Iata o lista cu adevaratele motive:
- Nu ai spalat vasele
- Ai flirtat cu chelnerita si m-am enervat
- Esti bolnav si nu vreau sa te apropii de mine
- Sunt bolnava si nu vreau sa te apropii de mine
- Nu m-am spalat pe dinti
- Se pare ca nici tu nu te-ai spalat pe dinti
- Nu acorzi suficienta atnetie preludiului
- Nu vreau sa fac sex oral si stiu ca asta vrei la inceput. Pur si simplu nu vreau.
- Nu vreau s-o fac fix in momentul in crezi tu ca se va intampla.
- Te-ai comportat ca un pervers toata ziua si e enervant.
- Mi-e foame.
- Sunt obosita.
- Esti beat si eu nu sunt.
- Nu ma simt sexy.
- Nu ma intereseaza sexul deloc.
- M-am culcat cu altcineva mai devreme.
- Vreau doar sa fiu singura.
- Toata lumea m-a enervat astazi, nu vreau sa faci si tu asta.
- Esti nesimtit.
- Te-ai comportat urat azi cu mine.
- M-am masturbat azi. Mi-e suficient.
- Nu pot sa am orgasm si nu am chef sa ma prefac.
- Tu nu esti excitat si m-am saturat sa incerc.
- Hainele tale de casa nu sunt deloc sexy.
- Tu nu vrei s-o facem, iar eu vreau , dar nu am starea necesara ca sa-ti explic.
- Mi-am amintit de un fost iubit azi. Nu pot s-o fac cu tine.
- Am toane.
- Acum cinci minute ma ignorai si acum vrei sa facem sex? Nu!
- Abia am facut dus si nu vreau sa ma murdaresc.
- Nu cred ca ma iubesti.
- Ai flirtat cu chelnerita si m-am enervat
- Esti bolnav si nu vreau sa te apropii de mine
- Sunt bolnava si nu vreau sa te apropii de mine
- Nu m-am spalat pe dinti
- Se pare ca nici tu nu te-ai spalat pe dinti
- Nu acorzi suficienta atnetie preludiului
- Nu vreau sa fac sex oral si stiu ca asta vrei la inceput. Pur si simplu nu vreau.
- Nu vreau s-o fac fix in momentul in crezi tu ca se va intampla.
- Te-ai comportat ca un pervers toata ziua si e enervant.
- Mi-e foame.
- Sunt obosita.
- Esti beat si eu nu sunt.
- Nu ma simt sexy.
- Nu ma intereseaza sexul deloc.
- M-am culcat cu altcineva mai devreme.
- Vreau doar sa fiu singura.
- Toata lumea m-a enervat astazi, nu vreau sa faci si tu asta.
- Esti nesimtit.
- Te-ai comportat urat azi cu mine.
- M-am masturbat azi. Mi-e suficient.
- Nu pot sa am orgasm si nu am chef sa ma prefac.
- Tu nu esti excitat si m-am saturat sa incerc.
- Hainele tale de casa nu sunt deloc sexy.
- Tu nu vrei s-o facem, iar eu vreau , dar nu am starea necesara ca sa-ti explic.
- Mi-am amintit de un fost iubit azi. Nu pot s-o fac cu tine.
- Am toane.
- Acum cinci minute ma ignorai si acum vrei sa facem sex? Nu!
- Abia am facut dus si nu vreau sa ma murdaresc.
- Nu cred ca ma iubesti.
Nici un regizor sau scenarist n-ar fi putut să se apropie mai mult de 
Când am ajuns în Pungeşti, după numeroasele filtre ale poliţiei, în care nimeni nu vroia să îmi spună, de ce tocmai maşina mea a fost oprită, din atâtea altele, atmosfera era cu totul alta faţă de cea din Braşov. În Braşov, cu doar o seară înainte se aprinsese bradul de Crăciun, motiv perfect pentru toţi politicienii locali să defileze în preajma alegătorilor. În Braşov fulguia, şi albeaţa zăpezii părea să ascundă întreaga mizerie socială ce a cuprins ţara noastră.
„Bizanţ după Bizanţ” este formula prin care istoricul Nicolae Iorga descria aderarea culturală a ţărilor române, aflate sub conducere fanariotă la spaţiul cultural bizantin. Fenomenul se petrecea în secolele XVII-XVIII, adică la peste două sute de ani de la cucerirea Constantinopolului de către otomani, act care încheia din punct de vedere istoric ciclul glorios al Bizanţului.
La alte două secole distanţă, Estul European pare să reînnoade povestea nostalgică, dovedind un ataşament special pentru instituția Uniunii Europene, tot mai intens criticată în înseşi ţările care au constituit-o. În Germania, Franța, Italia, Spania, Grecia, Marea Britanie, Suedia, Austria curentele de opoziţie faţă de instituţia Uniunii Europene sunt tot mai puternice. Sunt atacate între altele, moneda unică, birocraţia ineficientă şi lipsa de responsabilitate în faţa cetăţeanului, şomajul în creștere îndeosebi în rândul tinerilor, dispariţia industriilor manufacturiere, calitatea tot mai proastă a educaţiei, vârsta de pensionare în creştere, imigraţia necontrolată şi copleşirea populaţiei autohtone, de alogeni care nu au nimic comun cu Europa şi tradiţiile ei, degenerarea morală şi dictatura corectitudinii politice.
Meanwhile in Ukraine
Frica de ruşi
Strategia anaconda. Nu-i suspectez nici pe birocrații de la Bruxelles, nici pe maeștrii acestora că nu ar putea dormi noaptea din compansiune pentru ucraineni sau pentru alți est-europeni. Ucraina cu toate bogățiile ei naturale, terenuri agricole, resurse minerale importante și industrie grea dezvoltată poate reprezenta un pol de atracție care trebuie atras pe orbită și ulterior ocupat. Mai importantă însă decât acapararea Ucrainei este încercuirea Rusiei conform strategiei „anaconda” imaginată pentru prima dată la începutul secolului XX de Halford Mackinder. Prin această strategie spațiul eurastiatic este sugrumat încet dar sigur de către atlantiști prin limitarea accesului la mările calde.
Aceeași strategie „anaconda” este argumentul care explică în bună parte multe din ultimele mutări geopolitice:
Un alt risc major al crizei ucrainene constă în posibilitatea deteriorarii relaţiei Moscova – Berlin, una din axele fundamentale ale proiectului eurasiatic pentru renașterea Europei.
Rata demografica a etniei tiganesti este cea mai mare din Romania iar cazurile de mame minore nu sunt un lucru atat de rar intalnit. Din aceasta cauza, cea mai tanara bunica din lume traieste in satul Ivesti din Vaslui si este nascuta in 1985.
Sunt consternat şi acum, când scriu aceste rânduri, de ceea ce se întâmpla aseară pe trotuarele din zona Pieţei Universităţii. Am retrăit, mărturisesc, atmosfera poliţienească din seara de 21 decembrie 1989 ori cea din 14-15 iunie 1990. Aceeaşi atmosferă abuzivă, agresivă, de desconsideraţie generală faţă de cetăţean şi drepturile lui.
Halal nivel! Adică un găinar mi-a distras atenţia, legitimându-se, pentru a da posibilitatea celuilalt găinar să se tireze, scăpând dintr-o situaţie delicată tot de el creată. Mărturisesc că astfel de metode am întâlnit până acum doar în Obor şi la talciocul din Vitan… Noroc că am apucat să-l fotografiez cu telefonul mobil, urmând să folosesc poza la plângerea penală pe care o voi înainta azi organelor competente.
Amintirile zilei de 7 decembrie 1941 trezesc şi astăzi reacţii puternice în jurul americanilor. La momentul respectiv, nimeni nu putea crede că atacul chiar a avut loc. Un tănâr aviator din Virginia scria, la doar câteva ore după atac, următoarele cuvinte: „Dacă veştile pe care le-am auzit azi sunt adevărate, japonezii au reuşit imposibilul, au reuşit cel mai îndrăzneţ şi de succes raid din întreaga istorie… A fost genial.”
Dar o analiză detaliată a pregătirii şi execuţiei atacului relevă o poveste cu totul diferită. Chiar şi după 10 luni de pregătiri intense şi repetiţii, atacul a fost caracterizat prin inflexibilitate, lipsă de coordonare şi o proastă alocare a resurselor. Deşi suficient de bine înarmaţi cât pentru a distruge 14 cuirasate, japonezii au distrus doar 3; norocul a făcut ca alte două să se scufunde ulterior. Atacul japonez de la Pearl Harbor n-a fost genial; ba chiar ar fi putut să fie un dezastru.
Aviatorii implicaţi în atac aveau alte ţinte prioritare. Principalul arhitect al operaţiunii, Comandantul Minoru Genda, era un genial pilot cunoscut sub porecla de „Nebunul Genda”. Când a fost însărcinat, la începutul anului 1941, cu planificarea atacului menit să scufunde navele de luptă, el a insistat ca atacul să fie concentrat asupra portavioanelor. Această fixaţie aproape că a distrus întreaga operaţiune.
Un al doilea al atacului trebuia lansat la o oră după primul. 81 de bombardiere aveau ca unică ţintă portavioanele. Genda, fidel filosofiei sale, a alocat de două ori mai multe bombardiere pentru portavioane decât pentru nave, deşi un portavion putea fi scufundat din mai puţine lovituri. A alocat suficiente resurse pentru scufundarea portavioanelor, dar nu şi suficiente pentru distrugerea cuirasatelor. El voia să se asigure că portavioanele nu puteau fi reparate.
În ajunul plecării, arhitecţii operaţiunii şi-au dat seama că tot ce puseseră ei la punct se baza pe elementul surpriză. Dar ce se întâmpla dacă americanii îi aşteptau pregătiţi? Genda s-a întâlnit atunci cu comandantul Fuchida şi au adus o modificare planului. Fuchida, care trebuia să conducă primul val de atac, urma să semnalizeze dacă beneficiaseră (cu un semnal luminos) sau nu (cu două semnale) de elementul surpriză. Dacă americanii ar fi fost pregătiţi, tactica se schimba radical.
Greşeala lui Fuchida a avut consecinţe practice semnificative: jumătate din piloţi au executat planul iniţial, iar cealaltă jumătate planul atacului de diversiune. Atacul a fost astfel foarte dezordonat. Primele bombe au explodat pe Insula Ford şi au trezit echipajele americane aflate pe navele din port. Pentru că atacul a pornit din vestul portului şi nu din nord, aşa cum ar fi trebuit, bombardierele însărcinate cu distrugerea portavioanelor au început atacul cu cinci minute înainte de cele ce trebuiau să atace navele de război. Astfel, americanii au avut mai mult timp de reacţie; circa 25% din sistemul de apărare antiaerian al fiecărei nave era funcţional la momentul începerii atacului. Majoritatea avioanelor japoneze au fost lovite, iar cinci din cele şapte care au ajuns ultimele au fost doborâte, şi asta din cauza greşelii lui Fuchida.
(Poziţia celor opt cuirasate americane în port)
Dincolo de toate greşelile, rezultatul atacului este prea bine cunoscut. Japonezii au reuşit să ia Statele Unite prin surprindere. Cu cinci nave scufundate şi peste 2000 de morţi, naţiunea americană a fost complet şocată. Dar analizarea planificării atacului şi a greşelilor de execuţie oferă o altă perspectivă asupra războiului din Paficic. Greşelile de la Pearl Harbor s-au repetat şi în viitoarele atacuri. Victoria din 7 decembrie i-a făcut pe japonezi să-şi păstreze tacticile şi modul de abordare de tip samurai care a dus ulterior la pierderi imense. În plus, Pearl Harbor a întârit concepţia japonezilor că ar putea obţine o victorie indiferent de şanse – cu suficientă voinţă şi bunăvoinţa zeilor ar putea obţine imposibilul. Această credinţă a susţinut Japonia atunci când înfrângerea era inevitabilă şi a prelungit războiul până în august 1945. De Andreea Lupşor – 
Liderul partidului naţionalist catolic 
“Opoziţia noastră faţă de imigraţie a fost mereu foarte clară. Noi considerăm că acest fenomen este o eroare”, a declarat Roberto Fiore, continuând să afirme că nu îşi doreşte să vadă şi în Italia enclave etnice precum cele din Londra sau Paris. “Acest lucru este însă încurajat şi în Italia de către unele partide politice, inclusiv de către 
Liderul Forţei Noi s-a mai declarat şi împotriva Băncii Centrale Europene care a “întemniţat” popoarele, prin moneda Euro care a înlăturat fostele monede naţionale. “Naţiunile europene, în special unde s-a acceptat moneda unică şi mai cu seamă în statele mediteraniene, precum Italia, Spania, Grecia şi chiar Franţa, sunt martorele creşterii sărăciei, un preludiu pentru un adevărat dezastru social. Din această cauză trebuie să revenim la monedele naţionale”, a declarat Roberto Fiore.
Unul dintre cei doi terorişti islamişti care l-au ucis în primăvara acestui an pe soldatul englez Lee Rigby, măcelărit cu cruzime în plină stradă în Londra, a afirmat luni că “iubeşte al-Qaida” şi că îi consideră “fraţi” pe membrii mişcării extremiste, în prima zi a depoziţiei sale în faţa unui tribunal din Marea Britanie.
Forţele de ordine încearcă de câteva zile să ţină sub control revoltele rasiale provocate de înjunghierea mortală a unui tânăr de 26 de ani din orăşelul Arzamas din centrul Rusiei. Ca urmare a incidentelor violente, zeci de persoane au fost arestate. Deasemenea au fost distruse mai multe magazine. Totul a început cu uciderea tânărului rus sâmbătă dimineaţa, în urma unui scandal izbucnit în faţa unei cafenele, de către un grup de migranţi din Armenia, o fostă republică sovietică din Caucaz.
Mai mulţi militanţi naţionalişti de la
