În ultimii 10 ani s-a coagulat, e adevărat, datorită libertăţii internetului, o întreagă pleiadă de editorialişi naţionalişti valoroşi, care nu au avut acces şi promovare pe linia clasică a presei mainstream controlată de corporaţii, stat, partide şi serviciile secrete. Noile voci ale naţionalismului românesc au început timid să scrie pe site-uri şi blog-uri necunoscute cu cititori inifimi, pentru ca în timp să se creeze o adevărată presă alternativă, aşa cum visau acum 10 ani George Bara la Novopress şi Bogdan Stanciu la Altermedia. Astăzi aceşti editorialişti au devenit adevăraţi lideri de opinie, influenţând cu editorialele lor opinia publică înspre problematicile naţionale. Editorialiştii naţionalişti însumează împreună sute de mii de cititori unici pe zi şi zeci de mii de like-uri pe Facebook. Dintre aceştia amintim pe cei mai influenţi: Victor Roncea, George Bara, Dan Tanasa, Goran Mrakic, Claudiu Târziu, Florin Dobrescu, Remus Rădoiu, Valentin Roman, Bogdan Diaconu, Maria Diana Popescu, Răzvan Codrescu, Remus Tănasă, George Damian sau Alexandru Sudiţoiu.

Caracteristica gândirii acestor editorialişti este faptul că şi-au format orientarea temeinică naţionalistă din sevele religioase ale ortodoxiei şi din tradiţia politică interbelică: conservatorism, tradiţionalism şi legionarism. Ei au rupt-o definitiv cu comunismul, (e adevărat sunt şi mai tineri), şi nu se mai lasă păcăliţi de editorialişti naţional-comunişti, ca CV Tudor sau alţii, creaţi în laboratoarele secrete ale Ion Ilici Iliescu, Petre Roman şi Virgil Măgureanu din anii 90, care sunt membrii activi ai Bisericii Penticostale, participând la încoronarea sau înmormântarea „regilor ţiganilor din familia Cioabă”. Orice apropiere intenţionată sau neintenţionată cu editorialiştii neo-comunişti e un act de compromitere deliberată a noului val de editorialişti naţionalişti, care îşi trag credinţa şi puterea din adevăratul naţionalism interbelic.

Şi de data aceasta scena civică şi politică românească e atipică. Ţara noastră a rămas singura din centrul şi estul Europei, care nu are un partid naţionalist în parlament. De acest lucru a avut grijă SRI-ul lui Virgil Măgureanu în anii 90, care a introdus duhul dezbinării şi trădării în mişcările naţionaliste pentru a nu se coagula o alternativă politică naţionalistă la actuala clasă politică coruptă şi subordonată multinaţionalelor şi intereselor străine. De aceea, astăzi, evitarea confuziei sau apropierii editorialiştilor naţionalişti creştini cu naţional-comuniştii se impune ca separarea biblică dintre apă şi uscat. Şi totuşi, dincolo de paradigma politică s-a coagulat, nu un partid naţionalist, ci o pleiadă de editorialişti şi lideri de opinie naţionalişti, care prin scrisul lor percutant, tot mai citit de români, creează un adevărat curent de opinie favorabil renaşterii naţionale. Azi, dacă George Bara, Victor Roncea, Florin Dobrescu, Dan Tanasa sau Diana Maria Popescu scriu pe o temă de actualitate se creează opinie publică, se activează mulţi români pe comentarii sau Facebook, iar instituţii locale sau centrale ale statului se sesizează. Nu odată s-a întâmplat acest lucru, fapt ce arată puterea de convingere şi opinie a noilor editorialişti naţionalişti pe scena publică.

Consider că acest val de editorialişti naţionalişti este numai începutul coagulării unei federaţii de lideri de opinie care încep să schimbe percepţia societăţii înspre valorile autentice ale românismului. Ei sunt baza unui concept naţional care, pe viitor, va modifica scena politică românească înspre un naţionalism sănătos de sorginte interbelică. Ar fi interesant dacă, de exemplu, Fundaţia „Inima Ardealului” ar organiza un simpozion la Cluj-Napoca la care să invite această nouă pleiadă de editorialişti naţionalişti în jurul unei mese rotunde, la care să se discute viitorul României. De Ionuţ Ţene - NapocaNews

Vezi si TOPUL editorialistilor NATIONALISTI din presa romaneasca (VOTEAZA)