”Presupunem că sunteți informat despre faptul că în forma sa originală, monumentul preamărea prin mai multe figuri alegorice devotamentul populației orașului față de casa de Habsburg, iar revoluționarii maghiari erau reprezentați de personaje hidoase. De asemenea, cu siguranță aveți cunoștință despre faptul că la insistențele populației maghiare a orașului, în 1855, figurile monstruoase au fost îndepărtate, iar în 1936, autoritățile române din acel timp au mutat monumentul în cimitirul din Calea Lipovei”, explică liderii UDMR pentru PressAlert. Ei îi atrag atenţia primarului liberal Nicolae Robu, printr-o scrisoare deschisă, că se opun inițiativei care, în opinia lor, ”reînvie idei și principii depășite, de asemenea, lezează demnitatea maghiarilor din oraș, din județ, din regiune și din întreaga Românie”.

”Noi, conducătorii UDMR din județul Timiș, în calitate de reprezentanți ai comunității maghiare din oraș și din județ, luăm act cu profundă îngrijorare și respingem hotărât această inițiativă, care reînvie idei și principii depășite, de asemenea, lezează demnitatea maghiarilor din oraș, din județ, din regiune și din întreaga Românie. În opinia noastră, gestul reinstalării monumentului nu contribuie în niciun fel la imaginea Timișoarei moderne, cel mai mare oraș al porțiunii occidentale a țării, iar semnificația lui periclitează obținerea titlului de Capitală Culturală Europeană, pentru care candidează orașul. În Europa secolului al XXI-lea nu putem fi competitivi cu principii din secolul al XIX-lea, iar Banatul, renumit pentru toleranța sa etnică nu își poate permite să-i fie pusă sub semnul întrebării alinierea la valorile Europei. Minoritățile etnice autohtone din Banat, ca și înțelegerea și respectul reciproc apărut între ele în cursul tradițiilor și conviețuirii seculare sunt niște valori ale meleagurilor noastre, care le deosebesc de celelalte regiuni ale țării și care au contribuit semnificativ la dezvoltarea județului și orașului în care trăim. Reinstalarea monumentului echivalează cu negarea diversității, a respectului etnic și al realizărilor pozitive ale trecutului comun. Prin urmare vă adresăm solicitarea de a vă retrage inițiativa și de a nu plasa în spațiul public un simbol care este jignitor pentru comunitatea maghiară a orașului”, transmit Halasz Ferenc, președintele UDMR Timiș și Molnar Zsolt, deputat UDMR în Parlament, în scrisoarea deschisă adresată edilului Nicolae Robu.

Pe de altă parte, Asociaţia „Ariergarda”din Timişoara susţine public de mai multă vreme mutarea valorosului monument într-o zonă care i-ar conferi vizibiliate şi unde ar putea fi admirată de turişti, sau chiar de timişorenii care habar nu au despre existenţa ei. „S-au făcut dezbateri mai demult, cu Facultatea de arhitectură, cu Primăria, toţi au fost de acord să aducem statuia în centru, proiectul e deja făcut”, a declarat acum câteva luni scriitorul şi profesorul universitar Daniel Vighi, preşedinte al Asociaţiei Culturale „Ariergarda”.

Monumentul “Victoria” sau Monumentul “Fidelității”, opera arhitectului Joseph Kranner și a sculptorului Joseph Max, a fost inaugurat în 17 ianuarie 1853 în Piața Libertății. Piatra de temelie a fost turnată cu un an înainte, în prezența împăratului Iosif I. A fost mutat în 1936 în cimitirul din Calea Lipovei, unde se află și în prezent. Acum urmează să fie montat chiar în centrul Pieței Bălcescu.

A fost realizat din din ordinul împăratului Iosif I, pentru a comemora loialitatea locuitorilor cetății Timișoara față de coroana de la Viena în fața armatelor revoluționare ungare în timpul evenimentelor din 1848-1849. Cetatea a rezistat cu eroism celor 114 zile de asediu ale anului 1849, când populația civilă a avut enorm de suferit de pe urma bombardamentelor revoluționarilor unguri, conduși de generalul Jozsef Bem.

Atunci, aproape un sfert din persoanele aflate în interiorul Cetăţii au pierit în timpul asediului; au fost distruse 139 de clădiri în Cetate, 71 în Josefin, 33 în Elisabetin, 129 în Fabric. Tifosul, febra tifoidă, holera vor face alte sute de victime şi după ridicarea asediului. Timişoara a trăit atunci cele mai dramatice zile din întreaga sa istorie modernă, încheiate cu peste 3.500 de victime şi sute de clădiri distruse.

“Coloana Fidelităţii” se află pe lista monumentelor istorice, conform unui ordin emis în 2010 de Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional. Statuia centrală a monumentului a fost devastată în 1918 iar în prezent se află la Muzeul Banatului, fără cap.

Locaţia propusă este în fața bisericii romano-catolice Preasfânta Inimă a lui Isus din cartierul Elisabetin. Din punct de vedere urbanistic și arhitectural stilul neogotic al clădirii este compatibil cu cel al monumentului. Deasemenea verticalitatea și silueta zveltă a ambelor obiective sunt alte puncte comune. Sursa: FrontPress.ro