Despre flirt, iubire, bani şi căsătorie în... 1915
Relaţia dintre bărbaţi şi femei a fost şi a rămas în esenta aceiaşi de-a lungul timpului. Întrebările despre flirt, iubire, bani şi relaţiile dintr-un cuplu au rămas aceleaşi şi ele. “Moda şic ilustrată” încerca să-si îndrume cititoarele pe drumul acesta, al iubirii. Şi pentru că sfaturile date prin 1915 mi se par de bun simţ şi pentru noi, cei de azi, vi le dezvălui şi vouă:
![]()
FLIRTUL
Răspuns D-rei Lucia D. Loco
Mă întrebaţi dacă flirtul e periculos. Da şi nu. Depinde de temperament, de voinţa Adeseori sunt mici împrejurări, care pot transforma un flirt innocent într’o mică tragedie. O fată, în zilele noastre, mai ales dacă a învăţat puţină carte, crede că poate să cunoască bine lumea şi in fond nu judecă decât numai aparenţele şi aparentţle sunt atât de înşelătoare.
Te crezi puternică pe tine însuţi şi ţi se pare că ajunge un surâs ca să domini pentru vecie pe un tânăr fluşturatec, care întrebuinţează un întreg arsenal de viclenie.
A flirta e uneori o trecere de timp frumoasă, dar cu condiţia să nu iei niciodata flirtul în serios, să nu pui nimic din inima şi sufletul tău, să pui doar judecata la mijloc, şi înca multă judecată, gata oricând să rupi firul acela slab ca firul de păiangen de te leagă de persoana cu care flirtezi.
Nu, altfel flirtul e periculos, nu mai e flirt, e dragoste, şi poate plasată acolo unde nu trebuie, căci în majoritatea cazurilor, nu cel cu care vei flirta te vei mărita.
Amatorii de flirturi sunt celibatarii care au oroare de căsătorie, care vor să se amuzeze cu prea puţină cheltuială.
Flirtează cu acei oameni, dar nu-i iubi, căci ar fi să arunci mărgăritare de prisos.
Ascultă pe cineva care ştie ceva în privinţa aceasta.
Sylvie ( “Moda şic ilustrată” – 10 februarie 1915)
![]()
IUBIRE ŞI BANI
Da, draga mea doamnă, ai dreptate, cu bani mulţi ce nu se poate face! Toate, în adevăr. Poţi să ai palate măreţe, automobile, lachei galonaţi, poţi să dai serbări, să călătoreşti în toată lumea, să-ţi satisfaci orice capriciu. Da, e drept, dar un singur lucru nu are nici o legătură cu banii şi acela e scump: iubirea. D-ta încurci aceste două noţiuni, care nu au nimic în comun.
Cum! Crezi că ţi-ai iubi mai mult bărbatul dacă el ar câştiga mai mulţi bani? E o absurditate.
Singură D-ta îmi spui, că esti mândră de soţul D-tale, că e un om care te iubeşte deşi nu aveţi copii, care ar fi o legătura mai mult, îl iubeşti şi D-ta. Dar ce doreşti mai mult? E idealul unei căsătorii.
Mai mulţi bani te-ar face fericită! Oh, nu scumpă doamnă, e o eroare, e un miraj fermecător pentru clipele când se întâmplă să rătăceşti puţin prin pustiul gândurilor D-tale, e fenomenul căruia italienii îi zic “fata morgana”. E o înşelăciune.
Fericirea în viaţă e să munceşti, nu să te bucuri de roade pentru care nu ai muncit. Şi ce fericire mai mare alta, decât atunci când sunt doi la muncă sau când cel puţin unul ajută pe celălalt cu vorba, cu sfatul.
Iubirea! Dar când in menajul D-tale ai cea mai mare comoară din lume şi D-ta visezi comori ce nu au nici inimă, nici cap.
Vei avea milionul.Ei şi ?
Vei avea palatele, automobilele, lachei, dar vei avea şi grijile, prietenele false, frica de a nu fi furată, grija de a conduce un palat, tu care nu puteai să-ţi conduci bine o cămăruţă, deoarece rătăceai cu gândul prin stele.
Nu, astfel de visuri au doar unele fete moderne şi mai târziu nici ele.E aşa de greu să fii iubită numai pentru tine!
Întreabă-ţi prietenele şi vezi câte sunt într-adevăr iubite de bărbaţii lor. Căci nu ajunge ca o femeie să aibă tot ce-i trebue în casă, nu-i ajunge ca soţul să se poarte delicat, sufletul ei cere iubire adevarată. Nu, uita asemenea vise, care nu au ce să caute în mintea unei femei inteligente.
Tanti Clara (“Moda şic ilustrată” – 10 ianuarie 1915)
![]()
RELAŢIA ÎNTRE BĂRBAT ŞI SOŢIE
Iată două fiinţe care se iubesc, care prin urmare nu se cunosc câtuşi de puţin, căci fiecare crede pe celălalt cea mai perfectă fiinţă din lume. Şi-au consultat sentimentele, nu şi caracterele, deşi pe caractere se întemeiază o bună căsătorie.
Cele două fiinţe care au dus fiecare o viaţă independentă, trebue să caute să se completeze reciproc, să se unească, ca să poată ajunge la acea unire absolută necesară unei bune căsătorii.
Dar această modificare nu se poate face dintr-o dată şi bineînţeles, la început vor fi câteva ciocniri, care pe urmă vor fi evitate cu mare grijă.
Când iubeşti în adevăr pe cineva, poţi uşor să renunţi la mici preferinţe. Trebuie să menajezi amorul propriu, care vorba lui Voltaire, e un “balon umflat cu vânt din care ies furtuni când îl inţepi”.
Când iubeşti pe cineva nu-l loveşti, e evident. Femeia trebuie apoi să-şi asculte bărbatul, dar nici acesta nu va face pe micul tiran. El să caute să obţină totul, dar fără să poruncească. Adevăratul menaj fericit e o adevărată tovărăşie, în care contractanţii nu trebuie să se banuiască, nu trebuie să săvârşească acţiuni fără stirea celuilalt.
Femeia poate să dea păreri bărbatului său, dar intâi trebue să cunoscă caracterul, meseria sau profesiunea. Trebue să observe, dacă nu cumva greşind, acesta nu-i face rău în ochii bărbatului, în loc să-i facă bine.
Ceia ce trebue isgonit dintr’un menaj e orgoliul, mândria şi uneori încăpătânarea.Orgoliul şi încăpătânarea duc la discuţiuni care numai pentru întărirea unui menaj nu sunt.
E foarte natural ca femeia să se modeleze mai iute după spiritul bărbatului, admiţând că bărbatul său este un om inteligent.
E drept că mulţi bărbati au mici defecte, care împiedică buna înţelegere. Aşa de pildă, domnul care după cină trebue neaparat să se ducă la cafenea sau la club. Ce să facă soţia? Să se ducă şi ea la o prietenă. Dar un copil mic, ce nu poate fi ingrijit de o servitoare, ce reclama numai ingrijirea mamei, o impiedică. Soţia aceasta e ameninţată să devie o rea soţie şi cu drept cuvânt.
Plăcerea de a flirta e periculoasă şi pentru soţ şi pentru soţie, flirtul e o adevărată crimă, când eşti căsătorit, flirtul duce la o tragedie conjugală.
Femeia măritată trebuie să fie putin cochetă….cu bărbatul său drăguţa şi amabilă cu toţi ceilalţi bărbati. A fi cocheta cu alţii, iîsemnează a lăsa ici şi colo, azi şi mâine, căte ceva din demnitatea ei personala şi a soţului ei.
Dar dragostea între soţi nu trebue să mearga nici până la ridicol, aşa de pildă, când soţii se află între străini se vor feri aşi da numirile de acasă, se vor feri de a-şi face recomandaţiuni ce nu se fac decât acasă.
Tineri sau în vârstă, cei doi soţi trebue să aibă totdeauna aceiaşi demnitate, trebuie să pară doi buni tovaraşi inteligenţi şi muncitori.
Tanti Clara (“Moda şic ilustrată” – 10 decembrie 1914)
deieri-deazi.blogspot.com