1. Al 3-lea Razboi Mondial. In cazul in care criza de fata se va dovedi scanteia de pornire a unui nou razboi mondial intre Imperiul Anglo-Atlantic pe de o parte si Rusia-China pe de alta parte, oportunitatea principala a Romaniei este aceea ca se situeaza din start in tabara care probabil va castiga. Dupa parerea mea, un nou razboi mondial, chiar daca va include evident folosirea armelor nucleare, nu va duce la distrugerea totala a omenirii. Foarte probabil SUA / Rusia / China isi vor folosi arsenalul nuclear una impotriva alteia, nu cred ca Romania va fi expusa din acest punct de vedere, nefiind un target de interes din nici un punct de vedere. Rusia nu ar castiga nimic atacand Romania cu arme nucleare, tinta principala fiind evident capacitatile militare si marile orase americane pentru a obtine o alterare cat mai semnificatica a capacitatilor dusmanului, Romania nefiind altceva decat un aliat slab, un pion nesemnificativ cu o armata distrusa de politicieni incompetenti si nepatrioti, secatuita de resurse si neavand nici un rol cat de marunt in jocul geostrategic local – sa nu uitam ca Deveselu este inca in lucru, deci nici macar o baza de rachete cat de cat functionala nu stationeaza la noi.

Pare deplasata calcularea oricaror oportunitati ulterioare unui nou razboi mondial care se va duce cu arme nucleare, dar am zis sa includ si acest scenariu. Fiind de partea invingatoare (America / Europa / Japonia evident va castiga intr-un razboi acum), Romania va avea de castigat doar daca nu cumva conducatorii vor face cine stie ce greseli fatale la care ne putem gandi si vom avea cine stie ce pierderi colaterale (de exemplu, sa pierdem Ardealul in urma unor greseli fatale cum face acum USL prin alianta cu UDMR prin care noi si noi drepturi de suveranitate sunt cedate minoritatii maghiare; ne putem oare imagina in 10 ani, dupa un razboi mondial in care probabil UDMR va tot fi pe la conducere si va tot cere noi si noi drepturi, unde se poate ajunge?)

2. Divizarea Ucrainei pe baze de limba: Rusia va prelua Crimeea si alte provincii majoritar rusesti. Este scenariul cel mai probabil, Crimeea fiind exclus sa fie cedata de rusi. Evident va mai trece ceva timp pana se va ajunge la o solutie si foarte probabil va urma un nou razboi rece. Europenii deja incep sa caute surse alternative de gaz si Rusia va avea probleme cu transportul si vanzarea gazului. Oportunitatile Romaniei in aceasta situatie sunt de 2 categorii, dar ambele depind exclusiv de o buna intelegere si comunicare cu Rusia:

A) oportunitatea geopolitica de unire cu Moldova pe baza “precedentului” rusesc al autodeterminarii si “acapararii” unei provincii pe criterii etice; Rusia fiind deja in situatia in care este, cu siguranta nu va mai avea capacitatile si mediul propice ca sa controleze in continuare situatia din Moldova si in cazul in care Romania se va intelege direct cu Rusia cu privire la independenta Transnistriei, unirea cu Moldova devine extrem de posibila. Evident, Romania va trebui sa aiba curajul sa faca aceasta miscare, UE nefiind probabil de acord, o Romania Mare si in relatii bune cu Rusia nefiind deloc pe placul europenilor;

B) oportunitatea economica de colaborare cu Rusia la un cu totul alt nivel; dupa ce europenii deja nu vor mai dori gazul rusesc (avand in vedere tensiunile si spaimele) si dupa ce Ucraina foarte probabil isi va orienta exporturile agricole dinspre Rusia inspre UE (pretul fiind evident mai bun), Rusia va avea un excedent de gaze si un deficit de grau si alte produse agricole pe care in prezent le importa din Ucraina. Se naste asadar o oportunitate imensa pentru o tara mica ca Romania de a face un salt istoric. As reaminti in acest sens ca in prezent Germania este cel mai mare importator de gaze rusesti si are pretul cel mai bun, cu mult peste pretul platit de polonezi si alti estici. In functie de disensiunile si frecusurile dintre vestici si Rusia pana in momentul stabilizarii situatiei, Romania va mai avea inca o sansa de a restabili relatii economice solide, in primul rand datorita viitoarelor necesitati ale Rusiei. Evident, de vitala importanta este capacitatea strategilor romani de a identifica aceasta oportunitate si de curajul de a gandi in afara martricei impuse de europeni sau cel putin a matricei imaginare pe care o au politicienii romani. Dupa cum stim, cand Ponta a fost in SUA, Biden i-a spus ca pe SUA nu o intereseaza cu cine facem afaceri cata vreme sunt benefice. Evident pe americani ii intereseaza o Romanie prospera si in relatii bune cu Rusia, dar conducatorii romani din reflexe de slugi idioate si tembele nici nu concept ca pot sa dezvolte relatii economice independent de aliantele militare din care facem parte, asa cum deja Germania o face.

3. Retragerea Rusiei: un scenariu extrem de improbabil si care nu prezinta ca interes pentru noi decat o ipotetica retragere a Rusiei din Transnistria (cel putin ipotetic si consecinta a infrangerii si repozitionarii Rusiei). Evident Rusia se afla pe un plan de decadere accelerata inca din momentul destramarii URSS-ului. Pas cu pas NATO s-a extins spre est, pas cu pas mentinerea unui sistem totalitar (fie el “soft”) este din ce in ce mai dificila (vechea “garda” moare, tinerii vor democratie, facebook, coca-cola etc) si parelnica renastere spirituala a Rusiei care ar naste premizele unei coeziuni eficiente a statului si intarire a fibrei nationale este cel mult o himera sau o componenta propagandistica, desi nu excludem total intentiile bune ale lui Putin in aceasta privinta. In cazul in care masurile ecomice vor constrange Rusia atat de mult incat sa dea inapoi din Crimeea si concomitent din toata Ucraina, singurul castig potential al Romaniei ar fi intarirea sanselor pe care le are Moldova de a rezolva problema transnistreana si cresterea interesului investitional in Romania prin deplasarea granitelor imperiului european inspre est, cel putin pentru o perioada.

In toate scenariile, ramane totusi o mare necunoscuta: evolutia crizei economice, ce va face Europa. Pentru ca desi criza din Crimeea a eclipsat criza economica, aceasta este departe de a se fi terminat si departe de identificarea unei cai de iesire.

In continuare, volatilitatea va fi la ordinea zilei si oportunitatile vor trece si vor reveni intr-un ritm accelerat, atat pe plan geopolitic cat mai ales pe plan economic. Fructificarea lor depinde din pacate de capacitatea clasei politice de a le identifica si manipula in interes national. Ori dezinteresul si incapacitatea clasei politice romanesti par a fi singurele variabile constante in aceasta ecuatie. De Gigel Chiazna