Anterior, fostul general Mladici, acum în vârstă de 71 de ani, a spus că nu doreşte să declare nimic în faţa Tribunalului de la Haga. “Nu recunosc acest tribunal. Faceţi presiuni asupra mea în acelaşi fel în care faceţi presiuni asupra întregului meu popor. Îmi afectaţi sănătatea. Acesta nu este un tribunal al dreptăţii, ci o creaţie a NATO, un tribunal satanic, care ne trage la răspundere doar pentru că noi, sârbii, ne apărăm poporul de oameni ca dumneavoastră”, spus bătrânul general.

“După părerea noastră, din cauza stării sale de sănătate, domnul Mladici nu poate şi nici nu doreşte să depună mărturie. Medicii ne-au declarat că domnul Mladici suferă, printre altele, de tulburări de memorie, ceea ce înseamnă că nu poate discerne între realitate şi ficţiune”, a spus la rândul lui Branko Lukic, avocatul fostului lider sârb.

De altfel, marţi a fost pentru prima oară de la încheierea războiului, când cei doi foşti lideri au apărut public împreună, informează Deutsche Welle. Mladici şi Karadzici sunt acuzaţi de crime de război şi crime împotriva umanităţii. Mladici este unul dintre ultimii martorii cheie în procesul care îl vizează pe Karadzici. Prezentarea dovezilor în acest proces se apropie de final.

Radovan Karadzici a fost arestat în vara anului 2008 în Serbia şi extrădat. Acum este judecat pentru implicarea sa în masacrul de la Srebrenica, în estul Bosniei, din iulie 1995. Potrivit actului de acuzare, el a încercat să “alunge pentru întotodeauna musulmanii şi croaţii din teritoriile revendicate de către sârbi în Bosnia”.

Generalul Ratko Mladici a fost arestat de autorităţile sârbe în primăvara anului 2011 şi extrădat la Haga pentru a fi judecat de Tribunalul Penal Internaţional pentru “genocid” şi “crime de razboi”, fapte ce ar fi fost comise între 1992 si 1995. Acesta este acuzat ca a ordonat asediul de 44 de luni asupra capitalei Bosniei, Sarajevo.

Ambii lideri bosniaci au fost colaboratori ai fostului preşedinte iugoslav, Slobodan Miloşevici. Acesta a murit în detenţie, în anul 2006, fiind şi el judecat la Haga pentru “genocid” si “crime împotriva umanităţii”. Decesul, care a survenit înaintea pronunţării unui verdict, a stârnit un val de controverse, mai ales în Serbia şi Rusia, unele voci afirmând chiar că a fost vorba de un asasinat politic motivat de lipsa probelor concrete împotriva fostului lider de la Belgrad.

Conform estimărilor Occidentale, circa 8.000 de musulmani au fost ucişi de sârbi în cele mai tragice evenimente petrecute în Europa de la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial. În 2010, Parlamentul de la Belgrad a condamnat masacrul de la Srebrenica şi a cerut scuze oficiale victimelor.

Masacrul de la Srebrenica se referă la uciderea în iulie 1995 a circa 8.000 de musulmani bosniaci, din orașul Srebrenica din Bosnia-Herțegovina și din împrejurimi, de către unități ale Armatei Republicii Srpska aflată sub comanda generalului Ratko Mladici, în prezent judecat la Haga, în timpul unuia dintre prea multele războaie din fosta Iugoslavie. Unele victime au murit în luptă, altele au fost executate. În aprilie 1993 enclava Srebrenica este declarată „zonă protejată” aflată sub jurisdicția ONU. Însă în iulie 1995 Forța de Protecție a Națiunilor Unite (UNPROFOR), reprezentată pe teren de un contingent de 400 de „căști albastre” olandeze, nu a împiedicat capturarea orașului de către armata Republicii Srpska și nici masacrul ce a urmat.

În vara anului 2011, televiziunea publică suedeză Sveriges Television (SVT) a difuzat documentarul norvegian “Oraşul sacrificat” (Staden som offrades), fapt ce a stârnit un adevărat scandal deoarece în material se suţine o altă variantă a evenimentelor, diferită de cea oficială care prezintă versiunea musulmană şi occidentală asupra tragediei. Documentarul dezvăluie practic că oraşul a fost de fapt “sacrificat” de preşedintele bosniac Alija Izetbegovici pentru a da un motiv Occidentului să atace Serbia şi pentru a obţine sprijinul direct al Statelor Unite ale Americii. În plus, generalul sârbilor bosniaci, Ratko Mladici, ar fi prezentat drept “un băiat bun”, care caută soluţii pentru a rezolva situaţia onest. Deasemenea se mai afirmă că trupele NATO au luptat făţiş de partea musulmanilor împotriva sârbilor.