Quantcast
Channel: 100 Ro
Viewing all 3410 articles
Browse latest View live

Masacrul din Transilvania de Nord

0
0



Masacrele incepute in 13 nov.1940 din Transilvania de Nord(1940-1944)

Foto Armata Hortista intra intr-un sat din  Transilvania.

În toamna anului 1940, ca urmare a dictatului de la Viena, în mai multe localități din Ardealul de Nord realipit la Ungaria, trupe militare sau paramilitare au masacrat civili români, maghiari, țigani și evrei, în intenția de a determina prin teroare un exod din populațiile conlocuitoare nemaghiare. Atrocități similare au avut loc și spre sfârșitul anului 1944, îndeosebi pe fundalul stării de beligeranță în care frontul de est și-a mișcat relativ rapid în direcția est-vest linia care traversa teritoriul Ardealului de Nord, mai ales după 23 august 1944, când România a ieșit din coaliția Puterilor Axei și s-a alăturat Puterilor Aliate.

Printre cele mai cunoscute și bine documentate masacre:
Masacrul din Treznea
Masacrul din Ip
Masacrul de la Ciumărna
Masacrul din Moisei
Masacrul de la Aita Seacă
Masacrul de la Sărmașu
Masacrul de la Luduș
Masacrul de la Sândominic
Masacrul de la Aghireș
Masacrul de la Huedin
Masacrul de la Hărcana (Turda)
Masacrul de la Nușfalău, Sălaj

Masacre au avut loc și în alte localități: Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie, Mihai Bravu, Zalău, Huedin, Belin, Zăbala, Halmășd, Sântion, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireș, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiș, Șincai, Turda, Ozd, Gădălin.

Armata horthystă intrând într-un sat din Transilvania, septembrie 1940
Date generale și premise ale acestor atrocități.

După Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, nord-vestul Transilvaniei a trecut sub jurisdicția Ungariei. (Prin Ardeal sau Transilvania se subînțelege în tot articolul atât regiunea istorică Transilvania, cât și provinciile Crișana și Maramureș.)

La începutul lui septembrie 1940, România a cedat Ungariei o suprafață de 43.492 km pătrați, reprezentând jumătate din teritoriul Transilvaniei, cu o populație de 2.667.000 locuitori, dintre care:
50.2% români
37.1% maghiari și secui
12.7% germani, evrei și alte naționalități.

Dictatul de la Viena - teritoriul cedat Ungariei

Teritoriul ocupat de maghiari în timpul celui de-al doilea război mondial a rămas în istorie sub numele de Transilvania de Nord (sau Ardealul de Nord) și cuprindea nord-vestul regiunii cu același nume, precum și ținuturile secuiești. Opt din totalul de 23 de județe, câte număra Transilvania în 1940, au fost înstrăinate în întregime, alte 3 au fost scindate, creându-se un hotar artificial ce ajungea până în mijlocul pământului românesc.

După anunțarea hotărârilor luate de puterile Axei la Viena, a urmat pentru români marea dramă a refugiului și evacuarea instituțiilor românești. Mii de români, mai cu seamă intelectuali, s-au refugiat din zona cedată. Printre ei s-a aflat și corpul profesoral al Universității din Cluj, format din personalități de elită: Sextil Pușcariu, Iuliu Hațeganu, Onisifor Ghibu și Emil Racoviță. La fel și artiștii Operei Române, refugiați la Timișoara.

Încercând o clasificare a atrocităților săvârșite în Ardealul de Nord, se poate observa că majoritatea lor au avut loc în toamna lui 1940, imediat după instaurarea autorităților ungare, precum și în toamna lui 1944, după ce România a trecut de partea Aliaților. Atrocitățile au fost comise în prima fază în lunile septembrie și octombrie ale anului 1940 în zone situate în imediata apropiere a noii granițe care traversa Transilvania, iar apoi, patru ani mai târziu, în timpul retragerii forțelor germano-ungare ținuturile ardelenești (până la începutul lui octombrie 1944). Astfel o primă clasificare a masacrelor din Transilvania poate fi următoarea:
Masacrele din toamna anului 1940;
Masacrele din lunile septembrie și octombrie 1944.

Aceste atrocități pot fi împărțite după etnia celor vizați în:
Masacre împotriva populației românești;
Masacre împotriva populației evreiești;
Masacre împotriva populației maghiare.
Masacrele împotriva populației românești din toamna anului 1940

La cinci zile după Dictatul de la Viena, la 5 septembrie 1940, ora 7.00, prima unitate militară ungară a trecut frontiera pe la Sighetul Marmației. Două armate ungare au pătruns pe teritoriul Ardealului anexat:
Armata I – cu un efectiv de 208.000 militari. A operat în partea de nord-est a Transilvaniei.
Armata a II-a – cu un efectiv de 102.000 militari. A operat în zona Oradea-Cluj.

În prima zi, principalele orașe ocupate au fost Carei, Satu Mare, Sighetul Marmației și Ocna Șugatag. Au fost stabilite nouă etape de înaintare, fiecare pe o distanță de 40-80 kilometri. Ultimele localități luate în stăpânire, la 13 septembrie 1940, au fost Sfântu Gheorghe și Târgu Secuiesc. Înaintarea unităților ungare s-a produs în condiții pașnice, neexistând decât câteva incidente răzlețe cu ostașii români aflați în retragere spre sudul Transilvaniei. Armata ungară a fost întâmpinată cu entuziasm de majoritatea populației de etnie maghiară, ceea ce a fost documentat amănunțit pe peliculă, în cadrul filmelor de tip jurnal cinematografic din 1940, cu defilarea unităților militare, precum și a lui Horthy calare pe cal sur, defilând prin principalele orașe ale Ardealului de Nord.

La numai trei zile de la intrarea armatei ungare de ocupație, a început o serie de masacre împotriva populației civile românești. Acestea au avut o intensitate crescută în primele două săptămâni de la anexarea teritoriului. În doar 11 zile au fost asasinați aproximativ 1.000 de români. Cel mai afectat de omoruri a fost județul Sălaj, unde au fost masacrați 477 de români.
Nușfalău, 8 septembrie 1940.

Nușfalău este o comună din județul Sălaj, la 39 km de orașul Zalău. După ce la 7 septembrie 1940, armata ungară a intrat în Șimleul Silvaniei, iar o zi mai târziu în Zalău, la Nușfalău a avut loc un masacru împotriva unor români. Victime au fost 11 oameni, două femei și 9 bărbați, din satul bihorean Almașu Mare, care au fost prinși de evenimente în zona Nușfalău în timp ce mergeau acasă.

Faptele au fost stabilite de Tribunalul Poporului din Cluj, prin hotărârea nr. 1, sentința publică, din 13 martie 1946. În dimineața zilei de 8 septembrie 1940, la ieșirea din Nușfalău, oamenii au fost opriți din drum de localnicul etnic maghiar Zoltán Szinkovitz (Sinkovits?), localnic din comună, și de un soldat ungur, care-l însoțea. Potrivit sentinței Tribunalului Poporului, cei doi maghiari au readus victimele în centrul satului, le-au percheziționat, fără a găsi nimic compromințător contra lor, și-au însușit obiectele personale, le-au bătut sistematic și le-au împus cu baionetele. Cele două femei au fost lăsate în libertate.

O reputatie patata

0
0

SUA si Orientul Mijlociu: o reputatie patata

autor: FrontPress 13.11.2013

USA„Relaţiile speciale” dintre SUA şi Israel se destramă rapid. Mass-media americane dau alarma: Washingtonul şi Tel Aviv, care anterior au acţionat împreună nu pot ajunge la o opinie comună nici în privinţa situaţia din Siria, nici în privinţa programului nuclear iranian. În plus, după cum relevă observatorii, s-au intensificat divergenţele în rândul evreilor americani, care s-au împărţit în susţinători şi adversari ai legăturilor cu Guvernul israelian de centru-dreapta. Verdictul unor analişti este dur: SUA au pierdut poziţia de „garant al stabilităţii” în Orientul Mijlociu.
Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a promis să salveze lumea de un „acord prost” cu Iranul. Aşa sunt numite la Tel Aviv propunerile Teheranului privind programul nuclear, care au fost examinate la Geneva la sfârşitul săptămânii trecute. De fapt, Netanyahu, şi-a îndeplinit promisiunea, dar grupul celor şase mediatori internaţionali nu a reuşit din nou să se înţeleagă cu Iranul.
Divergenţe semnificative există şi în planurile SUA şi Israelului cu privire la Siria. De la începutul conflictului sirian, Tel Aviv nu a bucurat lumea cu declaraţii zgomotoase, ci din când în când a aplicat lovituri aeriene asupra vreunei baze militare, după care iarăşi tăcea. Iar SUA, care l-au ameninţat pe Assad cu pedepse cumplite, s-au răzgândit brusc să bombardeze Damascul, dând ascultare propunerilor rezonabile ale Moscovei referitoare la transferul armelor chimice siriene sub control internaţional. Este posibil că Israelul a aşteptat o asemenea turnură a evenimentelor, însă nu şi-a exprimat nemulţumirea.
Timp de aproape o jumătate de secol, politica SUA în Orientul Mijlociu a avut drept scop să nu deterioreze relaţiile cu aliatul său principal şi în acelaşi timp să menţină influenţa asupra ţărilor arabe (cel puţin asupra unora din ele). În final, în zonă s-au înmulţit „punctele de tensiune”. Iar în prezent suntem martorii unui proces logic: autoritatea SUA în Orientul Mijlociu se reduce la zero, consideră politologul Oleg Matveicev.
„Situaţia este tensionată, toate divergenţele s-au adâncit şi este tot mai greu să fie menţinut un echilibru între arabi şi evrei. Din ambele părţi se aud pretenţii. Problema constă nu numai în faptul că relaţiile SUA cu Israelul s-au deteriorat, ele s-au înrăutăţit şi cu Arabia Saudită. În acest mod, Washingtonul pierde autoritatea unui „garant al stabilităţii” în Orientul Mijlociu”.
Se pare că în prezent, SUA nu au prea mulţi aliaţi în Orientul Mijlociu. După toate jocurile şi promisiunile neîndeplinite legate de Siria, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Qatar s-au supărat pe Washington. Este puţin probabil că în viitorul apropiat, Siria şi Libanul vecin vor avea sentimente calde faţă de „bastionul democraţiei”. Egiptul încearcă să-şi revină după seria de lovituri de stat şi judecând după toate probabilităţile, Cairo s-a săturat de experimentele americane şi autorităţile încep din nou să-şi arunce privirile în direcţia Rusiei. Deci, Washingtonul nu poate sub nicio formă să se certe şi cu Tel Aviv. De Igor Sileţki – Vocea Rusiei

Nationalistii se solidariseaza

0
0

Nationalistii romani se solidarizeaza cu studentii: 6 la suta pentru educatie!

autor: FrontPress 13.11.2013

tudor ionescuStudenţii din centrele universitare din ţară au iniţiat zilele acestea o serie de proteste prin care cer alocarea a nu mai puţin de 6 la sutp din PIB pentru educaţie în anul 2014. În acest sens, liderul Noii Drepte, avocatul Tudor Ionescu, anunţă că naţionaliştii susţin acţiunile studenţeşti şi se solidarizează cu protestatarii.
“Nu uitaţi, români, cerem în stradă 6% din PIB pentru Educaţie. Guvernul mafiot al USL vrea să transforme România în ţară de asistaţi social, refuzând să investească în Educaţie ceea ce a promis. În bugetul de anul viitor, Ponta vrea să aloce de trei ori mai mulţi bani pentru Asistenţă Socială decât pentru Educaţie, ştiind bine că o ţară de asistaţi social dependenţi de ajutoare e mai uşor de manipulat decât o ţară cu oameni educaţi, care îşi cunosc drepturile”, a afirmat Tudor Ionescu pe pagina personală de Facebook.
“Noua Dreaptă susţine manifestările studenţeşti de astăzi în contextul în care mişcarea a avut şi are mii de studenţi aderenţi, iar iniţial, în 1999 a luat fiinţă ca mişcare studenţească”, a concluzionat acesta.
protest studenti-31812Astăzi studenţii din 11 centre universitare din ţară, între care şi Timişoara, ies în stradă pentru a protesta faţă de problemele cu care se confruntă. Ei solicită acordarea a şase la sută din PIB pentru educaţie.
“Miercuri, de la ora 13, ne vom strânge în faţa căminului C12 din Complexul Studenţesc, după care vom trece prin faţa Universităţii de Vest din Timişoara, Facultăţii de Electrotehnică din cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara. Coloana de protestatari va trece prin Piaţa Victoriei, ca mai apoi să ajungă în faţa clădirii Prefecturii Timiş”, a declarat pentru Renaşterea Bănăţeană preşedintele OSUT, Vlad Cherecheş. Împreună cu studenţii de la Universitatea de Vest vor protesta şi cei de la Universitatea Politehnica.
Referindu-se la motivele pentru care studenţii au decis să iasă în stradă, Vlad Cherecheş a spus: “Sistemul de învăţământ românesc are foarte multe probleme în momentul actual, iar cauza comună a acestora este lipsa finanţării corespunzătoare. E timpul ca educaţia să devină cu adevărat o prioritate pentru România.Orice ţară ce are o strategie de dezvoltare coerentă investeşte în educaţie, indiferent de vremuri. Noi cerem doar respectarea unei legi a acestei ţări, nimic mai mult. E inadmisibil ca într-o ţară a Uniunii Europene guvernele să îşi permită să sară an de an peste un articol dintr-o lege organică. Îi vom face pe politicieni să înţeleagă că nouă ne pasă de educaţie şi de viitorul ţării şi nu ne vom opri până nu obţinem ceea ce ni se cuvine!“. Sursa: FrontPress.ro

Bancuri....

0
0


Bărbaţii
Bărbații au două senzaţii: foame și excitaţie.
Dacă observaţi că nu are erecție, puteţi să-i faceţi un sandwich....
**************
Limba română
Iată cele cinci cuvinte care sunt cel mai greu de pronunțat în limba română:
1. diclordifeniltriclormetilmetan
2. Hexakosioihexekontahexaphobia (teama de cifra 666)
3. Hippopotomonstrosesquipedaliophobia (teama de cuvinte)
4. Difosfopiridinnucleotidpirofosfataza
5. Mulţumesc.
***************
"Vezi că poți, când vrei?!" i-a spus soția soțului, prinzându-l în pat cu vecina...
***************
Exemplu de devalorizare – atunci când soţia schimbă inima de aur a soţului cu penisul de fier al vecinului!...
****************
Divorț
Nevasta unui fermier vrea să divorţeze de soţul ei, motivând că acesta are "dorinţe sexuale excesive". Intrigat, judecătorul cere detalii.
— Onorată instanţă, zilele trecute verificam nişte pui şi, cum stăteam eu aplecată şi mă uitam la ei, soţul meu mi-a pus-o pe la spate!
— Aveţi pui la fremă? Parcă aveaţi o fermă de vaci.
— Eram în supermarket, domnule judecător!...
**************
30 februarie, data când Romania va ieşi din criză.
**************
Inflație
Afiş pe gardul unei unităţi militare:
"Din cauza inflației şi creșterii preţului la muniţie, nu va mai aşteptaţi la focuri de avertisment!"
***************
Ca să nu se mai laude aiurea, noile buletine ale românilor vor conţine şi dimensiunea penisului...
**************
La munte
Un tip căsătorit, pleacă cu amanta la munte.
— Iubito, ia tu rucsacul. În faţa cabanei e un coleg de serviciu.
— Vrei să creadă că nu ma cunoşti?
— Nu, dimpotrivă! Vreau să creadă că eşti nevastă-mea!
***************
La divorț
Un proces de divorţ. Reclamanta:
— Domnilor judecători! Nu se mai poate! Când ne-am luat, o făceam o dată seara, o dată dimineaţa. După un timp, a vrut de două ori seara,de două ori dimineaţa. La vreun an de la casatorie, ajunseserăm la de trei ori seara şi de trei ori dimineaţa. Ei! însă în ultimul timp, se învoieşte de la serviciu ca s-o facem şi ziua de trei ori! Nu se mai poate aşa!!!
Judecătorii, bărbaţi nu tocmai tineri, au înţeles perfect problema femeii, dar dreptul la apărare al bărbatului fiind garantat de constituţie, i-au dat cuvantul şi lui, soţului.
— Dumneata ce-ai de zis?
Acesta, unul mic, sfrijit, care îşi stergea de zor fruntea imbrobonată de sudoare zise:
— Păi, domnilor judecători, ce să zic?! Eu si acum aş vrea...!
*********
 
— Dragă, ştii că ginecologul meu este un bărbat? Într-un sens, el mă cunoaşte mai bine decât tine!
— Desigur, pentru că eu sunt un simplu utilizator, iar el este administrator de reţea...
**********
Am inventat o minge de golf care se duce automat în gaură dacă ajunge la 30 de centimetri de ea. A fost un succes, dar mare atenție, nu le țineți în buzunarul de la spate!!
***********
Totusi, sunt de apreciat Mayasii. Au reusit sa faca un calendar faimos, fara buci, fara țâte...
***********
Dragi vegetarieni, daca doriti sa salvati animalele de ce le mancati mancarea?

*********
Tinerii căsătoriţi
Ea:
— Dragă tu nu te gândesti toată ziua decât la sex; nu am putea să discutăm puţin şi despre artă, despre literatură?..
— Bine... l-ai citit pe Balzac?
— Nu.
— Care e ultima pictură a lui Luchian?
— Nu ştiu!
— OK, atunci hai în pat!...
Motto
Varsta este numai o stare de spirit pe care ne-o construim singuri si nu are nimic de-aface cu articulatiile.

Vona Gabor

0
0

Vona Gabor – o amanta cu nabadai

autor: FrontPress 14.11.2013

vona gaborPovestea de dragoste a occidentului cu maghiarii e veche. Afinitatea puterilor vest europene faţă de acest popor cu o înclinaţie naturală spre genocid, a costat viaţa a mii de români de-a lungul secolelor. Speram ca măcar ultimul genocid comis de trupele horthyste acum nici măcar 80 de ani să fi revelat occidentului o dată pentru totdeauna natura acestui popor.
Nu a fost cazul, dimpotrivă, occidentul, vasal al corectitudinii politice, vedea în declaraţiile şovine şi xenofobe ale liderilor maghiari o portavoce a propriilor frustrări. Discursul şi acţiunile profund nedemocratice ale guvernelor maghiare din ultimii ani, imixtiunea liderilor statului maghiar în aspecte de politică internă ale statelor vecine, toate aceste manifestări mustind de xenofobie, au făcut ca statele occidentale, prin partidele lor naţionaliste, să îşi strângă amanta cu drag la piept.
Italienii au uitat de vechile alianţe de „sânge”, germanii sunt mult prea fericiţi să apară la manifestări maghiare şi să în curteze pe liderii extremişti ai acestora. Iar exemplele ar putea continua.
Ce nu înţeleg aceşti occidentali, este agenda maghiară. Această agendă marcată de frustrarea unui popor lipsit de „Lebensraum” (oare unde am mai auzit de această supărare?). Ungurii trăiesc frustrarea, că o au prea mică (ţara, bineînţeles) şi din această frustrare inventează tot felul de pretexte pentru a încerca să se lipească de părţi din ţările vecinilor. Dacă nu sunt ajutaţi de unii, îşi caută sprijin la alţii.
Aşa s-a ajuns la declaraţiile liderului extremist maghiar, Vona Gabor: „Islamul este ultima speranţă a umanităţii!”. Iată o poziţionare surprinzătoare din punctul de vedere al aliaţilor occidentali, deloc şocantă pentru noi, cei din estul Europei.
gabor turciaVona Gabor are o singură agendă: ruperea de teritorii din statele vecine. De aceea a fost în Turcia. De aceea a pupat papucul sultanului. Din acest motiv preaslăveşte islamul şi devine amanta noii Porţi.
Istoria de paşalâc a Ungariei e veche, dar se pare că este îndrăgită, din moment ce ultra-naţionalistul îşi caută ajutor tocmai pe acolo, pentru autonomia unui ţinut imaginar din inima României.
Speram ca penibilul să fie resimţit şi în Germania, sau Italia, unde islamul generează tragedii. Speram ca măcar acum, trădarea amantei să îi fi trezit la realitate. Citind însă reacţiile, îmi dau seama de ce, decesul occidentului este clar şi ireversibil. Pretextul pentru alianţa cu islamul a Ungariei este o presupusă alianţă a naţionaliştilor occidentali cu Israelul. Şocant? Da. Absurd? Evident! Este un motiv real? Da, de unde!
Găluşca a fost însă înghiţită, şi iată cum, aşa zişi naţionalişti europeni, se solidarizează cu aşa zişi naţionalişti maghiari, care bat plecăciuni şi pupă conduri la Istambul.
Iar această struţo-cămilă, ce trage în zeci de direcţii, ar trebui să fie filonul naţional european. Suntem înconjuraţi de duşmani? Da, şi am fost dintotdeauna! Dar noi nu trebuie să ne căutăm justificarea în occident. Noi nu avem de ce să ne cerem dreptul la propria ţară de la Înalta Poartă sau de la oricare alt licurici.
Noi nu avem nevoie de islam, căci ortodocşi am fost de secole şi ortodocşi vom rămâne aici secole de acum înainte. Iar dacă Occidentul va fi vreodată interesat de adevăr, să vină şi aici să întrebe, şi le vom deschide noi ochii! De Remus Radoiu – Agonia Natiunii

Transilvania

0
0

Va da Rusia TRANSILVANIA Ungariei? Au invatat liderii politici lectia Dictatului de la Viena din 1940?

autor: FrontPress 14.11.2013

erdelyÎn urma Dictatului de la Viena, din anul 1940, România pierdea Transilvania de nord în favoarea Ungariei hortyste. Unii istorici, comuniști sau democraţi, i-au găsit drept principali vionvaţi pentru pierderea teritorială pe “fasciştii” unguri şi pe reprezentanţii Germaniei naţional-socialiste. Printre puţinii care au căutat vinovaţii în altă parte, anume în clasa politică românească de la București, au fost naţionaliștii, reprezentaţi în acele vremuri de Mișcarea Legionară. Aceștia susţineau că Dictatul a fost o consecinţă a lipsei de realism politic din partea clasei conducătoare, de la partidele de sistem până la regele Carol al II-lea. Este oare posibil ca din aceeași cauză a incompetenţei conducătorilor români, teritoriile vestice să redevină anexe ale Ungariei sau cel puţin să ajungă ”protectorate”, aşa cum solicita pastorul agitator Laszlo Tokeş? S-ar putea ca această teorie geopolitică să nu fie chiar atât ”nerealistă” cum ar crede aceia care se îmbată cu apă rece invocând mereu apartenenţa la NATO de fiecare dată când se discută despre siguranţa naţională şi “imposibilitatea” modificărilor de graniţe.
Transilvania_de_Nord1940: Chiar ne-au furat nemţii și ungurii Ardealul?
La începutul celui de al Doilea Război Mondial și în anii premergători conflagrației, în Europa continentală exista o singură mare putere aflată în ascensiune şi în ofensivă, atât militară cât și economică: Germania. Clasa conducătoare românească din acea perioadă, reprezentată regele Carol al II-lea și de marile partide ”democratice”, țărănist și liberal, au dat dovadă de o naivitate politică crasă. Bucureștiul, ignorând vântul schimbării care sufla în Europa, a preferat să caute aliați la Paris și Londra. Mai aproape, pentru a se pune la adăpost de pericolul revizionismului bulgăresc sau unguresc, manifestat permanent de Budapesta chiar imediat după semnarea Tratatului de la Trianon de la sfârșitul Primului Război Mondial, care a consfințit destrămarea Ungariei Mari. România și-a format o serie de alianțe regionale cu Iugoslavia și Cehoslovacia (Mica Antantă) și cu Iugoslavia, Grecia și Turcia (Înţelegerea Balcanică). Tot acest sistem de alianțe și amăgirile englezești și franțuzești, în ciuda eforturilor diplomatice, s-au prăbușit ca un castel din cărți de joc în 1940 când Italia lui Benito Mussolini și Germania lui Adolf Hitler au impus României cedarea Ardealului de Nord. Cum s-a ajuns la acest deznodământ?
În primul rând trebuie spus că România nu s-ar fi putut opune militar acestui Dictat, armata nefiind pregătită la acea vreme pentru un conflict de amploare cu Unagria, în alianță cu Italia și Germania. Opoziția armată ar fi dus doar la ocuparea întregii Transilvanii, a Banatului, Crișanei și Maramureșului, sau poate chiar a României întru totul sau dezmembrarea ei, așa cum s-a întâmplat cu Iugoslavia, un an mai târziu.
Deci, dacă România nu era o putere militară, de ce nu a salvat diplomaţia rupturile teritoriale? Din lipsă de realism politic, au afirmat la vremea respectivă legionarii, care propovăduiau în planul politicii externe o alianță imediată cu Axa Berlin-Roma, simțind ascensiunea celor două state naționaliste. Pe de altă parte, clasa politică a preferat să ignore noile realități geopolitice, îndepărtând Germania și Italia, prin acțiuni iresponsabile, forțând mâna celor două super-puteri să caute în regiune noi aliați. Ungaria atât a așteptat.
oCum a fost îndepărtată Italia? Regimul lui Benito Mussolini a fost inițial înclinat spre o colaborare cu România, datorită originii latine comune a celor două limbi și a potențialului economic al țării noastre. Relațiile bilaterale s-au răcit în 1936, când reprezentantul României la Liga Națiunilor (un organism premergător al ONU), masonul pro-sovietic Nicolae Titulescu, a criticat invazia italiană a Etiopiei și a jignit mai mulți jurnaliști din Peninsulă. Prin gestul său, poate de înțeles din punct de vedere uman, dar inacceptabil din partea unui diplomat și om politic realist, acesta a reușit să îndepărteze Italia de România, care nu avea nici un interes în conflictele coloniale din Africa.
Carol IIRegele Carol al II-lea şi Cancelarul Adolf Hitler
Dar cel mai grav lucru, care a și făcut posibil Dictatul de la Viena, a fost îndepărtarea Germaniei. Hitler, care se aștepta probabil la izbucnirea unui conflict militar, a căutat aliați în estul Europei, România fiind printre primele alegeri, datorită resurselor petroliere importante, a producției agricole, a populației numeroase și în creștere și a poziției strategice. Mai mult, în România trăia și o importantă minoritate cu origini germanice (șvabii din Banat și sașii din Transilvania). Toate premisele unei colaborări bilaterale erau pe masă. Germania a promis României în 1938, în urma vizitei regelui Carol al II-lea la Berlin, garantarea granițelor României Mari și a propus chiar schimburi economice avantajoase ambelor state, inclusiv asistență tehnică industrială și militară. Printre condiții a fost reorientarea externă a României spre Germania, în defavoarea Marii Britanii și a Franței. Regele dictator a refuzat, bazându-se pe promisiunile, dovedite a fi deșarte, din partea Parisului și Londrei. Mai mult, la întoarcerea în țară a dat ordin ca mai multe căpetenii legionare, inclusiv întemeietorul mișcării, Corneliu Zelea Codreanu, să fie asasinate fără proces. În acea perioadă Mișcarea Legionară era singura formațiune majoră care cerea o alianță imediată cu Germania.
Codreanu1Prin aceste provocări și gafe politice și diplomatice, România a rămas vulnerabilă pe plan extern, Italia și Germania căutând alți aliați regionali. Acest lucru a dus în final la pierderea Ardealului de nord, la presiunea Ungariei. Germania și Italia au sprijinit revizionismul revanşard în primul rând din cauza clasei politice de la București, care a forţat două mari puteri să caute alţi parteneri strategici în regiune. Marile puteri, dar și țările mai mici, se ghidează în politică după interese și nu după sentimente. Politicienii români nu au înțeles în anii care au dus la deznodământul din 1940 că interesul de moment al țării îndemna la o colaborare cu Germania, care ar fi garantat granițele României Mari.
rusia si UE2013: Dictatul de la Moscova?
Realismul politic a lipsit însă cu desăvârșire în rândul conducătorilor din 1940. Dar cum este situația actuală? Sunt oare partidele parlamentare de secol XXI la fel de naive? Se poate repeta scenariul pierderilor teritoriale în favoarea Ungariei, de data aceasta prin semnarea unui Dictat impus de Moscova?
Astăzi, la fel ca în perioada interbelică și în anii următori, în Ungaria sentimentul revizionist este puternic reprezentat în mentalul colectiv. Generațiile actuale încă nu au uitat frontierele Ungariei Mari, nostalgiile hegemonice fiind transmise din tată în fiu.
10Până aici nimic nou. Dar cine poate juca rolul Germaniei național-socialiste? Unele voci susțin că Rusia. Situația este pe alocuri similară cu cea din 1940. Rusia, ca și Germania de atunci, este în plină ascensiune politică, diplomatică și militară. Mai mult, o eventuală reușită a proiectului de Uniune Euro-Asiatică și o posibilă alianță cu China, ar însemna sfârșitul lumii unipolare, dominate exclusiv de SUA după destrămarea Uniunii Sovietice. La fel ca si Germania în anii premergători Dictatului de la Viena, Rusia caută aliați regionali în Balcani și în Europa de est.
Până acum România a răspuns cu ostilitate prin vocea politicienilor, în frunte cu Traian Băsescu, dar nu numai. Clasa politică de la București se mulțumește cu promisiunile americane, în timp ce SUA își mută interesul din Europa și chiar din Orientul Mijlociu, spre Oceanul Pacific, pentru a oferi o contragreutate creșterii influenței Chinei. Gafele politicienilor cu privire la Rusia împiedică practic o colaborare bilaterală temeinică, care ar oferi românilor în primul rând prețuri preferențiale la energie și apoi o piață de desfacere imensă pentru produsele fabricate în țară. Ba mai mult, o eventuală unire cu Republica Moldova (fără Transnistria), care ar putea deveni o enclavă similară Kaliningradului, nu ar mai părea atât de irealizabilă. Apropiindu-se de Rusia, rolul geostrategic al României ar crește și el, țara noastră transformându-se dintr-o simplă ”colonie” a Uniunii Europene, așa cum e catalogată de tot mai mulți analiști politici și economici, într-un stat care poate intermedia relațiile dintre Moscova și Bruxelles.
Printre statele care ar putea profita de imprundența politicienilor români este Ungaria. La Budapesta, premierul conservator Viktor Orban critică cu orice ocazie interferențele Uniunii Europene și ale Fondului Monetar Internațional în treburile interne ale țării. Naționaliștii de la Jobbik, al treilea partid ca mărime din țara vecină, merg până la a cere retragerea Ungariei din UE şi autonomia etnică în Ardeal, chiar cu riscul unui conflict cu România. Având în vedere curentul eurosceptic în creștere, Ungaria ar putea căuta alternative politice și financiare la Uniunea Europeană, Rusia fiind tot mai frecventabilă. Deasemenea, pe diverse căi, se caută şi alţi aliaţi regionali, precum Turcia, stat care recent a hotărât o reorientare spre Rusia după ce s-a săturat să aştepte la “porţile” Uniunii Europene.
Odată obţinut sprijinul Rusiei, Ungaria ar putea avea pretenţii făţișe pentru institurirea unui protectorat în Transilvania. Pretexte și diversiuni se pot organiza. Două, trei conflicte etnice, provocate de agenții unguri din ”secuime”, ar stârni reacția românilor și de aici lucrurile pot fi amplificate mediatic și prin relațiile bune pe care Budapesta le are cu câteva capitale Occidentale, inclusiv cu Berlinul.
125România, ca și în 1940, nu ar avea opţiunea ripostei militare. Țările europene vor prefera să nu intervină decisiv, mai ales că SUA își mută centrul de interes în Asia iar bazele americane (inclusiv faimosul scut antirachetă de la Deveselu) sunt în afara Transilvaniei. Mai mult, Ungaria ar fi privită ca fiind îndreptăţită să intervină în treburile interne ale României pentru a pune capăt ”violențelor antimaghiare și a politicii de asimilare a secuilor”. Armata română este prost înzestrată (devenind un fel de ”coș de gunoi” al NATO – a se vedea impunerea cumpărării de avioane americane second-hand, model F-16) și decimată de anii de tranziție de după 1989, nemaifiind un factor de intimidare pentru nimeni. Amăgindu-se cu apartenența la NATO, la fel ca politicienii români din 1940 care au văzut prăbușindu-se în doar câteva luni un întreg sistem de alianțe, clasa politică actuală care a neglijat armata va fi incapabilă de reacție.
Răspunsul militar împotriva pretenţiilor ungurești ar fi pe de altă parte descurajat și de deschiderea unui al doilea focar de conflict în est, de către Rusia, care ar reactiva tensiunile din Transnistria, tendințele separatiste găgăuze și provocările moldoveniștilor din Republica Moldova.
Răspunsul diplomatic ar fi și el unul slab și fără succes. România este privită ca o țară obedientă și neînsemnată. Lobby-ul unguresc, întărit de cel rusesc, ar avea o trecere mult mai mare în cancelariile europene și de peste ocean decât orice tentativă diplomatică românească.
1940 vs 2013Deci, în ipoteza unei alianțe politice dintre o Ungarie eurosceptică și revanșardă și o Rusie dornică de recâștigare a prestigiului de dinainte de 1989, prin promovarea sa ca o alterntivă tradiționalistă la Occidentul secularizat și sufocat de tensiunile etnice între nativi și străinii din enclavele din marile orașe, nici măcar granițele actuale ale României nu mai sunt chiar atât de sigure iar visul unei uniri cu Republica Moldova tot mai nerealist. În acest context, corșmarul din 1940 nu mai ține doar de domeniul fantasticului.
Clasa politică de la București nu ar trebui să ignore acest scenariu, care poate părea nerealist, dar în aceeași măsura în care nu multă lume prevedea destrămarea României Mari în nici un an de zile și fără ca un singur gonț să fie tras. În primul rând avem nevoie de o doză mare de realism politic, care să impună renunțarea la clișeele rusofobe, care în prezent nu aduc niciun beneficiu, nici pe termen mediu şi nici pe termen lung. În al doilea rând nu ar strica stoparea declarațiilor politicianiste și ”războinice” (justificabile poate din punct de vedere emoțional și istoric dar nu și politic) și nici căutarea de alternative pentru reînzestrarea armatei, prin identificarea de noi parteneri strategici, în cazul în care SUA nu mai pot sau nu mai doresc să se implice activ în acest colț de Europă. Lumea se schimbă sub ochii noștri, noi centre de putere devenind tot mai ușor de identificat. Rămâne de văzut dacă alegem din nou “somnul cel de moarte”, aşa cum s-a întâmplat în 1940…De S.D. - FrontPress.ro

Coca Cola

0
0

Cola fara fosfati ar fi neagra si carnea neatractiva. Prin urmare ne supradozam si ne distrugem rinichii

autor: FrontPress 14.11.2013
colaSupradoza de fosfati afecteaza mai ales pe cei cu probleme de rinichi. Ideal pentru ei sa consume doar (sau mai multe) vegetale. Idem pentru cei cu probleme de inima. Fosfatii crescuti in organism aduc nenumarate probleme, de la oase la sistemul circulator. In SUA cantitatea de fosfatii din dieta este dubla decat normalul (1200 fata de 600). Fosfatii din carne si lactate sunt mai usor absorbabili in sange decat cei din produse vegetale, prin urmare ne afecteaza mai mult.
In topul produselor cu continut prea mare de fosfati usor absorbabili se afla branzeturile, carnea de porc, pestele. Insa cele mai rele sunt bauturile cola care contin aditivi din fosfati ce sunt absorbiti aproape 100% in sange. Idem, aditivii din industria carnii (carnea injectata) folositi doar pentru aspectul estetic (culoare) si pentru cresterea … greutatii produsului, deci a profitului producatorului.
Ati observat un pui din comert facut la grill ce usor se face dupa ce apa se duce din el. Sau ce repede se arde chiar si la temperaturi usoare, chiar daca ungeti grill-ul cu mult ulei? Comparativ cu un pui de tara care nici nu e nevoie sa puneti ulei pe gril … Multi suntem atrasi mai ales de copanele si piepturile care nu au piele, ni se pare o afacere buna si mai ales suntem atrasi de aspectul estetic si de mentiunea pe pachet: “crescut fara hormoni”. Hormonii insa nu sunt singura problema mai ales la carnea de pui ci mai ales injectiile cu apa care sunt un standard in industrie, nu cred sa existe la raft carne neinjectata. Mai punem la socoteala si ca poate Dorel care face dosajul, a turnat nitel mai multa solutie concentrata in aparatul de injectie si ne miram de ce ne imbolnavim cand noi am mancat doar dietetic … pui fierti cu salata verde.
Iata si o parte nasoala: multi doctori nu prea stiu de cantitatea mare de fosfati din carnea de pui.

Plafon maxim

0
0

Venezuela impune un plafon maxim al profiturilor

autor: FrontPress 14.11.2013

nicolas_maduroDupă ce a scost armata pe străzi pentru a impune preţuri reduse la diverse produse, președintele socialist al Venezuelei, Nicolas Maduro, a anunţat că este pe cale să finalizeze o lege care limitează profitul comercianţilor, intenţionând s-o promulge de îndată ce va primi prerogative suplimentare din partea legislativului, lăsând astfel să se înţeleagă că legea respectivă nu va face obiectul unei dezbateri în parlament, după cum relatează joi agenţia rusă de presă ITAR-TASS.
“Voi stabili limite rezonabile și obiective pe profit și, respectiv, limite la prețuri”, a afirmat președintele venezuelean într-o declarație făcută miercuri, conform Agerpres. “Vom reduce prețurile la toate mărfurile. Comercianții trebuie să scadă prețurile mari cu cel puțin 50%”, a avertizat Maduro.
Deasemenea, Maduro și-a îndemnat concetățenii să boicoteze presa “burgheză”. “Nu cumpărați presă burgheză, care îi sprijină pe comercianții corupți și vă fură din buzunare”, a afirmat președintele venezuelean, într-un discurs difuzat miercuri de toate canalele de televiziune din țară. El a criticat în special ziarul El Universal, al cărui “proprietar trăiește la New York și vorbește cu greu limba spaniolă”.
Liderul de la Caracas susţine că măsurile populiste sunt o nouă fază a “revoluţiei bolivariene”, ideologia oficială a conducerii din Venezuela, opera fostului preşedinte Hugo Chavez. Denumirea acestui curent de gândire, care dă socialismului o amprentă locală, este un omagiu adus lui Simon Bolivar, un revoluţionar din America Latină din secolul al XIX-lea, care a luptat pentru independenţa faţă de Spania. Lozinca “Revoluţiei bolivariene” este  ”Socialism, Patrie şi Victorie”. Sursa: FrontPress.ro

Arc peste timp

0
0

Romania, arc peste timp: 2003 – 2013

autor: FrontPress 14.11.2013

0Pe 15 martie 2003, în Bucureşti avea loc un marş pe traseul: P-ţa Victoriei, P-ţa Romană, P-ţa Universităţii, P-ţa Unirii, P-ţa Revoluţiei, urmat de un miting de protest împotriva războiului din Irak, ne relatează Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni. Organizator a fost Perenitatea Naţională Română, printre cei 300 participanţi regăsindu-se membrii şi simpatizanţi aiNoii Drepte, scriitorii Pavel Coruţ, Petrică Groza şi un deputat al Parlamentului României. Protestul a fost îndreptat împotriva deciziei clasei politice, de implicare a statul român într-un război străin de agresiune, în care România nu avea ce căuta. Protestatarii au scandat lozinci precum: „Afară cu trupele străine din ţară!” şi „Nu vrem să fim o naţie de sclavi!”.
0303152A fost prima şi ultima manifestare de acest gen din ultimul deceniu, împotriva schimbării radicale de atitudine a României. Dintr-o ţară preocupată să-şi apere cât mai bine populaţia, teritoriul şi avuţia naţională, în interiorul fruntariilor sale, România s-a transformat într-un stat fără suveranitate naţională, o marionetă a SUA, cu trupe de ocupaţie, trimise să lupte la mii de km de graniţele sale, în folosul şi în locul americanilor. După invazia americană în Irak, România a dislocat în perioada 2003-2011, pe cheltuiala ei, trupe de ocupaţie pe teritoriul irakian, care au acţionat împreună cu cele ale SUA. În această perioadă, americanii au creat o vastă reţea secretă de centre de detenţie în Irak, unde au practicat mai oribile acțiuni de tortură, pe care le-au experimentat anterior în Vietnam şi în câteva ţări din America Centrală. Tot în această perioadă, SUA a selectat, finanţat, antrenat şi înarmat comandourile paramilitare şiite din Irak, cu scopul „democratizării” şi „pacificării” comunităţii sunnite, acţiune care a condus la declanşarea unui veritabil război civil, soldat cu moartea a sute de mii de irakieni, care a continuat după retragerea trupelor SUA din Irak şi mai continuă şi azi. Românii au devenit astfel, în ochii irakienilor, complicii americanilor la acest genocid.
Pentru a crea şi menţine aceste trupe de ocupaţie, necesare sprijinirii intereselor SUA la mii de km de România, armata română a fost astfel restructurată şi bugetată, încât forţele destinate apărării graniţelor şi teritoriului naţional au ajuns un adevărat muzeu militar. Rezultatul aventurilor militare româneşti din Irak şi Afganistan îl exprimă perfect Carta Albă a Apărării: armata României este extrem de vulnerabilă, circa 60% din echipamente sunt nefuncţionale, capacitatea de luptă este la un nivel critic, nivelul de instruire al militarilor este foarte slab, structura de for țe dezechilibrată, cu un sistem de comandă depășit. Cu acest veritabil muzeu al vechiturilor militare, România s-a angajat să apere şi scutul antibalistic american, pe care ea şi l-a dorit a fi amplasat neapărat la Deveselu.
Guvernanţii i-au amăgit pe români şi că vor obţine contracte importante, de pe urma participării cu trupe în Irak, în cadrul programului-fantomă al SUA, de refacere a infrastructurii irakiene, distrusă de ei în război. Deşi nu s-a întâmplat nimic din ce guvernanţii români au promis, nimeni nu le-a cerut socoteală pentru că au minţit. Mai mult decât atât, potrivit unor telegrame ale ambasadei SUA la Bucureşti, publicate de WikiLeaks, pe 21 iulie 2005 Traian Băsescu, preşedintele României s-a oferit, şi cu ajutorul Parlamentului şi a guvernului român, a reuşit să şteargă 80% din datoria de 2,6 miliarde USD, pe care ţara noastră trebuia să o primească de la Irak. Sub conducerea dezastruoasă a lui Traian Băsescu, datoria externă a României a ajuns azi la 95 de miliarde USD. În timp ce Traian Băsescu, în numele României, renunţa la peste 2 miliarde USD, SUA forţa guvernul irakian să-i plătească 13 miliarde USD, băgându-i pe gât, armele pe care ea tocmai le dăduse la fier vechi.
În concluzie: România n-a fost în trecut aşa, dar a devenit între timp. De Valentin Vasilescu – Vocea Rusiei

REACTIE

0
0

Reactia nationalistilor rusi la atacarea ambasadei Federatiei Ruse din Polonia

autor: FrontPress 15.11.2013

polAmbasada Rusiei din Varşovia a fost atacată luni de naţionaliştii polonezi, atacul fiind condamnat de autorităţi. Incidentele violente au stârnit şi reacţia naţionaliştilor ruşi, care au emis un comunicat de presă prin care condamnă “provocările” din 11 noiembrie şi asocierile eronate dintre Rusia şi fosta URSS.
“Naţionaliştii ruşi urmăresc cu atenţie mişcarea de rezistenţă a Europei albe şi salută ridicarea spiritului naţional în Europa, care este exprimat inclusiv prin demonstraţii de stradă şi alte activităţi politice, precum “Marşul pentru independenţă”, care a avut loc în Varşovia. Dar în acelaşi timp suntem îngrijoraţi de provocările antiruseşti care au avut loc luni, 11 noiembrie 2013, în capitala Poloniei. Regretăm faptul că polonezii încă ne privesc ca pe nişte duşmani, asociind eronat ruşii cu comuniştii şi Rusia cu Uniunea Sovietică”, se arată într-un comunicat al Mişcării Imperiale Ruseşti (MIR).
“Naţionaliştii din Rusia luptă astăzi pentru formarea unui stat naţional rusesc şi nu doresc invadarea Poloniei sau a altor state. Din contră, astăzi avem nişte duşmani comuni, precum sionismul, islamismul şi globalismul. Se doreşte să fim sclavi, se vrea distrugerea culturilor noastre tradiţionale, a valorilor religioase şi invadarea ţărilor noastre de către imigranţi din Asia. Aceste forţe ne învrăjbesc unii contra altora pentru a distruge redutele creştinismului slav, Polonia Catolică şi Rusia Ortodoxă. Astfel îi rugăm pe naţionaliştii polonezi să uite de animozităţile istorice şi de vechile conflicte, să renunţe la retorica antirusească şi să se gândească la cooperarea bilaterală în lupta pentru un ideal comun”, continuă reprezentanţii MIR.
Cei de la MIR mai ţin să mulţumească în încheiere polonezilor care au renunţat la şovinism şi au mărşăluit alături de ei la “Marşul Rusesc” din Moscova cu mesaje care propovăduiau o alianţă între forţele patriotice din cele două ţări (foto jos)
0Preşedintele polonez, Bronislaw Komorowski, a prezentat zilele trecute scuze Rusiei pentru violenţele care au avut loc în faţa Ambasadei, în urma cărora clădirea a fost atacată cu petarde şi sticle incendiare. „În numele statului polonez trebuie să ne cerem scuze”, a spus Komorowski, în timpul unei intervenţii la un post de radio local. Potrivit liderului de la Varşovia, din cauza Marşului independenţei, imaginea Poloniei în lume a avut de suferit. Sursa: FrontPress.ro

15 nov.1987

0
0

Respect 1987 – 26 de ani de la revolta anticomunista din Brasov

autor: FrontPress 15.11.2013

ceascaÎn urmă cu 26 de ani, în data 15 noiembrie 1987, a izbucnit revolta anticomunistă din Braşov, în plină dictatură ceauşistă şi zi de vot pentru deputaţii din consiliile populare locale.
Protestele de stradă au fost iniţiate de muncitorii de la întreprinderea de autocamioane “Steagul Roşu”, proletarii, care teoretic erau protejaţii societăţii comuniste, fiind nemulţumiţi de condiţiile de muncă, scăderea veniturilor şi de restricţiile de ordin material. Acţiunea, motivată social, s-a transformat repede într-o mişcare politică anticeauşistă.
wSute de muncitori, cărora li s-au alăturat şi tineri, au plecat din fabrică spre Primărie, incendiind câteva steaguri comuniste şi cântând “Deşteaptă-te române!”. Ajunşi în faţa Comitetului Județean de Partid şi a Primăriei, aceştia au pătruns în birouri şi au devastat unele încăperi, aruncând pe ferestre portretele lui Nicolae Ceauşescu şi alte matreiale propagandistice, un act de curaj greu de imaginat în acele vremuri.
Miliţienii, militarii şi securiştii s-au mişcat repede, circa 400 de persoane fiind arestate în urma împrăştierii prin forţă a mulţimii, spre orele serii. Unii au fost duşi la Bucureşti pentru anchetă. Majoritatea protestatarilor au fost bătuţi sau ameninţaţi de forţele de represiune.
A urmat un proces politic de amploare, 61 de muncitori fiind condamnaţi la închisoare cu executarea pedepsei la locul de muncă sau cu suspendarea condiţionată a pedepsei (între 6 luni şi 3 ani). Din cei 61 de oameni condamnaţi, 17 au fost trimişi la muncă în alte judeţe. Ei nu aveau voie să părăsească noile localităţi de reşedinţă fără acordul Miliţiei. Aceste cifre seci pecetluiesc însă şi drame ale părinţilor, soţiilor, prietenilor şi rudelor celor ostracizaţi. Sursa: FrontPress.ro
Brasov1987(9)

A murit actorul Al Ruscio

0
0


Actorul Al Ruscio a încetat din viaţă la vârsta de 89 de ani. Publicul din lumea întreagă îl va ţine minte graţie rolurilor jucate în "Naşul III", unde l-a interpretat pe mafiotul Leo Cuneo, şi în "Seinfeld", serialul care a făcut furori în toate colţurile planetei. În serial, el l-a întruchipat pe proprietarul restaurantului Monk's.
Potrivit Mediafax, starul a murit marţi.
În cinci decenii de carieră, Al Ruscio a mai jucat, printre altele, în serialul TV "Bonanza", în "Seducţie la Las Vegas/ Showgirls", dar şi în producţiile de televiziune "Peter Gunn", "The Untouchables", "MCCloud", "Lou Grant", "Hill Street Blues" şi "NYPD Blue".
Pe lângă cariera de actor, a înfiinţat departamentul de dramă la Colegiul Midwestern din Denison, Iowa, şi a fost profesor de actorie la Universitatea Windsor din Canada.
FOTO: HEPTA

Louis Armstrong (1901-1971) Copilul de suflet al Mafiei Americane

Nationalistii sirieni

0
0

Documentar despre voluntarii sirieni care lupta de partea guvernului NATIONALIST contra terorismului islamist

autor: FrontPress 16.11.2013

Cantece patriotice dedicate “Leului natiunii”, presedintele sirian Bashar al Assad AICI

Ray Charles (1930-2004)


2 articole despre misterul mortii lui Hoffa

0
0


FBI a redeschis dosarul Hoffa



FBI a redeschis dosarul Jimmy Hoffa(1913-1975)


Marile mistere ale lumii - unde este corpul lui Jimmy Hoffa?
Probabil cel mai important sindicalist din istoria lumii, Jimmy Hoffa e la baza mai multor legende. Nici pana astazi, corpul sau nu a fost gasit.

Liderul sindical Jimmy Hoffa a dispărut fără urmă în după-amiaza zilei de 30 iulie 1975, când a fost văzut, pentru ultima oară, în compania unor căpetenii mafiote. Se presupune că a fost asasinat din cauza unor neînţelegeri cu mafia, dar rămăşiţele sale pământeşti nu au fost descoperite nici astăzi, în această privinţă fiind vehiculate cele mai extravagante scenarii.

Îngropat sub stadion sau în coşciugul lui Elvis Presley
Potrivit uneia din teorii, cadavrul său, încastrat într-un bloc de beton, s-ar afla pe fundul oceanului, în timp ce o alta spune că, dimpotrivă, cadavrul ar fi îngropat sub stadionul unei celebre echipe de fotbal american, din statul New Jersey. În fine, una dintre versiuni susţine că în coşciugul lui Elvis Presley s-ar afla, de fapt, leşul dispărutului!
Acum, puşcăriaşul amintit, astăzi în vârstă de 75 de ani, afirmă că bossul sindical ar fi fost ucis pe terenul unei crescătorii de cai din districtul Oakland, fiind îngropat undeva în acest perimetru. FBI-ul, care, de fapt, nu a închis niciodată dosarul, ţinându-l doar la "păstrare", a redeschis imediat cazul, trimiţând la faţa locului o echipă de agenţi, prevăzuţi cu mijloace moderne de detectare, care să răscolească terenul.

"Ferma visurilor ascunse"
Crescătoria, care are un nume predestinat - "Ferma visurilor ascunse" (mai degrabă se poate vorbi de coşmaruri) -, a aparţinut unuia dintre asociaţii cei mai apropiaţi ai lui Hoffa, Rolland McMaster, care, la un moment dat, s-a certat cu bossul. Iar puşcăriaşul respectiv, Donovan Wells, care ispăşeşte o condamnare de 10 ani pentru trafic de marijuana, a lucrat la crescătorie, fiind persoana cea mai în drept să ştie care este adevărul. Dispariţia lui Hoffa a pasionat opinia publică americană aproape în aceeaşi măsură ca şi împrejurările, nici astăzi lămurite pe deplin, ale asasinării preşedintelui Kennedy. De soarta fostului lider s-a interesat, în repetate rânduri, şi Casa Albă, iar studiourile de la Hollywood au turnat un film cu Jack Nicholson în rolul titular. Ca o notă ironică la subsolul istoriei, în prezent, preşedintele sindicatului şoferilor camioanelor este fiul celui dispărut - James Hoffa





Dezvaluiri in dosarul Hoffa


Misterul disparitiei lui Jimmy Hoffa(1913-1975)dezvaluit
Misterul dispariţiei liderului de sindicat Jimmy Hoffa, dezvăluit după 36 de ani
Acasă » Media


Noi dezvăluiri în cazul misterioasei dispariţii, acum 36 de ani, a celebrului lider sindical Jimmy Hoffa. El a fost ucis de un membru al mafiei americane, iar trupul său a fost îngropat în ciment, la baza unei clădiri din Detroit. Mărturisirile sunt făcute de fostul său şofer, într-o carte publicată recent.
Jimmy Hoffa a dispărut fără urmă în 1975, iar soarta sa rămâne în continuare unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei americane contemporane, scrie rtv.net.
Înainte să dispară, Hoffa se afla în oraşul Detroit din statul Michigan. Urma să se întâlnească cu doi şefi ai mafiei. De atunci, liderul sindical nu a mai fost văzut niciodată. Autorităţile l-au declarat mort în 1982, însă nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu el.
După 36 de ani de speculaţii, noi dezvăluiri ar putea desluşi misterul. Hoffa ar fi fost ucis de un apropiat al lui Anthony Giacalone, unul din şefii mafiei cu care se întâlnise înainte de dispariţie. Apoi ar fi fost îngropat în ciment, sub clădirea care găzduieşte acum sediul central General Motors din Detroit.
Cartea a fost scrisă de un jurnalist canadian şi urmăreşte viaţa fostului şofer al lui Hoffa, Marvin Elkind. Acesta a declarat că ştie din sursă sigură ce s-a întâmplat cu celebrul lider sindical, deoarece ar fi asistat la o discuţie relevantă în acest sens, în 1985. Atunci, Marvin Elkind se afla la Detroit împreună cu Giacalone şi cu alte câteva persoane. Şoferul lui Hoffa povesteşte că, la un moment dat, grupul s-a oprit în faţa clădirii General Motors, iar mafiotul s-a uitat sugestiv spre baza imobilului şi le-a spus celorlalţi să-l salute pe Jimmy Hoffa.
Teodora Ţugui

Apelul ND Italia

0
0

Apelul Noii Drepte Italia catre romanii din diaspora

autor: FrontPress 17.11.2013

ND-ItaliaDatorită situaţiei economice dezastruoase am fost “obligaţi” să lăsăm în urmă rude şi prieteni pentru a veni în Occident în speranţa unui trai mai bun. Datorită indiferenţei clasei politice am lăsat în urmă tot ce aveam mai “scump”, casă şi familie, pentru a căuta un rost pe pământ printre străini.
România este însă patria noastră iar noi cei din diasporă avem dreptul să vrem să ne întoarcem într-o bună-zi acasă, într-o Românie care îşi respectă cetăţenii; noi cei din diasporă avem dreptul să ne plimbăm prin Europa mândri de originea noastră fără ca anumite “confuzii” la adresa numelui de “român” să ne ştirbească integritatea.
Nimeni nu are dreptul să păteze demnitatea, identitatea şi imaginea noastră de români! De aceea, nu putem sta nepăsători şi să aşteptăm ca problemele interne şi externe ale României să se rezolve de la sine. Sistemul socio-politic din ţară este prea corupt pentru a facilita întoarcerea diasporei iar guvernanţii noştri sunt prea indiferenţi pentru ca autorităţile diplomatice să poată să protejeze eficient românii din străinătate. Aşadar, este şi datoria noastră, a diasporenilor, de a contribui la redresarea morală, economică şi politică a României în speranţa unui viitor mai bun pentru românii de pretutindeni.
Noua Dreaptă, o mişcarea tânără şi hotărâtă, îndrumată de simţul responsabilităţii faţă de neam şi patrie cheamă românii de pretutindeni să ia atitudine faţă de lipsa de reacţie a poporului nostru îngenuncheat de nişte politicieni înstrăinaţi şi lacomi. Am stat destul deoparte şi am privit cum toate partidele de după 1989 şi-au bătut joc de ţară, membrii acestora îmbogăţindu-se şi pe spatele nostru, în timp ce noi am fost “fugăriţi” pe meleaguri străine! Biroul de presa al Noii Drepte Italia

Regina Elisabeta a II-a si Camilla

0
0


Regina Elisabeta a II-a, înfuriată la culme, a pus-o la punct pe Camilla

ARTICOL POSTAT DE: Andreea Ciocanel

POSTAT: 15 Noiembrie 2013, Ora 23:45


Scandalurile din familia regală britanică nu se mai opresc, iar acestea o au în centrul atenţiei pe soţia prinţului Charles. Problemele grave pe care Camilla Parker Bowles le are cu alcoolul în ultima vreme fac de râs Casa regală, fapt pentru care regina Elisabeta a II-a, înfuriată la culme, a ordonat ca ducesa de Cornwall să urmeze de urgenţă tratament la o clinică de dezalcoolizare.

Camilla şi regina Elisabeta a II-a au conflicte mari de ceva timp

Revista Globe a făcut dezvăluirea incendiară



Odată cu venirea pe lume a micului prinţ George, regina a anunţat că va abdica şi îl va numi în locul ei la tron pe prinţul William, printr-un decret secret, pentru bucuria pe care i-a adus-o făcând- o străbunică. Decizia suveranei a dezamăgit- o profund însă pe Camilla şi a făcut-o să se refugieze în băutură, de ciudă că soţul ei nu va mai deveni rege, aşa cum prevedea succesiunea, şi nici ea nu va mai putea astfel să-şi împlinească marele vis de a ajunge regină. Aşadar, potrivit revistei americane Globe, de supărare, soţia prinţului Charles a căzut în patima alcoolului, starea sa înrăutăţindu-se pe zi ce trece.

Camilla provocă aproape zilnic scandaluri monstru ce fac Casa regală de ruşine, acest lucru determinând- o pe regină să îşi trimită nora la dezalcoolizare şi să-i ordone acesteia să renunţe la băutură. Mai mult, publicaţia notează că ducesa de Cornwall ar urma tratamentul de dezalcoolizare într-o clinică din India.

Jazzul muzica preferata a Mafiei Americane in care a investit enorm

0
0



Nat King Cole (1919-1965)  Perfidia


Jazzul (cuvânt de origină engleză, scris uneori jaz, pronunțat în română [gez] sau [ğaz]  este un stil de muzică apărut la începutul secolului al XX-lea în statele sudice ale Statelor Unite, având proveniența în melodiile populației de culoare, urmașă a sclavilor de origine africană. În muzica de jazz se recunosc în special influențe și tonalități de blues și ragtime, la care se adaugă și elemente ale muzicii europene. Mai târziu au fost preluate în jazz și ritmuri ale muzicii latino-americane.

Deși de dată relativ recentă, originea și semnificația inițială a cuvântului "jazz" (la început pronunțat în engleză la fel ca și jass) este controversată. O ipoteză ar fi înrudirea fonetică cu expresia "chasse-beau", o figură de dans din statul american Louisiana, cândva colonie franceză. Alții cred că ar deriva din cuvântul Jézabel, numele unei prostituate din New Orleans, în ortografie americană simplificată "Jazz-Bel". În jargonul populației locale cuvintele jasm sau gism înseamnă rapiditate și energie, au însă și o semnificație erotică. În 1917 formația Original Dixieland Jazz Band a avut mult succes la sala "New York Columbus Circle", și cuvântul "jazz" a intrat în vocabularul curent, deși apăruse deja cu referire la muzică în 1913 într-un ziar din San Francisco, fără să fi avut un ecou deosebit.

Revolutia Franceza

0
0

A lasat Revolutia Franceza masonica si seculara ceva pozitiv pentru posteritate?

autor: FrontPress 17.11.2013

0Interpretarea vulgară a Revoluţiei Franceze (deloc diferită de cea a Revoluţiei Ruse) se bazează pe teoria pendulului. Oamenii săraci şi oprimaţi, conduși de idealişti foarte inteligenți, au scuturat jugul insuportabil reprezentat de regimul opresiv al monarhilor, aristocraţilor şi preoţilor şi au creat o nouă ordine în care Libertatea, Fraternitatea şi Egalitatea de şanse au fost realizate. Dar nu știm deja de la Goethe că legislatorii şi revoluţionarii care anunţă în acelaşi timp libertatea şi egalitatea sînt escroci și șarlatani? Cum nu există un astfel de lucru ca “egalitatea naturală”, ea poate fi realizată doar prin forţă brută. Pentru a aduce egalitatea într-un gard viu, trebuie să folosim foarfece de grădină. Egalitatea, idealul stîngii, este strîns legată de identitate. O sută de cenți fac un dolar, dar fiecare dolar tipărit într-un anumit an nu este identic cu nici un alt dolar tipărit tot atunci.
Prima fază a Revoluţiei Franceze, care s-a încheiat cu un avînt economic, precum şi criza financiară a statului și o serie de reforme liberale, a avut un caracter predominant aristocratic. “Ideile noi” ale primului val iluminist – greșit înțelesul război american de independenţă, anglomania, viziunile lui Rousseau, critica religiei datorată lui Voltaire (un om care avea un dispreţ special tocmai pentru omul comun) şi încă furtunoasa controversă jansenistă – toate acestea au răspîndit confuzie în rîndul claselor superioare. Francmasoneria, recent importată din Anglia, a jucat și ea un rol în această transformare. Este posibil ca însuși Ludovic al XVI-lea să fi fost francmason. Dincolo de orice îndoială, era un student conștiincios al Enciclopediei. Drept urmare, a apărut un vid imens de credinţă, care a fost rapid ocupat de ideologia stîngii radicale, care, la fel de rapid, a infectat segmente mari de populaţie. “Intelighenţia” stîngistă a jucat un rol de spărgător de gheaţă pentru revoluţie, astfel încît, cel puțin în prima perioadă, existenţa monarhiei abia dacă era pusă sub semnul întrebării, un timp în care aristocraţia şi clerul abdicaseră şi se “cununaseră” cu burghezia. [...]
A lăsat Revoluția Franceză ceva pozitiv pentru posteritate? Numai sistemul metric, care, desigur, a apărut din predilecția democratică pentru eterne măsurări și numărări. Dar Declarația Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului? Acesta a fost un document pur antropocentric, un produs bombastic tipic al primului val al Iluminismului, conceput în 1789 și inclus în cele din urmă în constituţia Republicii Sadiste în 1793. În manuale se poate citi despre perioada terorii – “Le Terreur était terrible mais grande!” (Teroarea a fost atroce, dar măreaţă!) Chiar dacă un număr mare de moderați au sfîrşit şi ei tot sub lama ghilotinei. Din punct de vedere istoric, trebuiau să se aştepte la asta, dar ei nu au luat în considerare ce se întîmplă de obicei atunci cînd cineva distruge vechea ordine. [...]
1Nu trebuie să uităm că o mare parte din ceea ce poate părea pozitiv pentru noi astăzi – liberalismul, intelectualismul, umanitarismul – fuseseră deja aduse de absolutismul liberal, curtenesc, în timp ce Revoluția Franceză care a utilizat toate aceste cuvinte, în realitate nu a făcut nimic mai mult decît să le înece în sînge. Să ne reamintim de reacția lui Caffinhals, care, ca răspuns la protestul zgomotos al apărătorilor lui Lavoisier care strigau “Condamnaţi la moarte un mare învățat”, a spus “Revoluția nu are nevoie de învățați.” Bietul om avea dreptate; de la Revoluția Franceză încoace doar cantitățile, cifrele și numerele mai au valoare. Discursul elitelor nu mai este tolerabil.
Din punct de vedere intelectual, Revoluția Franceză a fost un conglomerat de inconsistențe nejudecate însă crezute în mod fanatic şi a prezentat limpede, așa cum au mai făcut-o şi multe alte revoluții, adevăratul caracter al marii majorităţi a Genus Humanum.
În Revoluția Franceză drojdia Franței a cedat poftei de sînge şi a deschis uşa către rău. În zilele noastre, în plin proces de tîmpire electronică, este absolut sigur că, la 200 de ani mai tîrziu, această monstruozitate va fi punctul central al unor festivități orgiastice. Omul mediu se agață întotdeauna în mod disperat de clișee. Dacă i le-ar lua cineva, ar fi nevoit să cerceteze singur, să gîndească singur și să decidă și atunci ar trebui să înceapă din nou, altfel. Nu ne putem aștepta la un astfel de comportament elitist de la aceşti bieţi oameni. Celor pe care zeii vor să-i distrugă, întîi le iau minţile.
Fragment din ERIK VON KUEHNELT-LEDDIHN – “Operatiunea Paricidul – Sade, Robespierre și Revolutia Franceză”, apărut în Fidelity Magazine, oct 1989; o variantă a articolului fusese publicată în National Review, la 14.07.1989, traducere de Liviu Crăciun pentru În linie dreaptă.

Viewing all 3410 articles
Browse latest View live