13 septembrie a devenit “Ziua Pompierilor din România” în anul 1953. Această zi ne aminteşte că, în urmă cu 165 de ani, 166 de pompieri au înfruntat, într-o bătălie sângeroasă, trupele otomane venite să zdrobească Revoluţia din 1848.
Istoricii consemnează că ostaşii Companiei de Pompieri comandaţi de căpitanul Pavel Zăgănescu voiau să meargă cu toţii la cazarma din Dealul Spirii, convinşi de iminenţa unui conflict armat cu otomanii. Chiar şi soldaţii lăsaţi pentru paza cazărmii au cerut comandantului lor să nu fie lăsaţi în urmă. În ciuda inferiorităţii numerice, pompierii nu au încetat lupta decât atunci când Kerim-Paşa, văzând că nu poate înfrânge rezistenţa garnizoanei din Dealul Spirii, a trimis un ofiţer care a propus încetarea focului.
Apreciind sacrificiul eroilor de la 13 septembrie, Primul Parlament al României a acordat pompierilor, în anul 1860, pensii pe viaţă si prima medalie româneasca: PRO VIRTUTE MILITARI. Mai târziu, în anul 1953, s-a instituit la data de 13 septembrie, „Ziua Pompierilor din România”.
În cartea tradiţiilor de luptă, pompierii militari au înscris şi alte memorabile pagini de istorie. Pe timpul războiului din 1877 – 1878, ostaşii pompieri, constituiţi în baterii de artilerie teritorială sau în coloane de transport muniţii, au contribuit la succesul operaţiunilor militare pentru câştigarea independenţei României. Mândria noastră, a pompierilor militari botoşăneni, rezidă şi din participarea la marele eveniment eroic cu ostaşi din cadrul Secţiei de Pompieri Botoşani, sub comanda locotenentului George Sterie.
Acestor eroi li se adaugă alţii, care, de-a lungul celor 165 de ani de la primul act de eroism al armei, au dat dovadă de curaj şi devotament, plătind cu viaţa lor apărarea semenilor şi a bunurilor acestora în bătălia cu flăcările, apele dezlănţuite sau alte situaţii de urgenţă. Astfel, în această zi, nu-i putem uita pe pompierii militari căzuţi la datorie.
Cu aceeaşi recunoştinţă au fost şi sunt privite toate faptele deosebite de arme săvârşite de pompierii militari. Integraţi în Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, pompierii se pregătesc continuu şi desfăşoară o întreagă gamă de intervenţii produse de majoritatea tipurilor de risc generatoare de situaţii de urgenţă (incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări, calamităţi naturale sau evenimente publice de amploare, determinate ori favorizate de factori de risc specifici).
Acum, la zi de sărbătoare pompierii îi asigură, încă odată, pe concetăţenii romani, că vor răspunde ori de câte ori vor fi solicitaţi pentru salvarea vieţii şi a bunurilor.
Istoricii consemnează că ostaşii Companiei de Pompieri comandaţi de căpitanul Pavel Zăgănescu voiau să meargă cu toţii la cazarma din Dealul Spirii, convinşi de iminenţa unui conflict armat cu otomanii. Chiar şi soldaţii lăsaţi pentru paza cazărmii au cerut comandantului lor să nu fie lăsaţi în urmă. În ciuda inferiorităţii numerice, pompierii nu au încetat lupta decât atunci când Kerim-Paşa, văzând că nu poate înfrânge rezistenţa garnizoanei din Dealul Spirii, a trimis un ofiţer care a propus încetarea focului.
Apreciind sacrificiul eroilor de la 13 septembrie, Primul Parlament al României a acordat pompierilor, în anul 1860, pensii pe viaţă si prima medalie româneasca: PRO VIRTUTE MILITARI. Mai târziu, în anul 1953, s-a instituit la data de 13 septembrie, „Ziua Pompierilor din România”.
În cartea tradiţiilor de luptă, pompierii militari au înscris şi alte memorabile pagini de istorie. Pe timpul războiului din 1877 – 1878, ostaşii pompieri, constituiţi în baterii de artilerie teritorială sau în coloane de transport muniţii, au contribuit la succesul operaţiunilor militare pentru câştigarea independenţei României. Mândria noastră, a pompierilor militari botoşăneni, rezidă şi din participarea la marele eveniment eroic cu ostaşi din cadrul Secţiei de Pompieri Botoşani, sub comanda locotenentului George Sterie.
Acestor eroi li se adaugă alţii, care, de-a lungul celor 165 de ani de la primul act de eroism al armei, au dat dovadă de curaj şi devotament, plătind cu viaţa lor apărarea semenilor şi a bunurilor acestora în bătălia cu flăcările, apele dezlănţuite sau alte situaţii de urgenţă. Astfel, în această zi, nu-i putem uita pe pompierii militari căzuţi la datorie.
Cu aceeaşi recunoştinţă au fost şi sunt privite toate faptele deosebite de arme săvârşite de pompierii militari. Integraţi în Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, pompierii se pregătesc continuu şi desfăşoară o întreagă gamă de intervenţii produse de majoritatea tipurilor de risc generatoare de situaţii de urgenţă (incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări, calamităţi naturale sau evenimente publice de amploare, determinate ori favorizate de factori de risc specifici).
Acum, la zi de sărbătoare pompierii îi asigură, încă odată, pe concetăţenii romani, că vor răspunde ori de câte ori vor fi solicitaţi pentru salvarea vieţii şi a bunurilor.