Confucius era in mine
Filozofia lui Confucius era intru totul deosebita de cea a democratiei din ziua de azi. Democratia, inventata de greci inca din antichitate, cultiva competitia dintre oameni. Competitia e modul principal de dezvoltare a societatii moderne.
Insa aceasta nu e singura metoda. Efectele secundare ale competitiei sunt grave. Competitia, purtata pentru a demonstra ca esti cel mai bun, stimuleaza agresivitatea. Deasemeni stimuleaza un anume mod de a te privi pe tine insuti: a te privi din exterior, in permanenta comparatie cu cei din jur, care sunt doar niste competitori, niste adversari. Atunci, cand te compari cu altii, devii o simpla imagine in proprii tai ochi. Te indepartezi de tine insuti, de standardele proprii de viata, de principiile proprii, pentru a putea sa ti le ajustezi dupa ceilalti si a demonstra ca esti superior. Devii exact asa cum cere societatea sa fii, doar pentru a le face pe plac si a castiga aprecierea lor si competitia. In felul acesta ajungi curand sa traiesti cu unicul scop de a demonstra celorlalti ca esti mai bun decat ei. Ajungi sa fii o simpla imagine care se formeaza dupa cum este moda, caci traiesti pentru aplauzele multimii si esti in stare de orice pentru a fi aplaudat. Traiesti ca sa-ti construiesti imaginea si ca sa ti-o mentii.
Confucius a imprimat societatii chineze un alt stil, un alt imbold pentru dezvoltare. In China existau competitii, insa scopul principal nu era sa demonstreze sau sa afle care e cel mai bun. Scopul competitiilor era sa dezvolte spiritul, mentalitatea, armonia dintre trup si suflet, la nivel de individ. Nu era cel mai important lucru care e cel mai bun la tirul cu arcul, ci cel care era in armonie cu el insusi. Nu era suficient sa nimeresti tinta perfect, conta si modul in care o faceai. Conta felul in care iti coordonezi miscarile cu sunetele muzicii. Mai important decat antrenamentul militar era educatia si moralitatea. Competitiile si antrenamentele aveau scaopul nu de a creste capacitatea de lupta, ci de a intari spiritul, de a evolua si a te dezvolta armonios.
Invataturile lui Confucius au influentat chinezii si la nivel de societate, nu numai la nivel de individ. Societatea chineza s-a dezvoltat enorm datorita faptului ca nu a fost incurajata competitia dintre oameni, ci armonia dintre ei. Armonia aduce cooperare, iar competitia mareste agresivitatea.
Insa aceasta nu e singura metoda. Efectele secundare ale competitiei sunt grave. Competitia, purtata pentru a demonstra ca esti cel mai bun, stimuleaza agresivitatea. Deasemeni stimuleaza un anume mod de a te privi pe tine insuti: a te privi din exterior, in permanenta comparatie cu cei din jur, care sunt doar niste competitori, niste adversari. Atunci, cand te compari cu altii, devii o simpla imagine in proprii tai ochi. Te indepartezi de tine insuti, de standardele proprii de viata, de principiile proprii, pentru a putea sa ti le ajustezi dupa ceilalti si a demonstra ca esti superior. Devii exact asa cum cere societatea sa fii, doar pentru a le face pe plac si a castiga aprecierea lor si competitia. In felul acesta ajungi curand sa traiesti cu unicul scop de a demonstra celorlalti ca esti mai bun decat ei. Ajungi sa fii o simpla imagine care se formeaza dupa cum este moda, caci traiesti pentru aplauzele multimii si esti in stare de orice pentru a fi aplaudat. Traiesti ca sa-ti construiesti imaginea si ca sa ti-o mentii.
Confucius a imprimat societatii chineze un alt stil, un alt imbold pentru dezvoltare. In China existau competitii, insa scopul principal nu era sa demonstreze sau sa afle care e cel mai bun. Scopul competitiilor era sa dezvolte spiritul, mentalitatea, armonia dintre trup si suflet, la nivel de individ. Nu era cel mai important lucru care e cel mai bun la tirul cu arcul, ci cel care era in armonie cu el insusi. Nu era suficient sa nimeresti tinta perfect, conta si modul in care o faceai. Conta felul in care iti coordonezi miscarile cu sunetele muzicii. Mai important decat antrenamentul militar era educatia si moralitatea. Competitiile si antrenamentele aveau scaopul nu de a creste capacitatea de lupta, ci de a intari spiritul, de a evolua si a te dezvolta armonios.
Invataturile lui Confucius au influentat chinezii si la nivel de societate, nu numai la nivel de individ. Societatea chineza s-a dezvoltat enorm datorita faptului ca nu a fost incurajata competitia dintre oameni, ci armonia dintre ei. Armonia aduce cooperare, iar competitia mareste agresivitatea.