Nu inteleg unde a disparut umorul de calitate pe care il gaseam candva in programele televiziunilor din Romania. Nu inteleg unde a disparut divertismentul de bun gust. Nu inteleg de ce nu mai avem vedete autentice. 

M-am uitat in seara de Revelion, cat m-au tinut nervii, adica nu prea mult, la borhotul aruncat pe ecranele televiziunilor romanesti. Sinstru. O combinatie tulburatoare de prost gust, grobianism, vulgaritate, prostie, suficienta.

N-am auzit o gluma buna, n-am vazut un moment reusit, ci doar o inflatie de funduri goale, sani mai mult dezveliti, lipsa de talent, stridenta. In iz de ieftin si alterat ca intr-o carciuma de mana a doua unde micii sunt reci si berea calda, iar chelnerita e murdara pe maini.

Si imi aduc aminte, desi nu sunt, Doamne fereste!, vreun nostalgic ca inainte de 1989 se putea si altfel, cu totul altfel. Desi conditiile erau incomparabil mai dificile, de la cenzura, la posibilitati tehnice, programele de Revelion ale televiziunii publice erau de o certa buna calitate. Aveam pe vremea aceea autentice vedete, aveam scenaristi valorosi, textieri, aveam regizori, coregrafi, producatori profesionisti, oameni de cultura.

Si, in primul rand, aveam umor de calitate, impotriva tuturor restrictiilor. Un umor sanatos, salvator pentru o natiune chinuita, un umor care dovedea ca inca gandim, inca simtim, inca avem resurse.

Nu mai avem vedete. Pitipoanecele tampe care se perinda pe ecrane nu sunt nici macar niste starlete obosite. N-au talent, n-au creier, n-au gratie, ci doar silicoane, tupeu si fumuri in cap.

Dar cel mai grav este ca nu mai avem umor. Nu mai radem sanatos si inteligent, ci “ne radem” idiot de idioti care fac programe pentru idioti. Umorul autentic a fost inlocuit de bascalia ieftina, schimonoseala si conotatia porno.

Trist este ca exista suficient public pentru asa ceva. Ca asemenea programe caricaturale auaudienta. Ca foarte multi romani “se rad” si valideaza aceasta involutie tragica. Daca n-ar fi asa, audientele s-ar prabusi, incasarile din publicitate dupa ele si televiziunile ar fi obligate sa schimbe registrul. Nu e nevoie, din nefericire.

Este inca o dovada ca se intampla ceva grav cu societatea romaneasca. Ca suntem intr-o situatie, de fapt, cu mult mai rea decat inainte de 1989, din punct de vedere spiritual. Ca am decazut si nu ne mai regasim.

Asa cum ne reprezinta clasa politica, asa cum ne reprezinta actualul Parlament, la fel fel ne reprezinta si programele de divertisment pe care le urmarim, tipul de umor pe care il prizam. Si cum umorul de buna calitate este un semn de sanatate mintala si inteligenta, ma tem ca noi avem mari motive de ingrijorare din acest punct de vedere. De Constantin Racaru – Ziare.com