ISTORIA.ISTORIA DACILOR A FOST ŞI ESTE CĂLCATĂ ÎN PICIOARE ŞI DISTRUSĂ INTENŢIONAT IAR ROMÂNII CARE PARTICIPĂ LA ACEST PROCES SUNT TRĂDĂTORI DE NEAM.
    Cred că cea mai mare lovitură pe care românii ar putea-o da acestei europenizări forţate ar fi să schimbe numele României în Dacia. Atunci nu va mai putea spune nimeni că istoria românilor a început în 1918.De Marin Neacșu – Ziua Veche

    0 0

    În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
     Şi diamante,
     Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante !…
     Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
     Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.

     În ţara mea sunt tei şi plopi,
     Şi zarea-i diafană,
     Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
     Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
     Principiu sau idee,
     Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.

     Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
     Că-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
     Că-n poveste,
     Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,
     În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
     Minciună.

     Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
     Multe …
     Şi pribegesc scrâşniri din dinţi …
     Dar cine să le-asculte,
     Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
     Când guvernanţii-s de carton
     Şi nepăsarea Rege ?

     (“Vârfuri de spadă “, 1915)

    0 0
  • 08/04/13--06:19: Despre Miscarea Legionara

  • 0 0
  • 08/05/13--00:23: :)))


  • 0 0
  • 08/05/13--00:42: Steag profanat
  • Basistul de la Bloodhound Gang a profanat steagul Rusiei in Ucraina (VIDEO)

    autor: FrontPress 05.08.2013

    steagÎn timpul unui concert desfăşurat în 31 iulie în oraşul Odessa din Ucraina, basistul trupei americane de punk Bloodhound Gang şi-a băgat drapelul naţional rusesc în pantaloni şi la scos prin partea dorsală. După acest gest obscen, Jared Hasselhoff a declarat ironic la microfon „să nu-i spuneţi lui Putin”. După incidentul ofensator, concertul Bloodhound Gang din 2 august de la festivalul KUBANA din Anapa, Rusia, a fost anulat.
    Vladimir Markin, reprezentant al Comitetului de Anchetă al Rusiei, a declarat că Hasselhoff se face vinovat de „profanarea drapelului de stat al Federaţiei Ruse”, faptă prevăzută la articolul 329 din Codul Penal. Din această cauză, dar şi de teama izbucnirii unor violenţe, trupa a fost interzisă în Rusia. Oficialul i-a mai numit “idioţi” pe cei de la Bloodhound Gang.
    După tot acest scandal, liderul trupei americane şi-a cerut scuze şi a spus că gestul colegului său a fost făcut doar pentru a-şi apropia fanii, ucrainienii din Odesa având resentimente faţă de ruşi, care alcătuiesc circa 30 la sută din populaţie. Şi ambasada SUA din Moscova a condamnat gestul lui Jared Hasselhoff.
    Formaţia Bloodhound Gang s-a format în 1991, fiind recunoscută pentru versurile provocatoare şi explicite sexual. Cele mai cunoscute piese ale sale sunt „Fire Water Burn”, „The Bad Touch”, „Foxtrot Uniform Charlie Kilo”, „Along Comes Mary”, „Uhn Tiss Uhn Tiss Uhn Tiss” şi „The Ballad of Chasey Lain”. Până în prezent a scos cinci albume de studio. Sursa: FrontPress.ro

    0 0
  • 08/05/13--06:25: Eliberarea Budapestei
  • Ziua in care Armata ROMANA elibereaza BUDAPESTA de bolsevism

    autor: FrontPress 05.08.2013

    patrulaPatrulă românească în Budapesta
    Duminică, 4 august, s-au împlinit 94 de ani de la eliberarea capitalei Ungariei de sub jugul regimului bolşevic condus de Bela Kun, odată cu intrarea triumfală în Budapesta a Armatei Române, în frunte cu generalul Gheorghe Mărdărescu.
    1 anGeneralul Gheorghe Mărdărescu pe terasa hotelului Ghelert din Budapesta, august 1919
    Conflictul dintre România şi Ungaria comunistă începe după terminarea Primului Război Mondial, în noaptea de 15-16 aprilie 1919 cu atacuri ale armatei maghiare, sprijinite de gărzile roşii sau secuieşti, asupra unor posturi româneşti din Transilvania. Scopul acţiunilor militare a fost acela de prevenire a unirii românilor ardeleni cu fraţii de sânge de dincolo de Carpaţi. Contra-ofensiva armatei române a fost năpraznică, terminându-se cu intrarea în Budapesta în 4 august. La câteva zile după a căzut şi Republica Sovietică Ungară, care dacă ar fi rezistat ar fi devenit un cap de pod pentru propagarea comunismului în Europa centrală şi de est.op
    Armata Română va părăsi Budapesta în 14 noiembrie 1919. Două zile mai târziu intră în oraş amiralul Horthy, care va instaura un regim conservator autoritar şi iredentist, chiar revanşard faţă de români. Armata Română părăseşte întreg teritoriul ungar în 25 februarie 1920, la cererea puterilor care au câştigat prima conflagraţie mondială. Sursa: FrontPress.ro
    4 aug


    0 0
  • 08/05/13--06:30: Evreu acuzat
  • EVREU acuzat de acte de spionaj in favoarea IRANULUI

    autor: FrontPress 05.08.2013

    harediUn evreu ultra-religios din Israel a fost arestat şi acuzat de spionaj în favoarea Iranului. Bărbatul, a cărui identitate nu a fost făcută publică, va fi judecat în Ierusalim. Deasemenea el este membru al sectei religioase Neturei Karta, o grupare anti-sionistă evreiască care se opune existenţei statele a Israelului.
    Suspectul a vizitat ambasada Republicii Islamice a Iranului din Berlin în ianuarie 2011 şi s-a oferit voluntar să spioneze statul evreu în favoare Teheranului. Acesta a primit un cont de e-mail iranian şi un număr de telefon. Ulterior a fost remunerat pentru eforturile sale.
    Membrii sectei religioase Neturei Karta sunt adesea văzuţi la demonstraţii anti-sioniste alături de arabi, aceştia declarându-se ostili statului Israel deoarece consideră că o nouă ţară evreiască trebuie să fie realizată doar de un nou mesia al iudeilor. Sursa: FrontPress.ro


    0 0
  • 08/05/13--06:36: Ultima sansa
  • Operatiunea “Ultima Sansa”, varianta rosie

    autor: FrontPress 05.08.2013

    ultima sansaCentrul Simon Wiesenthal încearcă să dea de urma ultimilor torţionari nazişti în viaţă. Pe torţionarii comunişti din România îi mai deranjează doar câţiva jurnalişti.
    “Vorbim despre peste 60 de oameni care au legătură cu uciderea în masă a civililor, dar au fost ignoraţi de justiţia germană. Şi nu există nici un motiv pentru care aceşti oameni să nu fie judecaţi, doar pentru că s-ar fi născut în 1919, 1920 sau 1921″.
    Efraim Zuroff este directorul Centrului Simon Wiesenthal din Ierusalim, instituţia care a lansat “Operaţiunea Ultima Şansă”, prin care încearcă să aducă în faţa instanţelor pe acei criminali nazişti de război care au reuşit, de-a lungul ultimelor şapte decenii, să se sustragă justiţiei, în speranţa că nu vor plăti niciodată pentru rolul lor – mai mare sau mai mic – în fărădelegile comise în slujba şi în numele nazismului.
    Pe străzile principalelor metropole germane, panourile de reclamă stradală conţin afişe cu apeluri ale centrului Wiesenthal. Mai mult decât atât: informaţiile care duc la identificarea unui presupus criminal nazist sunt recompensate cu până la 25.000 de euro. “E târziu – dar nu prea târziu”, scrie peste fotografia în alb-negru a porţii lagărului de exterminare de la Auschwitz.
    sdsE târziu şi pentru mulţi dintre cei care, la mijlocul secolului 20, nu au avut altă vină decât că reuşiseră în viaţă pe cont propriu. Au agonisit ceva averi, au făcut cariere profesionale sau politice, au ştiut carte şi au dat mai departe din ştiinţa lor. Noua putere, “dictatura poporului” instaurată la Bucureşti de personaje coborâte din tancurile diviziei sovietice Tudor Vladimirescu, nu a stat să judece, ci a executat fără discernământ ordinele Moscovei. Elita ţării trebuia distrusă, România avea nevoie de omul nou.
    În cei 20 şi aproape patru ani scurşi de la căderea lui Nicolae Ceauşescu, statul român nu a făcut aproape nimic pentru a da istoriei recente decenţa de care are nevoie. Poate, vor spune unii, nu este treaba statului, ci a justiţiei, putere – în principiu – independentă. Ştim însă, cel puţin din rapoartele periodice ale Comisiei Europene, că justiţia din România are o relaţie de subordonare faţă de politicul autohton.
    S-a tot spus că Ion Iliescu a fost un obstacol în calea unui proces al comunismului iar clica pesedistă o barieră în calea reformei justiţiei. Greaua lor moştenire a intrat, însă, la un moment dat, pe mâna unor politicieni conservatori, membri deplini şi, se spune, respectabili ai dreptei europene. Preşedintele Traian Băsescu şi partidul al cărui patriarh a fost au tot bătut monedă pe cartea albă a ororilor comunismului şi au vânturat întruna steagul justiţiei eliberate. Dar, stupoare: în tot acest timp, nici unul dintre cei responsabili pentru regimul de teroare care a condus România de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial nu a fost deranjat cu vreo întrebare de către instituţiile abilitate. Mai mult, stâlpii sistemului comunist şi-au trăit bătrâneţile mâncând o pâine bună, plătită de copiii şi nepoţii celor prigoniţi în a doua jumătate a secolului 20.
    În absenţa unor demersuri legale menite să clarifice relaţia foştilor lideri politici comunişti şi a torţionarilor sistemului cu societatea şi cu istoria, în absenţa unor acţiuni în justiţie împotriva celor presupuşi a fi fost stâlpii dictaturii stalinistoide, ce le mai rămâne celor ce au avut de suferit în timpul din urmă? Să se lamenteze periodic, la câte o festivitate, în cerc restrâns, la care nici măcar presa nu îşi mai trimite reprezentanţii…
    Şi, iată, în plină vară, când amorţeala părea că se aşterne peste actualitatea românească, Institutul de Investigare a Crimelor Comunsimului (IICCMER) face publice numele câtorva dintre torţionarii rămaşi în viaţă şi anunţă că a depus plângeri penale împotriva acestora (e drept că opinia publică încă mai aşteaptă să vadă textul plângerii respective, căci, până în prezent, s-a vorbit despre o acţiune în instanţă doar pe baza unor declaraţii).
    Prin urmare, câţiva jurnalişti mai puţin pasionaţi de starea ochiului învineţit al unei mici vedete pop lasă răcoarea birourilor şi ies în toropeala oraşului, păzind, în centrul Bucureştilor, uşa blocului de privilegiaţi ai regimului Ceauşescu, până când unul dintre bătrânii torţionari îşi face apariţia, cărând după el o plasă de cumpărături făcute într-o piaţă. Un bătrânel cumsecade, ignorat de trecători, salutat cu respect de nepoţeii vecinilor cărora nimeni, niciodată, nu s-a gândit să le povestească despre calvarul naţiunii române. Un bătrânel hărţuit de câţiva tineri cu microfoane în mână, care vor să ştie dacă e adevărat ce spun cercetătorii de la IICCMER şi dacă există, în sufletul acela îmbătrânit, vreo urmă de remuşcare.
    “Aşa au fost vremurile”, răspund bătrânii torţionari, spunând că ar fi făcut acelaşi lucru şi dacă ar fi trăit în Germania lui Hitler. Doar că, iată, în Germania lui Hitler, celor 60 de supravieţuitori din batalioanele morţii încă trebuie să le fie frică. Nu pentru libertatea lor – căci e greu de crezut că vreunul dintre criminalii nazişti mai poate ajunge în instanţă – ci pentru cinstea lor. De fapt, nu a lor ci a personajelor inocente pe care le-au construit şi în a căror piele au trăit şapte decenii, fugind de justiţie.
    Nu este prea târziu nici pentru cei care au dat forţă stalinismului românesc, schingiuind şi omorând, în închisorile comuniste, elita ţării şi pe oamenii care au refuzat să îşi sinucidă demnitatea. Bătrâneii neputincioşi de astăzi s-ar putea să nu resimtă prea mult disconfortul pricinuit de întrebările reporterului. E mai degrabă posibil ca astfel de personaje să fie insensibile, de vreme ce au reuşit, în tinereţea lor, să comită şi să supervizeze crimele pentru care nu au plătit şi, cel mai probabil, nu vor plăti niciodată.
    În rest, cum era de aşteptat, copiii şefilor părinţilor noştri au ajuns şefii (copiilor părinţilor) noştri. De Cristian Ştefănescu – Deutsche Welle

    0 0
  • 08/05/13--22:32: Hirosima
  • 68 de ani de la HOLOCAUSTUL de la Hiroshima (FOTO)

    autor: FrontPress 06.08.2013
    hiroshimaCel de al Doilea Război Mondial se terminase în Europa cu înfrângerea totală a puterilor Axei. În Asia însă, Imperiul Soarelui Răsare încă mai rezista, dar era și el pe punctul de a fi nimicit sub loviturile Armatei Roșii și ale Statelor Unite ale Americii. La 6 august 1945 bomba atomică cunoscută ca “Little Boy” a fost aruncată de către americani dintr-un bombardier B-29 denumit “Enola Gay” deasupra orașului Hiroshima, iar trei zile mai târziu, la 9 august 1945, cea de-a doua bombă atomică, cunoscută ca “Fat Man”, a fost detonată deasupra orașului Nagasaki.
    În primele patru luni de la lansarea bombelor, peste 150.000 de oameni au murit în Hiroshima și aproximativ 80.000 în Nagasaki. Alte victime au urmat, efectele radiațiilor simțindu-se ani de zile. Femei, copii, bătrâni, soldați, civili. Toți la un loc au pierit în “holocaustul nuclear” care a șocat o lume întreagă.
    Nici un tribunal nu i-a chemat să-i judece pe responsabili pentru crime împotriva umanității. În plus, Statele Unite nu şi-au cerut niciodată scuze oficial pentru atacurile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.Sursa: FrontPress.ro
    1


    0 0
  • 08/06/13--00:35: Criminalii
  • CRIMINALII DIN UMBRA. Cine au fost sefii tortionarilor comunisti?

    autor: FrontPress 06.08.2013

    CICu puţin timp înainte de a fi răpus de o necruţătoare boală galopantă, în mai 2012, de pe patul spitalului Fundeni, preşedintele Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici, dr. Constantin Iulian (foto), mi-a cerut să fac public studiul referitor la coordonatorii din umbră ai experimentului reeducării prin tortură din închisoarea Piteşti, lucrare pe care mi-o încredinţase cu puţin timp înainte.
    În contextul în care IICCMER a declanşat demersurile pentru tragerea la răspundere penală a şefilor de lagăre şi închisori politice, iar mass-media acordă acestui subiect o atenţie nemaiîntâlnită după 1989, exemplară fiind în acest sens campania cotidianului Gândul, consider că este cel mai potrivit moment pentru a pune în circuitul public studiul preşedintelui FRFDPLA. Intelectual rasat, om de o vastă cultură şi cadru universitar, dl Constantin Iulian a fost preocupat întotdeauna de găsirea principalilor autori ai genocidului la care au fost supuse elitele poporului Român după instaurarea dictaturii comuniste. Adică şefii direcţiilor de Securitate, cei care ordonau subalternilor lor să comită torturile şi crimele respective, ei fiind şi principalii beneficiari ai atrocităţilor.
    Dl Iulian era urmărit de faptul că, în efervescenţa de care opinia publică va fi cuprinsă când se vor descoperi crimele comunismului şi executanţi lor mărunţi (aşa cum se întâmplă acum cu Vişinescu şi Fecioru), se va trece cu vederea tocmai anchetarea principalilor vinovaţi, adică cei ce au dat ordinele criminale.
    În cazul de faţă, dl Iulian avea nu doar calitatea de cercetător, dar şi aceea de fost deţinut politic, unul din numeroşii studenţi supuşi între 1949 şi 1951 celor mai abjecte metode de tortură fizică şi psihică în cadrul experimentului secret de la Piteşti, calificat de Alexandr Soljeniţîn drept „cea mai mare barbarie a lumii moderne”. El a investigat cine au fost conducătorii Direcţiei a V-a de Securitate, care în acei ani de groază era principala beneficiară şi coordonator al crimelor de la Piteşti.
    Consider ca o îndatorire de onoare aceea de a da publicităţii acest studiu al şefului şi educatorului meu, care iată, în acest moment în care opinia publică românească descoperă criminalii ascunşi din sânul ei, ne este de mare ajutor în urmărirea până la capăt a tututor celor vinovaţi de crime împtriva umanităţii, mai ales că unii din cei menţionaţi aici au emigrat chiar în perioada comunismului şi e posibil să trăiască şi acum în străinătate.
    Florin Dobrescu – Departamentul Cercetare-Documentare al Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti
    NOI REZULTATE ale CERCETĂRILOR în LEGĂTURĂ cu „EXPERIMENTUL PITEŞTI”
    Rezultatul ultimelor cercetări efectuate de Constantin Iulian
    În ziua de 10 octombrie 1954 sunt scos din celula din Aiud, izolat într-o încăpere, de unde sunt transportat repede la gară şi introdus în vagonul-dubă. Am ajuns din nou la Jilava, celebrul Fort 13, care era şi acum închisoare de tranzit şi depozit al Securităţii. Sunt introdus într-o cameră plină până la refuz cu deţinuţi. Căutînd un loc unde să mă aşez, sunt recunoscut şi strigat de un vasluian LULU (NICOLAE) DAVID, un tânăr remarcat cu talent în pictură încă din timpul liceului (în prezent recunoscut ca mare pictor în Geneva). Era mai mare ca vârstă decât mine şi ştiam că activase în grupul FDC Vaslui, înainte de a intra eu în Mişcarea Legionară. Mă chemă lângă el şi îmi spune că el m-a propus ca martor al apărării în procesul lui care va avea loc peste o zi. Pe de-o parte m-am liniştit aflând pentru ce am ajuns la Jilava, dar pe de altă parte eram intrigat că am fost introdus în aceeaşi cameră cu cel ce mă propusese ca martor. Mi-am dat seama în zilele următoare că a fost o greşeală a administraţiei şi poate din acest motiv n-am mai fost dus la proces. Pe LULU DAVID l-au dus la termen şi a reuşit la întoarcere să-mi comunice cum au decurs dezbaterile, că nu au putut să-l dovedească cu activitate legionară după 23 August 1944 şi el spera să fie eliberat. Pe mine, după câteva zile, m-au scos din această cameră şi m-au mutat în alta, în care nu cunoşteam pe nimeni.
    Aici am reuşit să stau cu patul lângă o persoană care, cu puţine zile în urmă, stătuse alături de ŢURCANU EUGEN, cel cu reeducarea de la Piteşti şi Gherla. Ce mi-a spus acesta? Că ŢURCANU era neliniştit, se frământa continuu, deoarece în anchetă fiind, securistul i-a făcut o propunere: dacă recunoaşte la proces că tot ce a făcut a fost din ordinul lui HORIA SIMA ca să compromită Partidul Comunist din România, se va simula execuţia lui, dacă nu va recunoaşte aceasta, glonţul va fi real. Întrebarea obsesivă a lui ŢURCANU era dacă glonţul va fi real sau orb, în cazul când el recunoaşte tot ce voia Securitatea. Cumplită frământare a unui om aflat în faţa condamnării la moarte.
    Din informaţiile pe care le aveam până la acea dată ştiam că anchetarea atrocităţilor de la Piteşti şi Gherla începuse încă din vara anului 1951, cu unii din cei maltrataţi. La sfârşitul anului 1951 ŢURCANU şi unii din conducerea reeducării au fost ridicaţi din închisoarea Gherla şi duşi spre o destinaţie necunoscută pentru a fi şi ei anchetaţi. Deci, discuţia cu ŢURCANU , relatată mie de vecinul de pat din Jilava avusese loc către sfârşitul anchetei de la Securitate, dar înainte de proces. Aşadar, ŢURCANU până la acea dată nu subscrisese la varianta aberantă a Securităţii, cum că ar fi executat ordinul lui HORIA SIMA.
    După anul 2000, când am avut acces în arhiva CNSAS am aflat că o parte din ancheta lui ŢURCANU a avut loc la Securitatea din Ploieşti. Iată ce declară ŢURCANU la data de 4 mai 1954 la această Securitate în interogatoriul luat de cpt. VINTILĂ ROMEO:
    Întrebare: Ce te-a determinat pe dumneata ca să întrebuinţezi acele metode violente, pentru ai obliga pe deţinuţii din Penitenciarul Piteşti să ţi se subordoneze şi să-şi facă „demascarea” în faţa dumitale?
    Răspuns: Am fost determinat la acest lucru, adică să-i subordonez pe deţinuţi în acţiunea ce o conduceam, apoi să-şi facă „demascările” în faţa mea, întrucât eu trebuia să scot de la ei informaţiile în legătură cu exteriorul, necunoscute organelor de stat, şi am folosit metodele de violenţă ele fiindu-mi indicate şi aprobate de dl DUMITRESCU ALEXANDRU, dl MARINA ION, … dl IOSIF NEMEŞ, dl lt. MIRCEA, dl slt. IAGĂRU, dl Inspector General RĂILEANU, întrucât deţinuţii nu voiau să demaşte ceea ce nu declaraseră în faţa organelor de anchetă.
    Întrebare: Când şi de la cine ai primit dumneata ordine de a întrebuinţa metode de violenţă asupra deţinuţilor pentru a-i determina să-şi facă „demascarea”?
    Răspuns: În luna noiembrie 1949, ziua de 21-22, am fost chemat de dl director DUMITRESCU, care mi-a cerut părerea cum am putea face să scoatem de la deţinuţi, informaţiile ce le deţin în legătură cu exteriorul şi care nu fuseseră declarate de ei.
    I-am spus că nu-mi pot da seama şi că deţinuţii au destulă experienţă pentru a se feri de a vorbi despre cele ce nu declaraseră la anchetă.
    Dl DUMITRESCU continua în faţa mea să se gândească şi, mai mult ca pentru sine, să spună „cum s-ar putea face”. Când l-am informat pe dl. DUMITRESCU că în camera 1, etaj I corecţie, între deţinuţi s-au format două grupuri – unul pentru reeducare şi altul împotrivă – şi că între ei există duşmănie şi că numai nu s-ar lua la bătaie, dl DUMITRESCU mi-a spus „că asta vreau – să se bată între ei”.
    După ce dl DUMITRESCU mi-a spus acest lucru, ne-am înţeles, ca să organizez încăierarea între cele două grupuri peste vreo trei zile şi că dumnealui va veni atunci – ca şi cum nu ar şti nimic – iar grupul celor pentru reeducare să-i arate în faţa lui pe ceilalţi cu faptele săvârşite în penitenciar.
    În luna ianuarie 1950 am mai primit de la dl DUMITRESCU ALEX. şi MARINA ION ordin „că nu-i interesează câţi ochi sar” şi peste o oră mi-a repetat acelaşi ordin, prin care eu am înţeles că am voie să bat deţinuţii, dacă e nevoie, că nu interesează câţi ochi sar – adică ce se va alege de ei.
    Tot dl DUMITRESCU ALEX. mi-a mai ordonat ca să am grijă să nu se dea lovituri în organe, care ar cauza moartea, dar la fund şi la tălpi pot să-i bat până sare carnea bucăţi în tavan”. (Dosar P 6458 pag. 328-329)
    Dacă ţinem seama că procesul a început în ziua de 25 octombrie 1954 şi că declaraţia din care am citat era datată 4 mai 1954, deci, cu aproximativ 6 luni înainte de proces, rezultă că varianta Securităţii nu era susţinută de ŢURCANU şi că autorii crimelor erau clar cadrele MAI din penitenciare şi Securitate, conform unor ordine superioare. Înclin să cred că în discuţiile dinaintea procesului anchetatorul i-a arătat lui ŢURCANU că va fi condamnat la moarte, dar că i se oferă ocazia de a nu fi executat, ci doar se va simula execuţia, dacă la proces va spune că a primit ordin pe linie legionară să maltrateze pe legionari pentru a compromite partidul.
    Când am ajuns să am acces la arhivele Securităţii, am mai fost curios să văd ce a declarat ŢURCANU pe această temă la proces. Iată câteva pasaje mai interesante de la ultimul cuvânt (Dosar CNSAS P 1137 vol. 1 pag. 193 – fost dosar nr. 24/1954):
    „ – Eu am mai multe completări de făcut, fiindcă lucrurile nu s-au prezentat exact. Activitatea a fost prezentată (?) din umbră, a existat la mai mare adâncime cei care au condus acţiunea.
    Noi n-am fost în umbră ci în penumbră.
    În umbră sunt cei care nu au apărut până acum, numai COBÂLAŞ vrea să rămână în umbră şi nu vrea să iasă la suprafaţă.
    La Piteşti, toată activitatea arătată a fost dirijată de oameni care nu sunt cunoscuţi şi în afară de acele comitete de reeducare, a existat un şef şi 2-3 şefi legionari şi care nu băteau ci luau bătăi, instruiţi din ordin.
    Cazul VOINEA, acesta s-a lăsat bătut de formă, pentru a demonstra altora să se supună. Astăzi se plânge că a fost atras în acţiune forţat. Dar nu este necesar să facă aceasta. El face parte din aceia care indica locul şi metodele cu care trebuie să fie bătut, fiindcă dacă îl băteau alţii care nu ştiau, i se dau bătăi de-a binelea.
    Bătaia s-a dat pentru verificare.
    Arăt că activitatea legionară întreagă sub toate aspectele făţişe şi din umbră, a fost condusă de O.. C.. cel care a organizat activitatea de reeducare în forma indicată şi de informare ce anume informaţii să scoată, este ceea ce trebuie să fie A.. C.. D.. şeful serviciului de informaţii pe ţară, iar al treilea D.. H.. un spion angajat în două servicii, însă în slujba serviciului legionar, om al lui HORIA SIMA.
    Au fost şi ei maltrataţi şi eu am indicat ce bătaie să li se dea.
    Cu rol important informativ este şi P.. A.. secretar al lui N.. P.. , şef legionar, fost în Germania, şeful şcolii de spionaj la Scărişoara, şi el a trecut prin demascare, chiar mie mi-a dat cele mai înalte indicaţii cum să-l bat, să nu dea altul care nu ar fi ştiut că l-ar fi lovit de-a binelea.
    Altul a fost C.. N.. P.. , fost şeful unui grup de legionari, prizonieri, a desfăşurat activitatea legionară şi pe teritoriul Uniunii Sovietice, iar la Piteşti a fost membru conducător al maltratărilor din camera 2, subsol.
    A trecut şi el prin demascare şi a simulat că este bolnav, a intrat la infirmerie şi de acolo dirija din umbră acţiunea.
    I.. M.. I.. , M.. şi E.. P.. , care dirijau de asemeni acţiunea de maltratare de la camera 1 corecţie pentru scoaterea de informaţiuni, apoi la camera 4 spital, 2 subsol şi 3 temniţă grea Redau numele celor care au condus acţiunea şi anume A.. V.. , P.. I.. N..
    Şi încă o serie şi sunt aici oameni care cunosc activitatea şi directivele date de ei.
    Menţionez că din Piteşti, comandamentul legionar care a acţionat sub forma arătată, a avut legătură cu penit. Aiud. Adică deţinuţii din Aiud unde se găsesc închişi legionarii din comandamentul legionar pe ţară.
    Acest comandament a avut rapoarte amănunţite asupra activităţii pe care a ordonat-o şi a fost executată şi în alte locuri de detenţie şi care a luat toate măsurile de nu fi descoperit rolul şi amestecul în această acţiune de aşa zisă reeducare şi demascare vrea să se lase scos la iveală.
    El a ordonat lui B… să însceneze o bătaie înainte de proces, în toamna anului 1948, între elementele care aveau activitate mai puţină şi celelalte elemente vârfuri. Prin acesta să facă o diversiune şi să scoată din procesele ce urmau cel puţin jumătate din legionarii de la Suceava. Mai târziu B… a început să organizeze. C… a spus că această bătălie ar fi putut cuprinde şi pe muncitori şi am putea lua o bătaie de-a dreptul.
    Se aştepta la o altă tactică după cum mi-a spus mie B…
    De asemeni, comandamentul legionar ce se forma după arestarea primului comandament avea cunoştinţă în amănunţime de felul în care se activează în penitenciare de către legionari.
    Scopul şi rezultatul practic al slujitorilor organizaţiei legionare, aşa cum a arătat domnul procuror, lucrul cel mai oribil este că pe lângă că organizaţia legionară îşi face de cap în penitenciare şi în colonii în scopul intereselor sale, urmărea ca toate crimele ce realizau aceste scopuri legionare, să fie trecute pe seama regimului pentru a compromite şi să dea apă la moară duşmanilor regimului.
    Eu ştiu şi simt bine acest lucru şi spun aceasta cu atât mai mult întrucât eu nu am fost supus nici unei violenţe în anchetă”…
    După cum se poate constata, la sfârşitul procesului, ŢURCANU a capitulat susţinând varianta Securităţii.
    Totuşi, glonţul a fost real. Iată documentul din dosarul procesului pag. 243-244:
    Proces Verbal
    Noi cpt. de just. ALEXANDRU GH. Procuror Militar pe lângă Tribunalul Militar pentru Unităţile MAI, însoţit fiind de tov. PÂRVAN GHEORGHE de la Tribunalul Militar pentru Unităţile MAI, în executarea sentinţei nr. 3254 rămasă definitivă şi devenită executorie, ne-am transportat la penitenciarul Jilava în vederea executării pedepsei cu moartea a condamnaţilor:
    1). ŢURCANU EUGEN, născut la 8 iunie 1925 în comuna Păltiniş, raionul Câmpu-Lung Moldova, regiunea Suceava, fiul lui Gheorghe şi Elena, fost student la Facultatea de Drept, cu domiciliu în comuna natală.
    2). STOIAN ION, născut la 7 ianuarie 1929 în comuna Vasile Roaită, raionul Bacău, fiul lui Constantin şi Zenovia, fost elev de liceu cu ultimul domiciliu în comuna natală.
    3). COBÂLAŞ NICOLAE născut la 3 decembrie 1917 în comuna Pelenia Bălţi URSS, fiul lui Petru şi Ana, fost avocat, cu ultimul domiciliu în Huşi str. Ştefan cel Mare nr. 9.
    4). ŞERBĂNESCU CRISTIAN PAUL născut la 11 iunie 1923 în Bucureşti, fiul lui Ion şi Cornelia, cu ultimul domiciliu în Bucureşti str. Av. Dorian nr. 60, de profesie tipograf.
    5). ROMANESCU GRIGORE născut la 13 mai 1928, în Iaşi, fiul lui Grigore şi Alice, fost student la Facultatea de Drept, cu ultimul domiciliu în Oradea str N. Jiga nr. 49.
    6). POP CORNEL născut la 3 septembrie 1924 în comuna Gârbău, regiunea Cluj, fiul lui Constantin şi Otilia, student la Medicină Cluj, cu domiciliul în comuna Lopadea Veche raionul Aiud, regiunea Cluj.
    7). POPOVICI CORNEL născut la 15 septembrie 1928 în Piatra Neamţ, regiunea Bacău, fiul lui Gheorghe şi Alexandrina, fost student la Pedagogie cu ultimul domiciliu în Bucureşti Călăraşi nr. 254.
    8). ZBRANCA OCTAVIAN născut la 7 ianuarie 1927 în comuna Sadova, regiunea Suceava, fiul lui Nicolae şi Ioana, fost funcţionar cu ultimul domiciliu în comuna Iacobeni, raionul Vatra Dornei, regiunea Suceava.
    9). VOIN IOAN născut la 23 noiembrie 1923 în comuna Ezeriş, raionul Reşiţa, regiunea Timişoara, fiul lui Lazăr şi Maria, fost student la Medicină, cu ultimul domiciliu în Cluj str. Ion Vidu nr. 2.
    10). CERBU IOAN născut la 18 octombrie 1924 în comuna Partos, raionul Alba, fiul lui Gheorghe şi Floarea, fost student la Teologie, cu domiciliu în Sibiu, str. Mitropoliei 26-28.
    11). POPESCU C. GHEORGHE născut la 13 august 1929 în Chişinău URSS fiul lui Constantin şi Ecaterina, fost student la Facultatea de Chimie, cu ultimul domiciliu în Timişoara Bd 30 decembrie nr. 36.
    12). IONESCU P. CONSTANTIN născut la 7 iunie 1927 în comuna Truşeşti regiunea Suceava, fiul lui Petre şi Elena, fost elev de liceu, cu domiciliul în comuna natală.
    13). JUBERIAN CONSTANTIN născut la 29 noiembrie 1926 în comuna Domaşna raionul Severin, fiul lui Atanasie şi Sofia, student la Facultatea de Drept din Cluj, cu ultimul domiciliu în comuna natală.
    14). LIVINSCHI MIHAI născut la 26 iulie 1926 în comuna Bucium regiunea Iaşi, fiul lui Mihai şi Elena, student la Facultatea de Drept, cu domiciliul în Iaşi str Parhon nr. 165.
    15). PĂVĂLOAIE D. VASILE născut la 14 august 1926 în comuna Dolhasca regiunea Suceava, fiul lui Dumitru şi Elena, subinginer silvic, cu ultimul domiciu în Cluj str. Horea nr. 56.
    16). SOBOLEVSCHI MAXIMILIAN născut la 27 februarie 1923 în comuna Vama regiunea Suceava, fiul lui Wilhelm şi Eugenia, student la Medicină cu ultimul domiciliu în comuna natală.
    Ne-am transportat în comuna Jilava … unde se află Penitenciarul Jilava şi unde condamnaţii de mai sus sunt deţinuţi şi unde a fost ales locul de execuţia pedepsei dată prin sentinţa nr. 3254 din 10 noiembrie 1954 a Tribunalului Militar pentru Unităţile MAI.
    Astăzi 17 decembrie 1954 orele 23 sosit la penitenciarul Jilava unde am găsit prezenţi pe lt. col. SAVENCO ILARIE delegat din partea autorităţilor superioare locale, TOV KAHANE MOISE medicul penitenciarului, unde condamnaţii sunt deţinuţi, TOV. GHEORGHIU GH. directorul penitenciarului Jilava.
    La ora 23 fiind fixată execuţia, înainte de această oră fixată pentru execuţie, însoţit fiind de grefierul nostru tov. PÎRVAN GHEORGHE şi directorul penitenciarului tov. GHEORGHIU GHEORGHE am mers la celulele unde se află condamnaţii 1) ŢURCANU EUGEN, 2) STOIAN ION, 3) COBÎLAŞ NICOLAE, 4) ŞERBĂNESCU CRISTIAN PAUL, 5) ROMANESCU GRIGORE, 6) POP CORNEL, 7) POPOVICI CORNEL, 8) ZBRANCĂ OCTAVIAN, 9) VOIN IOAN, 10) CERBU ION, 11) POPESCU C. GHEORGHE, 12) IONESCU P. CONSTANTIN, 13) JUBERIAN CONSTANTIN, 14) LIVINSCHI MIHAI, 15) PĂVĂLOAIE D. VASILE, 16) SOBOLEVSCHI MAXIMILIAN şi i-am încunoştinţat că a sosit timpul să expieze faptele săvârşite şi au fost întrebaţi dacă mai au ceva de mărturisit sau vreo dorinţă şi au declarat:
    Că nu mai au nimic de spus.
    La ora 23 după ce s-a primit raportul comandantului grupei de execuţie s-a dispus să se citească oamenilor din grupa de execuţie de către grefierul PÎRVAN GHEORGHE dispozitivul sentinţei de condamnare şi expunerea faptelor săvârşite de condamnaţi.
    După aceasta s-a ordonat aducerea condamnaţilor care au fost aduşi sub escortă însoţiţi de escorta respectivă miliţieni care au însoţit pe condamnaţi până la stâlpii de execuţie însoţiţi fiind şi de directorul penitenciarului.
    Condamnaţii au fost legaţi la ochi şi apoi de stâlpii de execuţie cu spatele către grupa de execuţie.
    După îndeplinirea celor de mai sus am ordonat comandantului grupei executarea.
    Comandantul grupei luând comanda a pregătit armele, ochirea şi focul.
    Condamnaţii fiind executaţi, medicul penitenciarului Jilava a constatat moartea celor de mai sus.
    După constatarea morţii de către medicul penitenciarului Jilava după o oră de la execuţie, cadavrele s-au dat în primirea directorului penitenciarului Jilava pentru cele legale.
    Drept care am încheiat prezentul proces verbal în patru exemplare din care unul se va înainta administraţiei penitenciarului respectiv, un exemplar la Procuratură pentru Unităţile MAI şi două exemplare pentru dosarul cauzei.
    Prezentul pv. verbal s-a întocmit în 5 (cinci) exemplare, din care al cincilea exemplar a fost dat tov. lt. col. SAVENCO ILARIE.
    Astăzi 17 decembrie 1954
    PROCUROR MILITAR
    CĂPITAN DE JUSTIŢIE
    ALEXANDRU GHEORGHE
    GREFIER ŞEF
    PÎRVAN GHEORGHE
    MEDICUL PENITENCIARULUI JILAVA
    s.s/Dr. CAHANE M.
    DIRECTOR PENIT. JILAVA
    ss GHEORGHIU GHEORGHE
    DELEGAT AUTORITĂŢII AD-TIVE
    ss I. SAVENCO
    NOTĂ: Documentul este ştampilat cu ştampila „Procuratura Centrală-Procuratura Militară.
    S-a spus despre ŢURCANU că era un om inteligent. Eu, care l-am cunoscut personal, nu pot să susţin acest lucru. Un om inteligent anticipează lanţul cauză-efect. Or, se pare că el n-a anticipat nimic. Cert este că dorea să se elibereze cât mai repede, dar a crezut nelimitat în ce i-au spus nişte ofiţeri MAI, care oricând puteau fi daţi afară dacă interesele Partidului Comunist o cereau, şi mai mult el a crezut că se va putea păstra secretul unui nr. întreg de crime, când despre ele ştiau sute de oameni. Toate acestea denotă lipsa lui de inteligenţă. Este clar că atunci când a văzut că lui i se dă mână liberă să bată pe alţii şi chiar să-i ucidă, putea presupune că şi alţii puteau fi puşi să-l bată şi să-l distrugă şi pe el. Deci, după intrarea în joc, frica l-a cuprins sigur şi pe el, dar şi pe cei din echipa lui. Teroarea, odată instaurată, se transmite şi la executanţi şi chiar la cei ce conduceau acţiunea. Aceştia oricând puteau intra şi ei, din diferite motive, în mijlocul torturilor. Istoria comunismului bolşevic este plină de astfel de exemple, pe care ŢURCANU sigur le ştia. Imprudenţa, orgoliul şi frica în cele din urmă l-au doborât pe acest om.
    Câtă dreptate avea avocatul NICUŞOR PÂSLARU, care în 1949 la Suceava, a spus că reeducarea este nocivă şi dezonorantă. Câţi l-au ascultat şi mai ales câţi l-au înţeles atunci.
    În lotul ŢURCANU au fost judecaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi în ziua de 17 decembrie 1954 cei 16 menţionaţi în procesul verbal de execuţie prezentat.
    Mai târziu, pe data de 22 iunie 1955, tot din acest lot, a fost executat şi al 17-lea;
    17. PUŞCAŞU VASILE.
    Următorii, deşi condamnaţi la moare, nu au fost executaţi, ci li s-au comutat pedepsele:
    18). POPA ALEXANDRU (ŢANU); 19). VOINEA OCTAVIAN; 20). POPESCU ARISTOTEL; 21). PĂTRĂŞCANU NUTTI; 22). DUMITRESCU DAN.
    Dintre cei condamnaţi la moarte şi executaţi în baza acestui proces, unii au trecut de partea reeducării numai după ce au fost supuşi la torturi cumplite. O parte din aceste torturi le-au fost administrate chiar în aceeaşi serie cu mine. Aceştia au fost: POP CORNEL, ROMANESCU GRIGORE şi POPESCU GHEORGHE.
    Drama acestor oameni cred că nu va putea fi înţeleasă de mulţi în adevărata ei dimensiune.
    Eu îi consider pe toţi din acest lot victime ale unui regim politic criminal. Unii au fost ademeniţi să intre în jocul reeducării sub promisiunea eliberării anticipate, alţii forţaţi prin tortură, dar după instaurarea terorii, cei suprasolicitaţi n-au mai avut şansa scăpării, ajungând nişte oameni cu raţiunea blocată, nişte roboţi, care sub imperiul groazei, erau capabili de orice, după cum li se ordona. Astfel, elaboratorii acestui diabolic experiment au avut satisfacţia verificării pe viu a posibilităţii de aducere a omului în postura de animal dresat, care să le deservească interesele, oricare ar fi ele.
    Nu ne rămâne nouă, celor ce am supravieţuit, decât să ne rugăm lui Dumnezeu pentru toţi cei ce au trecut prin reeducările din închisorile comuniste din România. Numai Dumnezeu poate să-i judece pe aceşti oameni, solicitaţi dincolo de puterile lor fizice şi sufleteşti de împotrivire la răul ce s-a abătut peste ei.
    Cercetând arhivele secrete ale Securităţii puse la dispoziţie de CNSAS, după Revoluţie, dar şi rezultatele unor cercetări orale efectuate în cadrul Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici – Luptători Anticomunişti, am reuşit să identific parte din autorii din umbră ai crimelor de la Piteşti. Am mers pe drumul demascărilor, smulse prin tortură, care scrise au ajuns la cei din umbră.
    Iată rezultatul acestor cercetări.
    ŢURCANU EUGEN, deţinutul politic instruit de autorii din umbră, înmâna „demascările”, smulse prin tortură de la victime, direct ofiţerului politic al închisorii Piteşti şi care se numea MARINA ION, pe numele lui adevărat IŢICOVICI. Acesta, tot direct, le înmâna lui SEPEANU TUDOR (evreu comunist), care în 1948 era directorul Securităţii Bucureşti, iar în 1950 a fost numit şef Serviciu Inspecţii în Direcţia Generală a Penitenciarelor (D.G.P.), cu misiunea specială de a activa personal, pe teren, în obţinerea de informaţii utile Securităţii de la deţinuţii politici.
    Sepeanu Tudor era ajutat în „munca” sa de CSELLER (ZELLER) LUDOVIC, aflat în funcţia de Director în DGP.
    Din mâinile acestora, „demascările” scrise ajungeau la două persoane, pe numele lor SENATER MOISE şi SOLOMON AVRAM, ambii din Direcţia Securităţii Bucureşti, foşti subalterni a lui SEPEANU în perioada 1948-1950.
    De la Direcţia Securităţii Bucureşti, documentele secrete ajungeau la Direcţia a V-a a Securităţii Poporului, a cărei şef era atunci DULBERGER MIŞA (DULGHERU MIHAI) ajutat de LEPĂDĂTESCU MIRCEA şi DIACĂ SIMION-TUDOR. De aici ele erau repartizate anchetatorilor din Direcţia V-a a Securităţii, care prelucrau aceste „demascări” şi le transmiteau Regionalelor de Securitate din ţară. Aceste Regionale, la rândul lor, operau arestări şi anchete, finalizând astfel rezultatele acţiunii Piteşti.
    Persoanele care făceau aceste prelucrări în cadrul Direcţiei V de Securitate, identificate până în prezent (2011) sunt următoarele:
    ANDREESCU MATUŞEI (MATHUSEVICI NATHAN), STETCOVICI GRIGORE, ARITONOVICI SAMUEL, SERGIU RĂZVAN, CEASLAVSKI (?), NEIDMAN GINGOL, SIMON JACQUES, DAVIDOVICI LEON, FRANCO SANDU (FRANKA), LEOBEL BARBU, MARCOVICI TEDY, MAHLER WILLIAM, TELEMAQUES FLAMBOLY, SEGAL LUIZA, HOSSU ESTERA, GHERSOHN CLARA, HERBERT ESTERA (HABER), WINCLER VICTORIA, MATEESCU ELLE, FISCHER SIMION, ZIGLER SIMION, ROŞCA (?), TURCHISCHER MARCEL, BUTIKA FRANCISC, SZABO EUGEN, BREBAN IOSIF.
    Şefii Regionalelor de Securitate din ţară, de la acea vreme, care ştiau despre experimentul Piteşti, şi-l exploatau, erau:
    Direcţia regională Braşov: col. IOSIF KALBUSEK şi mr. ADALBERT IZSAK;
    Direcţia regională Cluj: col MIHAI PATRICIU (WEISS) şi lt. col. GH. CRĂCIUN;
    Direcţia regională Constanţa: cpt. NICOLAE DOICARU şi lt. NĂSTASE REPI;
    Direcţia regională Craiova: mr. EUGEN VISITIG şi mr. ION VASILESCU;
    Direcţia regională Galaţi: col. MAURICIU STRUL şi mr. GHEORGHE BARBU;
    Direcţia regională Iaşi: lt. NICOLAE PANDELEA şi mr. AUREL LEIA;
    Direcţia regională Oradea: lt. LUDOVIC CZELLER (care a fost apoi transferat la Direcţia Generală a Penitenciarelor) şi cpt. TOMA ELEKIS;
    Direcţia regională Piteşti: col. MIHAI NEDELCU şi mr. ION MARIN;
    Direcţia regională Ploieşti: lt. col. CONSTANTIN CÂMPEANU şi mr. RACOVSCHI MĂNESCU;
    Direcţia regională Sibiu: lt. col. CRĂCIUN GH. (venit de la Cluj) şi cpt. LUCIAN MOLDOR;
    Direcţia regională Suceava: lt. col. IOAN POPIC;
    Direcţia regională Timişoara: lt. col. COLOMAN AMBRUŞ şi AUREL MOIŞ;
    Acesta a fost drumul „demascărilor” scrise. Informaţiile însă despre aceste „demascări” şi în general despre „acţiunea Piteşti” erau trimise mai departe de la Direcţia V către Secretariatul General al Securităţii şi anume la următoarele persoane: EINHORN WILHELM, DONESCU DUMITRU, SCHMERLER EMANOIL, MATEESCU NICOLAE, JURICĂ ALEXANDRU.
    Aceste persoane, la rândul lor informau asupra mersului acţiunii Direcţia Generală a Securităţii Poporului: BODNARENCO PANTELEI (PANTIUŞA), NICOLSCHI ALEXANDRU (GRUNBERG BORIS), MAZURU VLADIMIR.
    Direcţia Generală a Securităţii Poporului, informa ierarhic Ministerul de Interne şi anume: TEOHARI GEORGESCU (TESCOVICI BURĂH) care era ministru, ŞANDOR DEMETER – şef Direcţia Cadre şi JIANU MARIN – secretar general (care acţiona de altfel şi pe teren).
    De aici informaţiile erau transmise direct lui GHEORGHIU-DEJ şi prin el Comitetului Central.
    În cadrul acestei acţiuni, Directorul închisorii Piteşti, DUMITRESCU ALEXANDRU, primii gardieni: CIOBANU şi MÂNDRUŢ, ca şi cetele de gardieni dintre care s-a remarcat celebrul GEORGESCU, nu erau decât complici la torturi. Ei erau utilizaţi ca unelte criminale în contactul direct cu deţinuţii.
    Tot din documentele CNSAS, cele care se referă la simulacrul de proces, în care au fost formal judecate şi condamnate unele persoane din administraţia închisorii Piteşti, am aflat câteva informaţii utile pentru identificarea autorilor din umbră ai reeducărilor prin tortură.
    Iată aceste informaţii:
    - Avocatul BACIU ION în apărarea lui SEPEANU TUDOR arată că acesta a sprijinit efectiv această actiune de tortură pentru smulgerea de informaţii de la deţinuţii politici în 1951, dar această acţiune a funcţionat înainte cu doi ani sub NEMEŞ Iosif şi „n-a făcut nimic din proprie iniţiativă ci din ordinul superiorilor săi, colonelul BIRTAŞ, colonelul BACIU, colonelul SĂILESCU care nu apar în proces”.
    - Avocatul SABIN pentru inculpatul MARINA Ion artată că acesta a fost trimis la Piteşti să ia legătura cu ŢURCANU de către NEMEŞ care avea legături dinainte cu ŢURCANU şi care nu apare în proces. “N-a putut să-şi dea seama că ordinul este injust, că a raportat mereu despre cele ce se petrec în penitenciarul Piteşti, ajungând să telefoneze şi la cabinetul ministrului. S-a ordonat o anchetă care nici până azi (16/04. 1957n. n.) nu se ştie ce s-a făcut cu ancheta făcută de colonelul BIRTAŞ, care venind la penitenciarul Piteşti a spus să se pună plasă la grilajul (?) dar nu s-a preocupat de cauzele pentru care s-au aruncat deţinuţii de la etaj, care au murit”
    - DUMITRESCU ALEXANDRU, fostul director al penitenciarului Piteşti din anii 1949-1951, când a primit inspecţia colonelului NEMEŞ IOSIF (spre sfârşitul lunii mai 1949), la întrebarea acestuia „cum se desfăşoară munca de informare declară: „până la venirea D-lui, timp în care m-am folosit de un deţinut venit de la penitenciarul Suceava cu numele de ŢURCANU EUGEN, care mi-a raportat pe la sfârşitul lunii aprilie 1949 că a lucrat cu dumnealui la penitenciarul Suceava. La auzul acestor cuvinte mi-a dat ordin să-l i-l aduc imediat jos. Am dat ordin şi a fost adus jos în biroul meu, unde se afla domnul inspector general NEMEŞ IOSIF, deţinutul legionar ŢURCANU Eugen şi eu am primit ordin de la domnul inspector general NEMEŞ IOSIF să-i las singuri. După ce au discutat împreună circa una jumătate oră, am fost chemat în birou de domnul inspector general NEMEŞ IOSIF şi mi-a dat ordin să-l trimit sus pe deţinutul legionar ŢURCANU EUGEN. După ce l-am trimis, am intrat în birou unde am fost întâmpinat de domnul inspector general NEMEŞ IOSIF cu următoarele cuvinte: „bine ai făcut, poţi să-l foloseşti mai departe că este băiat bun”. (Dosar nr. 494/1956 – Trib. Militar al Reg. II-a Militară. Documentul a fost publicat şi în volumul „Experimentul Piteşti – PERT ’08” de către Aristide IONESCU).
    Din declaraţia lui DUMITRESCU Alexandru rezultă clar că NEMEŞ IOSIF l-a „prelucrat” pe ŢURCANU încă pe când acesta se afla în penitenciaruL Suceava…
    Fiindcă după Revoluţia din 1989 în cadrul foştilor securişti a apărut o ruptură între cei ce au activat sub Ceauşescu şi cei din timpul lui Dej, am îcercat să valorific această ruptură. Cei de pe timpul lui Ceauşescu au început să-i denunţe pe cei din perioada Dej ca autori ai marilor crime, deci şi ai Piteştiului. De la aceşti denunţători am aflat date interesante în legătură cu originea etnică a autorilor din umbră ai fenomenului Piteşti.
    Iată aceste informaţii:
    - Ministerul de Interne era condus atunci de TEOHARI GEORGESCU, evreu pe numele adevărat BURĂH TESCOVICI;
    - Directorul General al Securităţii Poporului: general locotenent GHEORGHE PINTILIE, pe numele adevărat BODNARENCO PANTELEI zis „PANTIUŞA”, evreu cu cetăţenie sovietică;
    - Subdirector, g-ral mr. ALEXANDRU NICOLSCHI, evreu, cu numele adevărat BORIS GRUNBERG;
    - Subdirector, g-ral mr. VLADIMIR MAZURU, evreu polonez;
    - Director al Secretariatului: mr. WILHELM EINHORN, şi el evreu;
    - La Direcţia a V-a a Securităţii unde se prelucrau „demascările” de la Piteşti se aflau:
    - Director: col. MIHAI DULGHERU, numele adevărat fiind MIŞA DULBERGER, evreu comunist care a emigrat în Israel;
    - Şef de serviciu: cpt. MATUŞEI ANDRIESCU, numele adevărat fiind MATUSEVICI NATHAN – evreu, anchetator între 1946-1962;
    - Director adjunct: ARITONOVICI SAMUEL (semna ANTONIU SAMI) – evreu, anchetator între 1948-1952, a emigrat în Israel;
    - RĂZVAN SERGIU – evreu, anchetator între 1948-1952; a emigrat în Israel;
    - NEIDMAN GINGOL – evreu, emigrat în SUA;
    - SIMON JAQUES – evreu, emigrat în Israel;
    - RUSU MIRCEA, anchetator între 1948-1956; a emigrat în SUA;
    - DAVIDOVICI LEON (MUREŞAN) – anchetator între 1948-1956; a emigrat în SUA;
    - FRANCO SANDU – evreu, anchetator între 1948-1956, a emigrat în Israel;
    - LEON BARBU – evreu comunist, anchetator între 1948-1956;
    - MARCOVICI TEDY (MICLE) – evreu, anchetator între 1948-1956; a emigrat în Israel;
    - MAHLER WILLIAM – evreu, anchetator între 1952-1956; a emigrat în Israel.
    Dintre femeile comuniste evreice, care au îndeplinit funcţia de anchetatoare, au fost identificate: TELEMAQUES FLAMBOLY, SEGAL LUIZA, HOSSU ESTERA, GERSOHN CLARA, HERBERT ESTERA, WINCLER VICTORIA, MATESCU ELLE (MATEESCU ELLE, figurează şi semnează şi ca secretară pe sentinţele de condamnări administrative, preşedinte al comisiei fiind NICOLSCHI). Toate aceste femei, după Piteşti, au emigrat.
    Precizez că din unele documente care vizau persoanele încadrate în Direcţia V-a – Cercetări Penale, cunoscută şi sub indicativul UM 0638, în timpul „experimentului Piteşti”, pe cele 45 de posturi de ofiţeri figurau 31 evrei şi doar 8 români, restul fiind greci, sârbi şi alte naţionalităţi.
    M-a intrigat în mod deosebit prezenţa pe care am constatat-o la începutul reeducării, pe parcursul ei, dar şi în finalul acţiunii de ştergere a urmelor, a unor evrei comunişti. Astfel, la Suceava, în 1948-1949, când s-a pregătit acţiunea de reeducare, nelipsit pe teren (în închisoare) a fost lt. col. IOAN POPIC, pe numele adevărat POPPIG IANOŞ-ADALBERT, evreu, Directorul Regionalei de Securitate Suceava.
    La Piteşti, în timpul, torturilor pe teren s-a aflat lt. col. SEPEANU TUDOR-IANI, directorul Securităţii Bucureşti în 1949, emigrat mai târziu în Israel şi care era ajutat la vremea respectivă de alţi doi evrei, mr. MOISE SENATER şi cpt. AVRAM SOLOMON.
    În sfârşit, la execuţia lotului Ţurcanu, pe teren a fost prezent şi a semnat Procesul – Verbal de execuţie, evreul comunist dr. MOISE CAHANE.
    Mulţimea de evrei comunişti care apare în analiza făcută, evrei securişti la care au ajuns „demascările” scrise la Piteşti, „demascări” pe care aceştia le-au prelucrat, dispunând, după cum am mai arătat noi arestări şi noi anchete, mi-au întărit convingerea că în experimentul Piteşti a existat pe lângă aplicarea dispoziţiei NKVD NK/003/47 şi o răzbunare a acestor cadre din Securitate. Aceasta şi prin faptul că în reeducare s-a pus accent şi pe batjocorirea simbolurilor şi tainelor creştine, iar Mişcarea Legionară a fost atacată şi denigrată continuu.
    Legătura cauzală ce se poate face în această direcţie este că Mişcarea Legionară, de la înfiinţarea ei, s-a declarat adversară a comunismului vehiculat în România prin mulţi evrei.
    Trebuie să precizez că nu toţi evreii pot fi învinuiţi de aceste crime, ci numai acei care efectiv au acţionat în Securitate.
    Sunt convins că aceste cercetări pentru scoaterea la lumină a criminalilor din umbră care au organizat şi exploatat experimentul Piteşti vor continua, pentru ca toţi vinovaţii să fie cunoscuţi şi condamnaţi de istorie. De pe Buciumul


    0 0
  • 08/06/13--00:41: Mesaj ND Italia
  • Mesajul liderului ND-Italia catre particpantii la tabara de vara a Noii Drepte din Romania

    autor: FrontPress 06.08.2013

    ND italiaCu ocazia taberei de vară a Noii Drepte din acest an, liderul ND-Italia a transmis un mesaj participanților, citit în a doua zi a taberei de către unul dintre membrii delegației filialei din Italia.
    „Dragi camarazi,
    in numele meu si al membrilor Noii Drepte Italia doresc sa va transmit un salut calduros si sa va urez sedere placuta si constructiva in cele aproximativ 4 zile de tabara.
    Camarazi,
    sunt sigur ca editia din 2013 a taberei ND va duce la rezultate prolifice ce vor contribui la consolidarea organizatiei noastre in vederea saltului de calitate pe care suntem pe cale sa-l facem: constanta actiunilor ND din acest an si mediatizarea lor demonstreaza ca ND se pregateste pentru a patrunde decisiv in cadrul societatii romanesti si in imaginarul colectiv al romanilor de pretutindeni.
    Romania, R. Moldova, Italia si Spania, tarile unde ND a reusit sa isi consolideze structura, sunt proba ca idealul care in anul 2000 a stat la temelia fondarii organizatiei noastre este unul viabil si cu atat mai necesar astazi cand agentii omologarii si nivelarii mondiale, lucreaza din greu la destructurarea statelor nationale si la distrugerea identitatilor popoarelor.
    Misiunea ND este cu atat mai dificila cu cat mondialistii si europeistii au luat la tinta toate miscarile identitare care ar putea prinde radacini. Si trebuie sa stiti camarazi, ca poporul roman este predispus la ideile organizatiei noastre, pentru ca romanul a fost mereu invadat de fel de fel de navalitori, insa mereu a reactionat cand a simtit ca jugul devenea prea strans; mereu s-au gasit fii ai neamului romanesc, adevarati eroi, care sa cheme poporul la rezistenta.
    Si astazi putem fi noi, cei de la ND, acei fii ai neamului care sa indemne poporul roman sa se trezeasca spre a-si apara libertatea, identitatea si spiritualitatea.
    Sper ca Cel de Sus sa lumineze mintile tuturor celor prezenti in tabara spre a lua deciziile cele mai bune in vederea fortificarii spirituale, doctrinare si organizatorice a ND.
    Asa sa ne ajute Dumnezeu!”
    Liviu Guriuc, presedinte ND-Italia

    0 0
  • 08/06/13--00:57: Serviciu gratuit


  • 0 0
  • 08/06/13--05:55: Tiganizare
  • Concert de MANELE girat de Ministerul Educatiei sau TIGANIZAREA tineretului roman

    autor: FrontPress 06.08.2013

    maneleAutorităţile centrale desfăşoară în această perioadă o campanie anti-drog, adresată tinerilor. Din păcate însă intenţia bună a oficialilor din cadrul ministerelor Tineretului, Educaţiei, dar şi Agenţiei Naţionale Antidrog, care ţine de Ministerul de Interne, a fost umbrită de alegerea nefericită de a promova stilul de viaţă sănătos printr-un concert de manele. Se doreşete practic un tineret care refuză stupefiantele, dar care este ţiganizat din punct de vedere cultural şi comportamental.
    Concertul va avea loc miercuri seara în Neptun, staţiunea de pe litoralul Mării Negre fiind împânzită de afişe promoţionale cu siglele ministerelor implicate. “Vedetele” întregului eveniment sunt Florin Salam şi Vali Vijelie.
    Potrivit unui comunicat al organizatorilor, proiectul numit “Artă contra drog” urmăreşte “să promoveze arta ca o modalitate benefică de petrecere a timpului liber, dar mai ales ca o alternativă de viaţă sănătoasă”.
    După ce cazul a fost relatat în presă, autorităţile au bătut în retragere. Oficialii din Ministerul Eduicaţiei s-au arătat surprinşi de acest parteneriat mai puţin obişnuit. „MEN nu a fost informat sau consultat în legătură cu utilizarea siglei în astfel de condiţii, motiv pentru care vom solicita partenerilor noştri eliminarea urgentă a siglei de pe afişele în cauză”, este poziţia prezentată de Biroul de Presă al Ministerului.
    Reprezentanţii Ministerului Tineretului au cerut şi ei retragerea siglei de pe afiş. “Nu am fost consultaţi pentru acest eveniment. Trebuiau să ne informeze şi noi să ne dăm acordul”, a declarat secretarul de stat Cosmin Cristian. Sursa: FrontPress.ro


    0 0
  • 08/07/13--01:25: Teste
  • Israelul cere teste GENETICE pentru emigrantii din Rusia

    autor: FrontPress 07.08.2013

    adnStatul Israel, care are deja una dintre cele mai restrictioniste politici emigrationiste din lume, va introduce teste AND pentru a se asigura ca ne-evreii din Rusia nu vor intra in tara.
    Potrivit unui articol aparut in Times of Israel [1] emigrantii rusofoni, care in viitor vor dori sa aplice pentru “aliyah” (“dreptul de a imigra in Israel” –) [2], vor trebui sa treaca un test AND.
    adnAcest lucru este cel mai clar indiciu ca pentru Israel a fi evreu nu este o constructie sociala ci una biologica, si in acelasi timp dovedeste ca teoria “Khazara” – care presupune introducerea unor elemente non-semitice in bazinul de gene evreiesc – este incorecta, lucru de altfel dovedit anterior prin teste ADN [3].
    Potrivit ziarului Times of Israel “potentialii emigranti de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice ar putea fi solicitati sa isi dovedeasca linia de sange evreiasca” si “vor fi supusi unor teste ADN pentru a-si dovedi provenienta evreiasca”.
    Anuntul facut public de catre Cancelaria Primului Ministru spune ca “multor evrei de pe teritoriul Rusiei care au fost nascuti in afara casatoriei li s-ar putea cere sa dovedeasca o confirmare ADN a mostenirii evreiesti pentru a putea imigra in calitate de evrei”.
    O sursa din cadrul Cancelariei a tranmis ziarului Maariv ca procedura aprobata de catre departamentul juridic din cadrul Ministerului de Interne enunta ca “un copil rusofon nascut in afara casatoriei este eligibil sa primeasca o viza de emigrare in Israel daca nasterea sa a fost inregistrata inainte ca el sa implineasca 3 ani. In caz contrar un test ADN este necesar pentru a dovedi provenienta evreiasca a copilului”.
    Un purtator de cuvant al Ministerului de Externe a declarat ca decizia de a cere un test ADN pentru evreii proveniti din Rusia este bazata pe recomandarile Nativ, un program educational sub auspiciile Cancelariei Primului Ministru, cu scopul de a ajuta evreii din Rusia sa emigreze in Israel.
    “Problema merge direct in inima  Legislatiei de emigrare in Israel (aliyah sau “Dreptului de intoarcere”) prin care oricine care a avut un parinte evreu, un bunic sau sot/sotie este eligibil pentru cetatenie. Problema de a determina cine este evreu – o definitie care a evoluat cu religia evreiasca – a condus Ministerul de Interne la un sistem bizantin de verificari si reguli, si a facut ca in anumite cazuri convertitii la iudaism sa trebuiasca sa se lupte in justitie pentru dreptul de a emigra in Israel”.
    Cererea de testare a AND-ului pentru emigrantii in Israel contrasteaza dramatic cu lobby-ul pentru “frontiere deschise” sustinut de toate organizatiile evreiesti pentru America si restul lumii. In America si Europa evreii sunt cei mai mari sustinatori a emigratiei in masa [4] – dar in cazul Israel-ului  ei devin restrictionisti mergand pana la teste genetice ADN!
    Imaginati-va pentru o secunda ca orice tara din lume ar implementa o politica contrara – aceea ca orcine probeaza un ADN evreiesc ar fi oprit de la primirea cetateniei. Aceiasi evrei “suprematisti” care sustin politica reciproca in Israel ar tipa acuzator  “rasism!” si multe altele … dar ca de obicei, exista o regula pentru ei si o cu totul alta pentru oricine altcineva. De David Duke 
    Dr. David Duke – este una dintre cele mai importane figuri ale nationalismului american. Doctor in istorie si fost deputat in Cemera Reprezentantilor a statului Illinois, Dr. Duke a elaborat unele dintre cele mai importante carti care studiaza problema sionismului. Intre ele amintim “My Awakening: (aparuta partial in romaneste sub titlul “Rasa si Realitate”), “Jewish Supremacism” (aparuta in romaneste sub titlul “Trezirea la Realitate”). In urma cu 2 saptamani dr. David Duke a publicat o noua carte, “Secretul din Spatele Comunismului”, in care analizeaza legatura istorica dintre comunism si lobbyul evreiesc international:


    0 0
  • 08/07/13--01:29: Au ucis tigani
  • Unguri condamnati la inchisoare pe viata pentru ca au ucis mai multi tigani

    autor: FrontPress 07.08.2013

    0Patru bărbaţi au fost condamnaţi marţi la închisoare în Ungaria pentru că au ucis şase etnici ţigani şi au rănit mulţi alţii în timpul violenţelor rasiale din 2008 şi 2009. Zsolt Peto şi fraţii Arpad Kiss şi Istvan Kiss au primit închisoare pe viaţă iar Istvan Csontos a fost condamnat la 13 ani după gratii. Aceştia vor face apel şi speră să obţină pedepse mai uşoare.
    Judecătorul Laszlo Miszori a afirmat în timpul procesului că acuzaţii au luat legea în mâna lor şi au dorit să răzbune crimele comise de ţigani împotriva majorităţii populaţiei.
    1Atacul grupului care a şocat cel mai mult presa din Ungaria a avut loc în noaptea de 22 februarie 2009. Atunci cei patru au incendiat o casă de ţigani de la marginea satului Tatarszentgyorgy. Când aceştia au încercat să fugă de flăcări, au fost întâmpinaţi cu focuri de armă, două persoane fiind împuşcate mortal.
    “Au vrut să stârnească un război civil între unguri şi ţigani. Ar fi trebuit să fie acuzaţi de crime împotriva umanităţii, terorism şi rasism”, a declarat Aladar Horvath, un cunoscut activist pentru drepturile ţiganilor.
    Conform recensământului din 2001, în Ungaria trăiesc puţin peste 200.000 de ţigani, ceea ce ar reprezenta aproximativ 2 la sută din totalul populaţiei. Numărul real al reprezentanţilor acestei etnii este estimat undeva între 700.000 şi 1.000.000 de persoane. Sursa: FrontPress.ro
    2

older | 1 | .... | 51 | 52 | (Page 53) | 54 | 55 | .... | 171 | newer