Era epoca in care balanta justitiei se inclina sub greutatea directivei de partid. Epoca in care premierul nu credea in “arestarile de vineri seara”.

Era epoca tiraniei politice, a coruptiei ca stil de viata consfintit si a debilitatii societatii civile, umilita de aroganta unui despot, brutal dar luminat.

Era epoca in care puterea nu incapea decat intr-o singura mana, despre care nimeni nu concepea ca dupa un deceniu va apasa pe tragaci.

Era epoca in care tacerea si astfel complicitatea in facerea raului iti asigurau siguranta zilei de maine. A fi taciturn era o lege nescrisa, dar asumata de multi, de poate prea multi.

Presa libera supravietuia schiopatand, sangerand informatie in paginile vreunui ziar ce nu se inclinase. Anchete scrise cu abnegatie fata de valori neintelese in acele timpuri zguduiau linistea unor corupti care nici nu concepeau temerea de justitie ca sentiment al unui infractor.

In provincie, cavalerii puterii isi guvernau feudele intr-o liniste morbida, supunand tot ce inseamna mass-media, subjugand ziare, dar mai ales ziaristi.

Cei care nu se disciplinau erau disciplinati cu forta, intrand intr-un mecanism al santajului si amenintarii, care de cele mai multe ori culmina cu violenta verbala si chiar fizica.

Ziaristul trebuia sa fie un argat politic, a carui ploconeala trebuia sa fie evidenta.Nu trebuia sa conteze ca persoana in societate, el era vinovat de toate, nu puterea politica!Cine nu devenea randas, incapatanandu-se sa isi respecte profesia, isi asuma o existenta de exil in propria lui tara, un surghiun al subrezirii societatii care nu era capabila sa il apere.

Zeci de jurnalisti au fost ciomagiti cu bestialitate pentru ce scrisesera, iar din pacate, unii dintre ei si-au gasit sfarsitul in epoca in care ministrul Apararii Nationale spunea, fara a clipi:

“Viata ziaristilor e scurta, iar sanatatea este si pentru ei un bun prea de pret care nu trebuie pus in pericol prin lansarea unor dezbateri cu inalt consum emotional, stresant.” – Ioan Mircea Pascu, 2002

Lista Epocii lui Nastase (“Dacă cineva isi uita trecutul, acela isi va pierde identitatea”):

1. Adrian Rusu- redactor ziarul maramuresan “Informatia Zilei” si corespondent “Evenimentul Zilei”

Ianuarie 2002. Batut in scara blocului in care locuia de catre doi indivizi. “Dati-i, asta e!”, striga o a treia persoana, in timpul bataii. Rusu scrisese, cu doar cateva saptamani inainte de agresiune, o serie de articole care au starnit un scandal fara precedent la Baia Mare, in care era implicat prefectul Liviu Bechis.

2. Sergiu Poliopol – jurnalist, directorul postului de radio RCN Petrosani si al posturilor de televiziune TV Alba si TV Alpha din Alba Iulia

Ianuarie 2002. Masina jurnalistului a fost incendiata chiar in timp ce acesta se afla in direct pe postul de radio si vorbea despre afacerile prefectului de Hunedoara. In timp ce se afla la politie pentru declaratii, sotia acestuia a fost sunata de catre un necunoscut care a intrebat-o daca nu este de ajuns faptul ca a fost incendiata masina.

3. Paul Radu si Stefan Candea – jurnalisti de investigatie “Evenimentul Zilei”

Decembrie 2001. Cei doi au fost batuti in centrul Bucurestiului.

4. Florin Esanu si Ion Traian Stefan – ziaristi “Romania Libera”

Februarie 2003. Cei doi au fost agresati de catre un politist si un jandarm in fata Hotelului “Tisa” din Sighetul Marmatiei, dupa ce Esanu (fotoreporter) fotografiase o masina de politie oprita in fata hotelului. Florin a fost batut in sediul Politiei, iar apoi i s-a confiscat aparatul foto.

5. O echipa de jurnalisti provenind de la ziarul constantean Telegraf si de la postul TV Neptun Constanta a fost batuta, injurata si amenintata cu moartea de omul de afaceri Mihai Caratana,

Iunie 2003. Agresiunea a avut loc in comuna Mihail Kogalniceanu.

6. Carmen Cosma, redactor la ”Romania Libera” si Marius Mitrache, redactor la “Evenimentul Zilei” au fost batuti la Petrosani de batausi profesionisti, la citiva zeci de metri de sediul Politiei.

Iulie 2003. Nu a fost identificat nici unul dintre agresori.

7. Ino Ardelean, redactor Evenimentul Zilei, Editia de Vest.

Decembrie 2003. A fost batut cu bestialitate in plina strada, in apropierea Prefecturii din Timisoara de catre autori necunoscuti, insa fara a fi jefuit, desi avea bunuri de valoare asupra sa. Jurnalistul de investigatie era cunoscut datorita anchetelor publicate referitoare la conducerea locala a PSD.

La doar cateva zile dupa agresiune, ziaristii din Timisoara au organizat un mars de protest,marsaluind intre sediile PSD din oras.

8. Probabil cel mai celebru caz este cel al jurnalistului timisorean Iosif Costinas, disparut fara urma aproape un an de zile.

Iunie 2002. Iosif “Bebe” Costinas a disparut in conditii misterioase, ramasitele sale fiind gasite dupa un an la marginea unei paduri. Verdict oficial: sinucidere. Poveste o puteti intelege din acest material video.

Lista este extrem de lunga, iar povestile aproape fara final, aproape imposibil de reprodus pe pagina unui blog. Zeci de ziaristi au fost agresati, amenintati sau apostrofati in moduri incalificabile, atit in particular, cat si in public de catre persoane care ocupau importante functii publice, dar si de catre oameni de afaceri, lideri ai clanurilor interlope, politisti. Era epoca ziaristilor ciomagiti. De Alin Cristea via Reporter Virtual