Doua restaurante cuser

Nici nu se putea concepe,
 Ca asemenea poveşti
 Să se-ntâmple-n altă parte,
 Ci în Calea Văcăreşti.

Şi s-a potrivit să fie
 Că aşa a vrut prea-Înaltul-
 Două restaurante cuşer
 Unul vis-a-vis de altul.

Unu-l ţine Madam Betty,
 Pentru seară şi dejun,
 Iară celălalt aparţine
 Domnului Avram Cel Bun.

Ambele-au ficat de gâscă,
 Creplăh, gât umplut cu griş,
 Dar specialitatea casei,
 E la ei ghefilte fiş.

Nu găseai în tot oraşul
 La Viena sau Amsterdam,
 Ştrudel ca la madam Betty,
 Sau piţea ca la Avram.

Murături şi dămblagele
 Nicăieri nu se găseşte,
 Pepenaşi şi gogonele,
 Că mâncând, te lingi pe deş’te.

Nu găseai un loc la mese,
 Fiindcă printre citadini,
 Mai veneau să se-ospăteze,
 Foarte mulţi clienţi creştini.

Că-şi spuneau ades gurmanzii
 În diverse conversaţii:
 -Mă, fripturi cum fac ovreii,
 Nu găseşti la alte naţii.

Şi-ntr-o zi, un domn se-aşează,
 Ia o supă, o friptură,
 Un rasol şi sărmăluţe,
 Vin, sifon, o murătură.

Ia budincă cu stafide
 Şi apoi dintr-o cutie,
 Scoate un gândac şi-l pune,
 În budincă în farfurie.

- Ce fel de local e ăsta? -
 Ţipă el în gura mare –
 E-o ruşine! Cum se poate,
 Cu gândacii în mâncare?

Am să vă reclam chiar astăzi,
 La serviciul sanitar!
 Cine e patron aicea?
 E birtaş sau e tâlhar?

Vine-Avram: - Eu sunt stăpânul.
 Un gândac? Am auzit!
 Nu poţi să vorbeşti matale,
 Puţintel mai răguşit?

Se întâmplă! Hai mai bine,
 Ca să discutăm un pic:
 Mai întâi, pe toată masa,
 Nu plăteşti nimic, nimic!

Plus că ai şi avantaje:
 Iei gândacu-într-o hârtie,
 Şi te duci la madam Betty,
 Vis-a-vis, în prăvălie.

Îţi mai dau şi-un pol în mână,
 Numai să-mi faci mie placul.
 Te-aşezi la ea frumos la masă
 Şi faci chestia cu gândacul!

-Imposibil! - zice domnul –
 Şi te rog nu insista,
 C-adineauri, madam Betty
 M-a trimis la dumneata!