Gandirea fascistoida a unui parlamentar al Uniunii Europene nu a atras criticile cuvinte din partea Germaniei si nici ale ambasadorului Romaniei de la Berlin, care ar fi trebuit sa explice nostalgicilor germani ca Romania nu tolereaza o astfel de hartuire a propriilor cetateni, astazi adusi in pragul saraciei tocmai pentru ca ne-am deschis piata pentru produsele germane.

Dar nu numai atat. Consecventi cu apetitul pentru carnati nemtesti, nu doar in preajma sarbatorilor de iarna, politicienii de la Bucuresti au ratat sansa sa-i explice acestui parlamentar cu alura caricaturala din cabaretul „cu si fara masca (sau casca!)” ca este un privilegiu si nici pe departe ceva firesc ca romanii sa cumpere de la Lidl sau Aldi. Obisnuiti sa multumeasca cu supusenie Germaniei cu caciula in mana se fac astazi ca nu aud dusmania unui politician german, aflat in slujba Bruxelles-ului, sustinut si pe banii contribuabililor romani. Dezindustrializarea impusa de Bruxelles i-a facut pe romani someri si i-a alungat de acasa spre o Europa pseudo-unita unde sunt tratati cu vitregie.

Avansul tehnic al Germaniei permite astazi si o mai buna supraveghere a altor etnii prin amprentarea lor,decat ecusoanele de stofa cu steaua lui David din timpurile guvernarii national-socialiste de la Berlin. Uniunea Crestin-Sociala din Bavaria, partenerul de coalitie in cabinetul Merkel III, este varful de lance al ostilitatilor impotriva „migratiei saraciei” intracomunitare. Cetatenii europeni de mana a doua, romanii si bulgarii au doar dreptul sa munceasca pe plantatiile sau fabricile germane insa nu sa se bucure si de nivelul social de protectie oferit de Germania. Gratie denumirii partidului de uniune sociala dar si crestina, nu asociem dusmaniile din berariile bavareze cu ideea continuitatii social-fascistoide a Munchenului, adica a Hitlergradului de candva.

O astfel de propunere a domnului ElmarBrok i-ar fi asigurat in regimul lui Hitler, numit astazi de unii melancolici „Adi”, cel putin doua stele la epoleti ori medalia „Crucea Sudului” in regimul de apartheid pentru merite aduse Pretoriei in domeniul perfectionarii segregarii rasiale. Din pacate, Elmar Brok nu are astazi decat cea mai inalta distinctie a Germaniei Federale.

Noi romanii, saraci dar multi si uniti am putea cu usurinta explica europenilor pauperizati, de la Atena la Lisabona, ca doar un drum spre o protectie vamala, care sa impiedice exporturile germane scumpindu-le ar obliga Berlinul la respect. Inapoi la propria moneda, sau de ce nu si o noua integrare a sudului fara Germania, ar fila fel de rodnic la capitolul respect precum convertirea prin decret a creditelor in valuta in lei, aratand Berlinului ca o Austrie pe butuci este mai costisitoare pentru Bruxelles decat ajutorul social. Nu este nevoie sa descarcam o bascula cu rosii de Lidl in fata sau pe fatada ambasadei germane de la Bucurestiin semn de protest impotriva unei afirmatii discriminatorii a unui politician german.Berlinul sa nu uite ca Europei ii datoreaza stabilitatea politica de dupa 1945 si prosperitatea economica. Dupa ce Europa a iertat Germania de datoriile de razboi si a permis unui stat relativ tanar, infiintat doar la 1871, care suferea deja din fasa de un mit al externalizarii, fiind produsul nenatural al unei integrari razboinice, Berlinul ar face bine sa fie mai prudent si mai generos cu saracia pe care a produs-o in Europa.

Un excedent comercial cu UE, criticat pentru inechitatea sa de o intreaga planeta si realizat printr-un sistem monetar bazat pe cursuri fixe, tributar uniunii de cliring naziste si o cotizatie neta pe cap de locuitor german catre Bruxelles de € 78, sunt sanse de a dovedi generozitatea Germaniei adesea pomenita de conducatorii de la Berlin. Eu unul as asigura oricand Berlinul ca nici un roman nu ar cere ajutor social in Germania daca nemtii ne-ar da banii din datoria de cliring astazi echivalenta la aproximativ 19 miliarde de euro. De Radu Golban