Mai să cred că am pierdut Paradisul pe care, din nefericire nu l-am avut niciodată. Plimbările prin memorie sunt înşelătoare. Tot timpul uităm şi iertăm şi ies la suprafaţă doar amintirile plăcute, reale sau false, nu importă. E ca şi cum ceva s-a schimbat datorită tehnologiei, când de fapt doar s-a rafinat alienarea individului.
Totdeauna lupii au mâncat mieii şi îi vor mânca în continuare. Că zice românul: "Dacă eşti oaie te mănâncă lupii."
Dincolo de aparenţa de cinism al comentariului meu, apelul la umanitate lansat în videoclip este frumos. Apelul l-a mai făcut şi Cristos acum 2000 de ani, şi Buddha cu 600 de ani înaintea lui... Ceea ce înseamnă că prăpastia între săraci şi bogaţi, între bunăstare şi suferinţă, între umani şi dezumanizaţi era extrem de gravă şi pe vremea lor. Şi au lansat apelul, au dat soluţiile. Unul a propus compasiunea iar celălalt iubirea. Ei şi? Iată că nu s-a întâmplat nimic. Din păcate. Urcăm într-un fel de spirală paradoxală care ne aduce invariabil în acelaşi punct, la fel ca şi scările imposibile ale lui Escher.