![timisoara-decembrie-1989]()
În 16 decembrie 1989, o măruntă nemulţumire locală, legată de evacuarea pastorului reformat Laszlo Tokes, s-a transformat rapid într-o revoltă politică și socială, care i-a unit pe timișoreni, indiferent de etnie și confesiune religioasă. Oamenii au început să se strângă în faţa casei pastorului Tokes, din Piața Maria. Ei au cerut primarului un document scris de anulare a ordinului de evacuare din oraş a pastorului. În jurul orei 15, s-a format o delegaţie care să meargă la Primărie, să vadă ordinul scris. În loc să rezolve cererea, autorităţile i-au ameninţat pe oameni că, dacă nu vor elibera strada în două ore, vor fi împrăştiaţi cu tunuri cu apă. Văzând că totul degenerează, Tokeș a cerut populației să facă pasul înapoi în fața autorităților comuniste și să plece acasă.
![Agentul-maghiar-sovietic-Laszlo-Tokes-la-Timisoara-1989]()
Timişorenii au început să scandeze însă lozinci sociale și anticomuniste și să blocheze circulația, un gest de curaj rar întâlnit în ultimii ani ai dictaturii roșii. Coloanele de manifestanți s-au îndreptat spre Comitetul Judeţean al Partidului Comunist Român, bine păzit de trupele Ministerului de Interne. Oficialităţile locale hotărâseră, în şedinţă, să mobilizeze toate forţele, pentru a-i îndepărta pe manifestanţi, şi chiar să ceară ajutor la Bucureşti. Oamenii au fost întâmpinaţi cu jeturi de apă, cu gaze lacrimogene şi bastoane de cauciuc. S-au făcut primele arestări, iar timişorenii s-au regrupat în faţa Catedralei, unde se simţeau mai protejaţi.
![surveillance_0afa4de3f7]()
Forţele de ordine şterg imediat urmele atacului asupra Comitetului Judeţean şi apoi atacă manifestanţii, de mai multe ori, în diferite locuri din oraş. Până după miezul nopţii, au loc adevărate lupte de stradă, acestea continuând și în următoarele zile, până la prăbușirea regimului.
![image-24127-galleryV9-exee]()
În urma reprimării demonstraţiilor de pe străzile Timişoarei, în decembrie 1989, au murit în total 119 persoane, 392 au fost rănite iar peste 850 arestate în Penitenciarul “Popa Şapcă” din capitala Banatului. Timp de şase zile, 16 –22 decembrie 1989, populaţia Timişoarei a luptat singură împotriva aparatului de represiune comunist.
Sursa: FrontPress.ro
În 16 decembrie 1989 începe în Timișoara un protest de stradă care va lua amploare și care va degenera într-o serie de confruntări între populație și forțele de represiune comuniste. Acesta este și momentul declanșator al evenimentelor care au dus la prăbușirea regimului ceaușist, având efectul ”bulgărelui de zăpadă”.
În 16 decembrie 1989, o măruntă nemulţumire locală, legată de evacuarea pastorului reformat Laszlo Tokes, s-a transformat rapid într-o revoltă politică și socială, care i-a unit pe timișoreni, indiferent de etnie și confesiune religioasă. Oamenii au început să se strângă în faţa casei pastorului Tokes, din Piața Maria. Ei au cerut primarului un document scris de anulare a ordinului de evacuare din oraş a pastorului. În jurul orei 15, s-a format o delegaţie care să meargă la Primărie, să vadă ordinul scris. În loc să rezolve cererea, autorităţile i-au ameninţat pe oameni că, dacă nu vor elibera strada în două ore, vor fi împrăştiaţi cu tunuri cu apă. Văzând că totul degenerează, Tokeș a cerut populației să facă pasul înapoi în fața autorităților comuniste și să plece acasă.
Timişorenii au început să scandeze însă lozinci sociale și anticomuniste și să blocheze circulația, un gest de curaj rar întâlnit în ultimii ani ai dictaturii roșii. Coloanele de manifestanți s-au îndreptat spre Comitetul Judeţean al Partidului Comunist Român, bine păzit de trupele Ministerului de Interne. Oficialităţile locale hotărâseră, în şedinţă, să mobilizeze toate forţele, pentru a-i îndepărta pe manifestanţi, şi chiar să ceară ajutor la Bucureşti. Oamenii au fost întâmpinaţi cu jeturi de apă, cu gaze lacrimogene şi bastoane de cauciuc. S-au făcut primele arestări, iar timişorenii s-au regrupat în faţa Catedralei, unde se simţeau mai protejaţi.
Forţele de ordine şterg imediat urmele atacului asupra Comitetului Judeţean şi apoi atacă manifestanţii, de mai multe ori, în diferite locuri din oraş. Până după miezul nopţii, au loc adevărate lupte de stradă, acestea continuând și în următoarele zile, până la prăbușirea regimului.
În urma reprimării demonstraţiilor de pe străzile Timişoarei, în decembrie 1989, au murit în total 119 persoane, 392 au fost rănite iar peste 850 arestate în Penitenciarul “Popa Şapcă” din capitala Banatului. Timp de şase zile, 16 –22 decembrie 1989, populaţia Timişoarei a luptat singură împotriva aparatului de represiune comunist. Sursa: FrontPress.ro