Organizarea lor sociala era una de tip tribal, cu teritorii si turme proprii, mai multe triburi formand uniuni conduse de un sef militar cagan. Ca urmare a lipsei urmelor de locuire sedentara, cele mai bine cunoscute complexe arheologice avare sunt necropolele, cu morminte tumulare de inhumatie. In zona Pannoniei este cunoscuta marea necropola de la Keszthely, unde razboinicii au fost îngropati împreuna cu caii, piese de harnasament, podoabe din aur, argint si bronz.

In timpul imparatului bizantin Iustinian (in 558), avarii devin aliati ai bizantinilor, primind, in schimb, subsidii importante, dar si teritorii. Intr-o campanie militara desfasurata intre anii 559-562, avarii supun o serie de triburi din stepele nord-pontice. Pentru ajutorul dat, Iustinian le propune avarilor sa se aseze in Pannonia Secunda (între Dunare, Drava si Sava), zona in care bizantinii se aflau in conflict longobarzii si gepizii. Aici, avarii in alianta cu longobarzii, ii infrang pe gepizi si preiau controlul asupra Pannoniei, iar dupa plecarea longobarzilor în Italia (568), îsi consolideaza stapânirea primului caganat (567/568-680).

In anul 573, politica avarilor vis-a-vis de imperiul Bizantin se schimba, ca urmar a ocuparii, de catre ostile imperiale, a orasului Sirmium, pe care avarii il revendicau. Situatia degenereaza, iar avarii intreprind o serie de expeditii militar in imperiu, mai ales in zona Dalmatiei. Bizantinii aleg sa faca pace si, in urma reluarii platii de subsidii, reusesc sa-si faca din avari aliati din nou, folosindu-i in luptele impotriva slavilor de la Dunarea de Jos (578). Buna intelegere dintre biantini si avari dureaza foarte putin, astfel ca imperiul, dupa c einceteaza plata stipendiilor, este atacat de avari, care ocupa Sirmium in 581, dupa care, in perioada 582-599, organizeaza expeditii militare in Dobrogea, atacand Tomisul, Histria si Dinogetia

Puterea avarilor scade dupa moartea caganului Baian (604) si declansarea luptelor dintre fii sai care urmareau succesiunea. Declinul avarilor este alimentat si de crearea statului slavilor de apus din zona ceha, sub conducerea lui Samo (623). Ultima zvacnire a fortei militare avare se manifesta in anul 626, atunci cand acestia, aliati cu slavii si kutrigurii au asediat fara succes Constantinopolul.Dupa aceasta data, avarii au pierdut dominatia în stepele nord-pontice.

Intre anii 679-680, din regiunea cuprinsa între Volga si Marea Caspica, un grup de avari s-a deplasat spre vest si a patruns in Valea Tisei, Slovacia si Pannonia, unde se suprapun peste autohtoni si intemeiaza cel de-al doilea caganat avar (680-795/796). Aceasta organizare statala nu a avut puterea celei dintai, avarii suferind infrangeri succesive din partea francilor lui Carol cel Mare, intre anii 791-796. Avarii dispar din istorie dupa 803, moment in care bulgarii lichideaza ultimele ramasite ale acestora retrase la est de Tisa.

Pe teritoriul nostru, morminte si obiecte izolate atirbuite avarilor au fost descoperite si cercetate la Sînpetru German,Felnac, Peregu Mare (jud. Arad), Dumbraveni, Cipau, Valea Larga (jud. Mures), Unirea (jud. Alba), Corund (jud. Harghita), Ocnisoara si Ocna Mures (jud. Alba), Turda, Câmpia Turzii, Sic (jud. Cluj) si Ocna Dejului.

Din punct de vedere etnic si cultural, urmele lasate de avari in spatiul carpato-danubiano-pontic sunt aproape inexistente. Asemeni altor migratori, avarii nu au avut, in ciuda rolului politic si militar important jucat timp de doua secole la nord de Dunare, forta necesara sa influenteze decisiv populatia din Dacia. De Valentin Roman – Adevarul despre daci