In desertul din Sahara
De nisip si soare plin
Umbla-abia tarandu-si pasii
Ars de soare, un bedunin.
Umbla, umbla, fara preget
Cum Alah porunci-i date
Arsita-l dogoarea-l arde
Dar mai mult e ars de sete.
Cade in genunghi, se roaga :
- Doamne, setea sa mi-o sting,
Da-mi un bulgare de ghiata
Ca sa-l ling doamne, sa-l ling.
Sau de nu poti da un bulgar
Doamne, a toate-ndurator,
Un pistol sa-mi dai parinte,
Ca sa trag, sa ma omor !
Nici nu-si terminase ruga
Si-i apare din senin
O fecioara ca din basme
Alba, alba ca un crin.
Trup superb, contur de spuma
Blonda si cu pieptul gol
Cu un sloi de ghiata-n mana
Si-n cealalta c-un pistol.
Sta Iosuf si o contempla
Mistuit de dor nespus
Si-apoi in genunchi se roaga
Lui Alah din ceruri, sus :
- Ce sa fac ? Alah ajuta
Unui beduin pribeag
Si invata-ma prea sfinte
Sa ling doamna sau sa trag !