Nu acordam importanta anumitor cuvinte si se pare ca nu faceam bine…Cuvintele ca si gandurile ne marcheaza viata.
Fiecare dintre noi are un mod distinct prin care interpreteaza tot ce urechea capteaza un lucru bun poate fi transformat într-unul rau, de o minte confuza, ori raul se poate preschimba în binele suprem.
Pâna si muzica are nevoie de versuri, care sa pluteasca pe aripile sunetului .
Cu totii am fost, cel putin o data in viata, confruntati cu o situatie de violenta verbala, fie ca agresor, fie ca victima, fie ca observator.
Cuvintele pot sa distruga suflete, si pot lasa în urma lor, rani , unde neîncrederea se cuibareste . Cuvintele pot manipula,întru-un mod diabolic, te pot face sa obtii ce vrei, sa ai putere absoluta.
Cuvintele sunt calea de transmitere a blestemelor ce cad asupra celor ce stârnesc ura în jurul lor, sunt podul ce leaga binele de rau, o viata de alta viata si toti oamenii în acelasi timp într-o plasa infinita din care nu pot scapa, pentru ca sunt dependenti de sunete, care contopindu-se, ajung cuvinte, care împrietenite, duc la propozitii si tot asa, pâna realizeaza ca nu se poate fara…
De ce aceasta intrebare retorica: Cuvintele dor, nu-i asa? Pentru ca realitatea este deja evidenta. Dar pentru ca nu intotdeauna felul in care ne raportam la ea este unul constructiv. Nu e de-ajuns sa stim, conteaza sa reactionam.