Tanja Nijmeijer, olandeza care a ajuns in conducerea gherilelor MARXISTE columbiene
Tanja Nijmeijer, o tânără olandeză de 33 de ani, crescută la ţară, şi-a dorit când era mică să devină călugăriţă şi să ducă o viaţă austeră şi castă. A ajuns în schimb să lupte cu arme automate în îndepărtata Americă Latină, în cadrul Forţelor Armate Revoluţionare din Columbia (FARC), una dintre cele mai violente şi bine organizate grupări comuniste din acea regiune a lumii.Ultimii 10 ani din viaţă i-a petrecut alături de rebeli, ascunzându-se de raidurile armatei guvernamentale, plantând mine artizanale şi mărşăluind prin junglă alături de tovarăşii ei de arme. Nijmeijer, cunoscută de membrii FARC sub pseudonimul de Alexandra Narino, face acum parte din delegaţia oficială a insurgenţilor care s-au deplasat în Havana, capitala Cubei comunsite, pentru a negocia pacea cu reprezentanţii autorităţilor columbiene.
Tânăra a acordat cu această ocazie un iterviu publicaţiei britanice The Guardian în care a declarat că: “Nu sunt o vedetă. Sunt doar o simplă luptătoare de gherilă”. Cu toate acestea, ea are puţine lucruri în comun cu majoritatea camarazilor de arme.Nijmeijer s-a născut în orăşelul Denekamp, situat în apropierea graniţei cu Germania. “Când eram mică visam să devin călugăriţă deoarece am crescut într-o familie foarte catolică. Apoi am început şcoala şi am avut dubii serioase în privinţa religiei şi a existenţei lui Dumnezeu. În timpul facultăţii am devenit o atee convinsă”, a mărturisit aceasta.
În 1998 a plecat să predea limba engleză în oraşul Pereira din Columbia. La vremea respectivă nu ştia nimic concret despre activităţile rebelilor comunişti.
Ajunsă în statul sud-american tânăra a descoperit inegalităţile sociale, aceasta dând exemplu faptul că după unele estimări circa 52 la sută din terenul arabil al ţării este deţinut de 1,5 procente din populaţie.
După ce şi-a finalizat stagiul, s-a reîntors în Olanda şi a activat în cercurile locale ale extremei stângi. Nu însă pentru mult timp. În 2002 revine în Columbia şi se implică în reţeaua de gherilă urbană a FARC din capitala Bogota. Participă la atentate cu bombă şi este condamnată în lipsă de tribunalele din ţară. Este condamnată şi în SUA, pentru că a participat la răpirea unor cetăţeni americani.
Datorită devotamentului arătat, este recrutată în rândul luptătorilor în uniformă şi benediciază de antrenamente paramilitare intense. Tenacitatea ei o recomandă în faţa comandanţilor şi cu timpul a ajuns să urce scara ierarhică şi să fie tot mai apreciată. Participă ca translator la mai multe negocieri cu reprezentanţii SUA.
“Sunt parte a unei mişcări armate iar armele ucid. Nimeni nu neagă asta”, a declarat Tanja Nijmeijer, care a spus că nu regretă însă alegerea făcută. “Cel mai greu îmi este să-mi văd tovarăşii ucişi”, a continuat aceasta. Dificilă este şi despărţirea de familie. Contactele sunt sporadice. În 2005 mamei ei i-a fost permis să o viziteze într-o tabără a rebelilor FARC. Acum nu a dorit să dezvăluie dacă în Havana au ajuns şi membri ai familiei ei.Cazul olandezei nu este însă singular. În gherilele marxiste mai luptă şi alţi voluntari străini, majoritatea din Ecuador, Venezuela sau Brazilia. Deasemenea sunt şi câţiva europeni. “Cazul meu nu este unul unic. Acesta este un moment istoric când capitalismul, multinaţionalele şi economia sunt globalizate. La fel şi lupta se globalizează”, a declarat Nijmeijer.
Armata columbiană a reuşit în ultimii ani să îşi intensifice acţiunile împotriva rebelilor FARC doar cu ajutorul direct al Statelor Unite ale Americii, care au pus la dispoziţie miliarde de dolari pentru acoperirea costurilor operaţiunilor militare, de culegere de date şi instruirii armatei columbiene.Gherilele marxist-leniniste FARC se află pe lista organizaţiilor teroriste a Statelor Unite şi a Uniunii Europene, spre deosebire de alte ţări din regiune, precum Venezuela, Brazilia, Nicaragua, Argentina sau Ecuador, care consideră organizaţia drept “o armată beligerantă” în toată regula.
Grupul, creat în 1964 şi care dispune de mii de luptători înarmaţi (între 8.000 şi 18.000 de rebeli), reuşeşte să se finanţeze din traficul de droguri, mineritul aurifer clandestin şi răpirea de persoane, pentru a căror eliberare se plătesc sume însemnate de bani.
FARC, împreună cu Armata Naţională de Eliberare (ELN), o altă gherilă marxistă din Columbia, au controlat între 1999 şi 2008 cam 30-40 la sută din teritoriul ţării, mai ales zonele rurale din junglă.
Războiul civil din Columbia durează de aproape 50 de ani, implicând armata guvernamentală, grupări rebele de stânga şi organizaţii paramilitare de dreapta. Sursa: FrontPress.ro
