Omul stătea rău cu banii şi a devenit şi mai supărat cînd a văzut că fetiţa a folosit hîrtia respectivă că să decoreze o cutie şi să o pună sub bradul de Crăciun.
Cu toate acestea, fetiţa a adus tatălui ei cadoul în dimineaţă următoare spunîndu-i:
"Acesta este pentru ţine, tăticule".
Tatăl a fost ruşinat de reacţia lui furioasă de cu o zi în urmă, dar supărarea lui se arată din nou cînd văzu că, de fapt, cutia era goală.
El i-a spus pe un ton răspicat: "Nu ştiai, domnişoară, că atunci cînd dai un cadou cuiva, trebuie să pui ceva în el?"
Fetiţa s-a uitat în sus spre tatăl sau, cu lacrimi în ochi, şi a zis:
"Tăticule, cutia nu este goală. Am suflat în ea atîtea săruturi pînă cînd s-a umplut."
Tatăl a rămas perplex. În genunchi, şi-a îmbrăţişat fetiţa rugând-o să-l ierte pentru supărarea lui fără rost.
La scurt timp după aceasta, micuţa a murit într-un accident şi se spune că tatăl ei a ţinut acea cutie aurie lângă patul sau tot restul vieţii.
Şi, de cîte ori se simţea descurajat, sau avea de înfruntat situaţii dificile, deschidea cutia şi lua un sărut imaginar care-i dădea putere.
Fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste necondiţionată şi săruturi de la copiii noştri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai preţios decît asta.
sursa mail