100 Ro

În toiul scandalului de la Roșia Montană, aș dori să analizăm această problemă fără patimă şi cu cât mai multă obiectivitate. Şi, mai presus de toate, să aflăm cine se află în spatele isteriei exploatării aurului de la Roşia Montană. Nici nu vă închipuiţi câtă manipulare se află în acest scandal… iar ceea ce veţi citi aici n-o să aflaţi din marea mass-medie românească.

Cine este Wesley Clark, consilierul onorific al premierului Ponta?

Aşadar, să vă prezint întreaga teorie a conspiraţiei, pornind de la un personaj, pe nume Wesley Clark, fost comandant NATO şi general american aflat în retragere. În 2004, el a fost candidat la propunerile pentru preşedinţia SUA, pierzând alegerile din Partidul Republican în faţa lui George Bush. Din 7 iulie 2012, Wesley Clark devine “consilier onorific” al premierului român Victor Ponta. Citez ştirea de pe gandul.info:

“Generalul American în rezervă Wesley Clark, fost comandant NATO şi candidat la Casa Albă, a devenit de astăzi consilierul premierului Victor Ponta. Primul-ministru a dezvăluit că s-a întâlnit cu generalul Clark într-o vizită pe care care a efectuat-o la Viena.

“Printr-o cunoştinţă comună, a fost un noroc extraordinar, ne-am întâlnit şi astăzi a venit în România. Este o mare oportunitate, generalul Clark este un extraordinar economist, este implicat la nivelulcel mai înalt în strategii economice, este un om pe care orice l-ar vrea, iar un prim-ministru nu ar rata o asemenea ocazie. I-am promis că vom rezolva rapid criza politică şi că vom avea în continuare o justiţie independentă”, a declarat la Antena 3 Ponta. Generalul va fi consilier onorific, nu va fi plătit şi nu va participa la şedinţele de guvern.

“Am avut discuţii cu premierul, pot veni cu o experienţă importantă. Cred că voi putea atrage investitori şi creşterea economică a României. Ştim că există o revoluţie energetică în desfăşurare în lume, iar în România există un potenţial al carburilor, există surse de apă care pot produce energie. Consider că România poate deveni un principal exportator de energie”, a spus generalul Clark. Generalul Clark a condus campania din 1999 a NATO de bombardare a obiectivelor sârbeşti din Kosovo şi a fost unul dintre primii critici ai războiului SUA din Irak”.

Consilierul american al lui Ponta, păpuşa maleficului finanţist mondial George Soros

Un general american în rezervă a devenit consilier onorific al lui Ponta. Care ar fi interesul său? Extrem de mare. Şi asta pentru că Wesley Clark este “păpuşa” unuia dintre cei mai malefici oameni de pe planetă, ungurul-evreul-americanul George Soros, un personaj cheie al Ocultei Mondiale. Acest om, miliardar în dolari şi speculator financiar de profesie, se află în spatele mai multor “revoluţii” din lume, printre care “revoluţia din Georgia” (aşa cum puteţi afla din acest articol: Cum miliardarul americano-maghiar George Soroş a organizat revoluţia din Georgia). Şi se pare că toate mişcările “revoluţionare” din Orientul Mijlociu din 2011-2012 (Tunisia, Egipt, Libia, Algeria) au fost puse în operă de acelaşi George Soros, prin intermediul lui International Crisis Group (ICG), o organizaţie finanţată de Soros şi la care lucrează şi Wesley Clark.

Dar, asta nu e singura legătură a consilierului onorific al lui Ponta cu Soros. Wesley Clark se află în consiliul de administraţie al companiei BNK Petroleum Ltd, o companie petrolieră din California, ce are reprezentanţe în Canada, Olanda şi Polonia şi, prin companii subsidiare, în întreaga Europă. În anul 2010, fondul de investiţii al lui Soros, Quantum Partners, a plătit 66 de milioane de dolari pentru a achiziţiona 20% din acţiunile lui BNK Petroleum.

George Soros îl apără pe preşedintele suspendat al României, Traian Băsescu. Face el un joc dublu?

Cel mai interesant îl reprezintă, însă, jocul dublu al lui Soros în ceea ce-l priveşte pe premierul Ponta. Precum se ştie, în iulie 2012, Victor Ponta a iniţiat suspendarea preşedintelui Băsescu. Fundaţia lui Soros pentru o Societate Deschisă, în acea perioadă (pe 2 iulie 2012) a emis un comunicat de presă (îl puteţi vedea integral AICI) prin care a dezavuat acţiunile lui Ponta pentru demiterea preşedintelui Băsescu. Aşadar, urmăriţi cu atenţie desfăşurarea evenimentelor: pe 2 iulie 2012, Soros îl critică pe premierul Ponta, iar câteva zile mai târziu, pe 7 iulie, un apropiat al lui Soros devine consilierul lui Ponta. Ce să înţelegem de aici? Trageţi voi concluziile care se impun.

Soroș, 1/5 proprietar din aurul de la Roșia Montană… finanțează mișcări ecologiste contra proiectului!

Dar, aceeaşi fundaţie a lui George Soroş a finanţat toate organizaţiile non-guvernamentale ecologiste care se opun proiectului minier de la Roşia Montană, propus de Gabriel Resources, o companie minieră canadiană. Însă, ca să vedeţi cum lucrează acest “geniul al răului”, o companie minieră deţinută parţial de Soros, Newmont Mining, cumpără în 2008 încă 1,5% din Gabriel Resources, aducând procentul deţinut de Soros în Gabriel Resources la 19,9%. Interesant e faptul că acelaşi Soros i-a scris preşedintelui lui Newmont Mining o scrisoare prin care cere ca această corporaţie să nu se implice în proiectul aurului românesc de la Roşia Montană!

Voi mai înţelegeţi ceva? Soros deţine 1/5 din Gabriel Resources, compania care vrea să exploateze aurul românesc de la Roşia Montană, dar, în acelaşi timp, prin fundaţia sa, finanţează mişcările ecologiste justificate care se opun acestui proiect! (ATENŢIE! Am îngroşat cuvântul “justificate” pentru a sublinia faptul că nu susţin exploatarea aurului de la Roşia Montană, dar, în acelaşi timp, nu pot să fac jocul la două capete al acestui finanţist malefic Soros).

Însă, eu am început să înţeleg jocul lui Soros. El nu-şi dă singur cu bâta (cum ar părea la prima vedere), ci pur şi simplu nu doreşte decât să câştige cât mai mulţi bani. Cum? Prin manipulări bursiere, la care Soros se pricepe de minune. Prin anunţuri succesive că proiectul de la Roşia Montană nu se va mai realiza, acţiunile lui Gabriel Resources au scăzut extrem de mult. Anunţuri făcute de Ponta, consiliat de păpuşa lui Soroş, Wesley Clark. Citez de pe Mediafax.ro o ştire din 10 septembrie 2013:“Acţiunile Gabriel Resources au închis luni la Toronto în scădere cu 54%, la 68 cenţi canadieni (65 cenţi SUA), cel mai slab nivel la final de şedinţă din 1999, după ce premierul Ponta a declarat că soluţia pentru proiectul Roşia Montană este respingerea în regim de urgenţă la Senat, apoi la Cameră.” Dacă Gabriel Resources nu va mai realiza proiectul de la Roşia Montană, acţiunile acestei companii se vor prăbuşi şi mai mult, şi atunci corporaţia va putea fi cumpărată pe nimic de Soros, prin intermediul a tot felul de intermediari financiari.

Ce urmăreşte, de fapt, Soros, prin aceste maşinaţiuni?

Nu ştiu care este scopul miliardarului evreu, dar pot bănui câteva scenarii. De exemplu, poate că Gabriel Resources deţine un al proiect minier mai important (mai valoros financiar) în altă parte a globului, iar Soros urmăreşte să pună mâna pe acele resurse, după ce va cumpăra pe aproape nimic compania canadiană. Sau poate că Gabriel Resources este vreun concurent important pentru un alt proiect minier important de pe Terra, iar Soros încearcă să-şi elimine concurenţa, scopul său fiind falimentarea companiei canadiene. Ori poate că Soros urmăreşte totuşi aurul de la Roşia Montană, dar doreşte să-l valorifice doar el direct, nu doar prin cele 20% deţinute în cadrul lui Gabriel Resources.

Oricare ar fi motivaţia, să ştiţi că Soros face aceste maşinaţiuni din umbră pentru a obţine şi mai mulţi bani şi mai multă putere. Iar noi, românii, proştii, am căzut la mijlocul unor jocuri de putere financiară mondială, creându-se o adevărată falie în societatea noastră. Mă repet, aşa cum am mai spus-o pe la mijlocul articolului: nimeni mai zdravăn la cap nu ar putea fi de acord cu poluarea unei zone doar pentru a exploata un anumit zăcământ, oricât de valoros ar fi el. Dar, e păcat că ne lăsăm antrenaţi în asemenea manipulări, fără să cunoaştem exact ce se află în spatele unor evenimente. Şi să fim conştienţi de faptul că, atunci când protestăm împotriva exploatării de aur de la Roşia Montană, îi facem şi jocul evreului miliardar Soros. Dar, adevărul ne va elibera, nu-i aşa?

lovendal.net/

Eminescu, primul legionar al tarii

Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei şi a nulităţii recompensate […]. Această privelişte îi ia poporului încrederea în valoarea muncii şi în siguranţa înaintării prin merit. Dându-le zilnic exemplu că, fără a şti ceva şi fără a fi muncit, cineva poate ajunge bogat şi om cu vază […] contagiul intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restrânsul grup […] la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetăţeni.” Mihai Eminescu, Opere, XIII, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1985, p.124

„Voi arătaţi prin zilnică pildă că corupţia e mijlocul cel mai lesnicios de trai în România. Acesta este spiritul cel rău care desface societăţile româneşti şi le nimiceşte pân-în sfârşit; acesta este veninul care dă loc la mişcări sociale şi la nemulţumire […] contribuie a destrăma spiritul public, a-l face să nu mai crează nici în drept, nici în bine, a nu mai aştepta nimic de la muncă, totul de la tertip şi de la apucătură “
Eminescu
Opere, XIII, Editura Academiei RSR,Bucureşti, 1985, pp.111-120

*************
O parte din cazuistica marii corupţii politice şi economice, denunţate în Timpul, de catre ziaristul Eminescu:

– Atribuirea concesiunii construcţiei căii ferate Roman-Galaţi-Brăila-Buzău-Bucureşti-Piteşti-Craiova-Vârciorova consorţiului german Stroussberg, în condiţii dezastruoase pentru statul român, prin coruperea unor politicieni şi implicarea principelui Carol I, la presiunile unor cercuri politice şi financiare din Germania, grupate în jurul cancelarului Bismarck (contractul, nefinalizat, s-a soldat cu o adevărată tutelă impusă de acţionarii străini asupra finanţelor ţării, cu estorcarea de fonduri şi imixtiunea gravă în treburile interne);

– Concesionarea construcţiei tronsoanelor feroviare Ploieşti-Predeal şi Adjud-Tg. Ocna de către compania londoneză Crawley, în urma respingerii nemotivate de către decizionalii români a unei oferte autohtone mai bune, opţiune care s-a dovedit, de asemenea, falimentară;

– Afacerea Warszawsky-Mihălescu, soldată cu favorizarea întreprinzătorului străin, cu ocazia efectuării de rechiziţii şi transporturi pentru armata rusă, în detrimentul a zeci de mii de ţărani (Semnatarul român, director în Ministerul de Interne, deşi acuzat de intendenţa rusă pentru pretindere, primire de mită şi falsificare de ordine, nu numai că nu a fost demis, dar şi-a condus singur cercetarea faptelor care îl incriminau!);

– Neînregistrarea în documentele oficiale a sumei de opt milioane ruble, primite de la guvernul rus în timpul războiului din 1877-1878, bani despre care s-a aflat ulterior ca urmare a unor demersuri ale cancelariei de la Petersburg;

– Favorizarea de către ministrul Justiţiei, D. Geani, a antreprenorilor Schönfeld şi Fieldermann în obţinerea, din partea statului român, a unei despăgubiri de un milion de lei pentru pretinse daune;

– Coruperea unor magistraţi români de către concesionarul Ward, concomitent cu exercitarea de influenţe externe, prin care străinul a obţinut restituirea unei garanţii de 300.000 franci, confiscate legal de autorităţi;

– Restituirea, în urma coruperii unor persoane din Ministerul de Război, a amenzii de 201.555 lei percepute fabricii din Witten, Germania, pentru nepredarea la termen a lotului de arme contractat de partea română.– Răscumpărarea, prin intermediul fostului diplomat englez E. Grant, cumnat al lui C.A. Rosetti, a căii ferate Cernavodă-Constanţa, în regim de supraevaluare (şaisprezece milioane faţă de preţul iniţial de nouă milioane lei), în condiţiile în care politicianul îndeplinea funcţia de ministru de Interne;– încheierea unei convenţii dezavantajoase între E. Costinescu, senator şi director în B.N.R., şi bancherul J. Landau privind răscumpărarea unui tronson feroviar, în urma căruia statul român a fost obligat la plata a peste trei milioane de franci de către Curtea Supremă Comercială din Lipsca;– Deturnarea a 83.000 franci de către un funcţionar al Ministerului de Finanţe (George Bilcescu, fratele directorului Băncii Naţionale), care a fost achitat sub motiv că era numit provizoriu în funcţie şi că în această situaţie nu era necesară depunerea de garanţii financiare;

– Câştigarea, prin manopere frauduloase de către deputatul Gr. Eliad a concesiunii construcţiei cheiului Brăila şi cedarea ulterioară a afacerii către Societatea Financiară care, nerespectând proiectul şi calitatea materialelor de construcţie prevăzute, a compromis lucrarea, păgubind statul român cu circa 1.780.000 lei (nu a fost încasată nici garanţia de 930.000 lei, convenită cu antreprenorul, din cauza unor aranjamente politice);

– Specularea averii statului la bursă, prin cumpărarea de acţiuni, în regim de supraevaluare (de treo ori fata de valoarea pe piaţa de capital);

– încheierea de către senatorul g-ral Gh. Slăniceanu a unor contracte oneroase cu întreprinzătorul E. Rosenthal, privind aprovizionarea armatei cu furnituri şi furaje pentru unităţi din Dobrogea (trimis în faţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, politicianul a fost achitat la intervenţia prim-ministrului);– Perfectarea de către ministeriatul Ghica-Mavrogheni a unui împrumut dezavantajos de la firma Oppenheim, pentru plata datoriei externe a României, din 31.610.510 franci primindu-se efectiv 18.500.000 franci.*************Activitatea sa jurnalistica i-a adus moartea, intr-un final.

http://roncea.net/index.php/component/k2/item/126-adevarul-despre-eminescu-la-120-de-ani-de-la-ucidere

…el insusi, nu cu multa vreme inainte de a fi lichidat, isi facea un sumar amar al muncii sale de jurnalist, ce seamana pana la identitate cu sumarul vietilor noastre de jurnalisti, de astazi.

*************
„Timpul acesta m-a stricat în realitate cu toată lumea. Sunt un om urât şi temut”.
„Din viaţa mea nu adun decât necaz. Se pare, de la un timp încoace, că toată organizarea partidului de la Timpul e în plină descompunere şi că nici o cârpeală nu-i mai ajută. De aici zilnice nemulţumiri, lipsă de idei şi de concepţiuni hotărâte […] folosul meu, după atâta muncă, e că sunt stricat cu toată lumea şi că toată energia, dacă am avut-o vreodată, şi toată elasticitatea intelectuală s-a dus pe apa Sâmbetei. […] Se prea poate ca, de azi pe mâni, toată întreprinderea (publicaţia – n.n.) să înceteze şi fiecare să-şi vază de treabă. Eu rămân cel amăgit în afacere, căci am lucrat din convingere şi cu speranţa în consolidarea ideilor mele şi un mai bun viitor”

27. (Corespondenţa inedită Eminescu-Veronica Micle. Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit, Ed. Polirom, 2000, p. 169);
28. Op.cit., p.122.

sursa: roncea.net

nationalisti.rO/