Proiectele așa-numitului Consiliu Național Secuiesc și ale U.D.M.R referitoare la obținerea autonomiei „Ținutului Secuiesc”, sunt mult mai vechi. Pretinzând dreptul la autodeterminare a „poporului secuilor” Consiliul Național Secuiesc (CNS) a demarat la începutul anului 2007 un referendum neoficial pe tema autonomiei teritoriale a asa-zisului Ținut Secuiesc. Cetățenii României din județele Harghita, Covasna si Mureș au fost stimulați sa răspundă la întrebarea „Doriți ca Ținutul Secuiesc sa primească statut autonom si localitatea dumneavoastră sa fie parte integranta din acest Ținut?”.

Sfidând autoritatea statului roman, doi parlamentari ai Republicii Ungaria, Ekes Jozsef si Gruber Attila, ai partidului de opoziție FIDESZ, au participat la “referendum” alături de conducerea CNS si împreună cu senatorul UDMR Sogor Csaba si deputatul UDMR Garda Dezso. Asa-zisul referendum s-a încheiat pe 18 februarie. Organizarea plebiscitului neoficial pe tema autonomiei teritoriale a pretinsului Ținut Secuiesc a stârnit protestele organizațiilor societății civile romanești din Harghita si Covasna. Forumul Civic al Românilor din județele Covasna si Harghita, care reunește 13 organizații neguvernamentale afirmă ca acest așa-zis referendum este neconstituțional, deoarece pune in discuție integritatea țării. La scurt timp, Academia Româna și Traian Băsescu au declarat ilegal “referendumul”. De atunci, mizând pe cartea autonomiei, extremiști maghiar ca Sogor Csaba și Laszlo Tokes au ajuns si in Parlamentul European.

În decembrie 2010, Consiliul Europei a adoptat metodologia de aplicare a articolului 11 din Tratatul de la Lisabona, referitoare la procedura de aplicare a inițiativelor cetățenești. Conform acestei proceduri, pentru promovarea unei inițiative cetățenești, trebuie strânse 1 milion de semnături din cel puțin 7 țări membre a UE, de la cel puțin 0,2% din populația acestora. Pe această bază, așa-numitul Consiliu Național Secuiesc a inițiat o acțiune strângere de semnături în țările membre ale Uniunii Europene, pentru a elabora la nivelul uniunii norma referitoare la autodeterminarea minorităților, respectiv pentru obținerea autonomiei Ținutului Secuiesc.

Uniunea Europeană are în vedere o „Europă a regiunilor” numai în raport cu politicile de coeziune socială, pe dimensiunile legate de creșterea economică și unificarea statistică a Europei, stabilite prin „Politicile de coeziune pe baza Strategiei de la Lisabona (2007-2013) ale Consiliului Europei din 2007″, respectiv, anterior, prin „Reglementarea 1059 din 2003 a Parlamentului European și a Consiliului Europei din 26 mai 2003, privind entitățile statistice unificate NUTS.

Medievalizarea Europei prin spargerea ei în ducate și principate după criteriul unor națiuni inventate de interesele unor potentați locali este respinsă de instituțiile europene.

În proiectul depus de așa-numitul Consiliu Național Secuiesc (un ONG neînregistrat juridic) se solicită ca: “politica de coeziune a UE ar trebui să acorde o atenție specială regiunilor cu caracteristici naționale, etnice, culturale, religioase sau lingvistice, care sunt diferite de cele din regiunile înconjurătoare. Pentru astfel de regiuni, inclusiv în zonele geografice care nu au competențe administrative, prevenirea limitărilor economice, susținerea de dezvoltare și de conservare a condițiilor de coeziune economică, socială și teritorială trebuie să se facă într-un mod care să asigure continuitatea caracteristicilor specifice. Pentru aceasta, aceste regiuni trebuie să aibă șanse egale de a accesa diverse fonduri UE iar păstrarea caracteristicilor acestora cât și dezvoltarea economică corespunzătoare a acestora trebuie să fie garantată, astfel încât dezvoltarea UE să poată fi susținută prin menținerea diversității sale culturale.”

În proiectul depus de UDMR se face “apel la UE pentru îmbunătățirea protecției persoanelor ce aparțin minorităților naționale și lingvistice și pentru consolidarea diversității culturale și lingvistice în cadrul Uniunii și se solicită Uniunii Europene să adopte un set de acte legislative pentru a îmbunătăți protecția persoanelor aparținând minorităților naționale și lingvistice și pentru consolidarea diversității culturale și lingvistice în cadrul Uniunii. Acestea includ acțiuni de politică în domeniul limbilor regionale și minoritare, educație și cultură, politică regională, participare (spirit civic), egalitate, conținut media audiovizual, și, de asemenea, sprijin regional (de stat)”.

În răspunsul Comisiei Europeane de respingere a proiectului înaintat de C.N.S. se menționează:

“În urma examinării vă informam refuzul Comisiei de a înregistra inițiativa propusă deoarece nu se încadrează în puterile Comisiei de a înainta o propunere legislativă cu scopul implementării Tratatelor. După examinarea prevederilor Tratatelor menționate de dvs. și a altor temeiuri juridice, Comisia a formulat această concluzie:

Obiectivul principal al inițiativei propuse, este de a asigura “egalitatea între regiuni și sustenabilitatea regiunilor culturale”, prin acordarea “atenției deosebite regiunilor cu caracteristici naționale, etnice, culturale, religioase sau lingvistice, diferite de cele ale regiunilor vecine”. Ați propus Art. 2 și 3 din TEU (Maastricht) împreuna cu Art. 153, 167, 170, 174, 176, 177 și 178 al Tratatului privind Funcționare UE ca bază legală a inițiativei.Pentru a atinge acest obiectiv, precum este descris în cererea pentru înregistrare și în documentul de referință, ați propus ca actualele reguli să includă trei puncte care să:

- Asigure ca statele membre respectă în totalitate obligațiile internaționale privind minoritățile naționale.

- Definească conceptul de regiune “națională”, ca “regiune cu caracteristici naționale, etnice, culturale, religioase sau lingvistice, diferite de cele ale regiunilor vecine”.

- Identifice regiunile „naționale” fiecare în parte, luând în considerare criteriul în documentele internaționale enumerate, și în special dorința comunităților în cauza. Cu referire la primul punct, niciunul dintre Tratate nu constituie un temei juridic pentru adoptarea unui act juridic ce sa permită verificarea dacă statele membre respectă în totalitate obligațiile internaționale privind minoritățile naționale.

Conform cererii maghiarilor, al doilea și al treilea punct sunt necesare pentru a acorda o atenție deosebită regiunilor în contextul politicii de coeziune a UE. Orice măsură adoptată în bazele legale a politicii de coeziune a Articolelor 177 și 178 TFEU are ca obiectiv doar consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale precum este menționat in Art. 174 TFEU. Promovarea condițiilor minorităților naționale nu poate fi înțeleasă ca ajutor la reducerea “disparităților între gradele de dezvoltare ale regiunilor” și subdezvoltării a anumitor regiuni, precum este menționat în Art. 174(2) TFEU. În acest sens, lista”dezavantajelor” expusă în Articolul 174(3) TFEU, ce determină acordarea unei atenții deosebite asupra unei anumite regiuni este exhaustivă. În consecință, Art. 174, 176, 177 și 178 TFEU nu constituie temeiul juridic pentru adoptarea actului legal propus. În concordanță cu domeniul de activitate, instituțiile Uniunii sunt obligate să respecte “diversitatea culturală și lingvistică” (Art. 3(3) / T. Maastricht) și să stopeze discriminarea bazată pe “apartenența la o minoritate națională”, și astfel, se abțin de la discriminarea pe baza apartenenței la o minoritate națională) (Art. 21(1) / Carta).

Niciuna din aceste prevederi nu constituie o bază legală instituțiilor europene pentru a iniția acțiuni [în spiritul obiectivului CNS, anume al „regiunilor naționale"]. Mai mult, Articolul 2 TUE nu poate fi temeiul juridic pentru propuneri legislative. Nici Art. 153, 167 si 170 TFUE nu constituie temeiul juridic pentru propuneri legislative deoarece nu contribuie la îndeplinirea niciunui obiectiv al politicilor declarate în aceste prevederi”.

În concluzie, Comisia consideră că Tratatele nu conferă temeiul juridice să permită o propunere legislativă cu conținutul cerut de maghiarii iredentiști.

„Comisia a examinat inițiativa propusă pentru a verifica dacă îndeplinește condițiile expuse de mai sus. În urma examinării, vă informam refuzul Comisiei de a înregistra inițiativa propusă deoarece nu se încadrează în puterile Comisiei de a înainta o propunere legislativă cu scopul implementării Tratatelor.

După examinarea prevederilor Tratatelor menționate de dvs. și a altor temeiuri juridice, Comisia a formulat această concluzie:
Principalul obiectiv al inițiativei este adoptarea unui set de reguli de acte juridice de către UE, care să protejeze minoritățile naționale și lingvistice încât să consolideze diversitatea în Uniune. (…) În primul rând, cele două tratate nu conferă o bază legală adoptării unor acte juridice care să promoveze drepturile persoanelor ce aparțin minorităților…Regulamentul privind Inițiativa Cetățenească nu prevede înregistrarea inițiativei doar a unor părți.”

„Minoritatea maghiara are doua alternative (sic), respectiv revizuirea granițelor sau întreprinderea de masuri de natura sa determine autonomia statala a acestora in Ardeal”, spunea Borbely Imre, la vremea cand era deputat al UDMR in Parlamentul Romaniei. Completându-l, în aceeași perioadă, acum peste un deceniu și jumătate, ministrul de externe al Ungariei, Geza Jeszenski afirma tranșant, răspicat,. obiectivele Budapestei: „Urmărim că Transilvania să devină un spațiu de complementaritate al economiei ungare, iar ca scop politico-strategic, unirea maghiarilor în granițele lor existențe înainte de Trianon. Înființarea Euroregiunii Carpatice reprezintă doar începutul care conturează perspectiva reîntregirii Ungariei Mari, prin măsuri preponderent economice” (Mitocrația imperială. Chestiunea Maghiară. Provocarea autonomiei – frontiera internă. Războiul logistic și „armele” sale în Europa Centrală, pagina 179 – George Roncea – Revista de Sociologie, Geopolitică și Geoistorie – EUXIN, nr 1 – 2/1997).

Enclavizarea si secesiunea minoritatii maghiare, respectiv crearea unei frontiere ungare in interiorul Romaniei, ar putea constitui un model exploziv, un precedent de tip Kosovo intr-un stat al Uniunii Europene, susceptibil a pulveriza stabilitatea intregii Europe. În materialul de analiză realizat cu mai bine de 16 ani în urmă, și rămas nu doar actual ci parcă premonitoriu, arătam că asemănarea amenințării cu secesiunea pe varianta Transnistria, arată conivențe deloc întâmplatoare intre aceste conflicte latente, chestiune ce pune în discuție implicarea Moscovei (și) în lucrăturile maghiare. Implicare ce este evidentă unora și trebuie subliniată pentru a înțelege primejdia focarului de conflict întreținut de forțe de tip asiatic, zonă de unde provin de altfel și ungurii.

Agitația de la Tiraspol și activitatea militară din ce în ce mai vizibilă în ultima vreme pe zona frontierei estice a NATO și a României arată că ne aflăm în preajma unui focar reactivat de Moscova simultan cu frenetica resuscitare a secesionismului maghiar în zona Ardealului de către Budapesta. De George Roncea

Citeste si Va da Rusia TRANSILVANIA Ungariei? Au invatat liderii politici lectia Dictatului de la Viena din 1940?