Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Channel Catalog


Channel Description:

Impreuna vom construi cel mai mare blog scris in limba Romana.

older | 1 | .... | 65 | 66 | (Page 67) | 68 | 69 | .... | 171 | newer

    0 0
  • 09/20/13--07:57: Geto-dacii
  • Geto-dacii, mesteri si metalurgisti priceputi

    autor: FrontPress 20.09.2013

    fierariO îndeletnicire a dacilor, ce avea o vechime de aproximativ 800 de ani la momentul apariţiei romanilor la Dunăre, era mineritul. Astfel, în secolul I d.Hr., autohtonii, mai ales cei din arcul intracarpatic, exploatau şi prelucrau fierul, arama, argintul şi aurul, dar şi bronzul (stăpânind tehnica amestecării cuprului cu cositor), utilizat mai ales pentru confecţionarea uneltelor şi podoabelor.
    wPrelucrarea fierului la geto-daci s-a intensificat la sfârşitul Hallstatt-ului şi începutul perioadei La Tene, iar o dată cu secolul I î.Hr., acest meştesug s-a generalizat în întreg spaţiul nord-dunărean, prin apariţia unor centre meşteşugăreşti de profil, atât de extracţie, cât şi de prelucrare a acestui metal.
    Cele mai vechi obiecte din fier datate pe teritoriul ţării noastre provin din perioada secolelor XII-XI î.Hr., cum ar fi mânerul unui cuţit descoperit la Rozavlea sau brăţara găsită la Bobda. Cuptoare în care fierul era prelucrat în epoca geto-dacă au fost identificate în locaţii precum Grădiştea Muncelului sau Ocniţa, având forma rotundă sau de patrulater.
    Una dintre principalele exploatări era cea de la Teliuc, folosită intens şi de romani, după anul 106, potrivit unei liste a celor mai bogate zăcăminte de fier întocmite de E. Stoicovici. Alte locaţii de unde era extras fierul mai erau, printre altele, Ocna de Fier, Moneasa, Tăuţ, Şercaia, Şinca Nouă, Botiza, Cavnic, Moldova Nouă, Oraviţa şi Rodna.
    batca0018Unelte specifice meşteşugarilor fierari, precum cleşti, nicovale, baroase, ciocane, dălţi, pile sau nituitoare au fost descoperite de arheologi atât la Grădiştea Muncelului, cât şi la Cetăţeni, Popeşti şi Poiana. Prelucrarea fierului într-un grad avansat de specializare, în urma unei experienţe de câteva secole, a condus la îmbunătăţirea simţitoare a activităţii agricole, a calităţii armelor şi a obiectelor de uz casnic, în general, produse din acest metal.
    Prelucrarea aurului şi argintului
    Aurul, metalul nobil, a fost extras, cules şi prelucrat pe teritoriul României încă din cele mai vechi timpuri. Vasile Pârvan este de părere că “extragerea aurului nu a avut loc în Dacia prin procedee tehnice în adevăr sistematice, spărgându-se minereul aurifer din stânca vie şi apoi măcinându-se în praf pentru spălarea aurului. Este mai probabil că aurul era “spălat” din nisipul aurifer al râurilor sau ales, ca pepite, din quartzul aurifer dezagregat de intemperii în conurile de dejecţie ale văilor”.
    Bratari dacice din aur, Muzeul National de Istorie a Romaniei, BucurestiSpălătorii de aur sunt atestate în aceleaţi locaţii în care funcţionau şi spălătorii cuprifere, aşa cum relevă cercetările efectuate la Bocşa Montană, Bolrova, Turnu sau Valea Mare. Cele mai multe puncte de spălare a aurului au fost detectate de cercetători în Munţii Apuseni şi Maramureş. Dintre acestea enumeram Baia de Criş, Vidra, Brad, Lupeni, Roşia Montană, Cavnic, Bistra, Botez sau Atid.
    colierul dacicTotuşi, existenţa unor cantităţi mari de aur şi obiecte din aur despre care vorbesc unii autori antici, cum ar fi Herodot, existenţă confirmată şi de Ioannes Lydus în sec. VI d.Hr, pe teritoriul Daciei, sunt cele ce conduc la ideea că acestea nu proveneau doar din spălarea nisipului aurifer. Ca urmare, este foarte posibil ca geto-dacii să fi extras aurul şi prin construirea unor galerii scurte şi înguste sau puţuri pe direcţia filonului aurifer, aşa cum arată Eugen Iaroslavschi.
    O dovadă a existenţei unor astfel de exploatări stă şi faptul că romanii, după ce sosesc la nord de Dunăre, merg practic la sigur exact în punctele cu potenţial mare aurifer, semn că geto-dacii le exploatau dinainte de venirea acestora, iar romanii le cunoaşteau poziţionarea.
    Aurul dacic avea o puritate recunoscută încă din antichitate, motiv pentru care strămoșii noștri nu erau nevoiţi să aplice prea multe procedee tehnice pentru purificarea sa. Potrivit lui Plinius, dacă aurul pur nu era obţinut prin simpla spălare a nisipului, geto-dacii recurgeau la “prăjirea acestuia împreună cu plumbul”. Alt autor antic, anume Strabon, povesteşte că geto-dacii mai recurgeau, în unele cazuri, la o dublă coacere a aurului.
    Priceperea meşterilor aurari auhtoni este relevată analizând unele obiecte precum coiful de aur de la Coţofeneşti sau cele aparţinând tezaurului descoperit la Cucuteni-Băiceni, ce datează din secolul IV î.Hr. Mai aproape de perioada la care facem referire în lucrarea de faţă au fost datate cele două brăţări de aur de la Toteşti (sec. II î.Hr.) sau fibula de aur de la Remetea (sec. I î.Hr.).
    Geto-daci erau foarte iscusiţi şi în a prelucra bronzul, dovadă în acest sens stând o serie de obiecte din acest metal care relevă măiestria artistică şi funcţională a produselor meşterilor locali. Dintre obiectele din bronz găsite de arhologi în diverse situri din ţară, putem aminti garnitura de teacă de pumnal găsită la Popeşti, fibule, cercei, pandantive, lănţişoare, aplice, vârfuri de săgeţi şi unelte dezgropate la Băniţa şi Poiana sau bustul unei zeităţi feminine descoperit la Piatra Roşie.
    bratara-dacicaUn alt metal prelucrat în tot spaţiul carpato-danubiano-pontic era argintul, din mai bine de 80 de situri arheologii scoţând la iveală obiecte specifice acestui meşteşug, dar şi produse finite din argint. Şi în acest caz, experienţa prelucrării data, în preajma sfârşitului secolului I d.Hr. şi începutul secolului al II-lea d.Hr., de câteva secole.bijuterii dacice din argint
    Lanţuri ornamentale din argint au fost descoperite la Remeta, Bistriţa şi Recaş, iar obiecte din argint suflate cu aur (vase) au fost dezgropate la Sâncrăieni, Herestrău şi Surcea. Meşterii argintari geto-daci utilizau tehnici diverse şi complexe pentru a crea obiecte cât mai atrăgătoare, mai ales dacă vorbim de bijuterii. De pildă, pentru a realiza unele coliere sau brăţări, aceştia prelucrau metalul prin torsionare, respectiv prin răsucirea barelor de argint.
    Principalele centre de extracţie a argintului erau localizate în zona Munţilor Apuseni şi a Munţilor Maramureşului şi tot în aceste zone este posibil să fi existat şi cele mai multe dintre centrele de prelucrare a acestui metal. Rezervele mari de argint de care dispuneau geto-dacii sunt evidenţiate foarte clar de cantitatea uriaşă de piese din acest metal ce a căzut pradă romanilor, anume aproximativ 331.000 de kilograme.
    Monedele
    Începând cu secolul al II-lea î.Hr., geto-dacii încep să realizeze monede din argint care imitau staterii şi tetradrahmele macedonene din vremea lui Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare. În secolul al II lea î.Hr., în Dacia îşi fac apariţia alte monede greceşti, ca de exemplu tetradrahmele insulei Thasos, reprezentând pe faţă capul zeului Dionysos, încununat cu foi de iederă şi cu flori, iar pe revers pe Heracles, stând în picioare.
    Aceste monede s-au răspândit nu numai în Dacia, ci şi în tot nordul Peninsulei Balcanice, precum şi în regiunea ocupată de sciţi, în sudul Rusiei de astăzi. Dacii au imitat aceste monede, copiile realizate de ei circulând alături de piese originale. Ele au circulat în Dacia până pe la sfârşitul secolului I î.Hr. Tot în aceasta perioada, geto-dacii pun în circulaţie copii extrem de fidele ale unor monede romane.
    aurul dacilorMonede dacice de tip koson: Ca urmare a unor descoperiri arheologice care au relevat existenţa unor matriţe de bronz şi manşoane de fier (cum ar fi la Tilişca sau Ludeşti), folosite la baterea monedelor, se poate vorbi de existenţa unui meşteşug al monetăriei în spaţiul geto-dacic. Tipare şi urme de ateliere monetare au mai fost găsite la Pecica şi Braşov. Meşterii locali realizau monedele prin ştanţare sau turnare. Unelte folosite la ştanţare, precum nicovala, dalta, burghiul sau pirboiul au fost descoperite în diverse situri din ţară. Pricepuţi gravori, meşterii autohtoni reliefau pe feţele monedelor motive ornamentale inspirate din mediul înconjurător sau chipuri umane.
    Cele mai multe monede produse în Dacia erau realizate din argint sau, în lipsa acestui metal, din bronzului argintat (tezaurul de la Bozieni). Excepţie fac monedele de tip koson, realizate din aur. Kosonii sunt piese de aur cu greutatea unui stater grecesc sau elenistic de aproximativ 8,40 grame şi nu au aspect de monedă greacă. Se deosebesc prin faptul că monedele greceşti au pastila mai groasă, care se bătea la rece, pe când kosonii au pastila plată, bătută la cald, tehnică folosită şi de romani.
    Aversul acestor monede este copiat de pe un denar roman republican de argint bătut în jurul anului 120 î.Hr. reprezentând un vultur care stă pe o ghioagă, ghioaga lui Heracles, care ţine într-una din gheare o cunună de lauri, iar pe revers apare o altă imagine, a unui demnitar în toga, încadrat de două personaje care poartă nişte mănunchiuri pe umăr (posibil lictori). De Valentin Roman

    0 0


    0 0
  • 09/20/13--08:49: The twist Chubby Checker

  • 0 0
  • 09/20/13--09:09: Chinezii
  • Chinezii rad de indieni

    autor: FrontPress 20.09.2013

    india chinaSi numai ca rad dar si-au facut un obicei din a incalca foarte des linia de granita dintre cele doua tari in zona tibetana. Astfel cam in fiecare zi a anului trupele chineze tin sub control cateva sute de kilometrii patrati din teritoriul indian si desi suprafata nu pare deloc impresionanta, in comparatie cu dimensiunile geografice ale celor doua tari, din punct de vedere politic acest lucru conteza foarte mult.
    Avantajul chinezilor este dat de faptul ca armata indiana nu are fizic cum sa tina sub supraveghere stricta cei peste 4000 de kilometri de granita comuna cu China, iar terenul este unul cu adevarat de cosmar, astfel ca trupele chineze fac cam ce cred ele de cuvinta pe o lungime semnificativa a frontierei comune, profitand de lipsa capacitatii de interventie a Indiei. Chinezii nu intra insa oriunde in India, ci dimpotriva se pare ca au trei zone geografice favorite unde isi fac mendrele. Ca raspuns la aceste tot mai dese necazuri cu megiesi cu ochii oblici, India a anuntat un program masiv de constructie a unor baze permanente care sa monitorizeze granita cu China. Deocamdata numarul acestor mici baze este in jurul valorii de 150 , dintre care majoritate nu sunt nimic altceva decat improvizatii.
    india-china-nathula_951168cBa chinezii mai fac si misto de indieni cu aceasta ocazie, neluand in seama forta militara indiana, forta pe care poporul Marelui Zid o considera destul de vai mama ei si in niciun caz capabila sa sustina regimul de hartuire la care China supune India de ceva vreme.
    Astfel in media chineza armata indiana este tavalita zilnic, iar recentul accident in care un submarin clasic a explodat in portul Mumbay, este folosit pe post de exemplu care sa arate cat de slaba este de fapt armata vecinilor de la sud. Nici lansarea la apa a primului portavion construit in India nu a fost uitata, chinezii amintind cu ironie ca primul portavion indian, nu prea este deloc indian. Proiectul navei este francez, va avea la bord avioane rusesti si va fi propulsat de motoare americane.
    Bineinteles ca media din Beijing “uita” sa spuna ca nici China nu face altceva, decat sa cloneze sau sa cumpere tehnologie ruseasca, ca doar nici portavionul lor nu s-o fi nascut pe malurile Fluviului Galben!
    Deocamdata insa chinezii au dreptate macar dintr-un anumit punct de vedere: cu toate investitile enorme in armata, India nu este capabila sa-si securizeze granitele, dezavantaja fiind si de relieful din respectiva zona si de lipsa infrastructurii necesare dislocarii rapide de trupe in sectoarele cu probleme. De pe Romania Military
    chinaindia-500x416


    0 0
  • 09/20/13--09:27: BANCURI....

  • Un nebun la brutarie:
     - Domnule, a iesit painea din cuptor?
     - Da.
     - Si la ce ora se intoarce?



    În curtea unui ospiciu, un pacient trăgea după el o sfoara. Un altul îl intreabă:
     - De ce tragi sfoara aia dupa tine ?
     - Pentru că am încercat să o împing şi n-am reuşit.
    Cum ai ajuns aici


    - Cum ai ajuns aici?
     - Voiam să scap de armată, aşa că m-am prezentat la comandant şi i-am spus că eu sunt Napoleon. El a încuiat uşa, m-a cuprins în braţe şi mi-a spus că el este Josephina.

    0 0
  • 09/20/13--21:20: Paradisul golanilor
  • “Orasul florilor” a ajuns paradisul golanilor

    autor: FrontPress 21.09.2013

    aurolaciÎn loc să se ocupe de siguranţa cetăţeanului, poliţiştii timişoreni poartă, mai nou, grija maşinilor parcate neregulamentar. Nu este o concluzie trasă în urma vreunei întâmplări anume, ci percepţia generală a locuitorilor din Timişoara vizavi de ceea ce se întâmplă pe străzi.
    Avem zeci de structuri şi departamente, sute de poliţişti şi o mulţime de şefi a căror menire pare a fi din ce în ce mai pală. Indiferent de oră, străzile oraşului sunt pline de vagabonzi, cerşetori, maidanezi, aurolaci, beţivani şi tineri cu comportament antisocial, iar şoselele, de şoferi care încalcă regulile de circulaţie.
    Nu se mai tem de nimic, pentru că oamenii legii nu ştiu să-şi facă simţită prezenţa acolo unde este într-adevăr nevoie de ei. Există cartiere (precum Calea Lipovei sau Plopi) care arată precum cele mai rău-famate din filmele americane de duzină.
    Stive de gunoaie împrăştiate în jurul pieţelor, beţivi care beau până îşi pierd cunoştinţa şi zac, apoi, ore în şir întinşi pe iarbă sau pe bănci, oameni fără adăpost care urinează în scările blocurilor sau elevi care învaţă la… şcoala vieţii, trăgând din ţigară în locuri dosite din cartierele în care locuiesc, tineri care se adună în găşti la colţul străzii şi îşi urlă-n noapte isprăvile de peste zi, astfel încât să-i audă toţi locuitorii din zonă – sunt doar câteva exemple din multe altele care se petrec în oraşul de pe Bega.
    Toate acestea sunt posibile din cauza absenţei poliţiştilor de pe străzi. Cei care calcă strâmb au ajuns să se teamă mai degrabă de camerele de luat vederi ale jurnaliştilor, decât de ideea de a fi văzuţi de un om al legii. Şi nici nu-i de mirare, din moment ce aceştia lipsesc de pe străzi.
    Cu excepţia anumitor zone centrale, patrulele au cam dispărut din cartiere, iar poliţiştii locali, în loc să vegheze la siguranţa timişorenilor, stau la pândă pentru a-i vâna pe şoferii care nu găsesc locuri de parcare. A cam dispărut, astfel, frica de litera legii, iar Timişoara a ajuns ca o junglă, în care fiecare face cum îl taie capul. Ca să nu mai vorbim de tâlhăriile şi actele de violenţă tot mai frecvente, care se întâmplă chiar şi ziua în amiaza mare.
    Poliţiştii vin doar chemaţi, telefonic sau prin sesizare scrisă la sediul poliţiei. De cele mai multe ori, ajunşi la faţa locului, îşi scot, calmi, arsenalul din dotare – adică pixul şi carneţelul – şi scriu procese-verbale. Întrebaţi, în repetate rânduri, de ce nu mai patrulează oamenii legii prin Timişoara, reprezentanţii structurilor poliţieneşti continuă să susţină că aceştia sunt prezenţi pe străzi, însă în număr mai redus, pentru că e criză. Criză de combustibil o fi, dar… şi de picioare? De Gianina Ianăş – Renasterea Banateana


    0 0
  • 09/20/13--23:18: Lawrence al Arabiei
  • Lawrence al Arabiei: omul din spatele legendei

    autor: FrontPress 21.09.2013

    0Savant englez, arheolog entuziast, aventurier, strateg militar şi autor al valoroasei lucrări „Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii” – un volum care combină strălucit detaliile revoltelor triburilor arabe împotriva otomanilor şi propria-i autobiografie spirituală, T.E. Lawrece (1888-1935) a fost un personaj real care a marcat numeroase destine. Personalitatea sa încă-i fascinează pe biografi şi cercetători, iar legenda lui a supravieţuit numeroaselor încercări de a i se discredita realizările.
    lawrence-coverCopilul care vorbea fluent latina la şase ani
    Thomas Edward Lawrence s-a născut în localitatea Tremadoc, comitatul Caernarvonshire din Ţara Galilor, ca fiu ilegitim al lui Thomas Chapman. Viitorul aventurier ala deşerturilor arabe a dat de mic semne că nu va fi un om cu destin obişnuit. Bunăoară la vârsta de patru anişori ştia deja să citească, şi devora cu pasiune ziare şi cam orice carte care-i cădea în mână.
    La vârsta de şase ani citea şi vorbea cu uşurinţă în limba latină, pe care a învăţat-o singur, pierdut printre volumele bibliotecii casei părinteşti. Cu asemenea personalitate şi sete de cunoaştere, micul Lawrence a urmat cursurile liceului din Oxford. Ulterior, va câştiga o bursă de studii la prestigioasa universitate cu acelaşi nume.
    Sudent la istorie în cadrul Universităţii Oxford, a reuşit să călătorească în anul 1909 în Orientul Mijlociu. Alături de profesorul D.G. Hogarth, Thomas Edward Lawrence a vizitat numai puţin de 36 situri arheologice care includeau tot atâtea ruine ale cetăţilor şi fortăreţelor ridicate în trecut de către cavalerii cruciaţi.
    lawrence7Apus de soare în Arabia
    Impresionat de cele văzute, eroul aventurilor de mai târziu, a luat numeroase note, iar pe baza acestora a scris mai apoi o impresionantă lucrare intitulată „Influenţa cavalerilor cruciaţi asupra arhitecturii militare europene la sfârşitul secolului XII”. În anul 1910, Lawrence devenise deja un preţuit profesor de istorie şi câştiga o bursă de călătorii şi documentări din partea Colegiului Magdalen. Un an mai târziu ajungea în Siria pentru a participa la o expediţie arheologică care avea ca scop investigarea sitului arheologic al străvechiului oraş Carchemish, ridicat de misteriosul popor al hitiţilor.
    Călătoria şi cotactul cu fascinantul Orient, au fost adevărate revelaţii. Lawrence a lucrat şi în şantierele arheologice din Egipt, unde sub îndrumarea lui Sir Flinders Petrie, s-a numărat printre arheologii care au făcut descoperiri importante. A continuat cercetările în ruinele oraşelor hitite din nordul Damascului, şi a cercetat şi Palestina.
    lawrence5Călăreţi arabi în timpul unei curse de cai
    Atunci, Lawrence a descoperit că are o afinitate naturală faţă de cultura şi civilizaţia arabă. Pe baza calităţilor sale naturale, a reuşit să înveţe limba şi obiceiurile localnicilor într-un timp scurt. La Carchemish, s-a împrietenit cu un băiat de 14 ani, care era responsabil de alimentarea cu apă a echipei arheologilor. Lui Lawrence i s-a făcut milă de Dahoum, căci aşa îl chema pe tânărul arab, şi l-a învăţat să scrie şi să citească.
    Mai târziu i-a dedicat şi cea mai importantă lucrare a sa, cartea „Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii”. Relaţia de prietenie cu Dahoum a dat naştere mai târziu la multe zvonuri şi bârfe la adresa lui Lawrence al Arabiei, ai cărui detractori şi rivali îl considerau homosexual.
    Jocuri de culise
    Cum Primul Război Mondial a fost declanşat în august, 1914, firea aventurosă şi idealistă a lui Lawrence l-a îndemnat să se înroleze. A fost respins la început pe motiv că era prea scund. Perseverent şi înflăcărăt, Lawrence a încercat în mai multe rânduri, până când a fost admis.
    De fapt, fusese demult remarcat de serviciile secrete britanice, pe baza inteligenţei sale sclipitoare, cumulului de limbi exotice vorbite şi experienţei sale în lumea arabă. Prin urmare, a fost repartizat în Egipt, unde a activat în cadrul „Departamentului Arab” din GHQ. Acolo s-a remarcat repede prin faptul că nu obişnuia să respecte protocolul şi ordinele, fiind în schimb foarte creativ, dedicat şi entuziast.
    În acest timp, campania militară britanică din Orientul Mijlociu împotriva Imperiului Otoman, nu începuse deloc bine. Trupele Majestăţii Sale respinseseră cu relativă uşurinţă un atac al otomanilor pe Canalul Suez, dar ofensiva împotriva turcilor se împotmolise în apropiere de Gaza. În alte regiuni, trupele turceşti atacau cu succes, în special în Golful Aden.
    lawrence2T.E. Lawrence în timpul războiului
    Din fericire pentru britanici, Imperiul Otoman era şubred la acea dată, iar guvernatorii otomani erau dispreţuiţi şi urâţi la scenă deschisă de populaţia din Orientul Mijlociu. Pe baza resentimentelor populaţiei arabe la adresa conducătorilor turci, pe data de 5 iunie 1916, o revoltă arabă de proporţii a izbucnit în regiunea Hejaz din Peninsula Arabă.
    Revolta a avut un succes iniţial, soldându-se cu capturarea oraşului sfânt Mecca, urmat de Jidda şi Taif, dar arabii nu au putut cuceri şi distruge linia ferată şi şoselele care ajungeau în regiune, iar turcii au putut astfel să trimită trupe şi întăriri. Aşadar revolta arabilor şi-a pierdut mult din intensitate, iar în luna octombrie a anului 1916 serviciile secrete britanice l-au trimis pe ofiţerul Ronald Storrs să examineze, şi dacă este posibil să exploateze în profit britanic revoltele arabilor. Storrs era acompaniat de T.E. Lawrence. Legenda lui Lawrence al Arabiei începea să prindă contur…
    Emirul de poveste
    „Dintre toţi bărbaţii pe care i-am întâlnit, Al Auruns (numele lui Lawrence în arabă), a fost cel mai remarcabil prinţ al războiului” – Un şeic arab care a luptat alături de Lawrence
    Lawrence a primit misiunea de a-l contacta pe Emirul Faisal, ale cărui triburi se pergăteau să asedieze Medina, celălalt oraş sfânt al Islamului. Faisal era un lider carismatic şi eficient. Fiu al Sharif-ului Hussein, conducător al întregului Hejaz, Faisal era un lider vizionar care căuta orice alianţă care ar fi dus la eliberarea arabilor de sub dominaţia otomană.
    Iubitor al culturii şi obiceiurilor arabe, îmbrăcat permanent în constumaţie tradiţională şi excelent vorbitor al arabei, Lawrence s-a împrietenit rapid cu Emirul Faisal. Războinicii emirului erau luptători extraordinar de viteji, dar le lipsea cu desăvârşire disciplina şi coordonarea. Lawrence a înţeles rapid că trupele prietenului şi aliatului său arab nu aveau nicio şansă să cucerească Medina, dar angajamentul şi fanatismul lor războinic putea fi folosit excelent dacă era canalizat acolo unde trebuie.
    El credea că în timp ce turcii controlau calea ferată care aproviziona Median, oamenii lui Faisal aveau şanse maxime să stârnească un război de gherilă la nord de linia frontului.
    Planul a funcţionat, doar că Lawrence a căzut prizonier turcilor, iar episodul captivităţii a fost cu siguranţă cel mai dramatic şi tensionat din viaţa sa. A fost aşadar închis fiind bătut şi violat de către guvernatorul turc din Deraa, un „pederast feroce”, în cuvintele lui Lawrence. După evadarea din captivitatea turcă, Lawrence a fost zguduit şi şocat de experienţele avute. „Mi-am pierdut singura bogăţie pe care un om o poate avea în această lume, integritatea sa trupească”, după cum avea să scrie în memoriile sale.
    lawren3Coloană de cămile în deşert
    Întors pe front, Lawrence şi-a canalizat toată energia în lupta contra Imperiului Otoman, cel mai puternic aliat al Germaniei aflată în război cu Marea Britanie.
    Atunci, eroul deşertului a dat dovadă de bravură remarcabilă, fiind rănit de numeroase schije şi gloanţe în timpul campaniilor sale. A reuşit printre altele capturarea portului Akaba în luna iulie a anului 1917, după ce şi-a condus trupele arabe în deşert pentru a-i distrage pe turci de la invazia britanică a Siriei şi Palestinei.
    În ianuarie 1918, Al Auruns, cum îl numeau prietenii săi arabi, a condus un atac asupra trupelor turceşti din Tafila, care s-a soldat cu decimarea unui întreg batalion otoman. Emirul Faisal a intrat triumfător în Damasc, iar Lawrence a primit cele mai importante decoraţii ale Imperiului Britanic de la acea vreme. La sfârşitul aceluiaşi ani, turcii s-au văzut nevoiţi să semneze un armistiţiu în termeni deloc favorabili lor.
    lawrence6Călăreţi arabi în echipament tradiţional
    Lawrence era însă fericit că obţinuse respectul şi aprecierea arabilor, oameni pe care-i admirase atât de mult şi care erau în mare parte liberi şi datorită eforturilor sale. Trăise printre ei pe toată perioada luptelor cu otomanii. Trăise viaţa unui păstor războinic beduin, străduindu-se mai mult decât ceilalţi. Mânca deseori ce găsea, fapt care l-a îmbolnăvit de stomac în mai multe rânduri, dar astfel a câştigat respectul unor oameni aspri, precum războinicii arabi ai deşerturilor, care cu greu pot fi impresionaţi de ceva.
    Când moartea salvează vieţi
    Istoricii au dezbătut mulţi ani importanţa campaniilor lui Lawrence în Orientul Mijlociu. Înainte se sosirea sa în regiune, operaţiunile militare britanice băteau pasul pe loc. După întâlnirea sa cu Emirul Faisal situaţia s-a îmbunătăţit considerabil pentru trupele britanice. T. E. Lawrence a fost singurul ofiţer britanic care a reuşit să se împrietenească cu căpeteniile de trib arabe.
    În timpul bătăliei de la Deraa, trupele sale numărau doar 3.000 de războinici arabi, dar sub îndrumarea sa au reuşit să înfrângă o armată de peste 50.000 soldaţi turci.
    Lawrence a mers alături de delegaţia arabă la Conferinţa de Pace de la Versailles, unde aşteptau mult răvnita răsplată din partea Aliaţilor, anume independenţa totală a tuturor triburilor arabe. În loc de asta, britanicii şi francezii au decis împărţirea lumii arabe în propriile sfere de influenţe, francezii mergând până într-atât încât l-au expulzat pe Faisal din Damasc.
    lawrence1T.E. Lawrence în anul 1918
    La sfârşitul Conferinţei din Versailles, cu toate că era în culmea gloriei, iar presa îi descoperea povestea incredibilă, Lawrence şi-a dat demisia dezgustat până peste poate de felul în care fuseseră trataţi arabii.
    S-a retras pentru a-şi termina lucrarea, dar ăn anul 1922, s-a înscris în Royal Air Force sub numele de J. M. Ross, într-o încercare de a scăpa de celebritate şi dorind să fie liber în zbor, precum păsările. Cum sănătatea sa era şubrezită de anii petrecuţi în deşert, adevărata sa identitate a fost descoperită de presă, Lawrence a plecat din RAF, pentru a se înscrie Royal Tank Corps, de data asta sub numele fals de T. E. Shaw.
    Nu i-a plăcut deloc viaţa de tanchist, aşa că s-a întors din nou în aviaţie în anul 1925. Între anii 1927-1929 a făcut serviciul militar în India, după care s-a întors în Marea Britanie unde a mai activat în RAF până în anul 1935.
    La şapte luni după lăsarea sa la vatră, Lawrence şi-a descoperit o nouă pasiune: condusul motocicletelor. Pe perioada ultimilor 12 ani de viaţă, prinţul deşerturilor avea cele mai puternice motociclete din regat. Erau şapte motociclete construite special pentru el de către George Brough. Pe cea mai puternică dintre acestea, a condus-o în ziua fatidică de 13 mai 1935.
    lawrence-motocicletaMotocicleta marca Brough Superior care a aparţinut lui T. E. Lawrence
    Pe când îşi conducea motocicleta cu viteza de 90 kilometri pe oră, în faţa au apărut brusc doi copii. Pentru a-i salva, Lawrence al Arabiei a ales să-i evite şi să facă un accident ăn care să moară doar el. Acul vieţii sale s-a oprit la vârsta de 45 ani.
    În urma lui au rămas numeroase regrete şi legenda adevărată care a fost transpusă în numeroase pelicule. Cea mai importantă dintre ele este ecranizarea din anul 1963, sub regia lui David Lean şi avândul în rolul principal pe actorul Peter O’Toole. De Nicu Pârlog – Descopera

    0 0
  • 09/20/13--23:41: Stiati ca...

  • Ştiaţi că…folosirea săpunului era considerată, în trecut, ca un lucru rău?

    Săpunul, având rol de agent de curăţare corporală, a fost inventat de către fenicieni în anul 600 î.Hr.; era obţinut prin amestecarea grăsimii de capră cu cenuşă de lemn. Fenicienii, negustori mediteraneeni inveteraţi, au adus săpunul grecilor şi romanilor şi, potrivit scriitorului latin Pliniu cel Bătrân, l-au vândut galilor pe post de leac, posibil cu rol de laxativ.

    Romanii, proprietari ai unor băi şi fântâni superbe, au primit entuziasmaţi noul produs. Cuvântul provine de la planta de săpunăriţă (Saponaria offlcinalis), a cărei sevă constituia un agent primitiv de curăţare şi a cărei cenuşă era amestecată cu grăsime animală pentru fabricarea săpunului.

    În prezent, săpunul nu mai este considerat un medicament, însă aşa era privit de către Galenus, medicul grec din secolul al II-lea. Acesta îl folosea pentru igienizarea rănilor în principal, şi a corpului în general, recomandîndu-l călduros tuturor grecilor şi romanilor. Fenicienii obţineau probabil săpunul prin fierberea grăsimii de capră în apă şi prin adăugarea treptată a unei cenuşi de plante bogată în carbonat de potasiu. Ei amestecau compoziţia până când apa se evapora, iar amestecul se întărea. Ceea ce nu ştiau fenicienii era faptul că, în timp ce amestecul fierbea, grăsimile neutre se disociau, permiţînd acizilor graşi să reacţioneze chimic cu carbonarii alcalini din cenuşa de plante şi să formeze astfel produsul finit. În prezent, acest proces este numit saponificare.


    Săpunul nu a fost bine primit în toate ţările. În perioada Evului Mediu, când o metodă celtă de producere a săpunului se răspândise în cea mai mare parte a Europei, mulţi se temeau că îmbăierea corpului prea des – mai mult decât o dată pe lună sau, în unele religii, mai mult de o dată pe an – ar fi periculoasă pentru sănătate, dacă nu chiar fatală. Chiar şi după ce, în secolul al XI-lea, producerea săpunului devenise o afacere înfloritoare în Marsilia, Genova şi Veneţia, iar în secolul al XII-lea în Anglia, Londra devenind capitala mondială a săpunului două secole mai târziu), locuitorii Europei Centrale se opuneau cu înverşunare folosirii acestui produs.

    Când ducesei de Julich din Germania i s-a oferit în dar o cutie de săpun în anul 1549, aceasta s-a simţit profund jignită şi, într-un acces de furie, l-a dat afară pe cel ce-i adusese cadoul. Chiar şi în anul 1672, când un nobil german ce vizita Italia i-a trimis un colet de săpun veneţian doamnei von Schleinitz, s-a văzut nevoit să includă şi instrucţiuni de folosire a produsului misterios, subliniind că este vândut ca o noutate.

    În secolul al XIX-lea, lucrurile se mai schimbaseră. În Franţa şi Anglia taxele pentru săpun din perioada imediat următoare Războaielor Napoleoniene erau atât de ridicate, încât populaţia se vedea nevoită să-şi producă propriul săpun, la adăpostul nopţii. Baronul Justus von Liebig, un chimist german, a mers până acolo încât a afirmat că averea unui popor şi gradul său de civilizaţie pot fi judecate în funcţie de cantitatea de săpun consumată.
    lovendal.net/

    0 0
  • 09/21/13--00:03: Rock boogie

  • 0 0
  • 09/21/13--05:40: Boogie-Woogie

  • 0 0

    Videoclipul de mai jos nu este recomandat celor cu inima slaba, sau celor care au peste 65 ani.


    0 0
  • 09/21/13--08:30: Bancuri...

  • O femeie a furat un compot de piersici dintr-un market si este prinsa de politie. Este dusa la tribunal, iar judecatorul o intreaba:
    - Cate piersici erau in borcan?
    - 6.
    - Atunci vei sta pt fiecare piersica cate o luna la inchisoare... Din spate, sotul ei:
    - Domnule judecator, a furat si un borcan de mazare



    De ce au bucatariile fereastra ?
    Ca sa aiba si femeile un punct de vedere...



    Merg 2 motociclisti in miez de noapte pe autostrada....
    Din sens opus vine un tir cu farurile aprinse si unul dintre ei zice:
    - Uite inca doi ca noi!
    Celalalt bucuros raspunde:
    - Hai sa trecem printre ei!

    0 0
  • 09/21/13--08:46: Bancuri...

  • Alinuta se saruta cu Ionel. Acesta zice:
    - Alinuta vezi ca ti-ai scapat guma la mine in gura.
    - Nu, nu e guma. Sunt doar racita...



    Alinuţa în autobuz.Şoferul întrebă pasagerii:
    - Este cineva fără bilet, în fund?
    La care Alinuţa:
     - Eeeu! Da-l bag imediat.



    Alinuta : Doamna profesoara, pot sa va cant si eu ceva? Mama spune ca am voce.
    Profesoara : Lasa ce zice mama ta Alinuta, vecinii ce zic?

    0 0
  • 09/22/13--04:01: Masacru
  • MASACRUL din 21-22 septembrie 1939: 252 de legionari ucisi fara proces! (FOTO+VIDEO)

    autor: FrontPress 22.09.2013

    În noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 au fost asasinaţi mişeleşte, fără judecată, în lagăre şi pe tot cuprinsul ţării, din ordinul regelui călău Carol al II-lea, 252 de legionari. În zorii zilei de 22 septembrie, fiecare judeţ prezenta trecătorilor cadavrele a trei legionari, pe care poliţiştii şi jandarmii, în plină noapte, i-au ridicat din mijlocul familiilor, i-au scos în stradă şi i-au împuşcat, iar trupurile lor au fost lăsate ca lumea să le vadă vreme de trei zile. Elevii de şcoală generală şi liceu erau duşi în mod organizat să vadă cadavrele aruncate pe caldarâm şi păzite de jandarmi! Prigoana împotriva legionarilor a continuat cu sălbăticie până în toamna anului 1940, când regele Mihai a proclamat Statul Naţional Legionar.
    Pretextul masacrului
    Pretextul acestui pogrom, care a distrus o bună parte a elitei Mişcării, a fost pedepsirea premierului Armand Călinescu în 21 septembrie 1939, la Bucureşti, de către o echipă legionară. Acesta a fost împuşcat pentru responsabilitatea sa în asasinarea banditească, prin strangulare, a lui Corneliu Codreanu, fondatorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, şi a Nicadorilor şi Decemvirilor, din ordinul lui Carol al II-lea.
    Călinescu a fost membru în Partidul Național Țărănesc şi a fost ales deputat în parlament între 1926 și 1937. Atitudinea sa obsesivă față de legionari a produs căderea guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte, în 1933. A revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcția de Ministru de Interne. În 1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru „cârdășie cu șeful unei puteri străine”. Poartă responsabilitatea comenzii asasinării ilegale şi barbare a liderilor legionari arestaţi, inclusiv a lui Codreanu, în 30 noiembrie 1938. În decembrie acelaşi an, este membru fondator al partidului regal, Frontul Renașterii Naționale. După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește Prim Ministru al României. Este pedepsit pentru crimele sale de echipa legionară denumită “Răzbunătorii“, condusă de Miti Dumitrescu.
    După pedepsirea lui Călinescu, “Răzbunătorii” au intrat în clădirea Radioului, au intrat in direct, anunţând “pieirea tiranului”. Apoi s-au predat Poliţiei, fiind omorâţi a doua zi în locul atacului.
    Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii
    În 1940, când Miscarea Legionarã a venit la guvernare, ziua de 22 Septembrie a fost proclamatã Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii iar cei peste 80 de fruntasi legionari asasinati în lagãrele de concentrare de la Vaslui, Miercurea Ciuc si Râmnicu Sãrat au fost dezgropati din cimitirele lagãrelor si înhumati crestineste în cimitirul Mãnãstirii Predeal, în cadrul unei mari solemnitãti la care au participat Fabricius, Ministrul Germaniei, si Ghigi, Ministrul Italiei.
    Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare, la cimitirul din Predeal, 1940
    În cimitirul Mãnãstirii “Sf. Nicolae” din Predeal odihnesc rãmãsitele elitei legionare, între care Gheorghe Clime, Alexandru Cantacuzino, Nicolae Totu, Alexandru Christian-Tell, Gheorghe Furdui , Bãnica Dobre, Mihail Polihroniade, Paul Craja, Gheorghe Istrate, Ion Banea, Iordache Nicoarã, Ion Belgea, Victor Gârniceanu, ca si cenusa celor incinerati de autoritãtile asasine la crematoriul din Capitalã: Vasile Christescu, Nicoleta Nicolescu, Victor Dragomirescu, grupul Nadoleanu si grupul Miti Dumitrescu.
    Dupã instaurarea comunismului, cimitirul legionar de la Predeal a fost profanat de noile autoritãti atee, troitele ridicate în memoria eroilor distruse, crucile arse si pângãrite.
    procesiune legionaraLISTA LEGIONARILOR ASASINAŢI ÎN NOAPTEA DE 21-22 SEPTEMBRIE 1939
    Din Calendarul „Cuvântul” 1941
    “Noaptea de 21 spre 22 Septembrie 1939 sfințește cu sângele ei cea mai mare jertfă eroică din istoria Românilor. 252 legionari, pentru credința lor în opera Căpitanului și în destinul mântuitor al generației de astăzi, au fost asasinați săvârșindu-se astfel o crimă împotriva întregului neam românesc. Legionarii cei mai destoinici, din toate unghiurile țării, din sate și orașe, au adus cu slava morții lor întemeierea României Legionare. Spiritul lor trebuie să trăiască în făptuirile noastre. Sângele lor și durerea să o simțim necontenit. Numai astfel le vom da mărirea care li se cuvine. Căci ei sunt: Prezenți, Prezenți, Prezenți, în viața de astăzi și de-a pururi a României Legionare.
    Penitenciarul Râmnicu Sărat
    Cantacuzino Alexandru, avocat, București;
    Totu Nicolae, avocat, București;
    Clime Gheorghe, inginer;
    Tell C. Alexandru, avocat, București;
    Furdui Gheorghe, profesor, București;
    Bănică Dobre, ad-tor ziar, București;
    Polihroniade Mihail, avocat, București;
    Craja Paul, medic, București;
    Simulescu Sima, profesor, București;
    Apostolescu Gheorghe, comerciant, București;
    Istrate Gheorghe, abs. acad. com., București;
    Banea Ioan, medic, Cluj;
    Serafim Aurel, inginer, București.
    La Spitalul Militar Brașov
    Cotigă Traian, avocat, București, Penit. Sp. R. Sărat;
    Ionică Eugen, inginer, București, Penit. Sp. R. Sărat;
    Șiancu Emil, ofițer rez. Cluj, Penit. Sp. R. Sărat;
    Proca Gheorghe, monteur Domnița Maria (Bacău), cu domiciliul obligator la M. Ciuc;
    Pihu Grigore, funcționar București, Dom. obl. Vaslui;
    Sușman Iuliu, funcționar, București, Dom. obl. Vaslui;
    Herghelegiu Ion, avocat, Bacău, Dom. obl. M. Ciuc.
    În Lagărul de la Vaslui
    Spânu Iordache, student, București;
    Clime Traian, student, București;
    Gârcineanu Victor, avocat, București;
    Teodor Tudose, avocat, Iași;
    Polisperhon Supila, student, București;
    Boboc Constantin, student, București;
    Goga Mircea, student, București;
    Popescu Spiru, student, Frăsan-Durostor;
    Comănescu Nicolae, student, Ploiești;
    Calapăr Mihsi, abs. teol., Negrești-Neamț;
    Belgea Ioan, bibliot., București;
    Popescu Vasile, f. profesie, București;
    Antoniu Ioan, avocat, București;
    Stahu Teodor, avocat, Fălticeni-Baia;
    Cârdu Valeriu, ziarist, Oravița Caraș;
    Moțoc Mircea, student, București;
    Răcman Gogu, student, Hodivoaia-Vlașca;
    Teohari Mircea, student, București;
    Bujgoli Spiru, lic. lit., Frăsani-Durostor;
    Moraru Alexandru, student, Dej-Someș;
    Rioșeanu Petre, dir. Nitrogen București;
    Constantiniu Dorin, contr. S. T. B., București;
    Dobre Radu, rnanip. S. T. B., București;
    Danielescu Josim, student, Ploiești;
    Nicolicescu Gheorghe, elev, ing., București;
    Borzea Virgil, student, Brașov;
    Caratașu Chiriac, student; București;
    Busuioc Ioan, student, București;
    Maricari Nicolae, locot. ref., București;
    Tucan Boris, viticultor, Hârtop-Tighina.
    București
    Dumitrescu Dumitru, avocat, Ploiești;
    Popescu Cezar, student medicină, originar Ploiești;
    Popescu Traian, student Drept, originar Ploiești;
    Moldoveanu Ion, student Politehnică, originar Ploiești;
    Ionescu R. Ion, student Drept, originar Ploiești;
    Vasiliu Ion, desenator, originar Ploiești;
    Ovidiu Isaia, fotograf, București M. Brătianu 34;
    Stănciulescu Marin, lăcatuș, București, Bd. Brătianu 24;
    Paraschivescu Gheorghe, student Politehnică, București Bd. Brătianu 24;
    Dragomirescu Victor, abs. Politehnică, din închisoarea Văcărești.
    În Lagărul de la Miercurea Ciucului
    Stegărescu Constantin, contabil, București Ilfov;
    Borzea Titus, student, Brașov;
    Rădulescu Virgil, gazetar, București;
    Enescu Ioan, student, București;
    Micu Augustin Liviu, inginer, Timișoara;
    Macoveschi Ioan, desenator, București;
    Pavlescu Alexandru, avocat, București;
    Biriș Ovidiu, avocat, București;
    Susai Vasile, lic. Drept, București;
    Felecan Vasile, ajust. mecanic, București;
    Prodea Nicolae, lăcătuș, București;
    Grama Iosif, student, București;
    Miter Ioan, student, Caransebeș;
    Popescu B. Anton, funcționar, Băile Herculane;
    Noaghiea Gh. Virgil, student, Caransebeș;
    Tiponuț Gheorghe, elev liceu, Oradea;
    Nuțiu Aurel, student, București;
    Teodorescu Gheorghe, sculptor, Ploiești;
    Todan Coriolan, student, Fibiș-T. Torontal;
    Ducaru Dumitru, subing., Râșnov-Brașov;
    Ungureanu Corneliu, lic. litere, Craiova;
    Corbeanu Vasile, student, Bragadiru-Ilfov;
    Coman Constantin, student, Bragadiru-Ilfov;
    Popa Tiberiu, stud., Bragadiru-Ilfov;
    Popescu Marin, stud., Cumpăna-Constanța;
    Vilmuș Adam, bucătar, Iași;
    Dorca Afilon, abs. Teolog., Velișoara-Severin;
    Cioflec Marius, student, Timișoara;
    Benec Constantin, funcționar CFR, Ohaba-Mătnic Severin;
    Gheorghe Constantin, student, Stupini-Brașov;
    Strugaru Nicolae, avocat, Iași;
    Constantinescu Dimitrie, abs. med., Iași;
    Dobrin Liviu, abs., med., Arpașul de Jos-Făgăraș;
    Zus Radu, student, Cernăuți;
    Buhai Vasile, student, București;
    Iordache N. Nicoară, asistent univ., București;
    Raicu Const., licențiat, Iași;
    Stamate Eugen, student, Iași;
    Zanche Petre, funcționar, Iași;
    Gârcineanu Florin, lt. ref., București;
    Vasiliu Gheorghe, lt. ref., Iași;
    Filipov Vasile, comerciant, București.
    În restul țării
    Jud. Durostor: Nicolae Nastu, Costică Manganița și Dionisie Memu.
    Jud. Timiș Torontal: Udrea Teodor, Dragomir Gheorghe și Cocora Alexandru.
    Jud. Caliacra; Petre Caranica, Chițu M. Popescu și Dumitru Covache.
    Jud. Gorj: Constantin Șerban, Căpitanul Gh. Munteanu și preotul Motomancea Grigore.
    Jud. Constanța: preotul Chivu Ion, Chiriazi Constantin, preotul Mocanu Staicu și preotul Secăreanu Ion.
    Jud. Putna: Vasile State, Nicolae Voinea și Petre Marin.
    Jud. Vâlcea: preot Aurel Nicolaescu, Dumitru Diaconescu și Nicolae Vasilescu de pe teritoriul urban.
    Jud. Lăpușna: Diaconescu Vasile, Florescu Sergiu și Palamarciuc Ioan.
    Jud. Bacău: Condopol Mircea, Mandache Alexandru și Antonovici Constantin.
    Jud. Mehedinți: Gheorghiu Victor, Matici Marin și Geacu Petre.
    Jud. Argeș: Ioan Pielmuși, Olteanu Vasile și Traian Amzăr.
    Jud. Cluj: Cuibus Petre și Erimia Nicolae.
    Jud. Prahova: Alexandru Cojocaru și Filip Dumitru.
    Jud. Dolj: Nicolae Horculescu, Ilie Poenaru și Ioan I. Ștefanache.
    Jud. Bihor: Cosma Lazăr și Jude Dumitru.
    Jud. Roman: Creangă Vasile.
    Jud. Vaslui: Gheorghe N. Volocaru.
    Jud. Brăila: Bobota Teodor și Ioan Udrea.
    Jud. Cahul: Borzac Lazăr, Băleanu Ioan și Cerbu Iancu (asasinați ulterior).
    Jud. Neamț: Nicolae Malinici, Vasili Avădanei și Vasile Puiu.
    Jud. Olt: Găman Florea, Dumitru Mânzu și Gheorghe Preda.
    Jud. Fălciu: Ioan Codreanu, Nicolae Emil șl Croitoru Vasile.
    Jud. Teleorman: Abagiu Dumitru și Aristotel Cristea.
    Jud. Ialomița: Manolescu Grigore, Constantin Constantinescu și Traian Badea.
    Jud. Dâmbovița: Nițescu Petre, Lungu Ioan și Gălmeanu Ioan.
    Jud. Dorohoi: Gheorghe Surugiu, Gheorghe Barbu și Ioan Honceru.
    Jud. Turda: Cucerzan Constantin, Nichita Augustin și Tonceanu Gheorghe.
    Jud. Bălți: Condratiuc Alexe, Ursache Victor și Ioan Gherman.
    Jud. Brașov: Faur Ioan, Bordeianu I. Lehaciu, Papacioc Radu și Nicolici Nicolae.
    Jud. Mureș: Rusu Iacob, Paletaș Francisc și Pădurean Nicolae.
    Jud. Hotin: Vasile Dobuleac, Teodor Dubovinschi și Iacob Soroceanu.
    Jud. Cernăuți: Pisarciuc Silvestru, Regwald Francisc și Molotiuc Ioan.
    Jud. Severin: Ghinda Gheorghe, Galescu Pavel și Damaschin Sârbu.
    Jud. Sălaj: avocatul Burcaș Augustin.
    Jud. Ciuc: Duma Iosif, Caranica Ioan și Mircea A. Ilie.
    Jud. Tighina: Heidenrech Wladimir, Căldare Constantin și Coragancev Ioan.
    Jud. Năsăud: Tonea Simion, Cornel Girigan și Tolan Alexandru.
    Jud. Cetatea Albă: Ioan Vlădău, Paucă Dumitru și Damian Curoglu.
    Jud. Tecuci: Căsăneanu Gheorghe, Spirache Teodorescu și Baciu Vasile.
    Jud. Muscel: Nerasan (av. Câmpulung) și Ioan Stancu.
    Jud. Covurlui: Costăchel Popa, Asasinat ulterior; Tudor Croitoru și Gheorghe Potolea.
    Jud. Soroca: Levițchi Ștefan, Șciucă Boris și Criclivai Azare.
    Jud. Arad: av. Maduta Ioan, Bulboacă Ioan și Julan Ilie.
    Jud. Maramureș: Butnaru Ioan, Chirculiță Dumitru și Belidcan Mircea.
    Jud. Iași; Elena Bagdad, Nicolae Dănilă și pr. Leonid Miron.
    Jud. Hunedoara: Popa Petre, Cornea Gheorghe și Sârbu Nicolae.
    Jud. Orhei: Zalupcescu Grigore, Mocanu Andrei și Răileanu Naum.
    Jud. Romanați: Niculescu Gheorghe și Oprovici Horia. (Teritoriul urban).
    Jud. Suceava: Reuț Ioan Neculae.
    Jud. Buzău; Voinea M. Constantin.
    Jud. Trei Scaune: Ing. Lascăr Gheorghe, Vrânceanu Gheorghe (asasinat ulterior).
    Jud. Botoșani: Vasile Iftimuță, Mihai Grigoriu și Gheorghe Mancoș.
    Jud. Satu-Mare: Bozinteanu Victor și Spiridon Jitaru.
    Jud. Câmpulung (Bucovina): Irimiciue Valerian, Țăranu Traian și Cozan Luchian.
    Jud. Târnava Mică: Bârza Gheorghe, Prus Ioan și Codrea Nicolae.
    Apel legionar la Ramnicu-Sarat, 22 septembrie 1940
    Din aceste relatări oficiale, reiese că au fost asasinați numai în noaptea de 21-22 Septembrie 1939, la București 10 legionari; spitalul Militar Brașov 7 legionari; Lagărul de la Miercurea Ciucului 44 legionari; Penitenciarul Râmnicu Sărat 13 legionari; Lagărul de la Vaslui 31 legionari și în restul țării 147 legionari. Deci un total de 252 legionari numai într-o singură noapte.
    Ceilalți eroi și martiri asasinați în timpul prigoanei din 1938 – 40 sau omorâți pentru credința lor Legionară în anii anteriori, au fost pomeniți în Cronologia legionară. Unora însă, nici până astăzi nu li s-a putut preciza data și împrejurările în care au fost asasinați. Pentru toți Legionarii căzuți pe teritoriul Țării: PREZENT!” Sursa:FrontPress.ro
    Prigoana – Cantec legionar interzis in perioada interbelica

    0 0


    PROGRAM:

    Prima zi, vineri 11 octombrie

    Ora 17.30 Plecarea din Bucuresti din fata Garii de Est
    Ora 00.00 Cazare in Suceava

    A doua zi, sambata 12 octombrie

    Ora 4.30 Plecarea spre Iasi
    Ora 6.30 Asezarea la rand pentru inchinarea la moastele Sfintei Parascheva (se va sta pana cand se vor inchina toate persoanele. Cei care nu vor dori sa stea la rand sa se inchine la moastele Sfintei Parascheva, ne vor insoti pe un traseu deosebit in orasul Iasi. Vor vizita: manastirile Golia, Cetatuia, Sfintii 3 Ierarhi, casa memoriala a lui Ion Creanga, Parcul Copou, Gradina Botanica etc.). Nu putem spune exactcat timp acordam vizitarii Iasului, deorece nu stim cat timp celalalt grup va sta la rand pentru inchinarea la sfintele moaste.
    Suceava – cazare la caminul unui Liceu. Conditii foarte bune, caldura, apa calda.

    A treia zi, duminica 13 octombrie

    Manastirea Popauti (Sfanta Liturghie), Manastirea Uspenia, Casa memoriala N. Iorga din Botosani, Manastirea Vorona, Sihastria Voronei (moastele Sf. Onufrie de la Vorona), Manastirea Gorovei, Casa memoriala a lui Mihai Eminescu din Ipotesti, Manastirea Agafton,

    Pret: 230 lei (Transport cu autocar, minim 35 de persoane. In cazul in care se va merge cu un microbus, pretul se majoreaza cu 70 de lei. In pret sunt incluse transportul si cazarile. Cine doreste cazare la pensiune/hotel va plati diferenta de pret in jur de 35 de lei/noapte)

    Contact:

    Constantin 0748145015 sau io_konstant@yahoo.com


    Daca doriti sa primiti informatii privitoare la viitoare alte proiecte de pelerinaje si iesiri, imi puteti da un add pe messenger sau trimite un sms cu textul: “PELERINAJE si numele dumneavoastra”


    Manastirea Popauti
    Ipotesti - Casa memoriala a lui Mihai Eminescu



    0 0


    Sambata, 5 octombrie
    Ora 06.00 Plecarea din Bucuresti de la Poalele Dealului Patriarhiei.
    M-rile Camarzani (masa de pranz), Rasca, Slatina si Sf. Ioan cel Nou de la Suceava (moastele Sfantului Noului Mucenic Ioan cel Nou), Cetatea Sucevei, Vizitarea orasului Suceava (in functie de timpul ramas sau program de voie): vizitarea Bisericii Spitalului Vechi (icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului si particele din peste 100 de sfinti), Biserica Sfantu Dumitru (icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Pantanassa), etc.
    Cazare la Caminul Liceului Nr. 2 Suceava (conditii de cazare foarte bune, apa calda)

    Duminica, 30 iunie
    M-rile Putna (Sfanta Liturghie si masa de pranz), Sucevita, Moldovita, Voronet, Humor
    Bucuresti

    Pret 200 lei
    (Autocar, grup de minim 35 de persoane. Daca deplasarea va fi cu microbuz, pretul se va mari cu 50 de lei)
    In acest pret intra transportul si cazarea.


    Contact:
    Constantin 0748.145.015
    io_konstant@yahoo.com

    Daca doriti sa primiti informatii privitoare la viitoare alte proiecte de pelerinaje si iesiri, imi puteti da un add pe messenger sau trimite un sms cu textul: “PELERINAJE si numele dumneavoastra”


    paginadefolos.blogspot.ro

    icoane-comenzi.blogspot.ro



    Manastirea Voronet

    Manastirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava





    0 0
  • 09/22/13--04:36: Poarta-n ochi seninul
  • Poarta-n ochi seninul de Serghei Esenin(1895-1925)



    Serghei Esenin – Poarta-n ochi seninul
    Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.
    Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.
    M-a-ntrebat: “Afară viscolu-i buimac?
    Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?”
    Am răspuns iubitei: “Azi, prin vînt şi ger,
    Cineva flori albe leapădă din cer.
    Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin,
    Eu şi fără tine sunt de viscol plin”
    (trad. George Lesnea)
    Din  ciclul:"Cele mai frumoase poezii de dragoste"

    0 0
  • 09/22/13--07:28: Harry Belafonte Angelina

  • 0 0
  • 09/22/13--07:31: Hary Belafonte Banana

  • 0 0
  • 09/22/13--07:52: Harry Belafonte Angelica

older | 1 | .... | 65 | 66 | (Page 67) | 68 | 69 | .... | 171 | newer