Cu pași înceți, dar siguri, birocrații de la Bruxelles, mânați de Grupul Bilderberg, pregătesc ceea ce unii au considerat a fi doar o teorie complotistă – o guvernare mondială. La finele lui 2012, când lumea creștină se pregătea de Sărbătoarea Nașterii Domnului, la Bruxelles, liderii europeni făceau declarații care au trecut neobservate. În timpul Summit-ului UE-Rusia, desfășurat între 20 și 21 decembrie, la care a fost prezentă „crema” Uniunii Europene și reprezentanți ai Rusiei, a fost repusă pe tapet chestiunea „continuării procesului convergenței și interdependenței, care să conducă la o fuziune politică, economică și socială între statele comunitare și Rusia”. Mesajul a fost transmis chiar de președintele Consiliului European, belgianul Herman Van Rompuy, una dintre figurile marcante ale Grupului Bilderberg, care, în repetate rânduri, a invocat necesitatea unei „guvernări globale”. ZIUAnews a prezentat anul trecut planurile Bruxelles-ului privind conturarea refacerii Sfântului Imperiu Roman, în jurul Germaniei, care ar urma să își împartă sfera de influență alături de Rusia.

„Lucrând împreună, Uniunea Europeană și Rusia vor aduce o contribuție decisivă la guvernanța mondială și la rezolvarea conflictelor regionale, la guvernanța economică globală în cadrul G8 și G20, și în soluționarea unui întreg spectru de probleme ivite la nivel regional și internațional. Aș dori să îl felicit pe președintele Vladimir Putin, care va prelua președinția G20!”, a spus Van Rompuy în timpul Summit-ului UE-Rusia, ținut la Bruxelles. Termenul de „guvernanță globală” este folosit în mod intenționat în acest fel de elitele politice aflate la putere, care vor să controleze lumea, fiind mult mai vag și mai puțin amenințător decât cel de „guvern global”. Unul dintre cei mai înverșunați adepți ai „guvernanței mondiale”, Jacques Attali, fost consilier al președintelui francez Nicolas Sarkozy, recunoștea, de altfel, că acest termen este doar un eufemism pentru „guvernul mondial” și că, potrivit strategiilor de moment, Van Rompuy i-a dat lui Putin „ce e al Cezarului”.

Ideea unei guvernări mondiale îi este foarte dragă președintelui Consiliului European, care a folosit acest termen încă din 2009, de la preluarea șefiei CE în cadrul UE, la propunerea Grupului Bilderberg și a Comisiei Trilaterale. „2009 este primul an al guvernării mondiale, cu instaurarea G20 în plină criză financiară”, spunea, în urmă cu patru ani, Rompuy, confirmând astfel faptul că G20 a fost creat cu scopul stabilirii unei Noi Ordini Mondiale. Discursurile liderului european nu mai surprind pe nimeni, având în vedere reputația de tehnocrat inflexibil pe care și-a câștigat-o fostul premier belgian, care ocupă în prezent o funcție creată special în contestatul Tratat de la Lisabona, document gândit în laboratoarele mondialiste. După ratificarea Tratatului de la Lisabona, s-a spus că scopul clar al lui Van Rompuy este acela de a accelera proiectul guvernării mondiale, prin crearea unui superstat federal dictatorial, ce urmărește distrugerea suveranității naționale a statelor membre.

Într-unul din numerele anterioare ale ziarului ZIUAnews a fost publicată o analiză mai amplă referitoare la pericolul înființării Statelor Unite ale Europei, proiect promovat de președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, și de cancelarul Angela Merkel, o formă mascată de regionalizare a statelor UE, o construcție extremistă care anihilează suveranitatea. Conceptul de Superstat european a fost lansat încă din 1943 de miniștrii naziști Joachim von Ribbentrop și Cecil von Renthe-Fink, care au propus crearea unei confederații europene care ar fi trebuit să aibă o singură monedă și să se bazeze pe principiul regional. Invocând o Europă progresistă și „o Uniune mai puternică”, Merkel, Barroso, Rompuy – iar pe listă poate fi inclus și președintele Traian Băsescu – au făcut lobby masiv pentru transformarea blocului comunitar într-un Superstat UE, în care primează criteriul etnic și unde ideea de națiune este anihilată, prin conceptul de federalizare și regionalizare.

Pentru a domina mai eficient planeta, statele cele mai bogate s-au gândit că mai au nevoie de un instrument. Așa a luat naștere, în 1999, G20 (organism ce reunește economiile dezvoltate și marile economii emergente, adică 19 state, inclusiv Rusia, plus UE), în urma crizei financiare care a lovit economiile din Asia și Rusia, începând cu 1997. În 2008, G20 s-a transformat dintr-o reuniune a minștrilor de Finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale, într-una a șefilor de stat sau de guverne, la care se adaugă președinții Consiliului European (Van Rompuy) și Băncii Centrale Europene. Lor li se alătură directorii unor organizații internaționale la fel de controversate, precum Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.

În paralel, o altă organizație ocultă, Consiliul pentru Relații Externe (The Council on Foreign Relations, CFR), asociată la Bilderberg, a organizat, la finele anului, o masă rotundă, în cadrul așa-numitului Consiliu al Consiliilor, în care tema dezbaterilor a fost „Provocări pentru un guvern global în 2013″. Inițiativa Consiliului Consiliilor a fost anunțată încă din martie 2012 și și-a propus să găsească o strategie pentru formarea unor alianțe în cazul soluționării unor probleme comune stabilite de Consiliul pentru Relații Externe, think tank care s-a autodefinit drept „independent”. Cea mai recentă conferință a Consiliului Consiliilor s-a desfășurat la Moscova, între 12 și 13 decembrie, unde s-a discutat despre „Rusia, Europa și viitorul Guvernării Globale”. Cele patru mari teme principale, așa cum reiese chiar de pe site-ul CFR, au fost „Preluarea de către Rusia a președinției G20″, „Criza din zona Euro și economia mondială”, „Siria și funcționarea Consiliului de Securitate al ONU”, „Cybersecuritatea și reformele instituționale”.

Toate conferințele și mesele rotunde ținute de CFR în anul care a trecut arată clar că agenda unei guvernanțe globale există. Iar cei care visează de ani de zile la ea vor să apese mai tare pe pedala de accelerație, pentru a pune bazele unui guvern mondial. Soluțiile enunțate la conferințele acestui think tank acoperă toate domeniile – geopolitică, știință, sănătate, economie sau comunicații – și toate reprezintă premisele unei fuziuni în cadrul unei agende globale a controlului centralizat.

CFR, considerată una dintre cele mai importante și complicate organizații din America, militează, încă de la înființarea sa, în 1929, pentru o Nouă Ordine Mondială. Consiliul numără peste 4.000 de membri – foști președinți americani, ex-secretari ai Departamentului de Stat, senatori, strategi militari sau oameni de afaceri. Din board-ul de conducere fac parte fostul șef al Trezoreriei americane și, totodată, fost președinte al Goldman Sachs, Robert Rubin, foștii secretari de stat Madeleine Albright și Colin Powell, precum și ziariștii Tom Brokaw și Fareed Zakaria.

Foștii secretari de stat Henry Kissinger, George Shultz și James Baker sunt membri pe viață, la fel ca Hillary Clinton și soțul acesteia, Bill Clinton, primarul New York-ului, Michael Bloomberg, șeful televiziunii Fox News, Roger Ailes, magnatul media Rupert Murdoch, vicepreședintele Joe Biden și foștii președinți George H.W. Bush și Jimmy Carter.

Deși mulți susțin că este doar un mit, se spune că niciun membru al administrațiilor de la Washington nu este numit în funcția respectivă dacă nu are OK-ul Consiliului. Fie că la putere s-au aflat democrații, fie republicanii, toate posturile-cheie (consilierul Securităţii Naţionale, secretarul de Stat, secretarul Apărării şi secretarul Trezoreriei) au fost și sunt în continuare încredințate celor cu apartenență la CFR. De Luciana Pop – ZiuaNews