Destinul trist al unei regine
 |
| Natalia Kesco |
A fost educată într-o mănăstire catolică şi lansată în lumea mondenă la Viena, unde apariţia ei a produs impresie şi prinţul sârb Milan Obrenovici (descendent si el al unei familii din Moldova – fiind fiul Mariei Obrenovici - amanta domnitorului Alexandru Ioan Cuza ) "a pus ochii" pe ea. Mai târziu, gurile rele afirmau că, de fapt, prințul ar fi fost vrajit nu doar de frumuseţea basarabencei ci si bogăţiile ei nenumărate. Natalia Kesco, care avea doar 16 ani, se căsătorește cu prințul Milan Obrenovici în catedrala din Belgrad la 17 octombrie 1875.
 |
| Regina Natalia a Serbiei - nepoata Marghioliței Roznovanu |
Un an mai târziu, la 14 august 1876 – la 17 ani – Natalia are un baiat, Alexandru. La 6 martie 1882 Serbia a devenit regat iar Natalia regină. Foarte repede insă Natalia Obrenovici află că viața de regină nu este atât de frumoasă pe cat pare. Soțul ei “schimba tot asa de des miniștrii, ca si amantele”, scandalurile de la Curtea Regala din Belgrad făcând in acea vreme deliciul periodicelor europene.Natalia mărturisea că ”nu mai putea ascunde lacrămile sub masca unui surâs”.
 |
| Regele Milan si Regina Natalia |
In 1889 regele Milan al Serbiei este silit să abdice și Alexandru la doar 13 ani devine rege. Țara este condusă de o regență iar Natalia primește dreptul să se reîntoarcă în Serbia. Doar pentru un scurt timp insă. În urma unei legi adoptate de parlamentul sârb părinților regelui li se interzice sederea in Serbia iar în noaptea de 6 mai 1891 Natalia , „escortata de armată, a fost silită pentru a doua oară să părăsească copilul și țara.“
 |
| Regele, Regina si Printul Alexandru |
“La Biaritz, din balcon,- povestește Monseigneurul Vladimir Ghica – Regina Natalia aude strigătul vânzătorului de ziare. Iată, în fața ei, in salon, acest tânăr vânzător îi intinde gazeta. Încă doi pași, și Regina cade sdrobită de durere.”
În urma pierderi fiului , Natalia Obrenovici se retrage din viața publică , își împarte averea între Universitatea din Belgrad, bisericile și mănăstirile din Serbia și se convertește la catolicism la 12 aprilie 1902 în biserica sanatoriului Cazin-Perrochaud de la Berck-Plage în departementul Pas-de-Calais. Își petrece restul vieții în Franța. Moare în 1941 la St. Denis (Franța). Publică la Paris “Memorile Nataliei – Regina Serbiei”, iar la St. Petersburg, nuvela autobiografică – ”Mama”. În primăvara anului 1941 în sudul Franţei moare Natalia Obrenovici. A fost înmormântată în cimitirul din Lardy, o localitate la 37 km sud-vest de Paris.
 |
| Natalia Kesco- Obrenovici |
Citatele din text sunt din volumul : “Profiluri de ieri şi azi” - Gheorghe Bezviconi, 1943