Autocenzura şi implicarea socială
Zilele trecute am avut plăcerea unui dialog constructiv cu nişte concetăţeni implicaţi în diverse acţiuni civice. Mi-a făcut plăcere în primul rând, faptul că mai văd români implicaţi în acţiuni de protest cu caracter social. M-am bucurat să văd că mai sunt şi alţii, care sunt dispuşi să meargă în „agora”, sau ce a mai rămas din ea şi să îşi strige păsul.Ce m-a descumpănit a fost însă gradul lor de autocenzură. Protestele şi tematica acestora erau corecte politic. Protestele se înscriau în linia protestelor tolerate şi în Occident, dar care, din punctul meu de vedere, nu ating rădăcina problemei.
Unul dintre ei era activ în proteste împotriva taxelor. Cred că orice român, care plăteşte dările înrobitoare către stat este de acord că taxele ar trebui reduse. Sunt de acord că sistemul de sănătate trebuie regândit, căpuşele îndepărtate, iar hoţii (cu sau fără halate albe) să fie trimişi la puşcărie. Sunt de acord că trebuie protestat împotriva pensiilor prea mici şi a sistemului de învăţământ ce nu mai generează de mult performanţă (decât în puţine situaţii excepţionale).
Dar, toate aceste deficienţe au un numitor comun: clasa politică actuală!
Degeaba protestezi împotriva taxelor, atâta timp cât la alegeri votezi doar o rotaţie de cadre şi nu o schimbare reală.
Degeaba protestezi împotriva pensiilor mici, atâta timp cât hoţia guvernanţilor transformă un buget sărac într-unul inexistent.
Degeaba refuzi să recunoşti problemele legate de minorităţi, ele nu vor dispărea. Sau credeţi că în 40-50 de ani, când populaţia româna va fi egală sau chiar depăşită de cea a ţiganilor mai este relevantă o reducere de taxe? Credeţi că atunci când ţiganii vor fi majoritari, ei vor plăti taxe? Sau îi vor obliga pe românii, deja obişnuiţi cu birurile, să plătească şi mai mult, pentru a le subvenţiona lor stilul de viaţă parazitar?
Credeţi că mai este relevantă o reducere de taxe, în situaţia în care Ungaria şi-ar alipi o parte din (sau toată) Transilvania? Cam câte taxe s-ar pierde în acest context?
Sunt de acord cu temele importante, care există în România, dar nu este mai relevant să ne opunem dezmembrării (mă scuzaţi, regionalizării) României şi mutării guvernului de la Bucureşti la Bruxelles? Credeţi că ne va merge mai bine, când birocraţii Sovietului Suprem European, ne vor impune ce putem mânca, ce putem bea, ce putem gândi, cum avem voie să ne creştem copiii şi ce avem voie să le spunem?
Sunt de acord că România este supusă unei pleiade de probleme grave, dar la cât de multe sunt, cred că este esenţial să ne concentrăm pe cele ce atacă nucleul românismului şi să terminăm cu aberaţii de genul: „Naţionalismul este o diversiune!” De Remus Rădoiu