Oferta de căsătorie adresată Elenei Udrea de către Împăratul Iulian, cuscrul Regelui Cioabă, despre care aflăm abia acum că era unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Traian Băsescu trebui însă analizată în alt registru, mult mai serios deoarece ar putea duce pacea socială, prosperitatea şi poate chiar salvarea României. Conform AM Press, “Iulian Rădulescu, în vârstă de 75 de ani a precizat că cererea în căsătorie va avea loc după doliul ce va fi ținut de comunitatea romă la moartea „regelui” Cioabă. „După funeralii, după doliu, eu vreau să cer în căsătorie pe Elena Udrea. Îmi place de ea. Îmi place fizicul ei şi mai ales bikinii ăia care i-am văzut (…) E albă, are carne albă”, și-a mărturisit admirația imperială Iulian, la România TV. „Împăratul” a adăugat că e gata să o plătească pe Udrea pentru a se căsători cu el. „O plătesc în ce vrea ea, în aur, în rubini (sic!), în safire, în ce vrea. Îi dau aur până la genunchi. Să stea în picioare și eu îi măsor până la genunchi”, s-a arătat gata de sacrificii Iulian Rădulescu. Întrebat cu ce l-ar putea ajuta Udrea, „împăratul” a răspuns: „Cu nimic, cu o vorbă bună. Cu schimbarea vocabularului”.

Eu am două licenţe în buzunar: cea de drept şi cea de management şi inginerie economică, am mult mai multe studii ca Băsescu, că Institutul de Marină e un fel de birjărerie”, a afirmat Iulian Rădulescu.

Pe de altă parte, chestionat tot la România TV de Corneliu Vadim Tudor ce anume l-a atras mai mult la Udrea, “împăratul” Iulian a răspuns: “Domnule, eu cred că această doamnă are ceva sânge ţigănesc”. Opinie confirmată cândva chiar de maestrul Voicu care într-o emisiune s-a jurat că “Udrea e de-a noastră” – adică de-a lor.

Trecând de partea picantă a istoriei de amor bengos, trebuie analizată şi luată în considerare oferta unui Împărat pentru o potenţială supusă de-a sa, mai ales în contextul în care supusa chiar are planuri măreţe la nivel naţional. Ori se ştie prea bine că una dintre cele mai grave probleme sociale ale României o constituie foştii robi emanicipaţi acum până la a oferi României un premier – Adrian Năstase, un preşedinte – Ion Iliescu şi desigur regi şi împăraţi.

După moartea Regelui Cioabă, Împăratul Iulian, rămâne stăpânul absolut al unei mase evaluate chiar de dânsul la 3 – 4 milioane de minoritari. Deşi Împăratul Iulia a copilărit alături de cortul lui Cioabă, în Târgu Cărbuneşti, localitate care se mândreşte că a dat mapamondului un rege şi un împărat, peste două decenii regele şi împăratul au fost în conflict, aplanat în ultima perioadă. S-au scos şi săbii de o parte şi de alta, s-au pus în mişcare şi autorităţile, s-au dresat dosare penale, s-au aruncat acuzaţii grele de o parte şi de alta. Moartea lui Cioabă l-a readus şi pe Împăratul Iulian în prim plan deoarece el apare în presă ca un fel de maestru de ceremonii al fastuoasei înmormântări, care va aduce 100 000 de supuşi la zaiafetul de final, când în sfârşit zecile de mii de pirande vor avea voie să facă baie, ceea ce va ajuta mult mediului.

Faptul că pirandele vor face în sfârşit baie este însă doar un mic beneficiu pentru întreaga societate în mijlocul căreia trăiesc.

Cu mult mai important ar fi ca pirandele şi, în general, supuşii Împăratului Iulian să meargă în masă la şcoală, să se ducă la muncă în masă, să devină nişte cetăţeni model, nu asistaţi social ci gata să dea ei o mână de ajutor ţării care le-a oferit un cămin după ce au fost goniţi de peste tot în lume datorită unor inerente fricţiuni legate de tipologia lor psihocomportamentală. Un astfel de ţel – civilizarea a milioane de cetăţeni români – supuşi şi consângeni ei săi, pe care nimeni şi nimic, nici poliţiile celor mai puternice ţări europene nu i-au putut ţine în frâu ar fi ceva grandios pentru Elena Udrea, pe măsura unei adevărate împărătese comparabilă doar cu o regină mitică de serial tv ca blonda superbă din Games of Thrones, care când urla drakaris săreau dragonii de pe umăr şi ardeau tot, nu mai rămânea picior de infractor în jur.

Discriminarea pozitivă la care sunt supuşi supuşii Împăratului Iulian, adică acordarea de privilegii în raport cu restul românilor ar putea fi în sfârşit să devină o amintire neplăcută aruncată la coşul de gunoi al istoriei. Este umilitor să fii favorizat doar pentru că eşti altfel, pentru că nu faci baie des ori pentru că ciordeşti, violezi, dai în cap, ragi din răsputeri manele, organizezi ceremonii nupţiale pedofilice etc şamd.

Puţină lume ştia până recent cât de mult o preocupă pe Elena Udrea problema discriminării. Cât de ardentă este pentru ea tema s-a văzut abia zilele trecute, când a sărit să facă zid cu trupul ei bine lucrat din photoshop pentru a o apăra pe colega ei de Cotroceni, Corina Creţu, cea care a înghiţit atât de multe de la Ion Iliescu încât a vrut să se refugieze în braţele păroase ale unui general de patru stele american. Udrea nu s.a temut de critici deşi însuşi guru Pacepa a reiterat şi întărit teoria citită de dânsul în ziarul „Curentul”, ipoteză ce lua în calcul posibilitatea ca Corina Creţu să lucreze de fapt pentru kaghebistul de Ilici. Elena Udrea, care ştie mai bine decât toată lumea şi decât Colin Powell însuşi geopolitică şi chestii tari de tot de securitate mondială nu s-a lăsat şi în lumina principiilor sale înalte a insistat că discriminarea, chiar şi a unei Mata Hari de Dâmboviţa, eventual kaghebistă nu este admisibilă şi că dragostea e mai presus de orice pe pământ. Până la urmă Colin Powell e mai în vârstă decât Împăratul Iulian şi nici n-are doctorat în India şi nici nu este “Rex Mundi” în cadrul lojii masonice “Curcubeul de Cupru” cum este pretendentul la mâna Elenei Udrea. Cu ce ar fi mai bun Colin Powell pentru a răpi inima unei Corina Creţu pe lângă Împăratul Iulian căruia i-a răpit inima Elena Udrea, amazoana care a sărit să apere cu atâta cerbicie dreptul la amor cu un om în vârstă al colegei sale Corina Creţu?

Citez din remarcabila apologie creţoliană realizată de Elena Udrea: “Ma declar dezamagită (dar nu surprinsa) de faptul ca nicio altă femeie din politica românească nu a sărit în sprijinul Corinei Crețu…înteleg la nivel personal, prin ce trece europarlamentarul social-democrat. Cred că odată și-odata va trebui ca si noi femeile sa conștientizăm că, daca nu ne sprijinim noi intre noi, daca nu ne luptam unite împotriva discriminarii de gen din politica noastra (indiferent de partidul din care provenim), situația se va păstra sau chiar se va înrăutăți. Muncim prea mult, sacrificăm prea multe lucruri pentru a face politica la vârf și, când avem nevoie de puțin sprijin, ne trezim singure sau cu puțini oameni alături. Mă declar încă o data mâhnită de lipsă de atitudine a societății civile, mai ales a ONG-urilor care militează pentru egalitatea de șanse.”

Lăudabila sa pasiune pentru egalitatea de şanse îşi poate găsi acum o împlinire absolută odată cu apariţia ofertei Împăratului Iulian, care i-a cerut mâna oficial, prin intermediul presei, că e timid.

Puţină lume îşi mai aminteşte că “la data de 6 martie 1997, Iulian Rădulescu a anunțat că a emis un decret pentru crearea primului stat al minorității rromilor, cu numele simbolic de Cem Romengo, în orașul Târgu Jiu, din sud-vestul României. În opinia sa, “acest stat are o valoare simbolică și nu aduce atingere suveranității și integrității teritoriale a României. Nu va avea armată și nici frontiere”. El a solicitat statului român să li se recunoască țiganilor dreptul de proprietate asupra acestui teritoriu” – am citat din enciclopedia online wikipedia.

Elena Udrea ar putea să ducă visul Împăratului mai departe, ea ar putea cu ştiinţa sa de carte recunoscută prin atâtea şi atâtea diplome să extindă Cem Romengo din hotar până în hotar, să acopere întreaga Românie, sub înţeleapta sa guvernare, că tot a zis că asta e ţinta ei în viaţă, să guverneze întreaga Ţară de supuşi.

A rămas din vechime o vorbă a unui rege care a zis la un moment de restrişte că ar da un regat pentru un cal. De ce nu acum, când trecem prin mare criză, nu ar merge updatată vorba regelui, luând în considerare doleanţa sensibilă a Împăratului Iulian care poate fi tradusă pe vorba lor, mai simplă, în termenii: dau o împărăţie pentru o iapă? De George Roncea - Curentul