:)))
↧
↧
Masura rezistentei
Era epoca ziaristilor ciomagiti, cand bata era masura rezistentei. Lista Epocii lui Adrian Nastase
„Credeti ca, la nesfarsit, fiecare poate sa scrie ce vrea in tara asta?” – Dan Matei Agathon, fost membru al Cabinetului Nastase… Decembrie 2003. Zicerile unei puteri politice care mai avea doar un an de carmuire. Nu au crezut nicicand ca zeii mai cad si ei.Era epoca in care balanta justitiei se inclina sub greutatea directivei de partid. Epoca in care premierul nu credea in “arestarile de vineri seara”.
Era epoca tiraniei politice, a coruptiei ca stil de viata consfintit si a debilitatii societatii civile, umilita de aroganta unui despot, brutal dar luminat.
Era epoca in care puterea nu incapea decat intr-o singura mana, despre care nimeni nu concepea ca dupa un deceniu va apasa pe tragaci.
Era epoca in care tacerea si astfel complicitatea in facerea raului iti asigurau siguranta zilei de maine. A fi taciturn era o lege nescrisa, dar asumata de multi, de poate prea multi.
Presa libera supravietuia schiopatand, sangerand informatie in paginile vreunui ziar ce nu se inclinase. Anchete scrise cu abnegatie fata de valori neintelese in acele timpuri zguduiau linistea unor corupti care nici nu concepeau temerea de justitie ca sentiment al unui infractor.
In provincie, cavalerii puterii isi guvernau feudele intr-o liniste morbida, supunand tot ce inseamna mass-media, subjugand ziare, dar mai ales ziaristi.
Cei care nu se disciplinau erau disciplinati cu forta, intrand intr-un mecanism al santajului si amenintarii, care de cele mai multe ori culmina cu violenta verbala si chiar fizica.
Ziaristul trebuia sa fie un argat politic, a carui ploconeala trebuia sa fie evidenta.Nu trebuia sa conteze ca persoana in societate, el era vinovat de toate, nu puterea politica!Cine nu devenea randas, incapatanandu-se sa isi respecte profesia, isi asuma o existenta de exil in propria lui tara, un surghiun al subrezirii societatii care nu era capabila sa il apere.
Zeci de jurnalisti au fost ciomagiti cu bestialitate pentru ce scrisesera, iar din pacate, unii dintre ei si-au gasit sfarsitul in epoca in care ministrul Apararii Nationale spunea, fara a clipi:“Viata ziaristilor e scurta, iar sanatatea este si pentru ei un bun prea de pret care nu trebuie pus in pericol prin lansarea unor dezbateri cu inalt consum emotional, stresant.” – Ioan Mircea Pascu, 2002
Lista Epocii lui Nastase (“Dacă cineva isi uita trecutul, acela isi va pierde identitatea”):
1. Adrian Rusu- redactor ziarul maramuresan “Informatia Zilei” si corespondent “Evenimentul Zilei”
Ianuarie 2002. Batut in scara blocului in care locuia de catre doi indivizi. “Dati-i, asta e!”, striga o a treia persoana, in timpul bataii. Rusu scrisese, cu doar cateva saptamani inainte de agresiune, o serie de articole care au starnit un scandal fara precedent la Baia Mare, in care era implicat prefectul Liviu Bechis.
2. Sergiu Poliopol – jurnalist, directorul postului de radio RCN Petrosani si al posturilor de televiziune TV Alba si TV Alpha din Alba Iulia
Ianuarie 2002. Masina jurnalistului a fost incendiata chiar in timp ce acesta se afla in direct pe postul de radio si vorbea despre afacerile prefectului de Hunedoara. In timp ce se afla la politie pentru declaratii, sotia acestuia a fost sunata de catre un necunoscut care a intrebat-o daca nu este de ajuns faptul ca a fost incendiata masina.
3. Paul Radu si Stefan Candea – jurnalisti de investigatie “Evenimentul Zilei”
Decembrie 2001. Cei doi au fost batuti in centrul Bucurestiului.
4. Florin Esanu si Ion Traian Stefan – ziaristi “Romania Libera”
Februarie 2003. Cei doi au fost agresati de catre un politist si un jandarm in fata Hotelului “Tisa” din Sighetul Marmatiei, dupa ce Esanu (fotoreporter) fotografiase o masina de politie oprita in fata hotelului. Florin a fost batut in sediul Politiei, iar apoi i s-a confiscat aparatul foto.
5. O echipa de jurnalisti provenind de la ziarul constantean Telegraf si de la postul TV Neptun Constanta a fost batuta, injurata si amenintata cu moartea de omul de afaceri Mihai Caratana,
Iunie 2003. Agresiunea a avut loc in comuna Mihail Kogalniceanu.
6. Carmen Cosma, redactor la ”Romania Libera” si Marius Mitrache, redactor la “Evenimentul Zilei” au fost batuti la Petrosani de batausi profesionisti, la citiva zeci de metri de sediul Politiei.
Iulie 2003. Nu a fost identificat nici unul dintre agresori.
7. Ino Ardelean, redactor Evenimentul Zilei, Editia de Vest.
Decembrie 2003. A fost batut cu bestialitate in plina strada, in apropierea Prefecturii din Timisoara de catre autori necunoscuti, insa fara a fi jefuit, desi avea bunuri de valoare asupra sa. Jurnalistul de investigatie era cunoscut datorita anchetelor publicate referitoare la conducerea locala a PSD.
La doar cateva zile dupa agresiune, ziaristii din Timisoara au organizat un mars de protest,marsaluind intre sediile PSD din oras.
8. Probabil cel mai celebru caz este cel al jurnalistului timisorean Iosif Costinas, disparut fara urma aproape un an de zile.
Iunie 2002. Iosif “Bebe” Costinas a disparut in conditii misterioase, ramasitele sale fiind gasite dupa un an la marginea unei paduri. Verdict oficial: sinucidere. Poveste o puteti intelege din acest material video.
Lista este extrem de lunga, iar povestile aproape fara final, aproape imposibil de reprodus pe pagina unui blog. Zeci de ziaristi au fost agresati, amenintati sau apostrofati in moduri incalificabile, atit in particular, cat si in public de catre persoane care ocupau importante functii publice, dar si de catre oameni de afaceri, lideri ai clanurilor interlope, politisti. Era epoca ziaristilor ciomagiti. De Alin Cristea via Reporter Virtual
↧
:))))
↧
Vraji
Presedintele Africii de Sud: Am facut vraji impotriva albilor
Preşedintele de culoare al Africii de Sud, Jacob Zuma, a declarat acum câteva zile că a practicat vrăjitoria împotriva minorităţii albe. Mărturisirea şocantă a fost făcută în cadrul unei întruniri electorale la care preşedintele a vorbit în limba sa maternă zulu.“Am practicat vrăjitoria, blestemându-i pe buri în timpul apartheidu-lui”, a declarat nonşalant “preşedintele voodoo”, citat de Daily Mail.
Acesta le-a promis sătenilor din KaNyamazane, o localitate din provincia Mpumalanga, că dacă Congresul Naţional African, partidul din care face parte, va fi votat de peste 90 de procente din alegătorii din sat se va reîntoarce şi va sacrifica nişte vaci în cinstea victoriei. “Când alegerile vor fi gata, mă voi reîntoarce. Dacă ne daţi 90 la sută din voturi, revenim să sacrificăm nişte vite. Dacă obţinem mai puţin de 90 de procente, nu mai vin pe aici”, a spus preşedintele african.
Jacob Zuma a fost în tinereţe un comandant al grupării teroriste “Suliţa naţiunii”, braţul armat al Congresului Naţional African. Mii de persoane, albi sau africani de culoare, au murit în urma atacurilor iniţiate de această organizaţie. Peste 80 la sută dintre victime au fost civili, inclusiv “colaboraţionişti” de culoare. Mulţi au fost executaţi sumar prin metode barbare, precum punerea în jurul gâtului victimei a unei anvelope de maşină din cauciuc în interiorul căreia se turna benzină, care apoi era aprinsă. Persoana ucisă astfel murea în chinuri groaznice, arsă de vie. Fondatorii Suliţei Naţiunii au fost evreul comunist Joe Slovo şi fostul preşedinte Nelson Mandela.
În prezent, preşedintele Jacob Zuma este acuzat de corupţie de către o parte a presei şi de faptul că ar trăi în lux pe banii contribuabililor.
Albii din Africa de Sud, majoritatea buri sau descendenţi ai coloniştilor britanici, reprezintă în jur de 6 procente din totalul populaţiei de peste 50 de milioane de locuitori. Numărul cetăţenilor de descendenţă europeană este într-o continuă scădere în ultimii ani, mai ales din cauza sporului demografic negativ dar şi a imigraţiei cauzate de crimele motivate rasial şi a discriminării din partea populaţiei majoritare. Acestor nenorociri li se adaugă şi discriminarea socială şi economică încurajată de noii conducători de culoare ai ţării, mii de albi trăind la limita subzistenţei, după ce au fost daţi afară din fabrici, mine sau ferme agricole. Sursa:FrontPress.ro
↧
:)))
↧
↧
SCRISOARE DESCHISA
Scrisoare deschisa ministrului afacerilor externe. Vin islamistii peste Romania?
Am trimis pe adresa Ministerului Afacerilor Externe, o scrisoare care din păcate a trebuit să fie limitată de numărul de caractere admise de site-ul oficial, scrisoare în care ceream lămuriri vizavi de informatia apăruta in Telegraph şi alte pagini de internet interne şi externe vizavi de dislocarea unui grup islamist din Irak, pe teritoriul României. Chiar dacă sursa informaţiei este ascunsă, blogurile care au prezentat povestea fiind puse pe numele altor persoane, gravitatea informaţiei, justifică oarecum această măsură neortodoxă. În plus explicaţiile date de MAE sunt total neconcludente nerăspunzând întrebării dacă acea discuţie a avut loc sau nu. În plus, explicaţia dată de Victor Ponta vizavi de vizita doamnei Noland în România, adânceşte misterul sau pune gaz pe foc. Iată de ce am considerat necesar să trimit această scrisoare deschisă domnului Corlăţean:Domnule Ministru,
În data de 30 Decembrie 2013, apărea în The Telegraph în Marea Britanie un articol cere prelua unele informaţii apărute în România vizavi de relocarea unor membri ai organizaţiei MEK din Irak în România.
Subiectul nu vă este străin, în urma unor informaţii apărute în presa on line, site-ul Ziare. com a publicat un comunicat care se pare că ar fi fost trimis de MAE ziarului respectiv în care aţi fi menţionat:
“In urma verificarilor specializate,a rezultat ca asa-zisele ‘surse’ de informatie citate sunt in realitate doua bloguri false, fabricate recent si atribuite in mod fraudulos unor angajati ai MAE, pentru a disemina respectivele ‘informatii’. Veridicitatea celor doua bloguri este nula. In orice caz, subiectul mentionat de dumneavoastra nu constituie o tema de negociere pentru Ministerul Afacerilor Externe,iar aceasta tema nu intra oricum in sfera de competenta a MAE”.
Din păcate acest comunicat nu apare pe pagina oficială a MAE aşa că verifdicitatea lui poate fi încadrată în aceeaşi categorie cu cele apărutele pe aşa zisele bloguri false. Mai mult, comunicatul chiar dacă ar fi real nu neagă informaţia că aţi fi avut acele discuţii, evită diplomatic un răspuns direct menţionând doar că tema nu ar intra în sfera de competenţă a MAE şi pune la îndoială doar credibilitatea blogurilor dar nu veridicitatea informaţiei. Pe de altă parte se pare că totuşi cele două persoane, Dana Marca şi Ioana Raiciu ar exista şi ar lucra în cadrul MAE iar doamna Dana Marca a declarat pe pagina personală de Facebook că nu este posesoarea blogului respectiv şi nici nu a transmis acea informaţie. Dar deşi neagă că acel blog i-ar aparţine fapt pe care nu îl contest, nu se face nici o referire la veridicitatea informaţiei apărute pe blogul respectiv.
În plus, după întoarcerea domnului prim ministru din scurta dar sunt sigur binemeritata vacanţă în Italia, acesta a făcut la emisiunea “Sinteza Zilei” din data de 13 Ianuarie o declaraţie care neclarificată naşte întrebări şi interpretări. Domnia sa a afirmat- şi există înregistrarea emisiunii-, că scopul vizitei doamnei Victoria Nuland nu l-a constituit îngrijorarea faţă de statul de drept şi independenţa justiţiei în ţara noastră, ci un alt subiect pe care dumneavoastră, ca ministrul al afacerilor externe eraţi cel mai îndreptăţit să îl discutaţi şi că acest subiect va face parte din ordinea de zi a viitoarei şedinţe a CSAT. A mai menţionat domnia sa că nu poate face public acest subiect.
Domnule Ministru, deoarece toate aceste declaraţii evazive nu fac altceva decât să alimenteze îngrijorări şi speculaţii deloc dorite atât de cetăţeni, presă cât şi de guvern, fiind cel mai îndreptăţit să răspundeţii, în virtutea dreptului la informare, ca cetăţean şi jurmalist, vă rog să răspundeţi cât se poate de clar şi răspicat următoarelor întrebări:
1. Aţi discutat cu John Kerry, doamna Nuland sau oricare alt oficial fie şi tangenţial chiar şi fără a vă angaja personal sau ca reprezentant al României cu ceva, subiectul la care se face referire în TELEGRAPH vizavi de situaţia grupului MEK sau a oricărui alt grup islamist?
2. Aţi abordat fie şi tangenţial sau ca variantă ipotetică sau fantezistă, posibilitatea admiterii şi dislocării pe teritoriul României a unor grupuri islamice?
Aş prefera răspunsuri simple prin da sau nu, care să nu mai lase loc la alte interpretări.
Vă rog să înţelegeţi îngrijorarea cetăţenilor şi a unei părţi a presei vizavi de acest subiect şi să faceţi precizările necesare în mod clar şi fără echivoc, pentru a stopa insinuările, presupunerile, bănuielile sau orice alte discuţii pe această temă de o sensibilitate şi importanţă deosebită.
În speranţa că demersul meu va fi înţeles şi va căpăta un răspuns din partea ministerului pe care îl conduceţi, vă doresc un An bun şi activităţi fructuoase în interesul României!
Cu speranţă legitimă
Neacsu Marin - In cuiul catarii
↧
SUVERANITATE
Basescu sustine suveranitatea Republicii MOLDOVA. Dar a ROMANIEI?
Preşedintele Traian Băsescu, deşi nu de puţine ori a făcut aluzii unioniste la adresa Republicii Moldova, a dat dovadă din nou de inconsecvenţă, declarând miercuri că Bucureştiul susţine în suveranitatea, independenţa politică şi integritatea teritorială a celui de al doilea stat românesc. Din păcate şeful statului nu este la fel de vehement şi când vine vorba de independenţa României, acesta declarând în repetate rânduri că este în favoarea “Statelor Unite ale Europei”, un proiect care presupune “cedări masive de suveranitate” din partea ţării noastre.“România a susţinut întotdeauna şi susţine în continuare suveranitatea, independenţa politică şi integritatea teritorială a Republicii Moldova”, a declarat Traian Băsescu la întâlnirea anuală cu diplomaţii acreditaţi la Bucureşti.
“Suntem un susţinător fervent al acordării unei perspective europene Republicii Moldova. Susţinem în continuare consolidarea democraţiei în Republica Moldova, reformele şi modernizarea instituţiilor, precum şi lupta împotriva corupţiei. România este partener cu Statele Unite şi cu statele membre ale Uniunii Europene pentru sprijinirea Republicii Moldova pe acest drum, în primul rând pentru consolidarea securităţii energetice şi pentru dezvoltarea învăţământului, culturii şi identităţii româneşti a majorităţii populaţiei”, a menţionat şeful staului.
El a mai pledat pentru modificarea Regulamentului 539/2001 astfel încât să permită libera circulaţie a cetăţenilor Republicii Moldova în spaţiul Uniunii Europene, informează Mediafax. “Insistăm ca acest proces să fie parcurs cât mai accelerat posibil. Republica Moldova a arătat că este hotărâtă să se angajeze pe calea europeană. De aceea susţinem în continuare că trebuie să beneficieze din partea Uniunii de o ofertă clară şi motivantă atât în planul perspectivei europene, cât şi în cel al libertăţii de mişcare a persoanelor”, a declarat preşedintele.
Conştient că reunirea teritoriilor româneşti este un deziderat naţional, la care au aderat mulţi români de pe ambele maluri ale Prutului, Traian Băsescu a ţinut să mai dreagă din afirmaţiile sale în favoarea statalităţii moldoveneşti şi a menţionat că “România a afirmat întotdeauna identitatea română a majorităţii cetăţenilor Republicii Moldova”. “Am vorbit întotdeauna despre două state româneşti, şi în acest context salutăm decizia Curţii Constituţionale a Republicii Moldova din 5 decembrie, privind interpretarea Articolului 13 din Constituţia Republicii Moldova, respectiv consacrarea fără dubiu a limbii române ca limbă de stat în Republica Moldova. Respectăm dreptul de autoidentificare a cetăţenilor din stânga Prutului, alternativ ca români sau moldoveni, dar considerăm că acest lucru e rezultatul vicisitudinilor istoriei şi vom susţine neabătut cultura, învăţământul şi identitatea românească ale statului vecin”, a mai spus Băsescu. Sursa: FrontPress.ro
↧
Maghiarizarea
Maghiarizarea personalitatilor romanesti din Banat continua la Timisoara
La Timişoara, unul dintre cei mai mari patrioţi bănăţeni (aromân – adică o ‘vinitură’ cum ar spune ‘banazzenii vero’), este din nou maghiarizat, deşi ocupaţia străină a oraşului s-a încheiat acum aproape un secol. Pentru cei care nu ştiu, Alexandru Mocioni a fost un aprig luptător pentru drepturile românilor din Banat. Iată ce spunea în Camera Deputaţilor de la Budapesta:“Onorată Cameră! Eu aşa cred, că nu poate fi considerată ca dorinţă nemodestă cererea unei naţiuni, ca să fie numită pe numele ei; dar cu atât mai puţin poate fi considerată naţiunea, care nu cere această, ci cere numai să nu fie numită cu nume străin.
Onorată Cameră! Precum ştim, în ţări constituţionale, în cari există numai o naţiune, numirea generică a acestei naţiuni, sau a poporului constituţional e nu numai inutilă, cât şi neobişnuită. În Ungaria, unde trăiesc mai multe naţiuni împreună, ţin de incorect, după modesta mea părere, ca totalitatea acestor naţiuni să poarte numele genetic al unei naţiuni aflătoare în minoritate.”
În Romania anului 2014, în piaţa ce poartă numele celui mai aprig luptător pentru drepturile românilor din Banat, acesta este “cinstit” prin a i se scrie numele în limba maghiară. O dovedeste fotografia de pe un hotel din piaţa sus numită.Observăm că ofensiva de maghiarizare a românilor nu se opreşte la aşa zisul ţinut secuiesc şi-şi arată faţa fără oprelişte chiar şi în Timişoara şi la mai bine de 90 de ani de la înlăturarea stăpânirii minoritare străine.De Ştefan Mugur pentru FrontPress.ro
↧
Nationalistii greci
Nationalistii greci, noii aparatori ai Ortodoxiei. Blogger condamnat pentru blasfemie.
Filippos Loizos, un tânăr de 27 de ani din Grecia, a fost condamnat la 10 luni de închisoare cu suspendare pentru blasfemie şi jigniri aduse unui apreciat călugăr ortodox, după ce naţionaliştii de la Zorii Aurii au cerut de mai multe ori în Parlamentul din Atena ca autorităţile să ia măsuri în acest caz.Monahul Paisie (1924-1994) a fost un calugăr grec din Capadocia, foarte apreciat de popor şi Biserică, speculându-se că în viitorul apropiat ar putea fi canonizat. Credincioşii susţin că aceasta a prezis căderea Uniunii Sovietice şi invadarea turcă a Ciprului.
Tânărul a fost condamnat pentru că a creat o pagină specială pe Facebook unde Ortodoxia era batjocorită şi numele călugărului era luat în derâdere pentru că se aseamănă cu un fel de mâncare (chiar numele paginii de pe reţeaua de socializare era un joc de cuvinte în acest sens). Bloggerul s-a folosit de numele și imaginea lui Paisie, înlocuindu-le cu Pastitsio – paste grecesti cu sos béchamel – într-un mod similar cu Pastafarianismul, o mișcare internațională satirica, ce promovează necredința.
Oficiali din cadrul poliţiei au anunţat încă din toamna anului 2012, când a izbucnit acest scandal, că au primit mii de plângeri de la cetăţenii nemulţumiţi de jignirile aduse convingerilor lor religioase. Aceştia au mai precizat la vremea respectivă că laptopul tânărului a fost ridicat pentru cercetări iar pagina de pe reţeaua de socializare a fost închisă.
În Codul Penal din Grecia există trei articole prin care se pedepsesc “blasfemiile la adresa lui Dumnezeu sau a Bisericii Ortodoxe”. Cei care sunt acuzaţi de comiterea unor astfel de fapte pot să primească amenzi sau pedepse cu închisoarea de maxim doi ani.În 2003, austriacul Gerhard Haderer a fost judecat pentru că a scris o carte în care Hristos este portretizat drept un hipiot. Scriitorul a fost achitat până la urmă în 2005.
Biserica Ortodoxă este biserică de stat în Grecia iar credincioşii ortodocşi aclătuiesc între 95 şi 98 de procente din totalul populaţiei.Partidul Zorii Aurii a zguduit în luna iunie a anului 2012 sistemul politic din Grecia obţinând la alegerile parlamentare 7 la sută din voturi, revenindu-i astfel 18 locuri în Parlamentul din Atena. De atunci a crescut constant în sondaje, depășind constant 12-15 procente din opțiunile de vot. Sursa: FrontPress.ro
↧
↧
Sapte servicii secrete
De ce platim sapte servicii secrete?!
Într-o lume defazată, cu sistemul de valori inversat, contribuabilii români plătesc şapte servicii de apărare a securităţii naţionale, pentru a vedea cum parlamentarii şi membrii guvernelor înfundă puşcăriile. Într-o lume raţională, infractorii de duzină nu ar putea ajunge să candideze pentru camerele parlamentului şi nici nu ar fi desemnaţi miniştri. Într-o societate care se respectă pe sine, carieriştii de talent, care şi-au ales nevestele după înălţimea treptei politice a socrilor, au traficat ţigări şi blugi prin căminele studenţeşti, au cochetat cu ideea delaţiunii profesioniste, pentru a căpăta protecţie şi susţinere ocultă, şi-au schimbat acoperirile de la un serviciu secret la altul, după cum şi ce li se promitea, nu puteau accede în cariere ministeriale, ori în fruntea guvernelor, sau chiar preşedinţi ai Republicii România.Într-o ţară guvernată de lege, sistemul contrainformativ de alertă al serviciilor secrete declanşează mecanisme legale de blocare a accesului în funcţii publice a celor cu vocaţie de borfaşi. În România antedecembristă ‘89, etalonul de eficienţă politică şi eficacitate economica al Securităţii Statului era prevenirea. Prevenirea încălcării legii nu era un concept cu conotaţii ideologice, nu era vreo născocire a lui Nicolae Ceauşescu, pentru a sublinia „caracteristica umanitară a socialismului multilateral dezvoltat”. Dimpotrivă, prevenirea este un concept al criminologiei, ştiinţă juridică înrudită cu dreptul penal.
În întreaga lume, şi in România, funcţia de prevenire a încălcării legii este instituţionalizată. Faptul că, potrivit legii, serviciile de informaţii au competenţe în legătură cu identificarea şi înlăturarea ameninţărilor, a vulnerabilităţilor şi pericolelor, în diferitele lor stadii, de la intenţie la planuri, de la act preparator la tentative, desemnează exact esenţa misiunii de prevenire a încălcării legii.
Pentru funcţiile publice, în cvasitotalitatea lor în legătură şi cu deţinerea de secrete de stat, verificările şi avizele de securitate sunt obligatorii şi, odată acordate favorabil, sunt şi garanţii că nu ne vom vedea deputaţii sau senatorii, miniştrii , prim-miniştrii sau preşedinţii Republicii după gratii.
În România, ţară ale carei guverne au cumpărat „aderare” şi „integrare” cu mită disimulată în privatizări frauduloase şi atribuirea de contracte păguboase, drenatoare ale bugetului public, prin care s-a subminat economic şi politic securitatea naţională, nu s-a prevenit nimic. Funcţia politică centrală a prevenirii a fost desfiinţată şi înlocuită cu vânătoarea unor ţapi ispăşitori ai crimelor săvârşite de o întreagă clasă politică. O clasă politică, produs al unor partide al căror cinism a ajuns până acolo încât să-şi legifereze nelegiuirile.
În România, miniştrii şi parlamentarii devin cazuri penale din cauza unui sistem politic care se fundamentează pe corupţie, în care se negociază locurile în camere şi se cumpără demnităţile ministeriale. Un minister bun, cum este cel al „tăierii panglicilor”, se adjudecă pe cel puţin doua milioane de euro. Bani care de unde vin şi unde se duc? Banii se dau înainte şi apoi trebuie compensaţi din exerciţiul fraudulos al funcţiei publice. Faptul că înaltele demnităţi publice au tarife, inaccesibile celor care nu dispun de susţinere financiară cu bani negri, a căpătat o asemenea notorietate publică încât apare ca normalitate a sistemului politic. Oare nu ar fi cazul să aflăm cum liderii partidelor îşi pot justifica susţinerea politică iniţială, în numele partidului, dar şi cea în nume propriu, pentru amicii lor politici dovediţi infractori? Partidele politice generatoare de corupţie sistemică nu-şi au locul în societăţile democratice. Ele pot fi chiar mai rele decât partidele extremiste.
În condiţiile date, nici serviciile de informaţii pentru securitate naţională nu-şi pot realiza scopul. Ele sunt supuse riscului expunerii faţă de decidenţii politici corupţi, interesaţi în perpetuarea sistemului de putere mafiot. Ba chiar mai mult, informaţiile lor să fie valorificate în scopuri politice personale ale unor decidenţi. Aceasta să fie cauza că, într-o Românie bolnavă, nu se mai contabilizeză în bilanţurile anuale ale „structurilor” activitatea de prevenire, ci arestările şi condamnările? Serviciile secrete nu ascultă şi nu interceptează pentru a preveni, ci pentru a monitoriza procesul de pregătire şi desfăşurare a actelor infracţionale, pentru a umple dosarele penale cu această noua regină a probelor, „interceptarea”, în variile ei forme, dar numai pe suport digital, adică pe baza unei tehnologii prin care, la ordin cu plăcere, ni se poate dovedi şi că am fost contemporani cu Ramses ori Tutankhamom.
Departe gândul de a-i compătimi pe înalţii demnitari dovediţi infractori. Pentru aceste specimene nici o lege nu ar fi prea severă şi nici o pedeapsă prea mare. Abuzul şi trădarea de încredere publică, înşelarea celor care te-au mandatat să-i reprezinţi, transferându-ţi partea lor de putere, sunt crima cea mai abominabilă, care ne lezează pe toţi, deopotrivă. Dacă tot plătim şapte servicii servicii secrete, cum se face că infractorii potenţiali nu sunt dibuiţi după lista binecunoscută a criteriilor verificărilor de securitate prealabile învestiturii, ci numai după ce trădează, subminează, fură, corup ori se lasă corupţi.
În intervalul 17 octombrie 1997 – 12 decembrie 2013, peste 30 de foşti parlamentari, miniştri, generali (şefi ai Statului Major General şi adjuncţi ai directorului Serviciului Român de Informaţii), secretari de stat, un şef zonal al Fondului Proprietăţii Private şi primari de mari municipii reşedinţe de judete (Cluj, Craiova şi Baia Mare) au fost condamnaţi la închisoare (27 definitiv). Galeria menţionată este deschisă, în octombrie 1997, cu o condamnare la 18 ani de închisoare pentru crimă de trădare de ţara prin transmitere de secrete, respectiv spionaj economic, săvârşită de subsecretarul de stat la Departamentul Minelor, Stefan Kiraly. Graţiat de preşedintele Emil Constantinescu, făptuitorul rezidenţiază în Canada şi, din când în când, în Ungaria. În rezumat, S.K. a furnizat unor entităţi străine un important fond de documente secrete privind resursele minerale strategice ale României. Cele în legătură cu care au izbucnit recentele scandaluri politice şi au apărut mari suspiciuni de corupţie şi alte trădări. Înspre finalul galeriei VIP-urilor penale este inserat un alt caz de trădare, tot prin transmitere de secrete. Autorii, condamnaţi în prima instanţă la 6, respectiv 5 ani de închisoare, sunt foştii miniştri Codruţ Şereş şi Zsoltan Nagy, judecaţi în aşa-numitul „Dosar al privatizărilor strategice”.
În 18 ani, trei foşti membri ai guvernului au fost trimişi în judecată sub grava acuzaţie de trădare, fiind şi condamnaţi. Doi foşti miniştri sunt cercetaţi pentru subminarea economiei naţionale, iar în guvernele premierului V.V. Ponta (mai-decembrie 2013, decembrie 2013 – prezent), anunţate ca „cele mai cinstite”, au fost cei mai mulţi „incompatibili” cu paşaport penal. Lista miniştrilor cu probleme din actualul guvern, ca şi a parlamentarilor din arcul puterii, este încă deschisăşi nu-i chiar scurtă. În Parlament şi în consiliile locale au intrat, consecinţă a viciilor unui sistem electoral dereglat de corupţie, personaje, puţin spus, ciudate. Dar unite prin scopuri nelegitime şi mijloacele de realizare din aceeaşi clasă. Separat, există o listă cu multe zeci de generali şi sute de ofiţeri şi subofiţeri ai Armatei, alte sute din Ministerul de Interne, condamnaţi definitiv ori cercetaţi pentru fapte de corupţie. În decursul a 60 de ani (1888-1948) au fost condamnaţi pentru fapte de corupţie 5 generali, iar în ultimii 24 de ani (1990-2013) au fost condamnaţi 28.
Ca să avem o imagine completă a fenomenului, alţi 55 de generali sunt în cercetarea D.N.A., trei generali au beneficiat de prescrierea faptelor şi 7 au beneficiat de N.U.P.-ul salvator al generalului Samoilă Joarză (acesta din 109 dosare instrumentate în legătură cu armata, în 108 a decis N.U.P.). Din 28 de generali condamnaţi – 20 de la M.Ap.N., 5 de la M.A.I. şi 3 de la S.R.I. -, 7 au primit condamnări la închisoare cu executare (cuprinse între 2 şi 6 ani şi jumătate) iar 19 au primit condamnări la închisoare cu suspendare. Un număr de 23 de generali au comis faptele pe timpul cât erau activi, iar 5 după trecerea în rezervă, fără ca faptele lor să aibă tangenţă cu domeniul militar. Pe termen scurt, dinamica acestei galerii penale a demnitarilor, militarilor şi poliţiştilor statului român se anunţă a avea un trend ascendent foarte dinamic. Aşadar, ţara se confruntă cu o situaţie care artrebui să fie alarmantă pentru cei care conduc destinele României. Cu condiţia ca ei înşişi să nu se afle sub povara propriilor probleme de legalitate, ori de rectitudine morală. Şi, totuşi, eu, cetăţeanul, plătesc şapte servicii secrete pentru ca România, ţara mea, să arate astfel în faţa lumii? De General Br. (r) Aurel Rogojan – Art-Emis
↧
Soldatul japonez
Soldatul japonez care a continuat de unul singur Razboiul Mondial a murit. Hiro Onoda, PREZENT!
Hiro Onoda, soldatul japonez care a refuzat să se predea la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial şi a continuat lupta de unul singur în junglele filipineze timp de 29 de ani, a murit astăzi în Tokyo, la vârsta de 91 de ani.“Fiecare soldat japonez era pregătit pentru moarte, dar eu, ca ofiţer de informaţii, am primit ordin direct să organizez un război gherilă, nu să mor”, a declarat acesta pentru ABC, într-un interviu acordat în 2010.
Momentul în care Onoda a acceptat să se predea superiorului său ierarhicHiro Onoda a refuzat să se predea, până când nu a primit un ordin direct de la fostul lui comandant. Acesta, îmbrăcat în uniforma militară roasă de vreme, i-a predat în 1974 superiorului său sabia de samurai şi drapelul imperial al Japoniei.
Guvernul din Filipine l-a graţiat pe japonez, deşi a ucis mai mulţi localnici.
S-a întors în Japonia ca un erou. Cu timpul însă a devenit tot mai dezamăgit de societatea modernă niponă, care, în opinia lui, şi-a pierdut spiritul tradiţional în faţa post-modernismului şi tăvălugului globalizării.
Până la sfârşitul vieţii s-a împărţit între Brazilia, unde şi-a creat o fermă şi unde petrecea câteva luni pe an, şi Japonia unde a deschis o şcoală unde preda tehnici de supravieţuire.
A primit numeroase distincţii şi decoraţii prestigioase, iar viaţa sa a fost ecranizată în mai multe filme şi seriale TV.
Scurte repre biograficeHiro Onoda, nascut la 19 martie 1922, in Kamekawa, a fost un soldat japonez care, ramanand in postul sau de pe insula Lubang din Filipine, a refuzat sa creada in sfarsitul celui de-al II-lea Razboi Mondial si in capitularea Japoniei din anul 1945, continuand singur razboiul pana in anul 1974.
Nascut intr-o familie cu sapte copii, Hiro Onoda studiaza la colegiul din Kainan. La varsta de 17 ani, intra in societatea de import-export Tajima-Yoko, specializandu-se in comercializarea lacurilor, iar apoi solicita transferul la Hankou, in China, intr-o sucursala a intreprinderii. La 20 ani, tanarul japonez este chemat pentru seviciul militar si integrat in regimentul 61 de infanterie din Wakayama. Peste putin timp, Onoda este transferat in regimentul 218 de infanterie, cu destinatia Nanchang, unde isi regaseste fratele, Tadao. In 1943, Onoda soseste la Kurume, unde se va antrena intensiv timp de trei luni, in scoala de cadre a generalului Shigetoumi. La 13 august 1944, paraseste tabara Kurume pentru a intra in randurile companiei 33 la Futamata, o anexa a scolii de ofiteri de commando de la Nakano. In decembrie 1944, Onoda se antreneaza in lupta de gherila intr-un grup format din 22 de oameni. Destinatia lor era reprezentata de Insulele Filipine, teritoriu american ocupat de Japonia. Aveau ca misiune intarzierea debarcarii americanilor pe insula Lubang, teritoriu pe care Hiro Onoda isi va petrece urmatorii zeci ani in plina jungla, asteptand de la superiorii sai ordinul de capitulare. In anul 1945, trupele americane au recuperat insula si majoritatea soldatilor japonezi au fost anihilati sau tinuti prizonieri.
In tot acest timp, Onoda isi continua razboiul in munti, la inceput alaturi de trei camarazi (Yuichi Akatsu, Siochi Shimada si Kinshichi Kozuka). Unul dintre ei, Akatsu, s-a predat fortelor filipineze in 1950, iar ceilalti doi au fost ucisi intr-un schimb de focuri cu autoritatile locale – Shimada in 1954, Kozuka in 1972 – lasandu-l pe Onoda singur in munti. Timp de 29 ani, el refuza sa se intoarca, inchipuindu-si ca incercarea autoritatilor de a-l covinge ca razboiul s-a terminat e doar un siretlic pentru a-l prinde. In anul 1959 a fost declarat legal mort in Japonia.
Regasit de catre un student japonez, Norio Suzuki, Onoda refuza cu incapatanare sa accepte ideea ca razboiul s-a sfarsit fara ca el sa primeasca de la superiorul sau direct ordinul de depunere a armelor. Pentru a-l ajuta, Suzuki s-a intors in Japonia cu fotografii facute impreuna cu batranul Onoda, pentru a demonstra intalnirea lor. In 1974, guvernul japonez l-a regasit pe comandantul lui Onoda, maiorul Taniguchi, devenit librar si l-au convins sa mearga la Lubang. Acesta i-a adus astfel la cunostinta lui Onoda infrangerea Japoniei si ii ordona sa depuna armele. Locotenentul Onoda a parasit astfel jungla dupa 29 de ani de la finele celui de-al II-lea Razboi Mondial, urmand ordinul superiorului sau de a-si scoate uniforma si sabia, precum si de a-si preda pusca Arisaka 99, inca in stare de functionare, impreuna cu 500 de cartuse si mai multe grenade de mana.
Chiar daca a omorat 30 de filipinezi dintre locuitorii insulei si schimbase mai multe focuri de arma cu politia, s-au considerat circumstante atenuante si Onoda a beneficiat de iertarea presedintelui Ferdinand Marcos. Dupa capitulare, Hiro Onoda s-a instalat in Brazilia, unde a devenit crescator de animale. La putin timp dupa aceasta si-a publicat o autobiografie, intitulata “Razboiul meu de Treizeci de ani”, unde isi descrie viata de luptator in rezistenta intr-un razboi demult sfarsit. In anul 1996, a revenit sa viziteze insula Lubang si a donat 10.000 dolari americani scolii locale. Apoi s-a casatorit cu o compatrioata si s-a intors sa traiasca in Japonia, unde a creat in mijlocul naturii o tabara pentru copii. Acolo, Onoda le impartaseste copiilor cum a supravietuit in anii sai de trai solitar. Povestea sa a inspirat mai multi scenaristi, printre ecranizari enumerandu-se filmele “Salutul unui prieten” si “Adio, comoara” si episodul “Un colt de paradis” din serialul Agentia Acapulco.Cazul lui Onoda nu a fost insa singular, alti soldati niponi rezistand mult dupa terminarea razboiului. Printre acestia se numara Yuichi Akatsu (s-a predat in 1951 in satul filipinez Looc), Shoichi Shimada (a murit in anul 1954 in urma unui schimb de focuri cu soldatii filipinezi), sergentul Tadashi Ito (s-a predat in anul 1960), Kinshichi Kozuka (ucis in urma unui schimb de focuri cu soldatii filipinezi in anul 1972), Teruo Nakamura (s-a predat in 1974, descoperit fiind de Fortele Aeriene Indoneziene). Sursa: FrontPress.ro
↧
Santaj
Santaj economic asupra Marii Britanii pentru a NU parasi Uniunea Europeana
Producatorul auto Ford avertizeaza Marea Britanie ca ar putea fi fortat sa isi regandeasca operatiunile in aceasta tara in cazul in care se va retrage din Uniunea Europeana. Comentariile reprezentantilor Ford sunt similare celor facute recent de alti mari investitori straini – Honda si Nissan, noteaza Reuters.Din cauza crizei, constructorul american a fost nevoit sa inchida anul trecut uzina care producea utilitara Transit la Southampton si o unitate de presaj auto din Dagenham.
Totusi, Ford are inca 15.000 de angajati in aceasta tara, care construiesc si dezvolta motoare, si sustine alte 100.000 de locuri de munca din activitatile adiacente.
“Cu siguranta nu vom fi singurii care vor face acest lucru. Va insemna noi tarife, noi taxe vamale (iesirea Marii Briatnii din UE – n.red.). Va trebui sa analizam ce insemna acest lucru. Recomand cu tarie ca tara sa nu iasa din UE din ratiuni de afaceri si care tin de forta de munca din Marea Britanie”, a spus Steve Odell, directorul executiv al operatiunilor Ford in Europa pentru Telegraph.
Premierul Britanic David Cameron a promis ca va renegocia conditiile apartenentei Marii Britanii la UE inainte de a organiza un referendum in 2017, in cadrul caruia britanicii vor putea alege daca mai vor sa ramana in blocul comunitar.
De asemenea, ministrul britanic al Finantelor, George Osborne, a avertizat ca tara sa ar putea parasi Uniunea Europeana daca aceasta nu va implementa reformele necesare.
Vanzarile de masini au inregistrat in 2013 cel mai bun an din 2007 in Marea Britanie, numarul inmatricularilor urcand cu 10,8% fata de 2012, la 2,26 de milioane de vehicule. De Camelia Sisea – Ziare.com
↧
Jan Palach
Martirul JAN PALACH, o torta aprinsa in intuneric
Cred că foarte puțină lume din România știe cine a fost Jan Palach. Într-un fel e de înțeles, având în vedere că zilnic suntem intoxicați cu întâmpări din viața unor lăutari cu patru clase, fotbaliști submediocri din campionatul intern, păpuși gonflabile care ni se recomandă drept dive sau mahalagii și cocalari în toată regula care au invadat spațiul public, transformându-l într-un bâlci ordinar. Prin „sacrificiu” am ajuns să înţelegem curajul unei pupeze de a-şi implanta silicoane, a unui designer vestimentar de a-şi vopsi părul în verde sau a unei cotoroanţe de a divorţa de boşorogul care nu-i mai satisface nevoile şi capriciile. Dar „sacrificiu” înseamnă altceva, iar noi ne-am îndepărtat prea mult de esenţa sentimentelor şi trăirilor profunde pentru a le mai putea înţelege şi aprecia.
Prin urmare, cine a fost Jan Palach, ce a făcut el şi de ce mi-am adus aminte de el tocmai astăzi?În data de 16 ianuarie 1969, un student ceh s-a autoincendiat în piaţa Wenceslas din Praga, în semn de protest faţă de ocupaţia sovietică a Cehoslovaciei. Bolşevicii, nemulţumiţi de reformele „liberale” ale gubernului Dubcek, au intrat pur şi simplu cu tancurile în Cehoslovacia în august 1968, zădărnicind şi călcând în picioare tot ceea ce s-a realizat în urma celebrei „Primăveri de la Praga”. Evident, ca în orice situaţie de acest gen, s-au găsit o sumedenie de lingăi locali, oportunişti şi comunişti de conjunctură, care s-au pus în slujba ocupanţilor. Orice opoziţie era anihilată din start, orice potenţial opozant era arestat iar orice încercare de protest era suprimată brutal.
Nemaiputând să suporte umilinţa, un grup de tineri a hotărât să recurgă la gesturi extreme, cu scopul de a dezmorţi poporul ceh şi a-l îndemna la rezistenţă împotriva intruşilor interni şi externi. Jan Palach şi-a dat foc într-o piaţă publică în semn de protest, lăsând o scrisoare în urma sa. Poliţia şi autorităţile au făcut totul pentru a muşamaliza cazul, dar impactul gestului a fost uriaş. La propriu şi la figurat, acest student a aprins flacăra rezistenţei în inimile întregului popor.
Un demnitar comunist, Vilem Novy, l-a numit pe Palach într-un discurs „agent străin” şi „extremist de dreapta” (vă sună cunoscut?), încercând să ridiculizeze şi să minimalizeze gestul său disperat. Familia victimei l-a dat în judecată pentru defăimare, însă asupra avocatei Dagmar Buresova, care a preluat cazul, s-au făcut presiuni uriaşe, specifice acelor vremuri obscure. În ciuda tuturor evidenţelor care îl incriminau pe Novy, acesta a fost găsit nevinovat. Mai mult decât atât, autorităţile au distrus mormântul lui Palach pentru a şterge orice urmă şi amintire despre el.Totuşi, după 20 de ani, în 1989, studenţii cehi au început să împartă din nou manifeste anticomuniste, pe fiecare dintre ele fiind imprimat chipul martirului Jan. Chibritul pe care îl aruncase asupra sa a provocat după două decenii un adevărat incendiu naţional. Cehia, asemenea altor state ex-comuniste, nu a scăpat în totalitate de foştii demnitari, turnători şi slugoi si sistemului, dar măcar s-a debarasat de un regim care nu reprezenta un popor harnic şi iubitor de libertate.
La 45 de ani de la martiriul acestui student ar trebui să ne punem multe întrebări. Am scăpat oarecum de comuniştii care dădeau cu bâta, dar ne-am ales cu nişte structuri mafiote care se autointitulează partide „democratice”. Majoritatea ţărilor se confruntă cu probleme trase la indigo şi e imposibil să nu remarcăm aceleaşi deprinderi ale tuturor şarlatanilor cu ştaif, mulţi dintre ei şcoliţi în vremea celor care ar fi scuipat pe mormântul „trădătorului” Palach.Suntem oare capabili să conştientizăm pericolele care ne pasc în urma nepăsării şi delăsării generale? Suntem oare în stare să purtăm cu demnitate torţa cu care s-a autoincendiat Palach?
PS – Pentru o mai bună înţelegere a acestui subiect vă recomand filmul „Burning Bush” (în cehă: Hořící keř).De Goran Mrakic
↧
↧
Legiunea Straina
↧
Mister
Misterul uciderii baronesei de Carini va fi dezvaluit dupa 452 de ani ????
Ei bine, la 452 de ani de la acest tragic eveniment ce a avut loc în Carini, un orăşel din Sicilia (Italia), o echipă de oameni de ştiinţă şi de criminologi din toată lumea au început o investigaţie care să desluşească misterele acestei crime. “Justiţia nu s-a făcut de-atunci”, a declarat Gaetano La Fato, primarul oraşului Carini, ce a decis să redeschidă cazul şi să exhumeze rămăşiţele celor doi iubiţi ucişi.“Sperăm ca testele ADN şi profilul criminalistic să ne ajute să descoperim motivele din spatele crimei şi să stabilim dacă a fost vorba doar de un singur criminal, sau de doi”, a mai declarat el agenţiei Reuters.
Tatăl baronesei şi-a mărturisit crima comisă într-o scrisoare adresată regelui Siciliei, şi care se găseşte în arhivele bisericii Chiesa Madre din Carini. “Totuşi, legenda spune că Cesare Lanza nu a acţionat singur, ci a fost ajutat şi de ginerele său, Don Vicenzo La Grua”, a mai declarat primarul.
Zvonurile de-a lungul timpului afirmau faptul că soţul Laurei a fost motivat în acţiunea de asasinat de planurile de a se căsători din nou. Totodată, La Grua s-ar fi temut de rivalul său, Vernagallo, care ar fi putut să aibă pretenţii financiare dacă i-ar fi făcut copii soţiei sale.
În redeschiderea cazului, La Fata a cerut ca poliţia locală să fie ajutată de Asociaţia Internaţională de Analiză a Crimelor, condusă de Marco Strano, renumit psiholog şi criminolog italian.
↧
Taina
Autorităţile greceşti tăinuiesc o incredibilă descoperire arheologică: ruinele subacvatice ale unui oraş antic! În întreaga lume, autorităţile ascund artefactele, pentru a nu se cunoaşte adevărata istorie!
Luna trecută a apărut un studiu care susținea că ruinele antice din Zakynthos (Grecia) nu reprezintă altceva decât un fenomen natural. A fost un lucru ciudat, ţinând cont de faptul că Departamentul de Antichități Subacvatice din Grecia a anunțat iniţial că a descoperit sub apă mai multe clădiri uriașe publice, piatră de pavaj, baze pentru stâlpi şi alte materiale de construcţii. A fost acest studiu autentic sau s-a încercat a se suprima concluziile inițiale? Site-ul ancient-origins.netia un interviu interesant celui care a găsit pentru prima oară locul, Pavlos Voutos.
Iată sinteza acestui interviu:
- Voutos a început să facă scufundările în apele albastre din Zakynthos în urmă cu aproximativ 25 de ani; el a observat de mai multe ori bucăţi mici de ceramică spartă şi s-a întrebat de unde ar proveni.
- Apoi, scafandrul amator şi-a cumpărat un aparat foto subacvatic, pentru a surprinde imagini cu scufundările sale. Într-o zi, după ce a fotografiat nişte pești mici şi coloraţi, mai târziu, atunci când s-a uitat pe calculator la fotografii, şi-a dat seama că unele pietre din spatele peștilor aveau forme și linii artificiale.
- Ulterior, Voutos a descoperit în zonă resturi de pietre, baze rotunde de coloane, pietre de moară, pietre uriașe în formă de pătrat şi alte forme de construcţii artificiale.
- Scafandrul amator a alertat autorităţile, dar acestea nici nu l-au băgat în seamă. Aşa că a decis să încarce câteva fotografii pe Google Earth. După câțiva ani, vice-primarul din Zakynthos le-a descoperit și a decis imediat să cheme arheologii submarini. După ce aceştia au văzut fotografiile, au ajuns la concluzia că sunt indicii clare care vorbesc de prezenţa unor ruine antice.
- Arheologii submarini au început cercetările şi au declarat că au descoperit o clădire şi o piatră de moară. Ei au făcut publică descoperirea pe site-ul Ministerului Culturii; directorul Departamentului de Arheologie Subacvatică a fost intervievat la televiziunea naţională despre această descoperire.
- În octombrie 2013, însă, atmosfera s-a schimbat complet. Arheologii și restul echipei păreau neinteresaţi. Deşi cu 3 luni mai devreme promiteau că vor aduce un grup de oameni de știință, de arheologi, topografi, arhitecți şi geologi, pentru a face harta subacvatică a zonei, ei n-au mai făcut lucrul acesta.
- Apoi, ulterior, au anunţat mass-media că e vorba doar de un fenomen geologic natural şi că nu există nimic artificial în apele mărilor.
- Voutos crede că schimbarea de 180 de grade a guvernului grec ar putea avea mai multe cauze, printre care a amintit: (1) teama că portul din apropiere ar putea avea de suferit în urma acestor artefacte subacvatice; (2) cum întreaga zonă e plină de descoperiri antice şi morminte, unii oameni s-ar putea teme de casele și terenurile lor; (3) întrucât Grecia este o țară în stare de faliment și este controlată în totalitate de UE și FMI, birocrații și politicienii nu doresc cheltuirea banilor pe o expediție extrem de scumpă.
P.S. Acest articol arată încă o dată mai mult decât dezinteresul autorităţilor greceşti; eu cred că e vorba de o adevărată conspiraţie pentru a se tăinui artefactele incredibile care s-ar putea afla ascunse între ruine. Autorităţile lumii fac aşa cu multe artefacte din diferite părţi ale globului; pur şi simplu, istoria adevărată ni se ascunde!
lovendal.ro/
↧
Connect-R L-a descoperit pe Dumnezeu prin Dan Puric
↧
↧
Violenta
UNGURII au trecut la etapa urmatoare: VIOLENTA!
În urmă cu vreo şase luni de zile, la început de august 2013, o ştire halucinantă a trecut aproape neobservată, şi anume că la Miercurea-Ciuc, în Harghita, un ofiţer SRI a fost bătut de primarul municipiului, Raduly Robert. Motivul? I s-a părut domnului primar că ofiţerul respectiv îl urmărea prea evident şi deja se cam săturase de chestia asta, deci a hotărât să-i tragă o scatoalcă mişto, aşa ca să nu-l uite şi să fie trecut în rezervă. Cazul este pe rol în continuare, dar nu am auzit până acum ca justiţia să ia vreo măsură, nu spectaculoasă, ci normală la adresa domnului primar.Au mai trecut câteva luni şi, în partea a doua a lui noiembrie, aflăm cu toţii şocaţi că domnul Siko Imre, primarul comunei Belin, din Covasna, s-a îmbătat şi împreună cu alte rude ale domniei sale l-a hăituit, hărţuit, bătut şi, în final, l-a puţin strâns de gât cu cravata pe şeful de post din localitate, însoţit de ajutorul său, care a încasat-o şi mai ca lumea. Motivul? Poliţistul ăsta venit de peste munţi de undeva (în România libera circulaţie şi domiciliere a cetăţenilor este garantată de Constituţie) nu-i era lui convenabil, ascultător, ba îşi mai băga nasul (că, de, asta era treaba lui) şi prin furturile masive de lemne ale unora, se pare nestrăini de primar, şi, în final, era român, domnule, era român, aşa cum au recunoscut dezinvolt unii localnici. Şi acest caz este pe rol, dar, ţinând seamă de faptul că primarul, deşi arestat pentru 29 de zile, a ieşit după doar câteva zile dintre gratiile IPJ Covasna, ne putem aştepta la un răspuns, al aceleiaşi justiţii, care se va solda cu Neînceperea Urmăririi Penale (NUP) la adresa edilului.
A mai trecut apoi o vreme scurtă şi, când cu toţii credeam că o lasă şi concetăţenii mai moale că doar sunt sărbători şi pentru ei, au venit, la început de ianuarie 2014, alte două ştiri uluitoare. Prima: un cătăţean român din comuna Dobârlău, Covasna, a primit amendă de la Poliţia Locală Sfântu-Gheorghe (lucrătorul ungur, fireşte) pentru că s-a urcat, pe 1 Decembrie 2013, pe o scenă amplasată în centrul municipiului, a fluturat, de Ziua Naţională a României, Drapelul României şi a strigat că aici, în inima României, este pământ românesc. Foarte tare, nu?! Mai ales că amenda i-a fost întocmită omului în lipsă şi după vreo 10 zile, el primind-o acasă, pe gard, chiar pe la sărbătorile de iarnă… A doua: Gheorghe Preduţ, fost lider al PD Covasna, când se întorcea, pe 1 ianuarie, de la petrecerea de Revelion ţinută la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”, a fost acostat pe o stradă din Sfântu-Gheorghe, chiar în zona Tribunalului Covasna, de un grup de tineri şi, răspunzându-le că nu ştie limba ungurească, a încasat-o „regulamentar”, până la vânătăi şi coaste rupte.
Astea sunt cele mai recente fapte de violenţă ale ungurilor, care, se vede, cu mic, cu mare, cetăţeni de rând sau cetăţeni de nerând, adică lideri care conduc administraţia publică, au trecut la căsăpirea românilor, aşa, că nu le convine lor că nu mai pleacă ăştia dracului odată de aici. Mai îndrăznesc românii ocupanţi să-i încurce pe aici, să mai vorbească româneşte, că altminteri autonomie ungurească există deja, doar că nu e trecută negru pe alb pe hârtie…
Buuunn! Şi liderii lor, adică UDMR-iştii care se laudă toată ziua că ei sunt reprezentanţii ungurimii din România, sunt, nu-i aşa?, curat, murdar, de la sine înţeles, cum altfel decât… europeni. Musai oameni civilizaţi, educaţi, ce mai!
Nu fraţilor, ei sunt adevăraţii responsabili pentru toate aceste fapte de violenţă (acestea şi multe altele despre care nu se ştie) ale etnicilor unguri! Ei, pentru politica iredentistă, segregaţionistă, separatistă, revizionistă, revanşardă şi şovină pe care o duc din 23 decembrie 1989 la adresa românilor şi a României. Ei, pentru că sunt, aşa cum se şi pretind, conducătorii maselor care, înfometate, inculte şi adesea sub influenţa băuturilor alcoolice, îşi dau în petec în halul ăsta huliganic, iar apoi ţipă ca din gură de şarpe că n-au drepturi, când au ajuns deja să aibă nu drepturi, ci privilegii. Să fie clar, în istorie masele de oameni nu au făcut niciodată ce le-a tăiat capul, ci au fost mereu teleghidate de lideri. Aşa se întâmplă şi acum cu comunitatea ungurească din România, care are un spirit de turmă cum nu s-a mai văzut la alţii. Şi, din acest motiv al prostirii proştilor şi înfometării înfometaţilor s-a ajuns aici. Asta este urmarea declaraţiilor iresponsabile – dar altminteri „europene” toată ziua în viziunea „cizelaţilor” lideri UDMR, PPMT, PCM, CNS, CNMT, HVIM, EMI – de genul că românii din Covasna şi Harghita vor avea soarta sârbilor din Kosovo, că trebuie să le-ajungă românilor creierii pe pereţii Metroului din Bucureşti ca să primească ei, ungurii, autonomie, că armata română ocupantă, că invadatorii, că hoţii de terenuri ş.a.m.d.., ele sunt, toate, deja arhicunoscute.
Ce face Statul Român în tot acest timp? Asistă complice, indiferent de cine guvernează în momentul respectiv, la pierderea ultimilor firimituri de autoritate a Bucureştilor în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, după care urmează Bihor, Satu-Mare şi Sălaj, după care, toată Transilvania. Ruşinea trădătorilor de la USL este cu atât mai mare cu cât, măcar ăilalţi aveau veşnica scuză că le trebuie procentele UDMR în Parlament şi de aia fac săracii trocul… Ei bine, ăstora nu le-au mai trebuit procentele UDMR şi tot n-au fost capabili (pardon, capabili poate ar fi, dar nu-i lasă trădarea şi jaful) să redea puterea şi demnitatea Poliţiei, Jandarmeriei şi Justiţiei în această zonă, unde instituţiile de forţă ale statului s-au transformat în mici mieluşei slugarnici ai UDMR.
Asta este, fraţilor, şi până când băieţii ăştia şmecheri de pe Dâmboviţa nu vor fi luaţi de turul pantalonilor de Poporul Român, nici nu se va schimba mare lucru. Poate unul singur: ungurii vor obţine într-un final ceea ce visează: AUTONOMIA!!! De Doru Decebal Feldiorean - Condeiul Ardelean
↧
:)))
↧
Fisc
.jpg)
↧
More Pages to Explore .....
