:):):)
↧
↧
Bancuri....
Un tip jefuieşte o bancă, ascunde banii, dar în cele din urmă este prins. Adus în faţa judecătorului, acesta îi spune:
- Doml'e, dacă dai banii înapoi îţi voi micşora pedeapsa!
- Auzi doml'e, dacă vroiam să dau banii înapoi, făceam un împrumut!!
Bărbaţii sunt ca motanii - atunci când se linguşesc pe lângă tine, fie au nevoie de ceva, fie au făcut vreo prostie!
- Toţi au soţiile normale.... numai pe a mea n-o doare niciodată capul! - oftă soţul, târându-se din dormitor!
Azi noapte, nevastă-mea mă întreabă:
-Și ce altceva ai vrea să mai faci cu trupul meu?
-Sa-l identific în prezenţa poliţiei!
Înainte de a pleca în delegaţie, soţul se adresează nevestei:
- Sper că în timpul absenţei mele, nu mă vei înşela!
- Fii liniştit dragă! Astfel de gânduri îmi vin numai când eşti lângă mine!
- Fii liniştit dragă! Astfel de gânduri îmi vin numai când eşti lângă mine!
Prietena mea a strigat la mine:
- Dispari! Pleacă din casa asta, să nu te mai văd!
În timp ce mă îndreptam către uşă a zbierat iar:
- Sper să ai parte de o moarte lentă şi dureroasă, dobitocule!
- Sper să ai parte de o moarte lentă şi dureroasă, dobitocule!
Atunci m-am întors şi i-am răspuns:
- Aha, deci vrei să rămân?
- Aha, deci vrei să rămân?
Tatăl către fiică:
-Unde mergi dragă îmbrăcată aşa frumos?
-În baie tati, să-mi fac poze pentru Facebook...
-Unde mergi dragă îmbrăcată aşa frumos?
-În baie tati, să-mi fac poze pentru Facebook...
Ion vede pe Gheo ducând un cal de căpăstru.
- Mă Gheo, da' unde duci calu'?
- La veterinar.
- Au ce are, mă? Nu mâncă?
- Mă Gheo, da' unde duci calu'?
- La veterinar.
- Au ce are, mă? Nu mâncă?
- Ba mâncă.
- Dară nu-i şchiop?
- Nu-i şchiop.
- O fi beteag?
- Ba nu-i beteag.
- Apăi atunci de ce-l duci la veterinar?
- Apăi dacă-i al lui...
- Dară nu-i şchiop?
- Nu-i şchiop.
- O fi beteag?
- Ba nu-i beteag.
- Apăi atunci de ce-l duci la veterinar?
- Apăi dacă-i al lui...
Pentru a stimula pofta clienţilor de a face cumpărături, un supermarket american a recurs la o soluţie ingenioasă:
când te apropii de sectorul Carne, un dispozitiv emană mirosuri de barbecue şi cârnaţi prăjiţi.
În dreptul rafturilor cu Ouă şi produse de pui se aude cotcodăcitul găinilor, însoţit de o aromă de ouă cu şuncă sau omletă.
La fel, la sectorul de Lactate se aude mugetul vacilor şi se simte mirosul de iarbă sau de fân proaspăt cosit.
De atunci nu mai cumpăr hârtie igienică de la ei!
↧
Angajatul ideal
Angajatul ideal in 2013: Munca multa, stres si ore suplimentare pe bani putini
Se caută angajatul perfect: munceşte mult, pe bani puţini. În 2013, cine nu e productiv şi nu face ore suplimentare neplătite, va găsi greu un loc de muncă.
Este părera specialiştilor în resurse umane, care au studiat bine piaţa. Tot ei spun că în noul an angajatorii vor de la români eficienţă maximă, cu investiţii minime.
Vor fi preferaţi angajaţii care acceptă din start ore suplimentare şi care conving angajatorii că ştiu ce au de făcut şi că fac lucrurile bine.
Munca bine făcută, nu va fi însă răsplătită pe măsură. Angajatorii profită de faptul că numărul şomerilor e mare iar locurile de muncă sunt puţine.
Munca bine făcută, nu va fi însă răsplătită pe măsură. Angajatorii profită de faptul că numărul şomerilor e mare iar locurile de muncă sunt puţine.
Cei mai mulţi dintre români spun că nu ar risca să-şi piardă locul de muncă. De aceea “n-o să-i omoare” câteva ore în plus la serviciu.
Cele mai căutate meserii pentru care se vor organiza şi programe de formare profesionale, în 2013, sunt cele de lucrător în comerţ, contabil, ospătar sau bucătar. Meserii în care orele suplimentare nu prea sunt în… meniu. De pe Antena 3
↧
Pierdut umor
Pierdut umor. Gasitorului recompensa
Nu inteleg unde a disparut umorul de calitate pe care il gaseam candva in programele televiziunilor din Romania. Nu inteleg unde a disparut divertismentul de bun gust. Nu inteleg de ce nu mai avem vedete autentice.
M-am uitat in seara de Revelion, cat m-au tinut nervii, adica nu prea mult, la borhotul aruncat pe ecranele televiziunilor romanesti. Sinstru. O combinatie tulburatoare de prost gust, grobianism, vulgaritate, prostie, suficienta.
M-am uitat in seara de Revelion, cat m-au tinut nervii, adica nu prea mult, la borhotul aruncat pe ecranele televiziunilor romanesti. Sinstru. O combinatie tulburatoare de prost gust, grobianism, vulgaritate, prostie, suficienta.
N-am auzit o gluma buna, n-am vazut un moment reusit, ci doar o inflatie de funduri goale, sani mai mult dezveliti, lipsa de talent, stridenta. In iz de ieftin si alterat ca intr-o carciuma de mana a doua unde micii sunt reci si berea calda, iar chelnerita e murdara pe maini.
Si imi aduc aminte, desi nu sunt, Doamne fereste!, vreun nostalgic ca inainte de 1989 se putea si altfel, cu totul altfel. Desi conditiile erau incomparabil mai dificile, de la cenzura, la posibilitati tehnice, programele de Revelion ale televiziunii publice erau de o certa buna calitate. Aveam pe vremea aceea autentice vedete, aveam scenaristi valorosi, textieri, aveam regizori, coregrafi, producatori profesionisti, oameni de cultura.
Si, in primul rand, aveam umor de calitate, impotriva tuturor restrictiilor. Un umor sanatos, salvator pentru o natiune chinuita, un umor care dovedea ca inca gandim, inca simtim, inca avem resurse.
Nu mai avem vedete. Pitipoanecele tampe care se perinda pe ecrane nu sunt nici macar niste starlete obosite. N-au talent, n-au creier, n-au gratie, ci doar silicoane, tupeu si fumuri in cap.
Dar cel mai grav este ca nu mai avem umor. Nu mai radem sanatos si inteligent, ci “ne radem” idiot de idioti care fac programe pentru idioti. Umorul autentic a fost inlocuit de bascalia ieftina, schimonoseala si conotatia porno.
Trist este ca exista suficient public pentru asa ceva. Ca asemenea programe caricaturale auaudienta. Ca foarte multi romani “se rad” si valideaza aceasta involutie tragica. Daca n-ar fi asa, audientele s-ar prabusi, incasarile din publicitate dupa ele si televiziunile ar fi obligate sa schimbe registrul. Nu e nevoie, din nefericire.
Este inca o dovada ca se intampla ceva grav cu societatea romaneasca. Ca suntem intr-o situatie, de fapt, cu mult mai rea decat inainte de 1989, din punct de vedere spiritual. Ca am decazut si nu ne mai regasim.
Asa cum ne reprezinta clasa politica, asa cum ne reprezinta actualul Parlament, la fel fel ne reprezinta si programele de divertisment pe care le urmarim, tipul de umor pe care il prizam. Si cum umorul de buna calitate este un semn de sanatate mintala si inteligenta, ma tem ca noi avem mari motive de ingrijorare din acest punct de vedere. De Constantin Racaru – Ziare.com
↧
Bancuri....
Bancuri..
Aseară, în timp ce făceam sex, prietena mea s-a gândit să facă mișto de mine și mi-a pus întrebarea aia care ruinează ego-ul oricărui bărbat: "Ai băgat-o?" I-a dispărut zâmbetul de pe față când i-am răspuns: "Nu știu, nu-mi dau seama..." | |
Un taran era la oras cu o gaina pe care voia sa o vanda. Era seara, pana sa se duca la targ a doua zi, se gandeste sa mearga sa vada un film. Asa ca se duce la cinema si cere un bilet. Casierita observa gaina si ii spune ca nu are voie cu animale in sala. Suparat, omul merge dupa colt, indeasa gaina in pantaloni si apoi ia bilet si intra in sala. Dupa ce incepuse filmul, de frica sa nu se sufoce gaina, deschide slitul ca gaina sa poata respira. Langa el, o femeie observa momentul si-i spune, tulburata, sotului ei: - Cel de langa mine si-a descheiat prohabul! - Lasa, draga, raspunde sotul, ai vazut una, toate sunt la fel. - Da, dar asta imi mananca floricelele... |
O blondă îşi ia o slujbă la domeniul public. Trebue să vopsească banda de pe mijlocul unui drum de ţară. Şeful ei îi spune că se află in perioada de probă şi trebuie să vopsească cel putin 2 km pe zi, dacă vrea să-şi păstreze serviciul. Verificând la sfârşitul zilei, el vede că în prima zi făcuse 4 km, dublu faţă de normă. A 2 zi a fost putin mai dezamăgit, pentru că blonda nu vosise decât 2 km. Se gandeşte că oricum asta e norma şi trece cu vederea. Dar a treia zi, când blonda vopsise doar 1km, îi spune: -Ce problemă ai? Vreo boală, vreo defecţiune a echipamentului? Ce te opreste să faci 2km pe zi? -Ştiti, cu fiecare zi sunt din ce în ce mai departe de galeată! Mi-e şi mie greu să alerg atâta! | |
Anul 2025, guvernul italian face o ancheta cetatenilor: -Imigrantii din Romania reprezinta o problema?? 35% au raspuns: Si, un grande problema! 65% au raspuns: Absoluto nicio problemo,manca-ti-as. |
La masa de alături, un puști de vreo doi anișori urla de mama focului. Balonul cu heliu pe care îl avea îi scăpase din mână și se lipise de tavanul restaurantului, fiind imposibil de ajuns. Părinții exasperați încercau să-l potolească, dar le-a luat vreun sfert de oră până când puștiul s-a potolit, ba chiar părea să fi uitat complet de balon. Noroc cu mine că, la plecare, i-am șoptit: ”Puișor, să nu-ți uiți balonul acolo pe tavan” |
Doi prieteni stau de vorbă: - Ia zi...ai încercat să faci sex cu nevastă-ta...în gaura cealaltă ? De ce aş face asta ? nu vreau s-o las gravida..... |
↧
↧
STOP !
STOP discriminarii barbatilor !!!
|
--
"Nu conteaza ce ai in viata, ci pe cine ai alaturi cand treci prin viata!"
Daca Dumnezeu nu exista si eu cred, n-am pierdut nimic.
Dar daca Dumnezeu exista si eu nu cred, atunci am pierdut totul.
N. Iorga
Dar daca Dumnezeu exista si eu nu cred, atunci am pierdut totul.
“Ştiinţa fără religie este şchioapă.Religia fără ştiinţă este oarbă.” - Albert Einstein -
↧
Puskin (1799-1837)
IUBIRILE LUI PUSKIN
- Comparat adesea cu Don Juan, Aleksandr Sergheevici Puskin, cel mai mare poet al Rusiei, a trait 113 povesti de dragoste. A murit tanar, impuscat intr-un duel. Focul inimii a fost stins cu un foc de arma -
Mitul sufletului rusesc a facut cariera in literatura universala. In nici o alta tara din lume nu se iubeste atat de dramatic, intre agonie si extaz, si nu se moare cu atata usurinta din dragoste. Desi este o veritabila strabunica a povestilor de iubire, Anna Karenina n-a fost intrecuta de nici una dintre stranepoatele ei literare. Zbuciumul povestii ei de iubire ramanand neegalat pana azi... Dar literatura rusa mai are un reprezentant de elita al iubirilor imposibile, intruchipat, de data asta, de un poet: Puskin. Aleksandr Sergheevici Puskin, un geniu cu o viata la fel de fascinanta, de pasionala si vie, precum toate personajele lui. Cel mai mare poet pe care l-a dat Rusia a avut o existenta involburata, stapanita de pasiunea pentru femeie, a avut parte de glorie si a trait drama exilului. Pana cand s-a casatorit, in sfarsit, cu una dintre cele mai frumoase femei de la curtea tarului, se spune ca a trait 113 povesti de dragoste. Demonii ascunsi ai pasiunilor carnale i-au subjugat intreaga viata si l-au dus la pieire.
S-a nascut in ziua de 6 iunie 1799, la Moscova, intr-o straveche familie de aristocrati rusi, avand si stramosi germani, scandinavi si africani. Mama lui, Nadejda Ossipovna Hannibal, a fost nepoata lui Abram Petrovici Hannibal, un sclav african, adus cadou suveranului Petru cel Mare si care a devenit, gratie abilitatilor sale deosebite, general de armata si persoana apropiata tarului. Din acest amestec pestrit de semintii, se naste o personalitate in care se vor imbina profunzimea si sensibilitatea sufletului rus, cu pornirile patimase, aproape salbatice, ale sangelui african.
Conasul Pusca
Temperamentul vulcanic al lui Puskin s-a manifestat atat in dragoste, cat si in opera sa. Versurile sale indraznete, indreptate impotriva sclaviei, ce luase amploare in Rusia, si epigramele ironice la adresa tarului Alexandru I al Rusiei, i-au adus in scurt timp exilul. In 1820, la numai 21 de ani, dupa ce scrie poemul "Oda libertatii", tarul ordona indepartarea poetului incomod din capitala. Apropiatii il salveaza de la o deportare in Siberia, si Puskin, sub forma unui exil deghizat, este trimis ca functionar pe langa generalul Inzov, guvernatorul regiunilor din sud-estul Rusiei. Astfel ajunge in Basarabia, provincie ce se afla la vremea aceea sub dominatie ruseasca.
Viata in Chisinau, o gubernie de la periferia Imperiului, atat de diferita de cea din Petersburg, fara societate aleasa, fara saloane luxoase, fara discutii politice, nu era deloc pe placul tanarului poet. Insa, in scurt timp, Puskin descopera farmecul aparte al acestei asezari. Aflat la confluenta dintre Europa si Orient, Chisinaul era un oras cu femei frumoase. Imbinarea dintre traditiile orientale, aparent exotice, si stralucirea sarmanta, europeana, a avut un efect fericit asupra femeilor din Basarabia. La vremea aceea, Basarabia, proaspat "eliberata" de rusi de sub stapanire otomana, nu era un teritoriu cu o populatie densa. Astfel, la invitatia tarului, aici sosesc oameni din mai multe colturi ale Europei: greci, nemti, bulgari, ucraineni. Moldovencele, dar si grecoaicele, "incuiate" pana de curand in iatacuri, in conformitate cu obiceiurile musulmane, facusera brusc cunostinta cu civilizatia europeana vestica, cu balurile mascate, cu romanele erotice frantuzesti, cu revistele de moda. Doamnele de la Chisinau si-au pastrat eleganta si sensibilitatea rasariteana, dar au adoptat un stil de viata modern, tipic occidental, devenind nestapanite in dragoste, patimase, uneori apropiindu-se de frivolitate.
Prin natura sa ardenta, si la cei 21 de ani ai sai, Puskin a constientizat ca, de fapt, in aceasta lume ce emana senzualitate, se afla in elementul sau. De-a lungul celor trei ani petrecuti in Basarabia, se arunca orbeste in zeci de aventuri amoroase, atragand invidia si oprobriul barbatilor. Ca o consecinta obligatorie, este implicat in tot atatea dueluri, ceea ce-i atrage si o porecla din partea moldovenilor: "conasul Pusca".
Iubiri pe malul Prutului
Prin maniere elegante, cu infatisarea sa exotica, usor negroida, si cu marea sa sensibilitate poetica, Puskin reusea sa suceasca mintile pana si celor mai cuminti domnisoare din familii nobile. La scurt timp dupa stabilirea la Chisinau, la o serata care reunise aristocratia orasului, face cunostinta cu vestitul general Raievski, eroul bataliei de la Borodino, din 1812, si cu cele trei fiice ale acestuia, Caterina, Elena si Maria. In mod firesc, Puskin se indragosteste de toate cele trei distinse domnisoare si le seduce, provocand un adevarat scandal. Maria, viitoarea printesa Volkonskaia, indragostita, la randul ei, si luptand pentru onoarea barbatului ce-o cucerise, scria in jurnalul sau: "Poet fiind, Puskin a simtit o datorie de onoare in a fi indragostit de toate femeile frumoase si tinere pe care le intalnea".
Dar scandalul a fost rapid eclipsat de unul si mai mare. Puskin pica, el insusi, de asta data, in mrejele seducatoarei Ludmila Sekora Inglezi, o tiganca recunoscuta in Chisinau pentru frumusetea ei, dar si pentru numeroasele aventuri extraconjugale. Se spune ca Ludmila, sotia boierului Inglezi, mare proprietar de terenuri, fusese cumparata de la o familie de tigani. Bruneta, cu ochii verzi si nestapaniti, il impresionase atat de profund pe poet, ca acesta uita complet ca era casatorita, ignora privirile iscoditoare ale oamenilor si sfideaza pericolul care il pandea. Fericirea lor nu dura insa prea mult. Intr-o zi, Puskin si Ludmila se plimbau nestingheriti intr-un parc din centrul Chisinaului. Intotdeauna, la asemenea intalniri era prezent si un baiat care statea de paza, ca nu cumva cei doi indragostiti sa fie surprinsi intr-o postura necuviincioasa. Chinuit de banuiala ca sotia ii este necredincioasa, Inglezi o urmarea indeaproape de cateva zile, fara insa a reusi sa aiba o dovada convingatoare. Pana in acea zi cand, turbat de gelozie, a navalit pe aleile parcului, scotocind fiecare coltisor mai ferit pentru a vedea cu ochii lui cum ii este patata onoarea. De abia reusi baiatul sa ii avertizeze pe amanti de apropierea amenintatoare a lui Inglezi. Puskin si doamna sa scapara ca prin urechile acului din calea maniosului sot, insa fusesera, totusi, vazuti. In ziua urmatoare, Inglezi o incuie in casa pe Ludmila si pleca sa se intalneasca cu Puskin, pe care il provoca la duel. Foarte orgolios si nepasator fata de propriul destin, Puskin nu rata ocazia de a se duela, s-ar putea spune, "calendaristic", astfel ca accepta imediat lupta cu Inglezi. Confruntarea sangeroasa de pe esafodul onoarei se stabili pentru ziua urmatoare. Din fericire, guvernatorul Ivan Nikitici Inzov, pe langa care Puskin lucra ca functionar, este informat si reuseste ingenios sa evite o posibila tragedie. Il pedepseste pe poet cu zece zile de arest la domiciliu, iar lui Inglezi ii acorda permisiunea sa plece pentru un an in strainatate, impreuna cu sotia sa. Negustorul intelege aluzia si accepta propunerea generoasa a guvernatorului. A doua zi, cand Puskin afla devastat despre brutala separare, Ludmila era deja departe...
Dragoste de tiganca
Se pare ca tanarul poet rus avea o slabiciune pentru femeile cu sange tiganesc. Nici nu se stinsese bine focul dragostei pentru Ludmila, ca in viata lui aparu Zamfira, tot tiganca, tot frumoasa, de care s-a indragostit la fel de patimas. A cunoscut-o in imprejurimile satului Dolna, unde se afla conacul boierului Ralli-Arbore, cu care se imprietenise si la care isi petrecea zilele dogoritoare de vara. Impreuna cu boierul, Puskin cutreiera estul Basarabiei, colinele Nisporenilor si codrii Moldovei. Intr-o zi, ajung la o satra de tigani, robi ai lui Ralli, care munceau din greu, primind ca simbrie posibilitatea de a fi liberi vara, cu conditia ca toamna sa revina la mosie. Printre puradei, la umbra unui nuc, Puskin zareste o tanara frumoasa, imbracata cu haine barbatesti, cu "sarovari" (salvari) purpurii si cu rubasca alba, brodata. Parul negru ca abanosul i se scurgea pe umeri si pe solduri, pe cap avea o caciulita de blana alba, de oaie, iar la gat o salba din monede de argint. Fata statea turceste si fuma dintr-o pipa. Indragostit la prima vedere, poetul il convinge pe Ralli sa-l lase pentru o perioada in satra.
Se spune ca ar fi trait acolo timp de o luna, din iulie pana in august, ca "invitat de onoare" in cortul bulibasei, tatal Zamfirei. Ziua se cufundau in tihna codrilor batrani, tinandu-se de mana, iar seara se asezau pe marginea unui paraias, ce acum poarta numele "Izvorul Zamfirei", privindu-se tacuti. Caci tiganca nu stia ruseste, iar poetul, nici atat, tiganeste. Povestea spune ca Zamfira, foarte iscusita la ghicitul in palma, i-ar fi prezis soarta: va lua de nevasta o femeie foarte frumoasa, dar care "nu va face nici cat cizma lui", caci ii va aduce pieirea. Dar Zamfira nu ii apartinea intru-totul lui Puskin, iubea in taina un tigan. Si intr-o dimineata, Puskin se trezi in cortul bulibasei fara iubita sa. In zadar o striga, in zadar o cauta prin locurile pe unde obisnuiau sa se plimbe. Zamfira disparuse. Iar el nu avea sa o mai vada niciodata. Dupa cativa ani, pe cand locuia la Odesa, Ralli i-a scris o scrisoare in care ii povestea ca Zamfira fusese injunghiata mortal de tiganul cu care fugise. Frumusetile Basarabiei si dragostea pentru tiganca Zamfira l-au inspirat pe Puskin sa scrie poemul "Tiganii".
Iubita cu "salul negru"
Dar muza poetului Puskin din "perioada Basarabia" nu a fost Zamfira, nici Ludmila, ci grecoaica Calipso. S-au intalnit la un bal organizat de un boier moldovean, unde grecoaica a oferit invitatilor un mic concert de chitara. Despre ea se spunea ca "avea o voce calda, fascinanta, nu numai atunci cand vorbea, dar mai ales atunci cand canta la chitara cantece turcesti".
Calipso Polichroni, despre care se zvonea prin Chisinau ca in tineretea ei timpurie fusese amanta Lordului Byron, fugise din Constantinopol dupa declansarea revoltei populatiei grecesti impotriva otomanilor, si se stabilise impreuna cu mama ei in Chisinau.Puskin se trezeste prins intr-o pasiune stranie pentru aceasta femeie, care nu era deloc frumoasa, dupa cum o descrie si Filip Vighel, un prieten apropiat al poetului: "Avea o statura foarte mica, cu fata lunga, cu nas mare si ochi imensi". De la inceput Puskin a indragit-o pentru simplul fapt ca era grecoaica, el fiind un sustinator entuziast al luptei grecilor de eliberare de sub turci. In acelasi timp, femeia cu voce angelica ii starnea si admiratia, caci insusi Byron fusese dezmierdat de bratele ei. Poetul ii dedica poezia "Salul negru": "Pe cand fusesem tanar si-ncrezator, trufas,/ O tanara grecoaica iubit-am patimas".
Desi ducea o viata extravaganta in Chisinau, participand la toate balurile si petrecerile, jucandu-si ultimii bani la jocurile de carti si biliard, desi era iubit si iubea cele mai ravnite femei ale orasului si se duela constant pentru inimile lor, Puskin se plictisise cumplit de monotonia provinciei. "Adio, Chisinau soios..." va spune poetul dupa trei ani de pribegie in tinuturile Moldovei, indreptandu-se catre Odesa. Nici aici, insa, nu ramane pentru mult timp, caci poetul intra din nou in conflict cu autoritatile tariste, care-l trimit in exil, de asta data in nord-vestul Rusiei, in satul Mihailovskoie, langa Pskov. Desi departe de viata intensa a marilor orase, carora le poarta un dor arzator, Moscova si Petersburg, Puskin nu duce o viata anosta. Accepta cu mare placere toate invitatiile la petreceri si serate, pentru a-si indulci viata de surghiun. Aventurile amoroase si pasiunile trecatoare se tin lant si aici. Nu putea ramane devotat unei singure femei, ca si cum geniul nelinistit al dorintelor senzuale s-ar fi razvratit impotriva-i. Acest periplu de la o amanta la alta il trudea, il chinuia si ii innegura existenta. Dar numai in aceasta zvarcolire continua se manifesta si geniul sau creator. Perioada exilurilor a fost, paradoxal, si cea mai prolifica.
Natalia... ultima iubire
In 1826, dupa ridicarea pedepsei de catre tarul Nicolae I, Puskin se muta la Moscova. In iarna anului 1828, la un bal, o intalneste pe Natalia Goncearova, o tanara de 16 ani, de o frumusete tulburatoare. Puskin se indragosteste nebuneste de ea si o cere de sotie, dar familia ei se opune. Era o "partida" aproape imposibila, care a declansat imediat multe barfe si clevetiri in cercurile inaltei aristocratii din "Palmyra Nordului", asa cum era denumita capitala Rusiei. Mult mai tanara decat Puskin, de o frumusete covarsitoare, bruneta, cu ochii verzi si un profil de statuie antica, Natalia nu parea deloc potrivita pentru poetul flusturatic, a carui reputatie era deja prea bine stiuta. Aproape trei ani s-a luptat cu refuzul constant al familiei Goncearov, pana cand tatal isi da, intr-un final, acceptul. In 1831, dupa nenumarate escapade amoroase, Puskin se insoara cu Natalia Goncearova. Dupa cum noteaza in controversatele "Insemnari de taina", Natasa este a 113-a iubita a sa si, poate, ultima.
Se spune ca inainte de ziua nuntii, in ultimele zile de burlacie, Puskin s-ar fi dus la una dintre fostele sale iubite, tiganci. "Ma insor, dupa cum ai auzit. Canta-mi ceva sa-mi alungi umbra de tristete si sa-mi poarte noroc". Tania si-a luat vioara si i-a interpretat o piesa atat de trista, ca Puskin a izbucnit in lacrimi, ingropandu-si capul in palme. Tiganca s-a oprit uimita si l-a intrebat ce s-a intamplat. "Cantecul asta m-a sfasiat. Anunta o mare tristete, nicidecum bucurie".
Desi casatoria lor parea una fericita, Natalia dand nastere la patru copii, pentru Puskin aceasta perioada este una de grele incercari, de amaraciuni si deceptii. Desi nu se mai afla sub pedeapsa exilului, poetul este indeaproape urmarit, opera cenzurata, calatoriile limitate. Ultimii ani ai existentei sale involburate sunt marcati de griji materiale si de o atitudine ostila din partea oficialitatilor, sunt ani de insingurare sufleteasca. Se refugiaza pentru o perioada in oraselul Tarskoe Selo (Satul Regal), unde traieste linistit cu Natalia. Nu pentru mult timp insa, caci are nenorocul ca familia imperiala sa-si mute resedinta tot acolo, pe timp de vara. Sotia poetului, femeie de o frumusete rara, admirata de toti barbatii, i-a placut tarului in mod deosebit. Pentru a o avea in preajma, ii ofera lui Puskin o slujba la Curte. Atributia de istoriograf al Curtii imperiale era mult prea neinsemnata, fiind umilitoare pentru marele poet. "Tarului nu i-a convenit ca nu am primit cu umilinta si recunostinta rangul meu. Pot fi supusul imparatului... dar sluga si mascarici nu voi fi nici imparatului ceresc", scria in jurnalul sau. Astfel, se poate spune ca tarul impuscase doi iepuri deodata: il avea sub supraveghere stricta pe incomodul poet si se bucura de prezenta frumoasei sale sotii.
Nefericirea lui Puskin atinge apogeul in 1834, cand la Sankt Petersburg isi face aparitia un ofiter francez, Georges d'Anthes. Frantuzul nu era orisicine, ci fost senator, ce frecventa cercurile diplomatice de la Moscova si Petersburg, ajungand astfel protejat al baronului de Heeckeren, ambasadorul Tarilor de Jos in Rusia. Cu trasaturi fine, inalt, impunator, in uniforma regala, d'Anthes devenise atractia balurilor din Petersburg si barbatul visurilor mai multor doamne din inalta societate. Natalia se simte atrasa de chipesul locotenent francez si intre cei doi se stabileste o legatura puternica, desi platonica. Din scrisorile lui d'Anthes catre baronul Heeckeren reiese ca, desi cei doi facusera o pasiune nebuna unul pentru celalalt, intre ei nu existase niciodata o relatie intima. "Ea s-a dovedit a fi mult mai puternica decat mine. De peste 20 de ori mi-a cerut sa am mila de ea, de copiii ei, de viitorul ei, si in acele clipe era frumoasa ca un inger coborat de pe cer... si a ramas pura, fidela sotului ei". Dar zvonul facea deja inconjurul saloanelor, ajungand pana la urechile lui Puskin.
Foarte plauzibila este teoria pe care unii istorici o sustin, potrivit careia legatura celor doi a fost "inflorita" si apoi raspandita, spre deliciul cercurilor inalte, de catre autoritatile tariste, tocmai pentru indepartarea poetului. Se stia prea bine faptul ca Puskin era un barbat extrem de gelos, navalnic si orgolios, si nu ar fi suportat o asemenea jignire cumplita. Asteptarile lor au fost confirmate. La primirea unei scrisori anonime cu caracter ofensator, care facea referire la infidelitatea sotiei sale, Puskin il provoaca pe d'Anthes la duel. Acesta cere un ragaz de 15 zile, timp in care, pentru a alunga orice indoiala, se casatoreste cu sora Nataliei, Ecaterina.
Ultimul duel
Conflictul celor doi ramane insa deschis si, in februarie 1837, poetul ii adreseaza cumnatului sau o scrisoare dura. Ca raspuns, d'Anthes il provoaca la duel.Dimineata zilei de 8 februarie era mai mohorata decat toate celelalte de pana atunci. O ceata groasa se asezase peste padurea de pe malul paraului, ce purta, parca, un nume predestinat, Ciornaia Recika (Paraul Negru), acolo unde doi barbati aveau sa infrunte moartea in numele onoarei si al dragostei. Conditiile duelului, stabilite de trufasul Puskin, au fost pe viata si pe moarte, si nu dadeau adversarilor nici o sansa de supravietuire, datorita distantei foarte mici de la care se tragea. "Eu nu am o dorinta limpede de a muri, dar ma comport ca si cum as cauta moartea cu toate puterile", scria poetul in "Insemnari de taina".
Pe cararuia ingusta, inzapezita, la o distanta de 20 de pasi unul de celalalt, se aflau Puskin si d'Anthes. Secundantul da semnalul. D'Anthes trage primul. Puskin cade. Toti se reped catre el, chiar si adversarul. Desi ranit, cere rivalului sa se intoarca la locul sau, trece peste durerea cumplita provocata de rana din stomac si trage. D'Anthes cade si el, insa nu este ranit decat in mana.
Grav ranit, Puskin a fost transportat pe brate, de catre secundanti, la locuinta sa din centrul capitalei. Medicii insa nu i-au dat nici o sansa: rana era fatala. Dupa doua zile de agonie, Puskin moare, pe 10 februarie 1837, la ora 14.45. Ceasornicul din camera poetului a fost oprit de prietenii sai exact la ora mortii. Asa a ramas incremenit pana astazi.
Pentru frumoasele sale poezii de dragoste, cat si pentru curajul cu care incriminase regimul despotic al tarului, Puskin era deja considerat poetul neamului. Vestea mortii sale s-a raspandit cu repeziciune, iar strada pe care se afla casa lui s-a umplut de o mare de oameni. Autoritatile erau vadit ingrijorate de o posibila demonstratie antitarista. Astfel, in mare taina, din ordinul lui Nicolae I, sicriul este ridicat in miez de noapte, ascuns intr-o troica si dus la Mihailovskoie. Acolo, Puskin va fi ingropat langa mama sa, in zorii zilei.
Astfel s-a stins cel mai mare poet al Rusiei. In focul dragostei. Sub focul unui pistol. Dincolo de moarte, ramane in memoria omenirii nu doar prin versurile sale care se inscriu in patrimoniul literaturii universale, ci si prin felul nebunesc in care a celebrat dragostea si viata.
Mitul sufletului rusesc a facut cariera in literatura universala. In nici o alta tara din lume nu se iubeste atat de dramatic, intre agonie si extaz, si nu se moare cu atata usurinta din dragoste. Desi este o veritabila strabunica a povestilor de iubire, Anna Karenina n-a fost intrecuta de nici una dintre stranepoatele ei literare. Zbuciumul povestii ei de iubire ramanand neegalat pana azi... Dar literatura rusa mai are un reprezentant de elita al iubirilor imposibile, intruchipat, de data asta, de un poet: Puskin. Aleksandr Sergheevici Puskin, un geniu cu o viata la fel de fascinanta, de pasionala si vie, precum toate personajele lui. Cel mai mare poet pe care l-a dat Rusia a avut o existenta involburata, stapanita de pasiunea pentru femeie, a avut parte de glorie si a trait drama exilului. Pana cand s-a casatorit, in sfarsit, cu una dintre cele mai frumoase femei de la curtea tarului, se spune ca a trait 113 povesti de dragoste. Demonii ascunsi ai pasiunilor carnale i-au subjugat intreaga viata si l-au dus la pieire.
S-a nascut in ziua de 6 iunie 1799, la Moscova, intr-o straveche familie de aristocrati rusi, avand si stramosi germani, scandinavi si africani. Mama lui, Nadejda Ossipovna Hannibal, a fost nepoata lui Abram Petrovici Hannibal, un sclav african, adus cadou suveranului Petru cel Mare si care a devenit, gratie abilitatilor sale deosebite, general de armata si persoana apropiata tarului. Din acest amestec pestrit de semintii, se naste o personalitate in care se vor imbina profunzimea si sensibilitatea sufletului rus, cu pornirile patimase, aproape salbatice, ale sangelui african.
Conasul Pusca
Temperamentul vulcanic al lui Puskin s-a manifestat atat in dragoste, cat si in opera sa. Versurile sale indraznete, indreptate impotriva sclaviei, ce luase amploare in Rusia, si epigramele ironice la adresa tarului Alexandru I al Rusiei, i-au adus in scurt timp exilul. In 1820, la numai 21 de ani, dupa ce scrie poemul "Oda libertatii", tarul ordona indepartarea poetului incomod din capitala. Apropiatii il salveaza de la o deportare in Siberia, si Puskin, sub forma unui exil deghizat, este trimis ca functionar pe langa generalul Inzov, guvernatorul regiunilor din sud-estul Rusiei. Astfel ajunge in Basarabia, provincie ce se afla la vremea aceea sub dominatie ruseasca.
Viata in Chisinau, o gubernie de la periferia Imperiului, atat de diferita de cea din Petersburg, fara societate aleasa, fara saloane luxoase, fara discutii politice, nu era deloc pe placul tanarului poet. Insa, in scurt timp, Puskin descopera farmecul aparte al acestei asezari. Aflat la confluenta dintre Europa si Orient, Chisinaul era un oras cu femei frumoase. Imbinarea dintre traditiile orientale, aparent exotice, si stralucirea sarmanta, europeana, a avut un efect fericit asupra femeilor din Basarabia. La vremea aceea, Basarabia, proaspat "eliberata" de rusi de sub stapanire otomana, nu era un teritoriu cu o populatie densa. Astfel, la invitatia tarului, aici sosesc oameni din mai multe colturi ale Europei: greci, nemti, bulgari, ucraineni. Moldovencele, dar si grecoaicele, "incuiate" pana de curand in iatacuri, in conformitate cu obiceiurile musulmane, facusera brusc cunostinta cu civilizatia europeana vestica, cu balurile mascate, cu romanele erotice frantuzesti, cu revistele de moda. Doamnele de la Chisinau si-au pastrat eleganta si sensibilitatea rasariteana, dar au adoptat un stil de viata modern, tipic occidental, devenind nestapanite in dragoste, patimase, uneori apropiindu-se de frivolitate.
Prin natura sa ardenta, si la cei 21 de ani ai sai, Puskin a constientizat ca, de fapt, in aceasta lume ce emana senzualitate, se afla in elementul sau. De-a lungul celor trei ani petrecuti in Basarabia, se arunca orbeste in zeci de aventuri amoroase, atragand invidia si oprobriul barbatilor. Ca o consecinta obligatorie, este implicat in tot atatea dueluri, ceea ce-i atrage si o porecla din partea moldovenilor: "conasul Pusca".
Iubiri pe malul Prutului
Prin maniere elegante, cu infatisarea sa exotica, usor negroida, si cu marea sa sensibilitate poetica, Puskin reusea sa suceasca mintile pana si celor mai cuminti domnisoare din familii nobile. La scurt timp dupa stabilirea la Chisinau, la o serata care reunise aristocratia orasului, face cunostinta cu vestitul general Raievski, eroul bataliei de la Borodino, din 1812, si cu cele trei fiice ale acestuia, Caterina, Elena si Maria. In mod firesc, Puskin se indragosteste de toate cele trei distinse domnisoare si le seduce, provocand un adevarat scandal. Maria, viitoarea printesa Volkonskaia, indragostita, la randul ei, si luptand pentru onoarea barbatului ce-o cucerise, scria in jurnalul sau: "Poet fiind, Puskin a simtit o datorie de onoare in a fi indragostit de toate femeile frumoase si tinere pe care le intalnea".
Dar scandalul a fost rapid eclipsat de unul si mai mare. Puskin pica, el insusi, de asta data, in mrejele seducatoarei Ludmila Sekora Inglezi, o tiganca recunoscuta in Chisinau pentru frumusetea ei, dar si pentru numeroasele aventuri extraconjugale. Se spune ca Ludmila, sotia boierului Inglezi, mare proprietar de terenuri, fusese cumparata de la o familie de tigani. Bruneta, cu ochii verzi si nestapaniti, il impresionase atat de profund pe poet, ca acesta uita complet ca era casatorita, ignora privirile iscoditoare ale oamenilor si sfideaza pericolul care il pandea. Fericirea lor nu dura insa prea mult. Intr-o zi, Puskin si Ludmila se plimbau nestingheriti intr-un parc din centrul Chisinaului. Intotdeauna, la asemenea intalniri era prezent si un baiat care statea de paza, ca nu cumva cei doi indragostiti sa fie surprinsi intr-o postura necuviincioasa. Chinuit de banuiala ca sotia ii este necredincioasa, Inglezi o urmarea indeaproape de cateva zile, fara insa a reusi sa aiba o dovada convingatoare. Pana in acea zi cand, turbat de gelozie, a navalit pe aleile parcului, scotocind fiecare coltisor mai ferit pentru a vedea cu ochii lui cum ii este patata onoarea. De abia reusi baiatul sa ii avertizeze pe amanti de apropierea amenintatoare a lui Inglezi. Puskin si doamna sa scapara ca prin urechile acului din calea maniosului sot, insa fusesera, totusi, vazuti. In ziua urmatoare, Inglezi o incuie in casa pe Ludmila si pleca sa se intalneasca cu Puskin, pe care il provoca la duel. Foarte orgolios si nepasator fata de propriul destin, Puskin nu rata ocazia de a se duela, s-ar putea spune, "calendaristic", astfel ca accepta imediat lupta cu Inglezi. Confruntarea sangeroasa de pe esafodul onoarei se stabili pentru ziua urmatoare. Din fericire, guvernatorul Ivan Nikitici Inzov, pe langa care Puskin lucra ca functionar, este informat si reuseste ingenios sa evite o posibila tragedie. Il pedepseste pe poet cu zece zile de arest la domiciliu, iar lui Inglezi ii acorda permisiunea sa plece pentru un an in strainatate, impreuna cu sotia sa. Negustorul intelege aluzia si accepta propunerea generoasa a guvernatorului. A doua zi, cand Puskin afla devastat despre brutala separare, Ludmila era deja departe...
Dragoste de tiganca
Se pare ca tanarul poet rus avea o slabiciune pentru femeile cu sange tiganesc. Nici nu se stinsese bine focul dragostei pentru Ludmila, ca in viata lui aparu Zamfira, tot tiganca, tot frumoasa, de care s-a indragostit la fel de patimas. A cunoscut-o in imprejurimile satului Dolna, unde se afla conacul boierului Ralli-Arbore, cu care se imprietenise si la care isi petrecea zilele dogoritoare de vara. Impreuna cu boierul, Puskin cutreiera estul Basarabiei, colinele Nisporenilor si codrii Moldovei. Intr-o zi, ajung la o satra de tigani, robi ai lui Ralli, care munceau din greu, primind ca simbrie posibilitatea de a fi liberi vara, cu conditia ca toamna sa revina la mosie. Printre puradei, la umbra unui nuc, Puskin zareste o tanara frumoasa, imbracata cu haine barbatesti, cu "sarovari" (salvari) purpurii si cu rubasca alba, brodata. Parul negru ca abanosul i se scurgea pe umeri si pe solduri, pe cap avea o caciulita de blana alba, de oaie, iar la gat o salba din monede de argint. Fata statea turceste si fuma dintr-o pipa. Indragostit la prima vedere, poetul il convinge pe Ralli sa-l lase pentru o perioada in satra.
Se spune ca ar fi trait acolo timp de o luna, din iulie pana in august, ca "invitat de onoare" in cortul bulibasei, tatal Zamfirei. Ziua se cufundau in tihna codrilor batrani, tinandu-se de mana, iar seara se asezau pe marginea unui paraias, ce acum poarta numele "Izvorul Zamfirei", privindu-se tacuti. Caci tiganca nu stia ruseste, iar poetul, nici atat, tiganeste. Povestea spune ca Zamfira, foarte iscusita la ghicitul in palma, i-ar fi prezis soarta: va lua de nevasta o femeie foarte frumoasa, dar care "nu va face nici cat cizma lui", caci ii va aduce pieirea. Dar Zamfira nu ii apartinea intru-totul lui Puskin, iubea in taina un tigan. Si intr-o dimineata, Puskin se trezi in cortul bulibasei fara iubita sa. In zadar o striga, in zadar o cauta prin locurile pe unde obisnuiau sa se plimbe. Zamfira disparuse. Iar el nu avea sa o mai vada niciodata. Dupa cativa ani, pe cand locuia la Odesa, Ralli i-a scris o scrisoare in care ii povestea ca Zamfira fusese injunghiata mortal de tiganul cu care fugise. Frumusetile Basarabiei si dragostea pentru tiganca Zamfira l-au inspirat pe Puskin sa scrie poemul "Tiganii".
Iubita cu "salul negru"
Dar muza poetului Puskin din "perioada Basarabia" nu a fost Zamfira, nici Ludmila, ci grecoaica Calipso. S-au intalnit la un bal organizat de un boier moldovean, unde grecoaica a oferit invitatilor un mic concert de chitara. Despre ea se spunea ca "avea o voce calda, fascinanta, nu numai atunci cand vorbea, dar mai ales atunci cand canta la chitara cantece turcesti".
Calipso Polichroni, despre care se zvonea prin Chisinau ca in tineretea ei timpurie fusese amanta Lordului Byron, fugise din Constantinopol dupa declansarea revoltei populatiei grecesti impotriva otomanilor, si se stabilise impreuna cu mama ei in Chisinau.Puskin se trezeste prins intr-o pasiune stranie pentru aceasta femeie, care nu era deloc frumoasa, dupa cum o descrie si Filip Vighel, un prieten apropiat al poetului: "Avea o statura foarte mica, cu fata lunga, cu nas mare si ochi imensi". De la inceput Puskin a indragit-o pentru simplul fapt ca era grecoaica, el fiind un sustinator entuziast al luptei grecilor de eliberare de sub turci. In acelasi timp, femeia cu voce angelica ii starnea si admiratia, caci insusi Byron fusese dezmierdat de bratele ei. Poetul ii dedica poezia "Salul negru": "Pe cand fusesem tanar si-ncrezator, trufas,/ O tanara grecoaica iubit-am patimas".
Desi ducea o viata extravaganta in Chisinau, participand la toate balurile si petrecerile, jucandu-si ultimii bani la jocurile de carti si biliard, desi era iubit si iubea cele mai ravnite femei ale orasului si se duela constant pentru inimile lor, Puskin se plictisise cumplit de monotonia provinciei. "Adio, Chisinau soios..." va spune poetul dupa trei ani de pribegie in tinuturile Moldovei, indreptandu-se catre Odesa. Nici aici, insa, nu ramane pentru mult timp, caci poetul intra din nou in conflict cu autoritatile tariste, care-l trimit in exil, de asta data in nord-vestul Rusiei, in satul Mihailovskoie, langa Pskov. Desi departe de viata intensa a marilor orase, carora le poarta un dor arzator, Moscova si Petersburg, Puskin nu duce o viata anosta. Accepta cu mare placere toate invitatiile la petreceri si serate, pentru a-si indulci viata de surghiun. Aventurile amoroase si pasiunile trecatoare se tin lant si aici. Nu putea ramane devotat unei singure femei, ca si cum geniul nelinistit al dorintelor senzuale s-ar fi razvratit impotriva-i. Acest periplu de la o amanta la alta il trudea, il chinuia si ii innegura existenta. Dar numai in aceasta zvarcolire continua se manifesta si geniul sau creator. Perioada exilurilor a fost, paradoxal, si cea mai prolifica.
Natalia... ultima iubire
In 1826, dupa ridicarea pedepsei de catre tarul Nicolae I, Puskin se muta la Moscova. In iarna anului 1828, la un bal, o intalneste pe Natalia Goncearova, o tanara de 16 ani, de o frumusete tulburatoare. Puskin se indragosteste nebuneste de ea si o cere de sotie, dar familia ei se opune. Era o "partida" aproape imposibila, care a declansat imediat multe barfe si clevetiri in cercurile inaltei aristocratii din "Palmyra Nordului", asa cum era denumita capitala Rusiei. Mult mai tanara decat Puskin, de o frumusete covarsitoare, bruneta, cu ochii verzi si un profil de statuie antica, Natalia nu parea deloc potrivita pentru poetul flusturatic, a carui reputatie era deja prea bine stiuta. Aproape trei ani s-a luptat cu refuzul constant al familiei Goncearov, pana cand tatal isi da, intr-un final, acceptul. In 1831, dupa nenumarate escapade amoroase, Puskin se insoara cu Natalia Goncearova. Dupa cum noteaza in controversatele "Insemnari de taina", Natasa este a 113-a iubita a sa si, poate, ultima.
Se spune ca inainte de ziua nuntii, in ultimele zile de burlacie, Puskin s-ar fi dus la una dintre fostele sale iubite, tiganci. "Ma insor, dupa cum ai auzit. Canta-mi ceva sa-mi alungi umbra de tristete si sa-mi poarte noroc". Tania si-a luat vioara si i-a interpretat o piesa atat de trista, ca Puskin a izbucnit in lacrimi, ingropandu-si capul in palme. Tiganca s-a oprit uimita si l-a intrebat ce s-a intamplat. "Cantecul asta m-a sfasiat. Anunta o mare tristete, nicidecum bucurie".
Desi casatoria lor parea una fericita, Natalia dand nastere la patru copii, pentru Puskin aceasta perioada este una de grele incercari, de amaraciuni si deceptii. Desi nu se mai afla sub pedeapsa exilului, poetul este indeaproape urmarit, opera cenzurata, calatoriile limitate. Ultimii ani ai existentei sale involburate sunt marcati de griji materiale si de o atitudine ostila din partea oficialitatilor, sunt ani de insingurare sufleteasca. Se refugiaza pentru o perioada in oraselul Tarskoe Selo (Satul Regal), unde traieste linistit cu Natalia. Nu pentru mult timp insa, caci are nenorocul ca familia imperiala sa-si mute resedinta tot acolo, pe timp de vara. Sotia poetului, femeie de o frumusete rara, admirata de toti barbatii, i-a placut tarului in mod deosebit. Pentru a o avea in preajma, ii ofera lui Puskin o slujba la Curte. Atributia de istoriograf al Curtii imperiale era mult prea neinsemnata, fiind umilitoare pentru marele poet. "Tarului nu i-a convenit ca nu am primit cu umilinta si recunostinta rangul meu. Pot fi supusul imparatului... dar sluga si mascarici nu voi fi nici imparatului ceresc", scria in jurnalul sau. Astfel, se poate spune ca tarul impuscase doi iepuri deodata: il avea sub supraveghere stricta pe incomodul poet si se bucura de prezenta frumoasei sale sotii.
Nefericirea lui Puskin atinge apogeul in 1834, cand la Sankt Petersburg isi face aparitia un ofiter francez, Georges d'Anthes. Frantuzul nu era orisicine, ci fost senator, ce frecventa cercurile diplomatice de la Moscova si Petersburg, ajungand astfel protejat al baronului de Heeckeren, ambasadorul Tarilor de Jos in Rusia. Cu trasaturi fine, inalt, impunator, in uniforma regala, d'Anthes devenise atractia balurilor din Petersburg si barbatul visurilor mai multor doamne din inalta societate. Natalia se simte atrasa de chipesul locotenent francez si intre cei doi se stabileste o legatura puternica, desi platonica. Din scrisorile lui d'Anthes catre baronul Heeckeren reiese ca, desi cei doi facusera o pasiune nebuna unul pentru celalalt, intre ei nu existase niciodata o relatie intima. "Ea s-a dovedit a fi mult mai puternica decat mine. De peste 20 de ori mi-a cerut sa am mila de ea, de copiii ei, de viitorul ei, si in acele clipe era frumoasa ca un inger coborat de pe cer... si a ramas pura, fidela sotului ei". Dar zvonul facea deja inconjurul saloanelor, ajungand pana la urechile lui Puskin.
Foarte plauzibila este teoria pe care unii istorici o sustin, potrivit careia legatura celor doi a fost "inflorita" si apoi raspandita, spre deliciul cercurilor inalte, de catre autoritatile tariste, tocmai pentru indepartarea poetului. Se stia prea bine faptul ca Puskin era un barbat extrem de gelos, navalnic si orgolios, si nu ar fi suportat o asemenea jignire cumplita. Asteptarile lor au fost confirmate. La primirea unei scrisori anonime cu caracter ofensator, care facea referire la infidelitatea sotiei sale, Puskin il provoaca pe d'Anthes la duel. Acesta cere un ragaz de 15 zile, timp in care, pentru a alunga orice indoiala, se casatoreste cu sora Nataliei, Ecaterina.
Ultimul duel
Conflictul celor doi ramane insa deschis si, in februarie 1837, poetul ii adreseaza cumnatului sau o scrisoare dura. Ca raspuns, d'Anthes il provoaca la duel.Dimineata zilei de 8 februarie era mai mohorata decat toate celelalte de pana atunci. O ceata groasa se asezase peste padurea de pe malul paraului, ce purta, parca, un nume predestinat, Ciornaia Recika (Paraul Negru), acolo unde doi barbati aveau sa infrunte moartea in numele onoarei si al dragostei. Conditiile duelului, stabilite de trufasul Puskin, au fost pe viata si pe moarte, si nu dadeau adversarilor nici o sansa de supravietuire, datorita distantei foarte mici de la care se tragea. "Eu nu am o dorinta limpede de a muri, dar ma comport ca si cum as cauta moartea cu toate puterile", scria poetul in "Insemnari de taina".
Pe cararuia ingusta, inzapezita, la o distanta de 20 de pasi unul de celalalt, se aflau Puskin si d'Anthes. Secundantul da semnalul. D'Anthes trage primul. Puskin cade. Toti se reped catre el, chiar si adversarul. Desi ranit, cere rivalului sa se intoarca la locul sau, trece peste durerea cumplita provocata de rana din stomac si trage. D'Anthes cade si el, insa nu este ranit decat in mana.
Grav ranit, Puskin a fost transportat pe brate, de catre secundanti, la locuinta sa din centrul capitalei. Medicii insa nu i-au dat nici o sansa: rana era fatala. Dupa doua zile de agonie, Puskin moare, pe 10 februarie 1837, la ora 14.45. Ceasornicul din camera poetului a fost oprit de prietenii sai exact la ora mortii. Asa a ramas incremenit pana astazi.
Pentru frumoasele sale poezii de dragoste, cat si pentru curajul cu care incriminase regimul despotic al tarului, Puskin era deja considerat poetul neamului. Vestea mortii sale s-a raspandit cu repeziciune, iar strada pe care se afla casa lui s-a umplut de o mare de oameni. Autoritatile erau vadit ingrijorate de o posibila demonstratie antitarista. Astfel, in mare taina, din ordinul lui Nicolae I, sicriul este ridicat in miez de noapte, ascuns intr-o troica si dus la Mihailovskoie. Acolo, Puskin va fi ingropat langa mama sa, in zorii zilei.
Astfel s-a stins cel mai mare poet al Rusiei. In focul dragostei. Sub focul unui pistol. Dincolo de moarte, ramane in memoria omenirii nu doar prin versurile sale care se inscriu in patrimoniul literaturii universale, ci si prin felul nebunesc in care a celebrat dragostea si viata.
↧
A,Puskin (1799-1837)Am lasat special comentariile)
De ce Pushkin nu merita nici strada, nici monument in orasul Chisinau.
↧
Salul negru de Puskin
Şalul negru
Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi,
Şi-i sufletul meu veşted răzbit de suferinţi.
Pe cînd fusesem tînăr şi-ncrezător, trufaş,
O tînără grecoaică iubit-am pătimaş.
Fermecătoarea fată mă dezmeirda oricînd,
Dar ziua cea cumplită se arătă curînd.
Stam între oaspeţi veseli, voios sorbind din vin,
Cînd îmi bătu la uşă, şoptindu-mi, un străin:
-„Petreci între prieteni şi nu ştii nicidecum
Că tînăra ta greacă te-nşală chiar acum”.
L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob,
Şi l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.
Ne-am repezit: călare, goneam spre fată drept,
Şi-o crîncenă mîhnire se răsucea în piept.
Ajuns la pragul fetei, simţeam că nu mai pot,
În ochi căzuse ceaţa, eram sleit de tot.
Intrai în casa singur: acolo, pe divan,
Se săruta cu fata, în braţe, un armean.
n-am mai zărit nimic, doar spada s-a zbătut,
tîlharul n-avu vreme să scape din sărut.
Jucai apoi pe trupul lipsit de cap şi-ntins,
Privind năuc la fata ce,-ngălbenînd, s-a stins.
Imi amintesc tăcerea, văd sîngele: tîşnea...
s-a prăpădit grecoaica şi dragostea cu ea.
Smulgîndu-i şalul negru din scumpul cap ucis,
Mi-am şters de sînge spada, rîzînd de vechiul vis.
Iar robul meu prin bezdna cărîndu-i pe sub porţi,
În valuri dunărene i-a prăvalit pe morţi.
De-atunci nu-mi pun sărutul pe ochii nimănui,
Nici o plăcuta noapte în trista-mi viaţă nu-i.
Cu sufletul meu veşted răzbit de suferinţi
Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi.
1820
↧
↧
Ingrozitor
Ingrozitor! 4 doamne batrane, bogate si fara inhibitii
Cine spune ca daca esti batrana si urata trebuie sa te incui in casa?
Starurile putred de bogate demonstreaza ca nu au niciun fel de inhibitii cand ies in public, chiar daca pielea lasata le tradeaza varsta, iar operatiile estetice le dezvaluie chipurile desfigurate.
Iata cateva dintre vedetele care au imbatranit urat si arata ingrozitor. Ce parere ai despre ele? Le admiri sau te dezgusta?
Autor: Laura Galan
Starurile putred de bogate demonstreaza ca nu au niciun fel de inhibitii cand ies in public, chiar daca pielea lasata le tradeaza varsta, iar operatiile estetice le dezvaluie chipurile desfigurate.
Iata cateva dintre vedetele care au imbatranit urat si arata ingrozitor. Ce parere ai despre ele? Le admiri sau te dezgusta?
Autor: Laura Galan
‹› 1 din 4 | |
1. Ducesa de AlbaDucesa de Alba, Cayetana Fitz James, a ajuns la venerabila varsta de 86 de ani, insa nici nu se gandeste sa se apuce de cusut goblenuri, la fel ca majoritatea bunicutelor. Cu toate ca are o varsta inaintata, ducesa se distreaza la mare impreuna cu sotul ei, care este cu 25 de ani mai tanar. Cei doi au fost surprinsi recent balacindu-se in mare, pe insula Formentera. Cu o avere estimata la peste 3 miliarde de lire sterline, ducesa de Alba isi permite sa fie cocheta chiar si la batranete. Spre groaza turistilor aflati pe insula, Cayetana s-a incapatanat sa poarte un costum de baie dex pieces, cu imprimeu floral. Sursa foto: dailymail.co.uk |
↧
Feng Shui
↧
Nationalistii ucrainieni
Demonstratie de forta a nationalistilor ucrainieni (FOTO+VIDEO)
Mii de persoane au răspuns prezent chemării partidului radical Svoboda şi au mărşăluit marţi pe străzile Kievului cu ocazia aniversării a 104 ani de la naşterea liderului Organizaţiei Naţionaliştilor Ucrainieni (OUN), Stepan Bandera. Acesta este un personaj istoric controversat, unii considerându-l un veritabil erou naţional, alţii un trădător, din cauza colaborării sale cu forţele germane de ocupaţie.
Demnostranţii s-au strâns într-un parc central din oraş şi au pornit la marş înarmaţi cu torţe, steaguri şi bannere. Punctul terminus al acţiunii a fost Piaţa Independenţei.
Marşul s-a desfăşurat în ordine deplină şi nu au fost înregistrate incidente. Manifestări similare au mai avut loc şi în alte mari oraşe din ţară.
Stepan Bandera, lider al Organizaţiei Naţionaliştilor Ucrainieni, a fost şi iniţiatorul proclamării statului independent ucrainean la Lviv, pe 30 iunie 1941. Acest proiect nu a fost sustinut de autorităţile germane care controlau regiunea în timpul celui de al Doilea Război Mondial, Bandera fiind arestat, alături de alţi naţionalişti ucrainieni. A fost eliberat în 1944, pentru a mobiliza masele împotriva Armatei Roşii care avansa periculos, dar era deja prea târziu pentru ca eforturile lui să aibă un efect major asupra situaţiei frontului. Stepan Bandera a fost otrăvit de un agent KGB în Germania de Vest, în 1959.
Deasemenea a fost omagiat şi Roman Shukhеvych, fostul lider al Armatei Insurgente Ucrainiene, care a murit în luptă cu o unitate a forţelor speciale comuniste, în apropiere de oraşul Lviv, în 1950.
Partidul Svoboda a fost fondat în 1991 iar denumirea actuală datează din 2004, când s-a renunţat la titulatura de Partidul Social-Naţional al Ucrainei. În urma alegerilor regionale din 2009 şi 2010 partidul a devenit o forţă politică de luat în seamă, mai ales pe plan local. La alegerile din toamna anului 2012, formaţiunea a reuşit să intre şi în parlamentul din Kiev. Sursa: FrontPress.ro
↧
A murit Sergiu Nicolaescu, 82 de ani
Sergiu Nicolaescu: regizorul si Revolutia
Creator al unor personaje celebre, păstrate în memoria peliculei, Sergiu Nicolaescu a jucat unul dintre cele mai spectaculoase roluri ale vieţii sale în decembrie 1989. Atunci, marele artist s-a aflat în punctele cele mai fierbinți ale celor mai importante „platouri” unde se juca, în premieră mondială, „Revoluția în direct”.
„Dau cuvântul unui om pe care noi am hotărât că poate conduce în aceste momente”. Cel care rostea aceste cuvinte, oarecum protocolare, era cunoscutul regizor și actor Sergiu Nicolaescu. Apoi, „Comisarul” a participat activ la majoritatea evenimentelor dramatice care s-au derulat în acele zile dramatice. Iar după restabilirea liniștii, prețuitul regizor a intrat în viața politică. Ales parlamentar, în câteva legislaturi, Sergiu Nicolaescu a condus, la un moment dat, una dintre „Comisiile senatoriale” care au încercat să elucideze cele mai dramatice episoade ale Revoluției din Decembrie 1989.
Clarviziunea
Calitatea sa de participant activ la unele dintre cele mai tainice episoade ale Revoluției l-a transformat pe Sergiu Nicolaescu într-un martor de bază, deținător al unor informații inedite privitoare la „culisele” acelor evenimente care au marcat definitiv destinul României. Pentru că el a fost o sursă „de mâna întâi” vom reda câteva dintre amintirile sale din acea perioadă, așa cum ni le-a relatat el însuși, într-un interviu acordat cu mai mult timp în urmă.
Redactor: Cunoașteți foarte multe lucruri despre Revoluție, pe care ați și studiat-o vreme de mai mulți ani.
Sergiu Nicolaescu: Am studiat-o, dar am și fost direct implicat. Încă de când a căzut Zidul Berlinului am știut ce se va întâmpla. Am simțit ce urmează.
Red: Ați știut sau ați simțit?
S.N:Și una, și alta. Momentul era următorul: Kohl, Mitterrand, Gorbaciov și Bush se întâlniseră deja. Întâlniri secrete. Apoi a căzut Honecker, în RDG. Ministrul de Interne Krenz a dat lovitura de stat și l-a schimbat pe Honecker, care era iubit în RDG. În 1989, eu eram acolo. Făceam un film. Acolo am văzut cu ochii mei scena finală a regimului: manifestanții, față în față cu militarii de la frontieră. Unul dintre aceștia, cred ca era un ofițer superior, vorbea la telefon și probabil relata ce vedea. Adică, manifestanții care erau acolo și strigau. La un moment dat, coloana s-a pus în mișcare. Apoi, l-am văzut pe ofițer vorbind disperat la telefon. Subordonații stăteau cu ochii pironiți la el și cu armele în poziție de foc. Erau grănicerii de pe zid, de la Poarta Brandenburg. Toți aceștia puteau să deschidă focul. Erau nemți, iar la nemți ordinul e ordin. Erau o imagine a poporului german, a ceea ce rămăsese din vechea armată germană, care acum apăra comunismul. Ei bine, pe măsură ce manifestanții se apropiau, soldații priveau fix la comandantul lor. La un moment dat, comandantul a rămas cu telefonul în mână, apoi a zis ceva. Militarii au plecat armele, iar demonstranții au venit, s-au urcat pe zid și au început să fugă dincoace. În grupul acela eram și eu. Eram la 10-12 metri de comandantul lor. Acela a fost momentul ezitării armatei. Pe asta m-am bazat și eu când am acționat la 22 decembrie. Pe ezitare.
Pîrvulescu
Red: Simțiseră comuniștii germani că acela era sfârșitul?
S.N: Poate. Dar ezitarea comuniștilor, a celor români de astădată, o mai trăisem cândva, la Congresul PCR în care a vorbit Pîrvulescu. Eram cu Titus Popovici și urma să vorbesc și eu, ca cineast. Scrisesem cinci pagini, care fuseseră cenzurate. În locul lor mi-au dat ei două, din care am făcut una singură. Pe asta voiam să o citesc de la tribună. Pîrvulescu a luat cuvântul după Adrian Păunescu. După el a venit la microfon Pîrvulescu, care le-a spus „Tovarăși, dacă l-ați lăsat pe Păunescu să vorbească, o să mă opriți pe mine, care am înființat Partidul Comunist în România?”. Apoi a început să dea în Ceaușescu și în familia Ceaușescu. Așa ceva nu se mai auzise niciodata. Atunci am vrut să urc la microfon și să spun și eu ce aveam de spus. Dar Titus a pus mâna pe mine și mi-a zis: „Te omor dacă faci treaba asta”. Am asistat apoi la o greșeală a lui Pîrvulescu. Domnule, cînd vorbești unei săli care tace cînd spui acele lucruri, înțelegi că e de partea ta. Că de obicei, în sală erau și mulți securiști. Dar securiștii îl antipatizau pe Păunescu. Iar în momentul acela bătrânul a spus: Știu că sala este plină de securiști. Astfel și-a îndepărtat jumătate din auditor. Asta a fost prima lui greșeală. Atunci am ezitat. A fost singurul gest de lașitate din viața mea. Atunci am observat și altceva: zăpăceala, năuceala ștabilor comuniști. Cînd Pîrvulescu a început să vorbească, toți s-au zăpăcit. Se uitau unul la altul, apoi, disperați, la Ceaușescu. Iar el se uita din cînd în cînd la nevastă-sa. Dar și ei îi pierise orice replică. Practic, toți erau zăpăciți. Apoi, Pîrvulescu a plecat singur. Și-a continuat astfel prima greșeală cînd, spunând că sala este plină de securiști, i-a jignit și pe cei dispuși să-l ajute. El nu trebuia să plece din sală. Trebuia să rămână acolo, să-l fi scos ștabii cu forța. Așa, ăia, chiar așa, zăpăciți, au impus o pauză. Apoi, s-au găsit cîțiva intelectuali lingăi care au luat cuvântul și lucrurile s-au „aranjat”. După ei, totul a fost gata: toată lumea l-a votat pe Ceaușescu. Vedeți, astea sunt lecții de viață. Cine a trăit o astfel de scenă și nu a înțeles-o este idiot, să mă ierte Dumnezeu!
Decembrie 1989
Red: Ați participat, din plin, la evenimentele din Decembrie 1989. În acest sens, sunteți o sursă de informații „de mâna întâi”.
S.N:În domeniile pe care eu le cunosc, nu mă bate nimeni. Iar în privința Revoluției… chiar nimeni. In privința Revoluției, sunt omul care știe cel mai mult despre ea.
Red: Ați studiat-o timp de șapte ani…
S.N: Am studiat-o, dar am și fost direct implicat.
Red: Într-una dintre cărțile dumneavoastră menționați că, în după-amiaza de 22 decembrie 89, cînd s-a deschis focul, ordinul a fost dat de un șef al Securității.
S.N: Domnule, să fie clar. Eu știu cine erau oamenii și ai cui erau. Erau de la Direcția a V-a și de la Securitatea Municipiului București. Toți ăștia erau pe case, ăștia fotografiau și filmau, și eventual trăgeau. Tot ăștia erau pe casele din jurul Sălii Palatului. Era clar! Se știau și locurile și… așa mai departe. Acești oameni au deschis focul la ordinul unuia dinăuntru. Putea să fie Neagoe, putea să fie Iulian Vlad. Oricum, cineva care comunica cu ei, probabil prin radio. Cineva care le-a spus: Deschideți foc de diversiune. Și focurile care s-au tras atunci au fost salve în aer. Nu a căzut nici un om. Toata lumea se întreabă: Dar de ce nu au tras în voi? Păi, cum să tragă în noi dacă pe terasă eram și comuniști, și necomuniști? Era o înghesuială teribilă acolo. Încă nu se înserase. În acele condiții, eu am fugit la etajul șase. Și la etajul șase am văzut gurile de foc. În momentul acela mi-am spus: „Este diversiune”. Și diversiune a fost.
Red: Ar fi putut fi simulatoare de foc?
S.N: Nu, nici vorbă. Securitatea nu avea simulatoare. Pe urmă, la focurile de diversiune trase de ăștia în aer, cei de jos au răspuns și ei cu foc. Motiv pentru care ăia de sus s-au înfuriat. Aici a urmat o altă diversiune, care putea să fie chiar și străina. În sensul că, în momentul în care eu, agent străin, am văzut că se deschide focul și nu cade nimeni, iar lumea se împrăștie, trag un foc în mulțime și am provocat încăierarea. Este tipul clasic de diversiune.
Red: Cine au fost agenții străini?
S.N: Păi, iată, îi enumăr concret aici, în carte. Teroriști străini: sovietici, unguri, arabi și alții. Teroriștii români erau militari activi, ofițeri de Securitate acoperiți, dar și civili care s-au pus în serviciul unor puteri străine.
Red: Sunt deducțiile dumneavoastră ulterioare sau vă bazați pe ceva ce ați știut atunci?
S.N: Păi, ce să știu? Toate astea s-au strâns în timp. Eu cred că nicăieri nu veți vedea o prezentare mai concreta decât ceea ce prezint eu. Este rezultatul a zece ani de studiu.
Red: Deci în Piața Palatului cine ar fi putut fi?
S.N: Așadar, au tras ăștia. Vrei să spui cine a dat ordinul? Ordinul a venit după ce eu am anunțat: Fugiți, clădirea este minată, lucru filmat și de Adrian Sârbu.
Cacialmaua
Red: Cine vă spusese că acea clădire este minată?
S.N: Nu, clădirea nu era minată și eu știam că nu este minată.
Red: Atunci de ce ați spus că este minată?
S.N: Am intrat într-o cameră… cred că era la Ceaușeasca în birou. Acolo erau Verdeț, Iliescu și încă vreo cîțiva oameni… erau Burtică… și cîțiva militari. Deci se forma un guvern. Era și Dăscălescu. Se forma un nou guvern. Iar asta era împotriva oricărei logici de schimbare a regimului. Păi, cum? Se face o revoluție și tot tu schimbi guvernul?
Red: Să înțelegem că Iliescu negocia cu ei?
S.N: Era clar că negocia. Pentru că pe hârtia respectivă era trecut și el.
Red: Iliescu, în guvernul Verdeț?
S.N:În guvernul Verdeț! În guvernul Verdeț era și Iliescu.
Red: Pe ce poziție?
S.N: La urmă. Deci în clipa în care i-am văzut pe toți… Ce faci? Cînd vezi din nou comuniștii care se așază într-o sală și hotărăsc noul guvern… ai cacarisit-o. Ăsta este cuvântul. Înseamnă că rămâne regimul. Atunci mi-a venit ideea și le-am spus: „Fugiți că sediul este minat”. Și într-adevăr au fugit. Au fugit toți, nu a mai rămas nici unul.
Prostănacul Militaru
Red: Organizațiile de partid din Armată au funcționat până la 15 ianuarie? Ce mai făceau, cu ce se mai ocupau?
S.N: Sigur că au funcționat. Făceau ședințe. Cînd am auzit treaba asta am făcut scandal. Cum, domnule, cum este posibil?
Red: Dar care mai era activitatea lor?
S.N: Cînd am întrebat, au tăcut. Și-apoi imediat au înmuiat-o. Militaru avea frică de mine și încerca să mă lingușească. Era gorjean ca și mine. Eu sunt născut în Gorj, dar am trăit la Timișoara. El credea că asta era un motiv să fim apropiați. Dar eu știam cine este și ca atare… Era și cam prostănac.
Red: Dar concret, care era activitatea postdecembristă a acelor organizații de partid?
S.N: Eu am descoperit că aveau o organizație și se pregăteau să facă o ședintă de partid. Pe decembrie și-au plătit şi cotizațiile.
Red: Există informații că aceste celule de partid sunt cele care au acționat aproape în toată țara pentru înființarea FSN.
S.N: Nu știu. Eu am fost în FSN. Am fost în toate organizațiile de atunci, dar nu știu să existe vreo legătură.
Călare pe tanc
Red: Cum a fost „episodul Otopeni”?
S.N:În noaptea de 22/23, am plecat din Televiziune. Am plecat către Otopeni, ca să mă întâlnesc cu oamenii de la UM 01065, care veneau în coloană către București. Vorbisem cu Stănculescu și i-am spus să cheme coloana aia spre Capitală. Militarii ieșiseră deja din Otopeni și veneau spre oraș. De aici a apărut și confuzia. Pentru că mulți îmi spun: Hai, domnule că ai dat ordin și au murit oameni la Otopeni. Dar eu nu am nici o legătură cu ceea ce s-a întâmplat a doua zi acolo. Eu m-am urcat în mașina mea, care avea număr de Germania, și m-am dus să le ies în întâmpinare. Cum am depășit podul, ăia m-au recunoscut imediat, au oprit și a apărut Niculescu, comandantul lor. Omul stătea de vorbă cu mine și, în momentul ăla, de pe pod, a apărut o coloană de trei mașini. Niculescu s-a hotărat să-i oprească. A plecat de lîngă mine. Eu tocmai îi spuneam că trebuie să ne deplasăm la Televiziune, care era în pericol să „cadă”. Niculescu a tras o rafală în aer, să-i facă pe ăia să oprească. Dar în clipa aceea, cîteva sute de oameni au tras direct asupra mașinilor. La sfârșit, mașinile erau ciuruite.
Red: Cine se afla în Dacii?
S.N: Civili. Apoi i-am spus lui Niculescu să vină cu mine pe primul tanc. El mi-a răspuns că, fiind comandant, trebuie să meargă pe al treilea tanc. Atunci eu m-am urcat pe primul, cu steagul în mână, motiv pentru care această unitate este singura în care nu s-a tras. Am ajuns astfel la Televiziune. Am trecut prin cinci filtre. Inclusiv cel de la Băneasa, compus din patru tunuri antiaeriene puse la orizontală. De fiecare dată am coborât și am vorbit cu oamenii. Am intrat în București fără un foc.
Red: Este adevărat că l-ați înjurat pe Iliescu?
S.N: Da, este adevărat. A vorbit de șapte ori și de cinci ori a spus „tovarăși”. Vorbise Verdeț, și lumea l-a huiduit și a strigat: „Fără comuniști.”. Apoi a luat cuvântul și Iliescu și a început tot cu „tovarăși”. I-am dat un cot de cred că m-a ținut minte: „Ce dracu te-a apucat, dle? De unde tot scoți tovarășii aștia? Ce mama dracului?”. Atunci a fost un moment-cheie, în urma căruia el se putea compromite. Dacă îl lăsam să vorbească așa cum începuse, ar fi fost sfârșitul său politic. De Vasile Surcel – Curentul
↧
↧
Un zambet larg
CAND CITESTI ASA CEVA LA PRIMA ORA PARCA CHIAR ITI VINE CHEFUL SA-TI SCHIMBI FATA SCHIMONOSITA - CU UN ZAMBET LARG!
Mesaj superb :
George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.
Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde:
"Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!"
E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.
Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat:
"Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?"
George îmi răspunse:
"În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii."
"Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor" i-am spus.
"Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa".
Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente.
Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate.
M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.
"Vrei să vezi cicatricile mele?"
"Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat?
"În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc."
"Dar nu ţi-a fost frică?"
"Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!"
George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine.
La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.
↧
La masa...
↧
Englezoaice
Englezoaicele alcoolice, un contramodel pentru tinerii romani (FOTO)
De câţiva ani presa arată a doua zi după Revelion numeroase fotografii cu englezoaice rupte de bete, înmuiate în alcool, pe străzile din Londra şi din marile oraşe britanice. Majoritatea poartă fuste mini şi sunt trântite pe caldarâm în poziţii indecente, cu ţâţele şi chiloţii la vedere, şi cu sticla de şampanie, bere sau vin în mână. A devenit un fenomen social îngrijorător în Anglia, când în noaptea de Revelion sute de mii de englezoaice se “îmbată muci” şi se expun violurilor pe străzi lăturalnice.
Alcoolismul englezoaicelor arată un fenomen îngrijorător al unei societăţi britanice decadente, imorale şi fără repere. E de fapt rodul societăţii occidentale care s-a secularizat şi s-a rupt de Dumnezeu. În Anglia ca şi în Occident lumea s-a desprins de biserică şi tradiţii în urma unei campanii de presă în favoarea ateismului, consumerismului deşănţat, homosexualismului fără control şi libertinajului în general. Europa nu este numai într-o criză economica, ci într-una morală, fără precedent. Europenii nu mai au repere morale şi ierarhii bazate pe elite. Atomizarea societăţii europene a dus la actuala criză socială şi morală, care s-a transformat într-un declin economic. O societate care nu generează valori şi nu respectă cutume şi tradiţii morale sau religioase transformă umanitatea într-o masă amorfă, fără speranţă şi viitor. Englezoicele bete sunt rodul secularizării şi consumerismului unei societăţi care nu mai reuşeşte să gestioneze speranţa şi viitorul.
Englezii şi occidentalii în special se refugiază în alcool şi droguri pentru că societatea nu le mai răspunde cu modele culturale sau valori spirituale, ci le propune contramodele facile de prostituţie politică şi socială prin canalele televiziunilor de divertisment. Nu e întâmplător faptul că această societate fără repere şi modele a început să prindă rădăcini şi în România odată cu integrarea în UE. Drogurile şi etnobotanicele fac ravagii în liceele din România, pentru că tinerii nu mai au niciun model superior şi spiritual de urmat. Televiziunile şi media în general propun false modele tineretului, pe asistentele TV, care prin prostituţie au devenit cheia succesului în societatea românească. Tinerii văd că politicenii care mint, înşeală, fură sunt la conducerea partidelor politice, în parlament şi pe funcţii importante. Noua generaţie este dezorientată pentru că munca, cinstea, credinţa, adevărul nu sunt apreciate în societatea noastră, ci dimpotrivă au devenit piedici în promovarea socială, politică şi economică în România.
O vină importantă a lipsei de modele o poartă şi BOR, care s-a retras într-o atitudine liturgică contemplativă şi rugătoare refuzând misionarismul social, să coboare preoţii în mijlocul tinerilor din şcolile noastre şi să identifice soluţiile de însănătoşire morală. Recentul caz de la Cluj-Napoca cu arestarea unui elev-dealer de etnobotanice în liceele oraşului a redeschis o amplă dezbatere în legătură cu consumul drogurilor în şcoliile din România. Consumul drogurilor în rândul tinerilor din România se transformă de la an la an într-o problemă socială gravă din lipsa unei politici naţionale de restaurare a valorilor culturale, modelelor spirituale şi ierarhiilor sociale autentice. Cu un tineret virusat de consumerism, droguri şi alcool ca cel englezesc, generaţiile de vârstă mijlocie de astăzi trebuie să-şi ia gândul că tinerii de azi dedaţi alcoolului şi drogurilor vor munci ca să construiască un viitor ţării şi să se plătească pensiile celor care au muncit o viaţă. Reconfigurarea societăţii pe valori, tradiţii, promovarea cultului muncii şi a educaţiei, sunt măsurile imediate pentru restaurarea speranţei şi constituirea unui proiect de viitor mai bun pentru România. Altfel, tinerii noştri vor fi fotografiaţi morţi de beţi şi drogaţi pe străzile marilor oraşe de reporterii străini, ca englezoaicele alcoolice şi impudice. De Ionuţ Ţene – NapocaNews
↧
Lider egiptean
Lider egiptean: “Israelul va fi sters de pe harta in 10 ani”
Vicepreşedintele organizaţiei Fraţii Musulmani din Egipt şi consilier al preşedintelui islamist Mohammed Morsi a declarat recent că “Israelul va fi şters de pe hartă în 10 ani”.
“Evreii au cucerit teritoriile care aparţineau Palestinei istorice şi acest lucru este un obstacol în calea dreptului la reîntoarcerea acasă a refugiaţilor. Soarta Israelului este să se prăbuşească în următorii ani”, a mai spus Essam el-Erian, membru marcant al Partidului Libertăţii şi Justiţiei, aripa politică a Fraţilor Musulmani.
“Numele viitor al ţării va fi Palestina iar cei care au trăit acolo de la început, musulmani, creştini, evrei şi druzi, o vor face în continuare iar cotropitorii vor trebui să se reîntoarcă în ţările de unde au venit”, a fost citat politicianul egiptean de către cotidianul Asharq Al-Awsat. Acesta a ţinut să precizeze că nu vorbeşte ca reprezentant al regimului din Cairo, ci “în nume propriu”.
“Sunt 14 milioane de evrei în lume şi doar 6 pe pământul Palestinei. Aceştia pot pleca în alte locuri, unde consideră că le este mai bine. Ideologia sionistă şi-a dovedit eşecul iar acest proiect (Israelul) se va prăbuşi în câţiva ani”, a concluzionat Essam el-Erian.
Centrul Simon Wiesenthal, o organizaţie sionistă internaţională cu sediul central în Los Angeles, a anunţat la sfârşitul anului trecut că a întocmit un Top 10 al “antisemiţilor”şi al acelora care “urăsc Israelul”. Această listă include artişti, jurnalişti, clerici musulmani, lideri naţionalişti europeni şi chiar suporteri de fotbal. Pe primul loc a fost clasat regimul islamic din Egipt, condus de Fraţii Musulmani. În acest sens au fost menţionaţi doi clerici importanţi, Muhammad Badie şi Futouh Abd al-Nabi Mansour, ambii cunoscuţi pentru retorica lor antisionistă. Cei doi sunt apropiaţi ai preşedintelui Mohamed Morsi.
În prezent Egiptul este unul dintre puţinele state musulmane care recunosc Israelul, semnând untratat de pace istoric cu statul evreu în 1979. Fostul preşedinte român, Nicolae Ceauşescu, a jucat rolul de intermediarîn negocierile de pace dintre cele două state. Sursa: FrontPress.ro
↧
↧
Mesaje prin pofte
Ce mesaje iti transmite organismul prin pofte
Incercam cat putem sa urmam sfaturile expertilor in nutritie, incercam sa avem o alimentatie care sa neajute sa ne pastram sanatatea, greutatea, tineretea,energia, etc. Insa… oameni suntem si uneori, oricatincercam sa rezistam, la un moment dat tot cedam cateunei pofte nesanatoase, moment urmat mai mereu devinovatie. Ei, bine, putem sa ne relaxam: informatiilecare circula pe net (si pentru care, e drept, nu bagammana-n foc) spun ca deseori pofta puternica de unanumit aliment este mesajul pe care corpul ni-ltransmite ca are un deficit de minerale sau vitamine.
Se pare ca fiecare pofta are o cauza. Unora le este poftade ciocolata, altora de ceva sarat. Oricare ar fi pofta ta,uneori este atat de puternica incat te face sa iesi din casa in miez de noapte si sa te duci la magazin sa-ticumperi mancarea dupa care salivezi. Pofta de unanumit aliment este modul prin care corpul iti spune ca duce lipsa de vreo substanta din acea mancare. Si demulte ori ca sa-ti satisfaci intr-adevar acea nevoie,trebuie sa mananci altceva decat lucrul de care crezi cati-e pofta. Iata mai jos cum se zice ca putem sa neintelegem poftele ca ele sa actioneze si sa lucreze infavoarea noastra. Daca ti-e pofta de ciocolata…
Ai nevoie de magneziu…
… pe care il gasesti in nuci, seminte, legume, fructe.
Daca ti-e pofta de ceva dulce…
Ai nevoie de:
- crom, pe care il gasesti in brocoli, struguri, branza, fasole boabe, pui, ficat de vitel
- carbon, pe care il gasesti in fructe proaspete
- fosfor, pe care il gasesti in pui, vita, ficat, peste, oua, lactate, nuci, legume, fulgi
- triptofan, pe care il gasesti in branza, carne de miel, ficat, spanac, cartofi, stafide.
Daca ti-e pofta de paine, paine prajita
Ai nevoie de azot…
…pe care il gasesti in mancaruri proteice: peste, carne, fasole boabe, nuci.
Daca ti-e pofta de grasimi (chipsuri), prajeli
Ai nevoie de calciu…
…pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli, legume, susan, branza, nap.
Daca ti-e pofta de cafea sau ceai
Ai nevoie de:
- fosfor, pe care il gasesti in pui, vita, ficat, peste, oua, lactate, nuci, legume, fulgi
- sulf, pe care il gasesti in galbenusul de ou, ardei rosii, usturoi, ceapa
- fier, pe care il gasesti in peste, carne de pasare, fructe de mare, verdeata, cirese negre.
Daca ti-e pofta de alcool, sau pastile care sa te relaxeze
Ai nevoie de:
- proteine, pe care le gasesti in carne de pui, de porc,nuci, lactate, fructe de mare
- calciu, pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli, legume, susan, branza, napi
- potasiu, pe care il gasesti in masline negre, cartofi, spanac, verdeturi amare.
Daca ti-e pofta de gheata
Ai nevoie de fier…
… pe care il gasesti in peste, carne de pasare, fructe de mare, verdeata, cirese negre.
Daca ti-e pofta de mancare prajita
Ai nevoie de carbon…
…pe care il gasesti in fructe proaspete.
Daca ti-e pofta de bauturi acidulate
Ai nevoie de calciu…
… pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli, legume, susan, branza, nap.
Daca ti-e pofta de mancaruri sarate
Ai nevoie de cloruri…
…pe care le gasesti in peste, lapte de capra, sare de mare.
Daca ti-e pofta de mancaruri acide
Ai nevoie de magneziu…
… pe care il gasesti in nuci, seminte, legume, fructe.
Daca ti-e pofta de lichide
Ai nevoie de apa.
Trebuie sa bei circa 8-10 pahare de lichide pe zi.
Daca ti-e pofta de solide, mai degraba decat de lichide
Ai nevoie de apa.
Corpul tau a fost deshidratat pentru o perioada asa lunga de timp incat nu mai simte nevoie de apa. Trebuiesa bei cat mai multa apa posibil pentru a reveni la normal.
Daca ti-e pofta de bauturi reci
Ai nevoie de mangan…
… pe care il gasesti in alune, nuci, arahide, ananas, coacaz negru.
Daca ai anumite pofte in perioada premenstruala
Ai nevoie de zinc…
… pe care il gasesti in carne rosie, fructe de mare, radacinoase, salata, legume cu frunze.
Daca iti este mai mereu foame
Ai nevoie de:
- siliciu, pe care il gasesti in nuci, seminte
- tirozina, pe care o gasesti in suplimentele de vitamina C, portocale,verdeturi , legume si fructe rosii
- triptofan, pe care il gasesti in branza, carne de miel, ficat, spanac, cartofi, stafide.
Daca nu ai pofta de mancare
Ai nevoie de:
- vitamina B1 pe care o gasesti in fasole, nuci, seminte, ficat
- vitamina B3 pe care o gasesti in ton, carne de vita, pui, curcan, porc, legume, seminte
- cloruri pe care le gasesti in peste, lapte de capra, sare de mare.
Sigur, uneori pofta de ciocolata e doar o pofta de rasfat, de aceea e important sa invatam sa diferentiem poftade semnul unei nevoi, invatand sa ne ascultam corpul.Daca rezisti unei pofte cateva zile si continua sa fie cel putin la fel de intensa, sunt sanse mari sa fie modulorganismului de a comunica o necesitate.
Se pare ca fiecare pofta are o cauza. Unora le este poftade ciocolata, altora de ceva sarat. Oricare ar fi pofta ta,uneori este atat de puternica incat te face sa iesi din casa in miez de noapte si sa te duci la magazin sa-ticumperi mancarea dupa care salivezi. Pofta de unanumit aliment este modul prin care corpul iti spune ca duce lipsa de vreo substanta din acea mancare. Si demulte ori ca sa-ti satisfaci intr-adevar acea nevoie,trebuie sa mananci altceva decat lucrul de care crezi cati-e pofta. Iata mai jos cum se zice ca putem sa neintelegem poftele ca ele sa actioneze si sa lucreze infavoarea noastra. Daca ti-e pofta de ciocolata…
Ai nevoie de magneziu…
… pe care il gasesti in nuci, seminte, legume, fructe.
Daca ti-e pofta de ceva dulce…
Ai nevoie de:
- crom, pe care il gasesti in brocoli, struguri, branza, fasole boabe, pui, ficat de vitel
- carbon, pe care il gasesti in fructe proaspete
- fosfor, pe care il gasesti in pui, vita, ficat, peste, oua, lactate, nuci, legume, fulgi
- triptofan, pe care il gasesti in branza, carne de miel, ficat, spanac, cartofi, stafide.
Daca ti-e pofta de paine, paine prajita
Ai nevoie de azot…
…pe care il gasesti in mancaruri proteice: peste, carne, fasole boabe, nuci.
Daca ti-e pofta de grasimi (chipsuri), prajeli
Ai nevoie de calciu…
…pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli, legume, susan, branza, nap.
Daca ti-e pofta de cafea sau ceai
Ai nevoie de:
- fosfor, pe care il gasesti in pui, vita, ficat, peste, oua, lactate, nuci, legume, fulgi
- sulf, pe care il gasesti in galbenusul de ou, ardei rosii, usturoi, ceapa
- fier, pe care il gasesti in peste, carne de pasare, fructe de mare, verdeata, cirese negre.
Daca ti-e pofta de alcool, sau pastile care sa te relaxeze
Ai nevoie de:
- proteine, pe care le gasesti in carne de pui, de porc,nuci, lactate, fructe de mare
- calciu, pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli, legume, susan, branza, napi
- potasiu, pe care il gasesti in masline negre, cartofi, spanac, verdeturi amare.
Daca ti-e pofta de gheata
Ai nevoie de fier…
… pe care il gasesti in peste, carne de pasare, fructe de mare, verdeata, cirese negre.
Daca ti-e pofta de mancare prajita
Ai nevoie de carbon…
…pe care il gasesti in fructe proaspete.
Daca ti-e pofta de bauturi acidulate
Ai nevoie de calciu…
… pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli, legume, susan, branza, nap.
Daca ti-e pofta de mancaruri sarate
Ai nevoie de cloruri…
…pe care le gasesti in peste, lapte de capra, sare de mare.
Daca ti-e pofta de mancaruri acide
Ai nevoie de magneziu…
… pe care il gasesti in nuci, seminte, legume, fructe.
Daca ti-e pofta de lichide
Ai nevoie de apa.
Trebuie sa bei circa 8-10 pahare de lichide pe zi.
Daca ti-e pofta de solide, mai degraba decat de lichide
Ai nevoie de apa.
Corpul tau a fost deshidratat pentru o perioada asa lunga de timp incat nu mai simte nevoie de apa. Trebuiesa bei cat mai multa apa posibil pentru a reveni la normal.
Daca ti-e pofta de bauturi reci
Ai nevoie de mangan…
… pe care il gasesti in alune, nuci, arahide, ananas, coacaz negru.
Daca ai anumite pofte in perioada premenstruala
Ai nevoie de zinc…
… pe care il gasesti in carne rosie, fructe de mare, radacinoase, salata, legume cu frunze.
Daca iti este mai mereu foame
Ai nevoie de:
- siliciu, pe care il gasesti in nuci, seminte
- tirozina, pe care o gasesti in suplimentele de vitamina C, portocale,verdeturi , legume si fructe rosii
- triptofan, pe care il gasesti in branza, carne de miel, ficat, spanac, cartofi, stafide.
Daca nu ai pofta de mancare
Ai nevoie de:
- vitamina B1 pe care o gasesti in fasole, nuci, seminte, ficat
- vitamina B3 pe care o gasesti in ton, carne de vita, pui, curcan, porc, legume, seminte
- cloruri pe care le gasesti in peste, lapte de capra, sare de mare.
Sigur, uneori pofta de ciocolata e doar o pofta de rasfat, de aceea e important sa invatam sa diferentiem poftade semnul unei nevoi, invatand sa ne ascultam corpul.Daca rezisti unei pofte cateva zile si continua sa fie cel putin la fel de intensa, sunt sanse mari sa fie modulorganismului de a comunica o necesitate.
↧
Stimularea familiilor de albine cu Apiluk. Apicultura Video
Video hranire de completare a proviziilor pentru iernarea familiilor de albine
Mai mult pe: http://dinstup.ro/hrana-de-completare-apiluk-cu-polen-pentru-iernarea-familiilor-de-albine-apicultura-video/
Mai mult pe: http://dinstup.ro/hrana-de-completare-apiluk-cu-polen-pentru-iernarea-familiilor-de-albine-apicultura-video/
↧
Traditie
Incendiatul masinilor, “traditia” de Anul Nou a imigrantilor din Franta
Ministerul de Interne din Franţa a raportat zilele trecute un număr de 1.193 autoturisme incendiate în preajma sărbătoririi Revelionului, o continuare a unei “tradiţii” începute în anii ’90. Majoritatea acestor acte criminale au fost comise, la fel ca şi în anii precedenţi, în regiunea Ile de France, care cuprinde Parisul şi suburbiile acestuia.
Este pentru prima oară în ultimii trei ani când autorităţile au anunţat numărul maşinilor incendiate. Regimul fostului preşedinte Nicolas Sarkozy a oprit difuzarea acestor date în încercarea de a reduce atenţia acordată acestor probleme sociale şi etnice.
“Publicarea acestor cifre îi va motiva pe cei responsabili de aceste gesturi să comită și mai multe astfel de acte de vandalism. Decizia guvernului de a reîncepe publicarea rapoartelor nu este deloc una inteligentă”, afirmă Bruno Beschizza, unul dintre reprezentanții partidului Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP), condus de fostul preşedinte francez.
Răspunsul nu a întârziat să apară: “Doar pentru că o problemă este ascunsă nu înseamnă că ea nu există. Trebuie să fim transparenți. Nu vrem să oprim numărătoarea mașinilor afectate la ora 6 dimineața, așa cum se făcea anterior pentru reducerea totalului. Francezii trebuie să știe adevărul”, a declarat Manuel Valls, ministrul de Interne francez, într-o conferință de presă care a avut loc marți.
“Nu a fost o evoluţie notabilă a acestor incendii voluntare de maşini şi motociclete în ultimii ani”, a declarat ministrul, care a citat departamentele în care au fost înregistrate peste 40 de incendii. Primul pe listă este Seine-Saint-Denis (în apropiere de Paris) cu 83 de vehicule incendiate, urmat de două departamente din vest, Haut-Rhin (72) şi Bas-Rhin (70), apoi Nord (61) şi Bouches-du-Rhône, în sud-est (51).
Însă ce au uitat să menţioneze autorităţile franceze este faptul că majoritatea acestor acte de vandalism au fost comiste în zonele şi cartierele unde populaţia este alcătuită în principal din imigranţi musulmani. Sursa: FrontPress.ro
↧
More Pages to Explore .....