Din cand in cand mai auzim de greci cum le mai face Troica o vizita si le mai cere niste taieri de salarii, niste reduceri de personal bugetar etc: Pana la sfarsitul anului 2013, conform acordului cu creditorii, ar urma sa fie disponibilizati 2.400 de angajati din administratia publica, 2.200 de agenti de paza din scoli, 1.500 de cadre didactice, 3.500 de angajati ai politiei municipale, precum si functionari din diverse ministere.In total, guvernul grec intentioneaza sa trimita in concediu administrativ pana la sfarsitul anului 25.000 de angajati, asupra carora planeaza riscul concedierii. (Sursa)

Anul acesta am fost din nou in concediu la greci. Nu am inteles suferinta poporului grec pana nu i-am revizitat sfintii si bisericile. Oricat de nepasator ai fii, nu poti sa nu simti ce durere poarta locurile pe unde isi gasesc refugiul si isi varsa lacrimile sufletele rastignite ale atator oameni a caror viata a fost retezata peste noapte fara mila de neo-cotropitorii cu cravata si costum. Dar nu doar in biserici am vazut suferinta oamenilor ci si pe scarile unei banci. In Salonic, o femeie batrana in doliu cu ochii sangerati – semn ca plange continuu – statea la intrarea sediului Bancii Agricole din Piata Aristotelis. Se uita in gol si avea cea mai trista fata pe care am vazut-o vreodata. M-am tot gandit ce o fi patit: sa ii fi luat banca casa, sa o fi lasat in strada? Nu cred ca plangea dupa casa, si in plus purta doliu. Oare cine ii murise si ce legatura era cu faptul ca tocmai pe scarile unei banci se gasise ea sa planga? Nu e greu de facut speculatii …

De ce nu ii lasa europenii pe greci in pace sa isi refaca viata din nou? Dupa aproape patru ani de suferinte, taieri, tensiuni, false sperante, daca Grecia intra in faliment in 2009 si se reintoarcea la drahma, pana astazi cel putin speranta ar fi revenit. Cel putin, dupa dusul rece al ruperii de iluziile europenismului, economia ar fi reinceput sa creasca si toata suferinta si jertfa facuta de ei ar fi avut acum un sens. In schimb, grecii se afla acum, la peste 4 ani de la inceputul calvarului, departe de orice speranta de revenire in timp ce datoriile cresc in continuu. Tot ce li se cere este taieri si concedieri, scaderi de salarii, altfel spus “competitivitate”. Asta pe langa vanzarile de insule, de mine de aur si de alte averi. Sub perversul stindard al eficientizarii si reducerii cheltuielilor bugetare, europenii taie poporului grec cate un deget cu fiecare vizita. Operatia are succes de fiecare data, degetul este taiat fara probleme, nu are loc nici o infectie sau risc de septicemie, insa problema e ca desi nu mai degete cu care sa munceasca, eurocratul ii cere grecului sa munceasca la fel de eficient ca neamtul care are mainile intregi, manusi, roboti etc.

Singura mangaiere a grecilor – desi ei nu sunt constienti de asta – este ca ei sunt deschizatori de drum, ei merg pe o cale pe care noi abia vom urma cand criza adevarata va lovi inevitabil si Romania. Fiind primii, au si sansa sa iese primi din ea, chiar daca poate va trebui ca inca cateva sute de mii sa paraseasca tara si alte sute de mii sa fie dati afara, aruncati in saracie si lasati fara nici o speranta. De Gigel Chiazna