“Fiecare soldat japonez era pregătit pentru moarte, dar eu, ca ofiţer de informaţii, am primit ordin direct să organizez un război gherilă, nu să mor”, a declarat acesta pentru ABC, într-un interviu acordat în 2010.

Hiro Onoda a refuzat să se predea, până când nu a primit un ordin direct de la fostul lui comandant. Acesta, îmbrăcat în uniforma militară roasă de vreme, i-a predat în 1974 superiorului său sabia de samurai şi drapelul imperial al Japoniei.

Guvernul din Filipine l-a graţiat pe japonez, deşi a ucis mai mulţi localnici.

S-a întors în Japonia ca un erou. Cu timpul însă a devenit tot mai dezamăgit de societatea modernă niponă, care, în opinia lui, şi-a pierdut spiritul tradiţional în faţa post-modernismului şi tăvălugului globalizării.

Până la sfârşitul vieţii s-a împărţit între Brazilia, unde şi-a creat o fermă şi unde petrecea câteva luni pe an, şi Japonia unde a deschis o şcoală unde preda tehnici de supravieţuire.

A primit numeroase distincţii şi decoraţii prestigioase, iar viaţa sa a fost ecranizată în mai multe filme şi seriale TV.

Hiro Onoda, nascut la 19 martie 1922, in Kamekawa, a fost un soldat japonez care, ramanand in postul sau de pe insula Lubang din Filipine, a refuzat sa creada in sfarsitul celui de-al II-lea Razboi Mondial si in capitularea Japoniei din anul 1945, continuand singur razboiul pana in anul 1974.

Nascut intr-o familie cu sapte copii, Hiro Onoda studiaza la colegiul din Kainan. La varsta de 17 ani, intra in societatea de import-export Tajima-Yoko, specializandu-se in comercializarea lacurilor, iar apoi solicita transferul la Hankou, in China, intr-o sucursala a intreprinderii. La 20 ani, tanarul japonez este chemat pentru seviciul militar si integrat in regimentul 61 de infanterie din Wakayama. Peste putin timp, Onoda este transferat in regimentul 218 de infanterie, cu destinatia Nanchang, unde isi regaseste fratele, Tadao. In 1943, Onoda soseste la Kurume, unde se va antrena intensiv timp de trei luni, in scoala de cadre a generalului Shigetoumi. La 13 august 1944, paraseste tabara Kurume pentru a intra in randurile companiei 33 la Futamata, o anexa a scolii de ofiteri de commando de la Nakano. In decembrie 1944, Onoda se antreneaza in lupta de gherila intr-un grup format din 22 de oameni. Destinatia lor era reprezentata de Insulele Filipine, teritoriu american ocupat de Japonia. Aveau ca misiune intarzierea debarcarii americanilor pe insula Lubang, teritoriu pe care Hiro Onoda isi va petrece urmatorii zeci ani in plina jungla, asteptand de la superiorii sai ordinul de capitulare. In anul 1945, trupele americane au recuperat insula si majoritatea soldatilor japonezi au fost anihilati sau tinuti prizonieri.

In tot acest timp, Onoda isi continua razboiul in munti, la inceput alaturi de trei camarazi (Yuichi Akatsu, Siochi Shimada si Kinshichi Kozuka). Unul dintre ei, Akatsu, s-a predat fortelor filipineze in 1950, iar ceilalti doi au fost ucisi intr-un schimb de focuri cu autoritatile locale – Shimada in 1954, Kozuka in 1972 – lasandu-l pe Onoda singur in munti. Timp de 29 ani, el refuza sa se intoarca, inchipuindu-si ca incercarea autoritatilor de a-l covinge ca razboiul s-a terminat e doar un siretlic pentru a-l prinde. In anul 1959 a fost declarat legal mort in Japonia.

Regasit de catre un student japonez, Norio Suzuki, Onoda refuza cu incapatanare sa accepte ideea ca razboiul s-a sfarsit fara ca el sa primeasca de la superiorul sau direct ordinul de depunere a armelor. Pentru a-l ajuta, Suzuki s-a intors in Japonia cu fotografii facute impreuna cu batranul Onoda, pentru a demonstra intalnirea lor. In 1974, guvernul japonez l-a regasit pe comandantul lui Onoda, maiorul Taniguchi, devenit librar si l-au convins sa mearga la Lubang. Acesta i-a adus astfel la cunostinta lui Onoda infrangerea Japoniei si ii ordona sa depuna armele. Locotenentul Onoda a parasit astfel jungla dupa 29 de ani de la finele celui de-al II-lea Razboi Mondial, urmand ordinul superiorului sau de a-si scoate uniforma si sabia, precum si de a-si preda pusca Arisaka 99, inca in stare de functionare, impreuna cu 500 de cartuse si mai multe grenade de mana.

Chiar daca a omorat 30 de filipinezi dintre locuitorii insulei si schimbase mai multe focuri de arma cu politia, s-au considerat circumstante atenuante si Onoda a beneficiat de iertarea presedintelui Ferdinand Marcos. Dupa capitulare, Hiro Onoda s-a instalat in Brazilia, unde a devenit crescator de animale. La putin timp dupa aceasta si-a publicat o autobiografie, intitulata “Razboiul meu de Treizeci de ani”, unde isi descrie viata de luptator in rezistenta intr-un razboi demult sfarsit. In anul 1996, a revenit sa viziteze insula Lubang si a donat 10.000 dolari americani scolii locale. Apoi s-a casatorit cu o compatrioata si s-a intors sa traiasca in Japonia, unde a creat in mijlocul naturii o tabara pentru copii. Acolo, Onoda le impartaseste copiilor cum a supravietuit in anii sai de trai solitar. Povestea sa a inspirat mai multi scenaristi, printre ecranizari enumerandu-se filmele “Salutul unui prieten” si “Adio, comoara” si episodul “Un colt de paradis” din serialul Agentia Acapulco.

Cazul lui Onoda nu a fost insa singular, alti soldati niponi rezistand mult dupa terminarea razboiului. Printre acestia se numara Yuichi Akatsu (s-a predat in 1951 in satul filipinez Looc), Shoichi Shimada (a murit in anul 1954 in urma unui schimb de focuri cu soldatii filipinezi), sergentul Tadashi Ito (s-a predat in anul 1960), Kinshichi Kozuka (ucis in urma unui schimb de focuri cu soldatii filipinezi in anul 1972), Teruo Nakamura (s-a predat in 1974, descoperit fiind de Fortele Aeriene Indoneziene). Sursa: FrontPress.ro

Citeste si Doi vietnamezi s-au ascuns in jungla 40 DE ANI de teama razboiului cu americanii