Protestul începe bine spunând: “Considerăm că numirea unei străzi este unul din gesturile simbolice importante ale unei localități având un rol de identificare și construcție identitară. Imaginea de ansamblu a numelor străzilor orașului formează împreună cu denumirile instituțiilor publice, cu monumentele și celelalte obiecte urbane o configurație fizică, concretă a valorilor noastre”. Mi se pare corect, dar nu înțeleg însă de ce grija lor pentru toponomastica orașului nu s-a concentrat până acum pe cazuri destul de absurde.

Fiind un mare călător urban, de mai multe ori m-am întrebat de ce în Timișoara există Strada BUSUIOC? Poate se referă la ”renumita” vedetă locală? Şi Strada ROZMARINULUI? Strada CAPREI ce reprezintă? O sinecdocă a vecinului? Strada SACULUI are sau nu are mâța prinsă? Strada PALMIERILOR, am înțeles-o! Este evident o prevestire. Strada PELICANULUI şi Strada DROPIEI, se referă la orătănii banatensis? FELIX din strada respectivă este motan? Şi Strada VERDE? Strada SECERII a pierdut ciocanul? Să nu pomenim de Strada SEPIA sau de Strada TIGRULUI. Şi de ce nu au observat că marele tenor Enrico Caruso pe tăblițele agățate de ziduri a pierdut prenumele lui și, prin compensare, a primit un s în plus,devenind Carusso! Sau cum prenumele lui Machiavelli devine Nicola. Rezultă evident că între un pelican și un tigru, la umbra unor palmieri sau mirosind niște rozmarin prin greșeli ortografice, Petre Ţuţea nu ar strica prea mult identitatea rutieră a capitalei Banatului.

Rămâne cealaltă obiecție, adică: Petre Țuțea este un simbol legat de o viziune politică nedemocratică, deci nu poate să aibă o stradă a lui. Şi în acest caz faptele destructurează axioma profesorilor: orașul Timișoara de ani buni găzduiește Piața Mircea Eliade, Strada Emil Cioran, Strada Constantin Noica, Strada Ion Barbu etc., în alte cuvinte intelectuali, nu chiar bănățeni, care în mod diferit au flirtat cu Arhanghelul Mihail, și nimeni a simțit lezată identitatea orașului. Dar există cazuri încă mai frapante. Străzile doctor Paulescu, Ion Slavici, Octavian Goga, B.P.Hașdeu țin vie amintirea unor minți strălucite, care totuși de mai multe ori au polemizat virulent cu minoritățile tării. Oare ar trebuit să ștergem prezența lor din nomenclatorul stradal al urbei? Strada Tristan Tzara, se află undeva spre Calea Aradului, desigur prezența ei pe hartă e justificată prin opera lui artistică, și nu prin osanalele aduse regimului comunist din România din partea tătucului Dadaismului. Plimbându-ne prin centru putem să admirăm Strada Maximilian (scris chiar asa!) Robespierre, un adevărat democratic care în numele libertății a justificat măcelul a mii de persoane. Cinstit toponomastic a fost și Edvard Beneš, cel de-al doilea președinte al Cehoslovaciei, care în 1945 a ordonat expulzarea și confiscarea tuturor averilor a 2,4 milioane de nemți foști cetățeni cehoslovaci. O ”curățare” care s-a terminat cu cel puțin 30.000 de morți (unele surse vorbesc chiar de 200.000 de victime). Din păcate pentru ei erau nemți și moartea lor nu valorează ca moartea altora. Presupun că toate aceste personalități s-au stabilit pe străzile noastre în virtutea unui proces de decantare care a evidențiat aspectele din gândirea lor în consonanță cu sensibilitatea unei părți consistente a populației(recunosc că în cazul lui Beneš nu prea focalizez această legătură, dar poate este o limită personală).

Cazul Străzii Petre Țuțea ar constitui un caz diferit? Nu prea cred. Am impresia că multă lume îl îndrăgește pe Țuțea pentru imaginea lui din anii 90, pentru stilul lui direct și informal de a trata temele grele și fundamentale. Un spirit liber, senin și fără resentimente. Prin interviurile lui lumea a început să recupereze și să reevalueze o perioadă importantă și complexă a istoriei.Probabil din aceste considerente numele lui apare liniștit pe străzile sau instituții din București, Iași, Cluj Napoca, Brașov,Brăila etc. La Timișoara ar fi interesant să se ceară cetățenilor să exprime direct opinia lor despre cazul Țuțea, și, în general, despre gestionarea nomenclatorului orașului. Ar fi o ocazie pentru a întări conștiința comună a orașului, dincolo de elitismul și cenzurile mai mult sau mai puțin academici. De Moreno Catrafuse pentru FrontPress.ro