Marilyn Monroe - socotita de unii drept cea mai sexy si mai fascinanta femeie a secolului XX - este gasita moarta în dimineata zilei de 5 august 1962, în apartamentul ei, de catre camerista sa, Eunice Murray. Oficial, decesul controversatei actrite americane s-ar fi datorat ingurgitarii de catre aceasta a unei supradoze de barbiturice. Asadar, sinucidere. Anchetele ulterioare, mai mult sau mai putin oficiale, au încercat sa demonstreze ca, de fapt, Marilyn nu a vrut nici pe departe sa-si puna capat zilelor. A fost, într-un fel, ajutata sa-si ia adio de la aceasta lume. Printre altii, si de cei doi mari barbati de stat din clanul Kennedy. Fratii John si Robert.

Printre temerarii care s-au încumetat sa se aventureze pe calea unor cercetari anevoioase, cu speranta ca vor gasi lucruri senzationale în moartea cel putin suspecta a starului american, s-a numarat si Christopher Olgiati, un ziarist-bagaret cum sunt atâtia în America tuturor posibilitatilor. "Da! - spune raspicat Olgiati. În sfârsit, dupa douazeci si trei de ani de la moartea lui Marilyn am reusit sa descoperim adevarul. Acum stim cum a murit marea noastra actrita. Stim si de ce. Pentru a reconstitui faptele, investigatiile noastre au durat mai bine de trei ani. Am chestionat sase sute de persoane. Am vorbit cu Eunice Murray, camerista lui Marilyn Monroe, precum si cu Deborah Gould, vaduva lui Peter Lawford, marele prieten al artistei. Am consultat documente inedite". Chiar si medicul legist, Tom Noguchi, a fost de acord cu nevoia de a se întreprinde noi anchete în legatura cu cauzele decesului celebrei actrite, dupa ce, initial, declarase ca moartea acesteia survenise în urma ingurgitarii voluntare a acelei presupuse supradoze de barbiturice.

Ce s-a întâmplat în acea noapte tragica de 4 spre 5 august 1962, în luxosul apartament din vila lui Marilyn? Cine s-a perindat pe acolo? Ce urme au lasat (daca au lasat)? De ce au fost sterse sau ascunse (daca s-a întâmplat asa ceva)? Etc. etc. Sa le luam pe rând. Mai întâi câte ceva despre relatiile frumoasei actrite cu clanul Kennedy. Nu era un secret pentru nimeni ca înca din 1957, deci înainte de a se casatori viitorul presedinte al Statelor Unite între anii 1961-1963, John Kennedy, fusese pur si simplu cucerit de nurii vedetei de prima marime a Hollywood-ului acelor timpuri. O adevarata poveste de dragoste, consumata pe ascuns, dar prea incitanta ca sa poata fi ferita complet de ochii curiosi ai lumii yankee, avida de senzational cu orice pret. S-a dovedit ca întâlnirile (e adevarat, mai rare) dintre cei doi îndragostiti au continuat chiar si dupa ce John i-a pus pe deget inelul de sotie dragalasei ziariste franceze, Jacqueline, care, cum se stie, nu era mai prejos, în ale seductiei, decât blonda ei rivala în dragoste. Era vorba, se pare, altfel nu se explica pasii gresiti ai lui John, de ispita irezistibila a fructului oprit. Se spune ca întâlnirile ultrasecrete dintre John Kennedy si Marilyn Monroe aveau loc în vila de la Santa Monica a lui Peter Lawford, cumnatul lui Kennedy (sotul surorii acestuia, Pat).

A venit însa noiembrie 1961, când John Fitzgerald Kennedy a fost ales presedinte al Statelor Unite. Eveniment deosebit de benefic pentru americani, si nu numai, s-a spus la vremea respectiva, întrucât relatiile dintre marile puteri nucleare ale lumii ajunsesera într-un punct extrem de critic (inflamat îndeosebi de amplasarea rachetelor rusesti în coasta Americii, în Cuba).
Un lucru bun, deci, pentru toata lumea, acea instalare a lui John la Casa Alba! Mai putin, desigur, pentru Marilyn. Continuarea relatiei amoroase a divei cu noul ales al americanilor - au hotarât numerosul clan al Kennedy-lor si larga camarila a acestora, care pusese la bataie sume mari de bani în campania electorala - ar fi reprezentat un risc enorm. Nu era vorba doar de susceptibilitatea politica a celui mai puternic stat al lumii. Cu alte cuvinte, legaturile nepotrivite dintre cei doi trebuiau curmate brusc si pentru totdeauna.

Misiunea de a o pune în tema pe Marilyn cu hotarârea luata i-a revenit lui Robert Kennedy, fratele presedintelui, care, în noua administratie de la Washington, îndeplinea înalta functie de ministru al Justitiei. Ocazia s-a ivit într-o seara cu alcool mult, dans si, poate si ceva droguri, prilejuita de o petrecere organizata de acelasi cumnat, Peter Lawford, la aceeasi vila a sa de la Santa Monica. Robert nu prea stia cum sa procedeze. Avea, într-adevar, o misiune ingrata. Sa puna capat, prin orice mijloace posibile, unei relatii dintre doua fiinte omenesti îndragostite puternic una de alta. În cele din urma, prinzând un moment prielnic, fratele presedintelui a dus-o pe actrita într-un loc mai ferit, într-un separeu al vilei, si i-a spus direct: "John nu va putea sa te mai vada!"

E usor de presupus reactia lui Marilyn la aflarea verdictului. Lacrimi, istericale, amenintari. "Nu-i adevarat! Nu se poate! John nu ma poate abandona ca pe o cârpa. Ne iubim! Cel putin eu... Daca-i asa... Ce se va întâmpla daca voi da totul în vileag?"

A fost nevoie de tact, de rabdare si de multa putere de convingere din partea ministrului de Justitie pentru a o face pe Marilyn Monroe sa se linisteasca. Cel putin pentru moment. Întrevederile dintre cei doi au continuat, însa, într-un secret deplin (vorba vine), negociindu-se la sânge aplanarea diferendului fara consecinte prea dure, atât de o parte cât si de cealalta.

Pâna la urma, Marylin nu a avut încotro. A fost nevoita sa accepte postura, jenanta pentru orice femeie, de sedusa si abandonata. Dar si-a pus în gând, ca ultima speranta, sa faca tot ce îi statea în putinta pentru a provoca gelozia barbatului ajuns presedinte. Si, astfel, sa-l faca sa se întoarca la vechea dragoste.
S-a întâmplat însa un lucru ciudat, la care nu se asteptase nici ea si nici Robert Kennedy. Pe neasteptate, cei doi negociatori s-au îndragostit nebuneste unul de altul. Despre puterea de atractie sexuala a actritei nu este cazul sa se mai spuna ceva. E nevoie, poate, sa ne reamintim faptul ca, la vremea aceea, Robert era un barbat în floarea vârstei, frumos, inteligent si cu multa trecere la femei. În acelasi timp se zice ca era un tip caracterizat de serioase principii morale, un catolic convins si un yankeu cu puternice radacini irlandeze, devotat casatoriei"legate în fata altarului de Dumnezeu însusi".

Cu toate acestea, desi era casatorit de aproape cincisprezece ani cu Ethel, femeie adorabila, care-i facuse deja sapte copii, unu si-unu, Robert Kennedy nu a rezistat atractiei venite dinspre Marilyn. Nu se stie cât de "curata" era dragostea actritei fata de "celalalt frate". Se pare însa ca în visurile ei intime, Marilyn spera ca odata si odata, într-o buna zi, avea sa devina doamna Kennedy. Nu a fost sa fie. Marea iubire dintre cei doi a tinut, cum se spune pe la noi, doar un an si-o vara. S-a curmat brusc, la fel ca prima, în iulie 1962. Nu însa din pricina unor mustrari de constiinta care nu i-ar fi dat pace lui Robert sa doarma linistit. "Nu-i cadeau deloc rau noptile petrecute în pat cu Marilyn".

Aparusera însa pe firmamentul iubirii lor, doi mafioti - Ruby Giancana si Jimmy Hoofa. Dusmani înversunati ai noii administratii de la Washington, acestia supravegheau cu atentie toate miscarile clanului Kennedy. În special ale celor doi, John si Robert. Pentru ca, la momentul oportun, sa loveasca în ei fara crutare. Si legaturile amoroase cu Marilyn Monroe constituiau, din acest punct de vedere, un bun prilej de compromitere a acestora în fata Americii si a lumii întregi. S-a vazut, putin mai târziu, peste un an, ca mafia la nivel înalt, exasperata, probabil, de încercarile ei nereusite de a-si atinge scopul prin metode mai putin violente, nu se da în laturi de la nimic.

Pe 22 noiembrie 1963, la ora treisprezece si treizeci de minute, în Texas, în centrul Dallasului, în timp ce "Lincolnul" prezidential intra pe Houston Street, câteva gloante slobozite de Lee Harvey Oswald- de la etajul cinci al unui depozit de manuale scolare, dintr-o pusca C2766, îl rapunea pe cel mai iubit dintre presedintii Statelor Unite ale Americii.
Sa revenim însa în iulie 1962. Când Robert Kennedy, încoltit de mafie, este obligat sa rupa orice relatie cu Marilyn Monroe. De data asta, ruptura a afectat-o profund pe actrita, împingând-o într-o adevarata criza sufleteasca. Era prea de tot. Sa fii socotita cea mai râvnita femeie din Statele Unite si, cu toate acestea, în numai doi-trei ani de zile sa fii parasita de doi barbati pe care îi credeai subjugati pentru totdeauna, i se parea de neînchipuit.

Cunoscuti ai actritei i-au declarat lui Christopher Olgiati, temerarul anchetator pe cont propriu, ca Marilyn devenise de nerecunoscut. Se închidea zile întregi în apartamentul ei din Los Angeles, neprimind pe nimeni, nici pe cei mai fideli prieteni. Când totusi, îsi parasea "vizuina", pentru un motiv sau altul, iesea nemachiata, ceea ce, cu numai putin timp înainte, i s-ar fi parut o crima de neiertat, se îmbraca neglijent, lasând impresia unei dezorientari cumplite. Mai mult, devenise roaba alcoolului consumat în cantitati necontrolabile si a tranchilizantelor de tot felul. Repeta într-una, ori de câte ori i se ivea ocazia: "Viata mea nu mai are nici un sens!" A intervenit însa un mic amanunt. Cu o saptamâna înainte de noaptea fatala, actrita s-a confesat unui prieten apropiat ca era hotarâta sa organizeze o conferinta de presa cu prilejul careia"voi dezvalui lumii întregi legaturile mele de dragoste cu fratii Kennedy. Sa se stie!" Greseala de neiertat. Amenintarea femeii parasite a ajuns, fireste, si la urechile cui trebuia. Si s-a intervenit cu promptitudine.

John Kennedy nu avea cum sa se implice. Era presedinte. Asa ca greul a ramas tot pe Robert. Timp de douazeci si trei de ani, pâna la ancheta lui Olgiati, s-a stiut ca, în zilele de 4 si 5 august 1962, Robert Kennedy s-ar fi aflat la San Francisco, la sute de kilometri de locul tragediei. "Ei bine - sustine Christopher Olgiati - detin unsprezece marturii care releva ca el a fost prezent, în acest rastimp, în Los Angeles". "Urechi" bine informate au depus marturie ca Robert ar fi fost vazut, în perioada cu pricina, nu numai în vila cumnatului sau, Peter Lawford, ci si în apartamentul fostei sale iubite.
Marturiile în cauza sunt sustinute si de camerista actritei, Eunice Murray, care, la cei optzeci si trei de ani la care ajunsese, declara ca "pâna acum n-am îndraznit sa vorbesc dintr-un sentiment de onoare pentru biata Marilyn, dar m-am hotarât. Nu vreau sa duc acest secret teribil cu mine în mormânt. Sper ca timpul, care iarta totul, sa ma absolve de vina".
Iata ce îsi aminteste, dupa mai bine de doua decenii, venerabila doamna Murray:
"Robert a sosit la noi în primele ore ale dupa-amiezii de 4 august si i-a deschis chiar Marilyn. S-au îmbratisat îndelung, apoi au stat împreuna pe marginea piscinei. Se gatise anume pentru el si parea fericita cum nu o mai vazusem de multa vreme. Am iesit dupa cumparaturi - îsi aminteste Eunice -, nu voiam sa le deranjez intimitatea cu prezenta mea. Când m-am întors, o ora mai târziu, domnul Kennedy nu plecase. Dar sarmana Marilyn arata de ti se rupea inima. Dar mai târziu aveam sa înteleg ce se întâmplase între ei, pentru ca la un moment dat am auzit-o pe Marilyn tipând disperata si pe Robert încercând s-o linisteasca. Apoi am vazut-o la picioarele lui repetând printre sughituri: Nu ma poti lasa astfel! Nici o femeie din lume nu-ti poate oferi ce-ti ofer eu! Domnul Kennedy cauta sa se desprinda. Trebuie sa fii tare! Se straduia el s-o convinga. Încearca sa ma întelegi." Scena era dramatica, mai spune camerista. Robert voia s-o îndeparteze, dar Marilyn îi cuprindea si mai strâns genunchii.

Atunci a intervenit garda personala a lui Robert, i-a despartit, si acesta a fugit ca un hot. Biata fata a ramas ca paralizata". De aici încolo lucrurile se precipita. Cum Marilyn Monroe nu dadea semene de calmare, cineva (a ramas o enigma pentru totdeauna cine anume) a chemat telefonic un medic. Dar nu pe Greenson, psihiatrul casei, si nici pe medicul curant. Necunoscutul, care s-a recomandat a fi medic, i-a administrat actritei o doza puternica de sedative. Netinând cont, probabil nu era la curent, ca Marilyn înghitise deja o mare cantitate de "pilule si pastile", care, prin însumare, puteau deveni fatale.

Christopher Olgiati insista: "Si totusi, se stie, ca o jumatate de ora mai târziu, adica pe la ora opt seara, Marilyn îl cheama la telefon pe Peter Lawford pentru a-i încredinta un nelinistitor mesaj de adio. Ce s-a întâmplat între orele sapte si treizeci de minute si opt?". Camerista este aproape convinsa:

"Cred ca în aceea jumatate de ora Marilyn a luat înca o doza de somnifere pentru a dormi mai bine, cum obisnuia de fapt. Adaugate la sedativele anterioare, care probabil nu îsi facusera înca efectul, medicamentele s-au transformat în otrava. Asadar, sunt convinsa ca Marilyn nu a avut intentia sa se sinucida. Pur si simplu nu a calculat bine dozele de sedative. Asta-i adevarul".
Ce s-a întâmplat în continuare? Pâna la ancheta jurnalistica întreprinsa de Olgiati, s-a sustinut ca Marilyn Monroe s-ar fi aflat, în noaptea cu probleme, în apartamentul ei din Los Angeles, doar cu camerista. Se mai sustinea ca în jurul orei trei si jumatate, dimineata, pe 5 august, aceasta fusese gasita de Eunice Murray fara viata în patul ei.

Cu totul neadevarat! a încercat sa demonstreze Olgiati. Potrivit acestuia, lucrurile au avut cu totul o alta desfasurare. Dupa discutia la telefon cu Marilyn Monroe, de la opt seara, Peter Lawford îl suna pe cumnatul sau, Robert Kennedy, pentru a-l pune în tema cu evolutia îngrijoratoare a evenimentelor din apartamentul acesteia. Se pare ca amândoi au intrat în panica. Speriati mai ales de faptul ca, în situatia disperata în care se afla, Marilyn Monroe ar fi putut sa-si puna în practica amenintarea cu conferinta de presa în cadrul careia, asa cum spusese, avea sa dezvaluie lumii întregi, pentru a se sti, legaturile ei amoroase cu fratii Kennedy; care, acum, erau cei mai influenti barbati politici ai vremii - presedinte al Statelor Unite ale Americii si, respectiv, ministru al Justitiei. S-ar fi declansat un adevarat cataclism mediatic daca actrita ar fi reusit sa-si duca la bun sfârsit intentia. Trebuia oprita cu orice pret. Panicati, deci, cei doi cumnati au hotarât sa actioneze. Pentru aplanarea cât de cât a lucrurilor, si-au zis ca e nevoie, în primul rând, sa ia legatura cu Marilyn Monroe pentru a o convinge sa taca. Cu ce pret? Nu stiau. Dar trebuia sa faca ceva.

Asa se face ca în jurul orei zece, în seara dramatica, Robert Kennedy si Peter Lawford suna la usa apartamentului acesteia. Din pacate, atât pentru cei doi, cât si pentru Marilyn Monroe, actrita era deja în coma. Deruta s-a amplificat. Se spune ca, simtindu-se în buna parte responsabil de starea în care se afla femeia pe care o iubise cu adevarat, Robert Kennedy adopta, din instinct probabil, o atitudine de înteles.

Marilyn trebuia salvata. Se mai afirma, printre altele, ca la capatâiul actritei se afla si un medic care, se presupune, chemase deja o ambulanta a salvarii. Faptul este confirmat de un angajat al societatii de ambulante în cauza care declara ca "putin înainte de orele unsprezece s-a primit un apel telefonic oarecum ciudat. Cineva solicita o ambulanta pentru transportul doamnei Monroe la spital, întrucât se simtea foarte rau". Datele sunt certe si incontestabile, spune Christopher Olgiati.

Ceea ce s-a întâmplat în continuare pare de domeniul fantasticului. Dar Olgiati sustine, cu argumente mai mult sau mai putin plauzibile, depinde din ce unghi sunt privite, ca totul este autentic.

Asadar... Marilyn Monroe este urcata urgent în ambulanta, avându-l alaturi si pe Robert Kennedy. Se spune ca femeia mai respira înca în timp ce ambulanta o transporta în viteza spre spital. Nu se poate sti, desigur, la ce se gândea Robert privind-o ca hipnotizat pe Marilyn, care îl iubise enorm, si care acum se afla între viata si moarte.

S-a întâmplat, din nou, un lucru ciudat. Din motive necunoscute, ambulanta se întoarce brusc din drumul ei spre spitalul salvator, îndreptându-se spre locuinta actritei. Motivul? Enigma!
Christopher Olgiati este însa categoric: "Va puteti imagina ce urmari ar fi putut avea prezenta ministrului de Justitie alaturi de Marilyn moarta, la un spital. Presa ar fi facut explozie, ar fi fost un adevarat dezastru politic. Cineva, si noi credem ca Robert, a ordonat ca ambulanta sa se întoarca de unde a plecat. Si acolo s-a pus la cale tragica înscenare, binecunoscuta, potrivit careia Marilyn ar fi fost gasita de camerista, fara viata, la ora trei si jumatate noaptea.