Serile trecute am revizionat pe internet filmul “Drumeţ în calea lupilor”, regizat de Constantin Vaeni în 1988, în care joacă Dragoş Pâslaru rolul lui Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare în vremea statului naţional-legionar din toamna lui 1940. Filmul l-am mai văzut în comunism, când eram adolescent şi nu am înţeles mare lucru, pentru că nu cunoşteam istoria adevărată a românilor. Filmul m-a şocat. Este cel mai ideologic film făcut vreodată de către comunişti privind istoria României şi despre evenimentele din toamna lui 1940. Filmele care falsifică istoria regizate de Sergiu Nicoalescu pălesc faţă de pelicula lui Constantin Vaeni. Tot filmul e o falsificare şi deturnare grosolană a adevărului istoric. Regizorul foloseşte frânturi de adevăr şi imagini de arhivă pentru a le contopi într-un amalgam halucinant, care schimbă sensul istoriei cu 360 grade. Îl prezintă pe istoricul Nicolae Iorga la catedră, ţinând discursuri mobilizatoare, în amfiteatrele studenţeşti, ca Nicolae Ceauşescu la tribuna congresului PCR. Iorga vorbea în film că legionarii sunt vinovaţi de Diktatul de la Viena, când adevărul e că marele istoric era consilier regal şi membru de frunte al Frontului Renaşterii Naţionale, partidul condus de Carol al II-lea, principalul vinovat de raptul teritorialul din vara lui 1940. Iorga vorbea de independenţa naţională faţă de Germania, ca Ceauşescu faţă de URSS după vizita lui Gorbaciov. Legionarii sunt prezentaţi ca nişte agenţi nazişti, ştiindu-se clar că mişcarea lui Codreanu a fost singura care nu a primit finanţare de la Hitler, ci partiduleţele create special de Germania şi conduse de O. Goga sau Gh. Brătianu. Mai mult, Vaeni îi prezintă pe legionari, ca nişte fanatici nazişti, cu conotaţii religioase păgâne, în realitate ei erau profund ortodocşi. Ca să distorsioneze istoria, Veani arată în film steagurile Mişcării Legionare ca şi drapelul hitlerist roşu, alb şi negru, când în realitate până şi copiii ştiu că culoarea Gărzii de Fier este verdele brad. Vaeni îşi îmaginează un proces ilegal într-o casă ţărănească după preluarea de la Sinaia a lui Iorga de către poliţia legionară la care ar fi participat şi Horia Sima. Disputa e halucinantă, regizorul prezentând pe legionari ca nişte sadici asasini analfabeţi şi agenţi obsedaţi de Germania hitleristă opuşi unui Iorga iluminat, ca un mare comunist avant la lettre. Horia Sima interpretat de Dragoş Pâslaru e prezentat ca un psihopat însetat de sânge şi cu idei fixe. Adevărul istoric, dovedit de documente, este că Iorga a fost asasinat de un commando NKVD infiltrat în Corpul Muncitorilor Legionari, iar Horia Sima aflând de răpirea lui Iorga a încercat tot posibilul să-I oprească şi prindă pe asasini. El şi-a dat seama că o astfel de crimă ar fi compromis Mişcare Legionară în opinia internă şi internaţională, pentru că Iorga era un savant de renume mondial, chiar dacă era vinovat de asasinarea lui CZ Codreanu şi a fost văzut lovind cu piciorul legionari omorâţi în piaţa publică de jandarmeria carlistă. Oricum, asasinul Traian Boeriu a trăit bine mersi prin Europa Occidentală şi America Latină până în anii 90 fără să fie deranjat de justiţia comunistă de la Bucureşti sau de Moscova. Maurul NKVD îşi făcuse datoria să compromită statul naţional-legionar. Când în 1988, Vaeni a realizat filmul, Traian Boeriu cred că-şi râdea în pumni, la o bere pe o terasă occidentală, de elucubraţiile regizorului comunist. Nicio clipă statul comunist nu a intreprins o acţiune juridică pe plan internaţional pentru arestarea lui Boeriu, deşi propaganda comunistă îl jelea pe plan intern pe toate canalele media pe Iorga asasinat, cică de legionari.

Sigur că actorul Dragoş Pâslaru a realizat târziu că a fost un pion în marea manipulare comunistă interpretând fals şi departe de adevăr rolul lui Horia Sima şi evenimentele din 1940, contribuind la propaganda comunistă. După ce a fost bătut în 1990 de minerii lui Ion Ilici Iliescu, pentru că a fost confundat cu Horia Sima în Piaţa Universităţii, actorul Dragoş Pâslaru s-a călugărit la Mănăstirea Frăsinei şi apoi a mers la schitul Pătrunsa, cât mai departe de cei care l-au pus să joace un rol care a distorsionat grosolan adevărul istoric despre o mişcare creştină şi despre dramele poporului român, dar cât mai aproape de Hristos. De Ionuţ Ţene – NapocaNews