Prima care a vândut o cameră şi un antreu familiei Cârpaci a fost vecina de la demisol. “Nu au cum să o condamn pe femeie. I-au cumpărat un apartament cu două camere într-un bloc pe aici, pe aproape. Cum au intrat ţiganii, mi-a zis unul ‘voi, românii, sunteţi nişte împuţiţi. De ce? l-am întrebat. Pentru că vă căcaţi în casă! Nu aveţi, voi, românii, closet în casă?‘. Aşa că, primul lucru pe care l-au făcut, a fost să desfiinţeze toate dependinţele şi să le construiască-n curte. Au încercat vreo cinci variante, ultima closet supraetajat cu două camere şi antreu. Următoarea care a plecat a fost vecina din apartamentul de lângă ei, care avea doi copii studenţi şi un nepot nou născut – în sesiune i-au pus 150 de decibeli întruna”, povesteşte Ciobănescu. Pe alţi vecini, care au făcut pactul, ţiganii i-au făcut cu vrăjeala “le-au promis ţigănii că le cumpără la ambii copii vile, şi-au vândut ăia tot, s-au mutat cu părinţii aici. Ţiganul nimic. Când s-a dus să-l întrebe, s-au ales doar cu scandal şi au plecat de frică”.

Fost secretar al Primăriei Timişoara, Florin Ciobănescu, îşi aminteşte că, în iunie 1990, ţiganul Benga a venit în primărie şi i-a propus un târg – să-i facă rost de fişele locative ale imobilelor din centrul Timişoarei. L-a refuzat şi după doi ani s-au reîntâlnit. “Era aici pe colţul străzii şi mi-a zis Benga ‘nu ai vrut să te fac boier. Uite că le am’ şi mi-a arătat evidenţa locativă cu persoanele cu restanţe la furnizorii de servicii comunale, cele dispuse, practic, să facă primul act de comerţ care să le permită ţiganilor intrarea într-un imobil”. În vila de pe Mihai Eminescu, fostă reşedinţă oficială a şefului garnizoanei sovietice, primele apartamente s-au vândut de către primărie pe legea care permitea vânzarea rapidă către ţigani. Şi aşa a ajuns clanul Cârpaci să pună mâna pe prima încăpere, tranzacţia fiind perfectată “la notarul Safta Criste, nevastă de procuror general al României atunci, cea care va inventa şi promisiunea de vânzare – cumpărare ca să se mascheze cumpărările ilegale de pe Legea 79″, povesteşte Ciobănescu. De altfel, primăria a reuşit “performanţa” să vândă apartamentele după trei legi diferite, deşi clădirea avea acelaşi statut juridic.

Îţi explică la fel de direct că “ţiganii nu sunt decât beneficiarii sistemului de corupţie instituţionalizată, care s-a creat prin toate legile de restituire a proprietăţilor, făcute deliberat prost. A apărut cererea şi oferta. Ţiganii au metodele lor de presiune directă, limitată. Mai departe apare toleranţa interesată a angajaţilor statului, care-i ajută şi intervin pentru a-şi acoperi propriile acţiuni dolozive”. Când ţiganii au ajuns să sape în demisol ca să-şi facă încăperile mai înalte, să taie până şi stâlpii din structura de rezistenţă a clădirii şi coşurile de fum, Ciobănescu le-a atras atenţia tuturor autorităţilor. A ajuns până la Adrian Năstase. “Trebuia să vină să verifice Miron Mitrea, pe teren, toate cele reclamate. Ţiganul a aflat ceva şi a venit la mine să-i semnez un acord ca vecin. Mi-a oferit 60.000 de dolari. N-am cedat pentru că însemna că m-am predat. A doua zi, Mitrea, deşi în Timişoara, nu a mai ajuns la casă pe motiv că şi-a scrântit piciorul la vânătoare. Mi-a spus ţiganul ‘poţi să scrii de acum cât vrei că au luat alţii banii’. Nu ştiu la cine au ajuns banii, dar ministrul n-a mai venit. Şi au continuat ţiganii teroarea. Mi-a spus mie Dulcea (tatăl lui Vladimir Cârpaci, zis “Pipi”, n.a) când trăia ‘eu nu lucrez decât cu inamovibili. Miliţienii au oricum pe alţii deasupra lor care nu fac decât să crească preţul’. Am fost, ca Diogene cu lumânarea în întunericul minţii, la toţi prefecţii şi la toate autorităţile să le explic cum au încălcat toate legile legate de construcţii cei din clanul Cârpaci. Din toate sesizările, doar un dosar penal a ajuns să fie judecat”. Asta chiar dacă vila-i aproape o ruină, lăsată fără geamuri, cu zidurile fisurate, doar, doar se va prăbuşi. Ştie că fără ajutorul angajaţilor statului, cei din clanul Cârpaci nu ar fi reuşit nimic. Şi ştie că antidotul este unul singur – o listă cu toţi simbriaşii statului care au avut legături comerciale, de orice fel, cu clanurile imobiliare. Şi să explice unii, de exemplu, cum s-a vândut la ţigani un apartament în Circumvalaţiunii la preţ de penthouse.

De la primărie nu are nicio speranţă căci ştie că nu are pe cine se baza -”pe secretarul Cojocari îl ştiu din facultate. Pe care a făcut-o cu putina de brânză şi torogoata. Acum este eminenţa cenuşie a oraşului. Primarul Nicolae Robu nu-i decât un negustor, nu un manager al interesului public. Acest Bill Gates de Bogsig este la fel de tâmpit ca şi Gheorghe Ciuhandu, dar de patru ori mai scump. Nu-l interesează readucerea clădirii la faza iniţială, ci-l interesează ca Vladimir Cârpaci să plătească acele despăgubiri. În loc să discute fondul problemei îi dă şansa ţiganului să facă un târg rentabil”. Ciobănescu încă rezistă în apartamentul peşteră. Se pregăteşte să înfrunte iarna. Pentru că imediat ce pleacă din casă dau iama hoţii. Urcă pe schelele lăsate-n jurul casei de clanul Cârpaci şi fură ce le pică-n mână. “Nu mi-au luat cărţile că nu-s pe înţelesul lor”, face haz de necaz Ciobănescu. Care rezistă. Şi este pregătit pentru orice -”următorul pas e incendierea casei. Şi dacă nu merge nici asta – catafalcul. Mi le-au spus şi pe astea. Până acum, tot ce mi-a spus ţiganul că o să întâmple, s-a întâmplat”. De Dragos Bota – PressAlert